Kingsley Amis: Către un copil născut fără membre

Dan SOCIU - Traduceri - nr. 20 / 6 iulie, 2020

Asta e doar ca să-ți arăt cine e șeful pe aici.
Să pășești cu dreptul în viață, ca să zic așa.
Să-ți intri în mână, ca să zic așa.
Poți s-o înduri ca un bărbat
sau să plângi ca un copil mic.
E alegerea ta. N-are nimic de-a face cu Mine.
Dacă ai atitudinea potrivită
poți să trăiești al dracului de interesant,
cu toate recompensele pe care ți le aduc curajul
și frumusețea acceptării condiției tale.
Și gândește-te cât bine le-ai face alor tăi,
mamei și tatălui tău, bunicilor și bunicelor
dacă n-o să te plângi toată ziua.
Să nu uiți să fii botezat, totuși,
În caz că vreo minte criminală hotărăște să te scape
și să te trimită direct în Limb-o*, ha ha hah.
Pleacă deci urechea, dacă ai una, la sfatul meu.
Încearcă SĂ AI atitudinea care trebuie
și numai gânduri politicoase despre Mine.
Pentru că dacă NU,
pot să-ți fac și alte surprize,
precum leucemia, poliomelita
(de fapt pe astea ți le pot oferi oricând
indiferent de cum te comporți sau ce gândești).
Ți-am dat deja un semn de dragoste.
Nu cred că mai vrei unul.
Ai grijă, Jack.

NB (trad)

Limb-o – joc de cuvinte intraductibil; limb înseamnă membru, iar Limbo e locul dantesc de la intrarea in Paradis, în care ajung copiii nebotezați și cei care-au greșit din dragoste.

Sir Kingsley William AMIS (n. 16 aprilie, 1922), prozator, poet, critic.

Dan SOCIU

Poet (n. 1978) reprezentativ al generației 2000, tradus, premiat, Dan Sociu este autorul volumelor borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână (2002), fratele păduche (2004), cîntece eXcesive (2005), Mouths Dry with Hatred (2012) Poezii naive și sentimentale (2012), Vino cu mine știu exact unde mergem (2013). De asemenea, scrie romane, traduce poeme. Premii: „Ronald Gasparic”, Canada (2002), Premiul Național pentru Poezie Mihai Eminescu (2002).

în același număr

Scarlett O’Hara și Leiba Zibal

Madlena lui Proust în versiune poloneză

Invitații lui Zenob: Cristian POPA

Eșecul iluminiștilor

Sandrino

Pe străzi, cu gândul la Leopold

Prelungiri fictive ale memoriei culturale

Amintiri

Pavese - Meseria de a trăi

Andrada YUNUSOGLU

Autobahn sau despre oameni și mașini

Echipa

Arhiva

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

Noua Literatură

Allex Trușcă scrie proză fantastică, în special pe filon folcloric. A publicat două romane fantasy și scrie în mod curent proză scurtă. Mi-au atras atenția modul firesc în care se înlănțuie episoadele, fraza scurtă și percutantă.

Doina RUȘTI

În mod obișnuit, copiii își lipesc capul de geam să privească ploaia sau zăpada căzând, dar în povestirea lui Allex Trușcă, firescul este înlocuit de imaginea sugestivă a omului care cade, și nu oricum, ci ca un sac de cartofi, cu toată greutatea. Părinții încearcă să se poarte normal, n-au prea multe de vorbit, după cum constată Tibi, copilul, dar tensiunea dintre ei e evidentă, și când el pune o întrebare, tatăl îl trimite la mamă, care îl trimite la internet. Ce atrage la proză este contrastul dintre activitatea lor: urmăresc documentare - despre șerpi și despre viața pe Marte - și ce se întâmplă în realitate, pe care par s-o nege sau s-o evite. Viziunea copilului este una ingenuă: el vede nu oameni striviți de asfalt, ci „un desen frumos”, deși are deja zece ani și înțelege tot, știe ce înseamnă fiecare gest al mamei și știe ce înseamnă afecțiunea ei bruscă față de el. Mai mult decât prin metafora propusă și prin umorul actual, proza e bună prin ușurința cu care e zugrăvită o situație anormală.

Alexandra NICULESCU

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Autenticitatea, sensuri și nonsensuri

de Ștefan FIRICĂ

Ed. TracusArte

Recomandată de Paul CERNAT

Recomandată de Doina RUȘTI. Ed Litera

PREZENTĂRI & CRONICHETE

Strada iluziilor- La avenida de las ilusiones – Xavi Barroso

Scenarist și profesor de literatură, foarte tânăr, Barroso a crescut în cartierul Paral·lel din Barcelona ascultând povestirile bunicilor despre fiecare colț, fiecare cafenea, fiecare casă, fiecare familie, așa că a adunat material și a creat un personaj puternic: o fată care vrea (ca mai toate fetele, la un moment dat) să fie cântăreață și actriță, care trebuie să fie servitoare mai întâi, dar care, până la urmă, devine María Green, muza din Paral·lel. Barroso vrea de fapt să spună istoriile unei micro-lumi, în care împletește realitatea cu fantezia.

OPTm
nr. 86