OPTm
nr. 82

În ultima vreme, aleg pentru lectură cărți despre moarte, deși subiectul nu mă fascinează în mod deosebit. Există, însă, ceva liniștitor în imperativul lui thanatos, o constantă, un moment de înghețare înainte de a conștientiza lipsa, o clipă când uiți să respiri, ca și când ai avea puterea de a opri timpul în plămâni. Atunci ai impresia că nu s-a schimbat nimic, îți dorești cu ardoare ca umanitatea asta să fi greșit fundamental în semnificații și viața să fie același lucru cu moartea. În plan s ...

Oare literatura are rolul de a ne păstra cât mai vii și intacte amintirile și noțiunile teoretice? Fiindcă toate cărțile pe care le-am pregătit îmi aduc aminte de orele de istorie universală, când învățam despre marile descoperiri și despre toate războaiele în care a fost implicată Rusia, dar și de un desen animat pe care îl îndrăgesc în mod special, The Road to El Dorado (2000). Mi s-a întâmplat aceasta poate pentru că selectând aceste volume m-am gândit cât de fascinante sunt civilizațiile a ...

Plăcerea mea cea mai mare ca cititor, pe lângă încarnarea în lumi ficționale, în mințile și trupurile unor personaje obișnuite sau nu, este descoperirea textelor care produc un impact suficient de puternic, încât adeseori să nu îmi găsesc cuvintele pentru a le descrie. Acesta este și cazul romanului Salamandre al lui Liviu G. Stan, o scriere interesantă prin modalitățile de construcție, dar și prin modul în care cititorul este aproape bulversat de lumea dură, caracterizată prin deznădejdea per ...

De ce ne este teamă de moarte? Ce percepții putem avea asupra morții, înafara de cea a separării, a sfârșitului? Reflectând asupra terapiei existențiale și perspectivei nietzscheene, Irvin Yalom prezintă, în opera sa, Privind soarele în față, disecarea morții, analiza acesteia, respectiv impactul resimțit de ființa umană când se gândește la finalizarea vieții.

Irvin D. Yalom este psihiatru american, profesor emerit de psihiatrie la Universitatea Stanford, precum și autor de ficțiune și non-fi ...

Claudiu Komartin (născut în 1983) este fără doar și poate unul dintre stâlpii generației douămiiste și unul dintre cei mai activi promoteri culturali, organizând de doisprezece ani atât Institutului Blecher cât și alte evenimente literare, promovând atât literatura tânără, cât și scriitorii consacrați. A debutat în anul 2003 cu volumul „Păpușarul și alte insomnii” (Vinea). Au urmat volumele de poezie: „Circul domestic” (Cartea Românească, 2005), „Un anotimp în Berceni” (Cartier, 2009), „*H ...

Pe lângă citit, vizionarea de filme este într-adevăr o preocupare ce ne facilitează înțelegerea anumitor fenomene din societate, care poate nu au fost spuse în cadru oficial, drept care s-a apelat la una dintre laturile imaginarului, cinematografia. Bineînțeles că există extrem de multe cărți care au fost mai mult adaptate decât transpuse pe o peliculă, însă efectul asupra cititorilor este surprinzător. Vizionarea unui film după lecturarea unei cărți poate fi dezamăgitoare, pe când inversul este ...

La 18 ani, Fiodor Dostoievski afirma într-o scrisoare către fratele său Mihail:

„Omul este o taină. Trebuie s-o dezlegi. Dacă dezlegi la ea toată viața, nu poți să spui că ai pierdut vremea; mă preocupă această taină pentru că vreau să fiu om".

Aceste cuvinte îl prevestesc pe emblematicul scriitor care va portretiza Omul din punct de vedere psihologic, ontologic și metafizic.

Dostoievski explorează spațiul uriaș al sufletului uman și nu își menajează cititorii. Se scufundă în abisuri ps ...

Transcendent Kingdom vine cu povestea unei tinere doctorande în neurologie, care încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat cu fratele ei, decedat din cauza unei supradoze. De origine africană, ea trece nu doar prin problemele adaptării, ci printr-un moment dificil, întrucât mama ei suferă de depresie, iar tatăl său i-a părăsit ca să se întoarcă acasă în Africa. (Diana Dragoman)

Câștigător al The NAACP Image Awards și al The Corett ...

E a doua carte de-ale lui Doyle pe care o citesc: prima s-a tradus și la noi: Zâmbește, dar Love încă nu. Trebuie să scrii tare bine ca să-ți ții prinși cititorii 320 de pagini practic cu dialogul dintre doi prieteni beți. Normal că Doyle nu rămâne la nivelul ăsta, de reîntâlnire după mulți-mulți ani, când au aproape șaizeci de ani, ci îl lasă pe fiecare dintre cei doi să-și amintească ce vrea și să încerce să-și dea seama ce s-a întâmplat cu el însuși, cu familia lui și cu iubirea.

Din cân ...

Îți aduci și tu aminte gândurile ce-ți traversau fulgerător coridoarele minții imaginându-ți viața atunci când, în sfârșit, ,,vei fi mare”? Ei, bine! Iată-te! Și iată-mă! Ani și experiențe mai târziu, visurile au devenit din ce în ce mai realiste, jocurile mai serioase și viața…mai puțin spontană. Gândim și, deci, luăm decizii, în mod firesc, cu mai multă responsabilitate decât o făceam atunci, iar responsabilitatea devine un fel de substanță ai cărei vapori se răspândesc aproape peste tot. 

Ch ...

Romanul Iubire și moarte la Veneția, apărut cu titlul original The Venetian Contract în 2012 la editura John Murray, reeditat cu titlul The Venetian Bargain în 2014, a fost tradus în limba română și publicat la Litera (Alma), în 2015.

Reprezentând o frescă a societății venețiene din cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea, romanul Marinei Fiorato este o operă în care povestea de dragoste este doar un element al puzzle-ului, sau, mai bine zis, un condiment al operei, care îndulcește ...

Colibri i-a adus lui Sandro Veronesi al doilea premiu Strega, în 2020. E o carte care se citește în același timp foarte repede, dar și cu mult efort, pentru că deși stilul e unul lejer, simplu, fără multă poezie, temele sunt dintre cele mai apăsătoare. Romanul acoperă copilăria, tinerețea, maturitatea și bătrânețea lui Marco Carrera, oftalmolog, fiu, frate, soț, tată, bunic. Deși se căsătorește, nu întrerupe schimbul de scrisori cu prima lui iubire, Luisa, fata de care s-a îndrăgostit când ...

Mi-am dat seama că pentru numărul de azi am pregătit niște cărți destul de grave, dar poate că vom reuși să scoatem din ele unele concluzii mai puțin sobre, un mesaj folositor. Poate vom învăța să privim, așa cum un iubitor de artă reușește să înțeleagă mesajul unui tablou sau cum Mihail Sebastian asculta conștient muzica simfonică. În acest climat, am început cu un titlul venit din partea unei românce care trăiește în Franța și am continuat cu o alunecare în tumultul întunecat al celui de-al do ...

Dacă se întreabă cineva cum arată jurnalul lui Radu Vancu (iar „sistematica” este valabilă atât pentru volumul al doilea, scos la Humanitas spre sfârșitul lunii mai, cât și pentru „deschizătorul de drumuri”, Zodia Cancerului: Jurnal 2012-2015), aș putea răspunde doar printr-un apel livresc de gradul al doilea, extras din diaristica lui Mircea Cărtărescu: „Trebuie să fie [adică Solenoidul, dar eu mă folosesc de citat pentru a-l suprapune peste experiența lecturii jurnalului lui Vancu – n.m. ...

Andrei Novac reprezintă una dintre cele mai inedite figuri ale culturii române, implicit ale literaturii române extrem-contemporane. Spun inedite, mai întâi, datorită faptului că în ultimele două decade a avut o activitate literară complexă. A publicat numeroase volume, printre care: Poezii (2000), Miez de talpă (2003), A nouăsprezecea inimă de înger (2003), Vârsta sării (2006), Locul în care întorc tramvaiele (2008), Aceiași, (2011), Regula timidității (2016), *Prin închisori și ...

În Lumea scrisă. Povești care au schimbat oamenii, istoria și civilizația, Martin Puchner relatează, chiar în primele pagini, aventura spațială a celor trei astronauți de pe Apollo 8, petrecută în luna decembrie a anului 1968. Frank Frederick Borman, James Arthur Lovell Jr. și William Alison Anders aveau de îndeplinit o misiune relativ simplă, cel puțin în aparență: să observe Luna, să identifice un loc de aselenizare corespunzător pentru o misiune spațială viitoare și să aducă imagini filmate ...

Unde este proza fantastică românească, poate s-au întrebat ani la rând iubitorii de Mircea Eliade, de Vasile Voiculescu sau de Fănuș Neagu. Ei bine, proza fantastică a revenit în peisajul literaturii române și nu oricum, ci în trombă, cu un volum colectiv inedit care adună la un loc treisprezece scriitori români, pe numele lor din scripte: Pavel Nedelcu, Bogdan Răileanu, Iulia Micu, Lucian Mândruță, Mihai Ene, Cosmin Leucuța, Doina Ruști, Tudor Ganea, Allex Trușcă, Mihail Victus, Octavian Sovian ...

O poveste extrem de exotică a adus editura Paralela 45 (care și-a făcut un adevărat obicei în ultimii ani de a scoate pe piața românească de carte titluri din cele mai neobișnuite colțuri ale lumii) în solida și interesanta colecție Ficțiune Fără Frontiere: o poveste polițistă cu puternice tente suprarealiste, a cărei acțiune se desfășoară în însorita și umeda insulă Cuba.

Mai precis în capitală, la Havana, celebră pentru peisajele sale cu mașini desprinse din anii cincizeci, femei fatale, case ...

Aș zice că nu trece nicio zi în care să nu conștientizez că fiecare persoană ascunde taine destul de obscure sau că persoane pe care le-am idealizat îmi apar acum într-o postură destul de nefavorabilă, din pricina unor cuvinte spuse la momentul nepotrivit sau a unor gesturi care le-au dezvăluit sufletul în splendida lui goliciune. Pe fondul acestor constatări, am ales pentru azi cinci titluri despre dislocările lăuntrice pe care le resimțim atunci când cineva nu este ceea ce pare.

De foarte mul ...

Luna august este un interval temporal în care profităm cu toții de pe urma verii: savurăm zilele călduroase, paharul cu limonadă, ne ascundem sub borurile pălăriilor de paie. Pe scurt, ne bucurăm sincer, iar dacă purtăm prin genți câte o carte, fericirea este cu atât mai mare la o terasă, la rădăcina unui copac, la munte sau la mare. Fiecare unde se simte în largul său. Tocmai de aceea, v-am pregătit câteva noutăți editoriale pentru a vă pune pe gânduri cam ce volume ați putea lua cu Dumneavoast ...

Delicatele frumuseți ale vieții. Sfaturi despre dragoste și viață de la „Dear Sugar” reunește o colecție impresionantă de scrisori care au apărut în rubrica de sfaturi a ziarului The Rumpus, începând cu anul 2010. În spatele pseudonimului Dear Sugar se află Cheryl Strayed, autoarea bestsellerului Wild: from lost to found, în care scriitoarea povestește experiența drumeției de una singură, la 26 de ani, pe Pacific Crest Trail, după moartea mamei ei, după un divorț și după ce a început ...

Cu mare nerăbdare am așteptat acest roman anunțat încă de la primul catalog cu viitoare apariții ale proaspăt lansatei (la acea vreme) colecții „Anansi. World Fiction” a editurii Pandora M, colecție coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu.

De ce cu mare nerăbdare? Păi, djinni, intrigă polițistă, copii gata să plece în aventuri, o lume inedită, cel puțin pentru mine, o carte lăudată de însăși Elif Shafak pe copertă, despre care am descoperit, încă de când am pătruns în tainele poveștii, că surp ...

Indiferent ce carte luăm în mâini, lectura ei creează un contact între bagajul nostru identitar și personalitatea protagoniștilor, conexiune prin care am putea explica simpatia sau antipatia față de un personaj, un loc sau chiar o modalitate narativă. Un cititor specializat are sarcina de a trece dincolo de aceste hotare, însă e posibil ca tocmai aceste borne să dea valoare unei cărți, pentru că, în fond, scriitorul este și el un om și știe cum să scrie ca să apese cele mai personale butoane ale ...

Cristina BOGDAN

Înotând cu Kemal, într-o mare de cerneală

O să încep prin a spune un lucru, care o să mă facă antipatică în ochii celor mai mulți dintre cititorii acestor rânduri: nu-mi place vara la mare. Probabil pentru că port încă în amintirea epidermei arsurile alinate cu iaurt rece și neplăcerea de a străbate o plajă unde cearșafurile sunt atât de apropiate, încât ai sentimentul că ți-au intrat străini în casă și te privesc insistent. Născută în mie ...

Înclin să cred că o literatură care emite, în mod spontan, istorii, o dată la patru-cinci ani, e pasibilă să devină ea însăși istorie. Să dispară, adică, mă rog, a fost un bun motiv nu numai să nu citesc-răsfoiesc cele șapte, opt sau zece istorii literare de diverse calibre și carisme critice apărute la noi în ultimii treizeci de ani, dar am refuzat chiar să le și ating. Am subscris, astfel, inabilității, dacă nu cumva, nebuniei de a nu-i da criticului istoric literar ce-i al criticului istoric ...

Cartea a fost scrisă în 2013, deci cu destul timp înainte de Apeirogon (2020), dar eu le-am citit în ordine inversă, după cum au apărut în română. Povestea a doi aviatori în 1919, Alcock și Brown, care vor să traverseze oceanul pentru prima dată, cu un bombardier modificat, aparatul Vimy, se continuă cu povestea lui Douglass, sclavul fugit din America, ce ajunge scriitor și ține conferințe în Irlanda, și cu povestea senatorului George Mitchell care mediază acordul de pace dintre Anglia si Irla ...

Cărțile sunt o intersecție, unde așteaptă la semafor mai multe instanțe: scriitorii, cititorii și ce rămâne într-o carte din creatorul ei, adică personaje, fapte, locuri. În funcție de vreme și de fițe, între pagini se dau lupte, se derulează conflicte, creându-se o zarvă demnă de luptele dintre pirați și navele imperiilor coloniale. Cărțile pregătite pentru numărul de azi mi-au dat această impresie. Ocupă numeroase sfere de interes, iar aceasta un face decât să-mi spună că lumea noastră este mi ...

Demersul interpretativ (de tip postcritic, recuperator) pe care îl face Laura Pavel în recenta sa carte, Personaje ale teoriei, ființe ale ficțiunii. Eseuri, reprezintă o noutate în eșichierul criticii autohtone, atât datorită modalității de argumentare propuse, prin intermediul „personajelor” / ființe ale ficțiunii, cât și prin expunerea cadrului teoriei postcritice, care vine în completarea direcțiilor actuale de interpretare în sfera studiilor literare, dar și a artelor vizuale și a celor p ...

În zilele însorite, mai ales vara, pavajul orașului se face peltea, iar lumea o cam ia razna, ca-ntr-o proză de Fănuș Neagu. Mirosul de ciment încins, sunetul înfundat al unui telefon uitat sub o pernă, un copac care tremură în zare. În marile orașe floarea de tei sau caprifoiul de la începutul verii emană un fel de balsam, care persistă până în august, când praful începe să estompeze aromele naturale.

Dintre toate lunile verii, august are cele mai multe valențe literare, să recunoaștem! Cine t ...

Chiar dacă Mircea Zaciu s-a consacrat prin vocația sa de critic și de istoric literar, este la fel de adevărat că, prin predilecțiile sale pentru călătorii și, generic, pentru literatura de călătorie, reușește să ofere mediului cultural românesc unele dintre cele mai interesante însemnări de călătorie. De aceea, apărută acum un deceniu (în 2011), ediția (îngrijită de Ion Pop) a volumului Teritorii merită readusă în atenția cititorilor, întrucât e o mostră inedită despre călătoriile lui Mircea ...

În anul 2020 Cristi Nedelcu publică nu una, ci două cărți: Cimitirul trandafirilor, la editura Litera, și Graffiti, de această dată la Heyday Books. În ambele situații autorul abordează o tematică ce vizează și dimensiunea socială, mai ales prin faptul că își stabilește principalele surse de inspirație în „fragmente” de realitate. Graffiti propune, așa cum mărturisește autorul chiar în Cuvântul înainte, o serie de scurte texte care pornesc de la desene, culese propriu-zise de pe ziduri ...

O bună bucată de timp m-am ferit să utilizez cuvântul pandemie. Mi se părea un cumul de sunete fără nicio referință în lumea reală, în ciuda statisticilor care săltau de la o zi la alta, anul trecut pe vremea aceasta. Totuși, m-am învățat cu acest cuvânt. Titlurile pe care le aduc azi în prim-plan trimit la mai multe tipuri de neclarități, la îndoielile și întrebările ce ni le punem nouă înșine. Ele fac referire la unele momente cruciale/ de restriște din viața unui om: Covid-19 (mai nou), pen ...

Vă mai amintiți de „Leii Siciliei”, tradusă la Nemira în februarie, anul trecut? Cine s-ar fi gândit că va deveni între timp o saga de familie? Ce-i drept, editura Nord a dat lovitura cu acel roman, care încă se mai află între primele 20 în topul vânzărilor. Vorbim, până acum, de 700 000 de exemplare vândute în 35 de ediții (nu mai vreau să pomenesc și despre posibila ecranizare pentru RAI). Toată lumea a citit primul volum două veri la rând. De ce nu ar citi și continuarea vara asta? Singurul i ...

Alexei Salnikov (născut în 1978, în Estonia) este unul dintre cei mai titrați scriitori contemporani din Rusia. De-a lungul timpului a practicat mai multe meserii, cum ar fi: fochist, mecanic, paznic, instalator, jurnalist și traducător liber-profesionist, toate aceste experiențe contribuind fără doar și poate la alegerea subiectelor sale. Cele mai noi romane ale sale sunt Departamentul și Petrovii în vremea gripei, pentru acesta din urmă fiind nominalizat la Premiul „Bolșaia Kniga”, cel ...

Pentru numărul de azi mi-au atras atenția niște cărți pe care le aduc cu tot dragul în atenția voastră, întrucât acestea au drept reper amintirea, întoarcerea în trecut, regândirea vieții. În orice moment critic nu facem decât să ne reamintim; de sărbători ne simțim copiii de altădată; mereu avem tendința de a repeta istoria unor pățanii, glume spuse de rudele noastre. Ce deliciu e să aduci trecutul în prezent ca să poți cumva să grefezi un viitor, conectând aceste axe cronologice într-un prezen ...

Cartea de la Metopolis, singurul volum publicat de Ștefan Bănulescu dintr-o proiectată tetralogie (care urma să mai cuprindă volumele Cartea Dicomesiei, Sfârșit la Metopolis și Epilog în orașul Mavrocordat), dovedește o învederată înclinație către sondarea spațiului liminar, a acelui no man’s land aflat la intersecția unor zone dificil de cartografiat. Sedimentate de-a lungul vremurilor sau falsificate prin intervenția vreunui abil născocitor de povești, biografiile individuale, la ...

Sunt treisprezece duhurile rele consemnate în Cabala, treisprezece zile numără o săptămână aztecă, iar la Cina cea de Taină au ospătat treisprezece persoane. Treisprezece, antologia de proză fantastică, proaspăt ieșită din tipar la editura Litera, ne invită la un supeu literar alături de treisprezece scriitori, care fac gestul curajos de a scoate nasul din oalele autoficțiunii sau ale biografismelor de tot soiul, pentru a cartografia zonele mai puțin frecventate ale „realului”. 

Fantasticul, ...

Volumele lui Mihail Șișkin au fost traduse din rusă de Antoaneta Olteanu și publicate la editura Curtea Veche: Luarea Ismailului (2016), Părul Venerei (î2013), Scrisorar (2012) etc. Pentru volumele menționate, scriitorul a primit, în ordine, cele trei mari premii rusești: Russkii Buker, Naționalnîi bestseller și Bolșaia kniga. Nu întâmplător, este catalogat drept unul dintre cei mai importanți scriitorii ruși ai momentului. Se înțelege astfel și interesul arătat de cultura română pen ...

Literatura fantastică românească se îndepărtează de fondul său mitologic și arhaic, ba chiar îl ia în răspăr.

Andreea APOSTU (prefața cărții)

„A văzut o siluetă încă neclară aplecată deasupra lui și care, pentru scurtul moment în care a acoperit lumina orbitoare ce venea dinspre geam, s-a dovedit a fi utilă, întrucât i-a permis să se obișnuiască gradual cu atmosfera peste măsură de însorită."

Pavel NEDELCU

„Sunt mulți care cad din senin pe stradă în ...

Cărțile pe care le-am adunat în lista de astăzi au în comun lupta pe care o are fiecare protagonist cu un aspect din viața lui, cel mai important fiind libertatea de a fi consubstanțial cu propriul eu și cu propriile idealuri. Libertatea de a fi liber, de a fi ascultat și acceptat sunt trei coordonate chiar ale lumii contemporane și literatura le exploatează acum cât de mult poate ea, transformându-se într-un megafon pe care îl țin în mână cei ce observă minusurile sociale. Problema omului zil ...

M-am întâlnit pentru prima dată cu numele lui Edgar Morin în anul II de facultate. Știu precis acest lucru, pentru că tocmai descoperisem cartea Irinei Petraș, „Știința morții”. Înfățișări ale morții în literatura română (Editura Dacia, 1995) și, în prima frază a Jurnalului de lectură cu care se deschide volumul, apărea menționat acest autor, necunoscut mie până la momentul respectiv. În paginile cărții, referința aceasta se regăsea de mai multe ori, inclusiv cu trimitere la una dintre lucră ...

Am fost atrasă la un moment dat de romanele Agathei Christie și am și citit câteva dintre ele, fiind marcată de multitudinea spațiilor în care au fost plasate. În același timp mi-a plăcut prestația lui David Suchet în rolul lui Hercule Poirot și am rămas cu o oarecare atracție față de această sferă a ficțiunii. Așadar, propun să începem cu un astfel de roman, urmat de altele, două, plasate în secole diferite. Iar fără legătură, adaug și un roman care tratează destinul unei femei nevoite să se de ...

Unul dintre premiile italiene importante este Strega, acordat de Fundația Bellonci. Pe 10 iulie se va derula gala celei de-a 75-a ediții. Cinci romane vor fi premiate, iar unul dintre favorite este Il libro delle case de Andrea Bajani.

Romanul a cules deja numeroase aprecieri, îl putem considera deja renumit, având în vedere că în momentul de față e finalist la două dintre cele mai importante premii din Italia - Campiello și Strega.

Nu ...

Găsesc fascinantă multitudinea de cărți care se publică, pentru că diversitatea intrigilor relevă creativitatea și potențialul pe care îl au oamenii. Cărțile de astăzi sunt destul de diferite una de cealaltă, dar au cam același scop, de a ne plimba dintr-un timp în altul. Și mă înveselește chiar foarte mult faptul că majoritatea prezintă deschiderea înspre diferite forme ale sacralității, un contact atât de necesar omului contemporan, al cărui suflet e însetat de mistere și de enigme.

M-am opri ...

După o absență de câțiva ani, Șerban Axinte revine cu un volumul de versuri, Scrâșnetul dinților, plasându-se în rândul poeților care au reușit să își confirme potențialul și să evolueze de la un volum la altul. În prefața volumului păpădia electrică (Casa de pariuri literare, 2012), Radu Vancu surprindea o decantare a formulei. „Limpezirea poeticii” se produce prin atingerea unui echilibru între direcția ermetică, ce presupune intelectualizarea emoției, și pulsiunea vitală. *Scrâșnetul dinț ...

Liviu G. Stan (născut în 1987) este poet, prozator și jurnalist cultural. A debutat cu volumul de versuri, Yima (2008), după care a schimbat culoarul cu cel al prozei, publicând succesiv patru romane: Sânge de pasăre pe haine (2014), Casele vor uita (2016), Filip Manakis: o poveste europeană (2019) și Salamandre (2021). Asupra acestuia din urmă mă voi apleca în cele ce urmează.   

Cel mai nou roman al său, Salamandre, apărut recent la editura Litera, în colecția *Biblioteca de proză ...

Poezia Denisei Ștefan din și plath dansa prin bucătărie (Casa de Pariuri Literare, 2021) se înscrie în registrul biografismului mizerabilist, inaugurat în urmă cu mai bine de un deceniu și jumătate – atât de bine, încât anul publicării ar fi putut foarte bine fi 2007 în locul lui 2021. Staționarea în stilistici datate, fără încorporarea experiențelor ulterioare, nu poate fi benefică înnoirii limbajului poetic. Originalitatea cu orice preț are riscurile ei, dar noutatea rămâne, dincolo de exper ...

În 1909, la Sankt-Petersburg, se formează un cerc de poeți avangardiști numit „Ego”. Doi ani mai târziu, tânărul poet Igor Severianin (1887-1941) editează o broșură cu titlul emfatic, Prolog. Egofuturism. Poeza celor excepționali. Apoteoza volumului trei, care anunța o nouă grupare în cadrul futurismului rus, egofuturismul, făcând concurență cubofuturismului animat de V. Maiakovski. S-au publicat câteva manifeste ce cuprindeau formulări abstracte și ezoterice, iar în ianuarie 1912 cercul „Ego” ...

Sandro Veronesi, considerat unul dintre cei mai importanți scriitori italieni contemporani, s-a născut în 1959, la Florența, fiind absolvent de arhitectură. Romanele sale s-au bucurat de-a lungul timpului de o bună receptare, atât din partea publicului, cât și din aceea a criticii, unele dintre acestea fiind recompensate cu diferite premii literare, dintre care, cel mai important este premiul Strega, pe care Veronesi l-a primit de două ori, prima oară în anul 2006, pentru romanul Haos calm, ia ...

În ultima vreme folosesc din ce în ce mai des aceste verbe: a se întreba, a se gândi, a crede. Fără să îmi dau seama de cele mai multe ori și... mă întreb de ce. Poate veți concluziona la fel ca mine după ce veți fi citit despre cărțile propuse astăzi: în anul 2021 este destul de dificil să păstrăm o anumită aură magică în această lume și nu pentru că nu ar dori sufletul nostru. Există atâtea necazuri și neconcordanțe, încât ajungem să ne frământăm mai mult decât ar fi recomandat. Totuși, ...

Dacă ar fi să aleg un singur lucru care mă face să mă gândesc zâmbind la Woody Allen (deși lista ar putea fi lungă), acela ar fi legat de felul în care privește el tandru-ironic moartea. Ca thanatolog, am citit sute de păreri despre sfârșit, cu unele am fost de acord, de altele m-am distanțat, câteva mi-au stăruit obsesiv în memorie, pe altele le-am uitat de mult. Aș fi vrut să formulez eu ceea ce a spus el atât de inspirat: *Nu mi-e frică să mor, doar că nu vreau să fiu acolo când o să se întâm ...

Într-un fel, era firesc ca după un roman ca Intervenția să urmeze unul ca Perestroika Boys, un mix – așa cum o spune chiar Dinu Guțu – de docuficțiune și istorii sociale.

Pe scurt, textul explorează, devoalează și, simultan, construiește o mitologie a primei generații de tineri basarabeni de după căderea URSS/ proclamarea independenței Republicii Moldova, o generație – precum și cele care au succedat-o – prinsă între mai multe spații culturale și identitare cât se poate de diferite.

Cel ma ...

În decurs de aproximativ un an (martie 2015 – iunie 2016), Clujul a pierdut 3 prozatori optzeciști remarcabili: Alexandru Vlad, Radu Mareș și Mihai Dragolea. Primul și ultimul mi-au colorat adolescența cu povești și mai apoi studenția cu șuete șarmante și spirituale la cafeneaua Arizona și nu numai. La ei mă voi opri, rememorând și repozând două din cărțile ce le poartă semnătura.

La data publicării sale, Curcubeul dublu al lui Alexandru Vlad (Editura Polirom, 2008) a iscat oareșice contro ...

La doi ani după apariția unuia dintre cele mai răsunătoare volume din ultima perioadă, semnat de Anastasia Gavrilovici, Industria liniștirii adulților, are parte de o a doua ediție, căreia i se adaugă un bonus track (poemul Dragă E.,).

Revizuirea poemelor sale (re)aduce în prim-plan visceralitatea debordantă, traiectoria unei biologii celulare și animale menite să contureze subtilități antropocentrice , fiorul existențial postuman (după cum spune Teodora Coman, pe coperta cărții) și iro ...

Radu Găvan a debutat cu un roman, bine primit atât de public cât și de critică - Exorcizat (2014). Scris în registru realist, foarte puternic vizual, cu portrete și acțiuni bine desenate, romanul mi-a atras imediat atenția și l-am recomandat pentru Premiul de Debut „Mircea Ciobanu”, pe care l-a și obținut. Celelalte romane ale sale au luat-o pe alt drum, despărțindu-se cu oarecare emfază de Exorcizat, în sensul că fiecare dintre ele propune un demers experimental. Neverland (2015) încerca ...

Câteodată mă întreb dacă literatura a dat toate marile titluri posibile și dacă se mai pot găsi surse pentru a scrie romane. Cărțile pe care le prezint astăzi sunt extrem de diferite una de cealaltă și mi-au demonstrat încă o dată că aproape orice amintire sau experiență are tot dreptul să devină subiectul unei cărți. Inclusiv conturile pe care activăm în mediul online...

Rețele de socializare sunt mai mult decât atât. În alte timpuri, demodate poate, oamenii ieșeau în lume participând la balur ...

Romanul Ultima vară în oraș, scris de Gianfranco Calligarich, a avut un destin atipic. Publicat prima oară în 1973, s-a bucurat de un succes răsunător, primul tiraj epuizându-se rapid. Apoi, vreme de ani buni, cartea s-a scufundat în obscuritate, abia mai putând fi găsită pe la tarabe și prin anticariate. Câteva reeditări târzii, cele mai recente aparținând Editurii Bompiani din Italia și Editurii Polirom din România, au salvat, din fericire, Ultima vară în oraș de la uitare.

Cel mai la în ...

Mihai Ignat (născut în anul 1967, la Brașov) a absolvit studii de licență, masterat și doctorat în cadrul Facultății de Litere a Universității din București, fiind actualmente conferențiar universitar la Facultatea de Litere a Universității „Transilvania” din Brașov. Este poet și dramaturg. A debutat ca poet în anul 1995, atât în volumul colectiv Tablou de familie (alături de Sorin Gherghuț, Svetlana Cârstean, T.O. Bobe, Cezar Paul-Bădescu și Răzvan Rădulescu), cât și cu volumul de autor, *Kle ...

În ultima vreme, fie întâmplător, fie intenționat, lecturile mele au legătură cu teatrul și vin să-mi confirme o teorie mai veche cum că toate poveștile contemporane pornesc din marile tragedii ale Antichității greco-romane. Acestea, la rândul lor, în special pentru sensibilitatea cititorului contemporan, primesc o altă dimensiune prin eliberarea lor din discursul mitologic. Citind (re)interpretări în cheie modernă ale tragediilor antice, lectorul secolului XXI interpune între el și materia anti ...

În timpul pandemiei, mulți dintre noi am devenit mult mai atenți la modul în care arată locuințele noastre. Pentru cei care și-au permis luxul de a-și muta activitatea în formula „telemuncii”, diseminarea lui SARS-CoV-2 a inaugurat o nouă relație cu spațiul. Motivele pentru această schimbare de atitudine sunt de mai multe feluri. Mai întâi, adaptarea la online a muncii și a procesului de învățare a transformat spațiul privat într-un loc al producției de capital, economic dar și simbolic:

„ ...

Câteva dintre cărțile apărute în anul pandemiei, mi-au atras atenția, pe unele le-am cumpărat, pe altele le-am citit de la alții, iar despre altele am citit și atât. A fost un an cu multe romane, sau eu am observat doar romanele - nu mai contează acum, când faptele sunt deja consumate, respectiv am alcătuit o listă a preferințelor mele.

Câștigător al Premiului Kate O’Brien/2021, nominalizat și la alte premii importante, printre care Irish Book Awards Novel of the Year ...

Datorită apariției în spațiul cultural românesc a Premiilor „Sofia Nădejde" pentru literatură scrisă de femei, numele autoarei a fost pe buzele majorității cititorilor săi de astăzi cu mult înainte ca romanul ei să ajungă în mâinile și în bibliotecile lor. Cu prilejul înființării acestor premii, la inițiativa poetei Elena Vlădăreanu, „Cine e Sofia Nădejde?" a fost o întrebare pe care și-au pus-o deopotrivă elevi de liceu și oameni de litere, iar aceasta pentru că numele era atât de memorabil, în ...

Cred că nu există absolvent al Literelor ieșene care să nu aibă obsesia Istoriei ieroglifice a lui Cantemir, din care Elvira Sorohan, profesoara de literatură veche, a făcut un fel de blazon al facultății. Dacă auzi pe cineva vorbind cu patos despre bestiarul cantemirian, precis a terminat facultatea la Iași. Visul Hamelonului, noblețea șoimului, mitul lui Acteon (care a surprins-o pe zeița Artemis făcând baie), dar mai ales cornul Inorogului, ca efigie a iubirii profane - iată doar câteva din ...

Veneția lui Jan Morris (trad. de Laura Ciochină, Ed. Polirom, 2016) este una din acele cărți care îi lasă cititorului impresia unei plimbări la braț cu autorul. Încă din primele pagini, Jan Morris își declară dragostea pentru orașul dintre ape, o dragoste care a germinat în tinerețe și care, de-a lungul timpului, s-a cristalizat și sedimentat prin cele trei ediții ale lucrării dedicate acestuia, cea mai recentă dintre ele fiind catalogată de „The Sunday Times” drept „Cea mai bună carte despre ...

Cea mai populară autoare turcă de literatură, Elif Shafak, este cunoscută cititorilor români prin romanele Bastarda Istanbulului, Onoare, Ucenicul arhitectului, Cele patruzeci de legi ale iubirii, Cele trei fiice ale Evei, Lapte negru, precum și Fetița căreia nu-i plăcea numele său, pentru copii.În spațiul cultural românesc, scrierile ei au prins ființă prin traducerile semnate de Adina Avramescu, Ada Tanasa, Sunia Iliaz Acmambet.

Firul care unește scrierile autoarei este priceperea de a le ...

Receptarea critică asupra operei dimoviene a mers de foarte multe ori în gol, în sensul în care ea rămâne cu bună-știință în simpla zonă de afirmare a unor influențe venite pe filieră modernist-interbelică sau observându-se, în scurte afirmații critice, anumite particularități lexicale ori de imaginar, afirmații, care deși corecte din punct de vedere observațional, sunt insuficient articulate, forjând prea puțin în materialul poetic aflat sub atenție. Această neaderență din partea criticilor neo ...

Nepovestitele iubiri. 7 minibiografii sentimentale, cea mai recentă carte publicată de Tatiana Niculescu (în 2021), anunță încă din subtitlu faptul că autoarea își menține și de această dată stilul și alege să scrie texte biografice. Cartea propune șapte relativ scurte texte care, după cum se spune în nota introductivă, sunt inspirate din evenimente ale realității, consemnate sub forma datelor istorice pe care autoarea le-a consultat. Se oferă, în fiecare dintre aceste texte, câte o posibilă v ...

Dacă l-ați citit pe Teo Spătaru, cu siguranță nu v-au scăpat ironia sa usturătoare, amuzantele jocuri de cuvinte sau asocierile inedite de idei care stau la baza satirelor relaxante sau relaxate, fără intenții moralizatoare. Prin cartea pe care v-o propun în această săptămână, scriitorul își dă măsura talentului în domeniu.

Apărut în plină pandemie, prin vara lui 2020, la editura Brumar, romanul Traficanții de busuioc abordează tema cotidianului timișorean actual în manieră pluriperspectivist ...

Citind Sălbaticii copii dingo, am simțit o lipsă. Nu în carte, ci în mine și în jurul meu. Îmi (de fapt, „ne”) lipsesc reperele esențiale (sau, cel puțin, ceea ce Vasile Ernu consideră repere esențiale) ale vieții de zi cu zi în RSS Basarabeană. Nu cunoaștem acronimele, instituțiile, politicile, războaiele, nici numele, obiectele, locurile, trupele; nici amărăciunile, nici bucuriile. Mai mult, ne lipsește înțelegerea raportării la lume și viață a moldoveanului sovietic. De obicei, preferăm să ...

Diana Iepure s-a născut în anul 1970, la Chișinău, în Republica Moldova și a absolvit Facultatea de Istorie în cadrul Universității de Stat din Chișinău. A publicat volumele de poezie Liliuța (2004) și O sută cincizeci de mii de peluze (2011) și a tradus mai multe volume din limba rusă, dintre care amintim Iarnă rusească (2013), Pagini alese din literatura rusă a secolului XIX (2017) precum și cea mai recentă traducere, un volum de poezie de Serghei Timofeev, *Aparatele unui timp liniști ...

„Cărăm cu noi greutatea a ceea ce cred ceilalți că suntem. Ceilalți au avut acces la o parte din noi și și-au tras concluziile. De multe ori, ceilalți nu ne lasă să ne schimbăm pentru că nu sunt dispuși să schimbe felul în care ne văd, dacă ar face-o ar însemna să se schimbe ei înșiși. Biografiile sunt depozite pentru convingerile pe care le-au avut ceilalți despre noi. Imperfecțiunea acestei metode e evidentă.”

Este cunoscut faptul că ne definim identitatea în raport cu ceilalți. Iar pentru Jo ...

Noul volum al Svetlanei Cârstean, Sînt alta, păstrează aceeași miză din volumele anterioare: chestionarea identității într-un periplu de natură intimistă (Mihnea Bâlici invoca minimalismul intimist) tributar poeticii din anii 2000. Poemele îi confirmă atât amprenta stilistică, printr-o exprimare directă, dezbărată de artificialitate, cu o tonalitate confesivă, cât și obsesia construcției, grija pentru aspectul formal vizibilă în acele poeme care cresc unele din altele, se completează ca într ...

„Wherever I am/ I am what is missing.” (Mark Strand) – mă gândesc în timp ce parcurg cel mai recent volum de versuri al Svetlanei Cârstean, într-o duminică ploioasă, pe-o bancă din fața Teatrului Național, „când afară plouă mărunt/ și pericolul pare mai departe ca oricând.”

Sînt alta a apărut la începutul anului 2021, la editura Nemira, și adăpostește în paginile sale mărturii incisiv de sincere despre absență și prezență, despre apropiere și depărtare, despre acțiune și efect. Dar, mai mult ...

Poezia ca exercițiu mental și formă de ordonare a haosului – asta degajă toate volumele Teodorei Coman, o scriitoare cerebrală care desface cu precizie straturile lingvistice în căutarea sensului. Cu riscul de a părea aseptic sau prea denotativ, discursul ei constituie, între polii biografismului emotiv și sterilității absconse a postumanismului, o cale de mijloc necesară.

Textele Teodorei Coman nu sunt lipsite de confesiune, adoptând un limbaj decontractat, fără anomalii sau manierisme, asemăn ...

Una dintre cele mai recente apariții la editura Tracus Arte este volumul de poezii al lui Mihai Kantzer - pseudonimul literar al lui Bogdan Popescu -, Indicele fericirii globale. Deși Kantzer provine dintr-o altă zonă a științelor umaniste, respectiv filosofia (fiind absolvent al Facultății de Filosofie a Universității București, în anul 1999), acesta a cochetat cu poezia încă de dinainte de prezentul volum de debut, publicând texte în reviste ca România literară, Viața românească sau *C ...

Pe piatra unghiulară a romanului lui Radu Găvan stau scrise versurile trupei Metallica (posibil cele mai cunoscute): „What I’ve felt/ What I’ve known/ Never shined through in what I’ve shown/ Never free/ Never me/ So I dub thee Unforgiven”. De la meditațiile asupra artei ca formă de sublimare a sordidului (acest vechi „strai de purpură și aur peste țărâna cea grea”) și de la construcția narativă tipică unui Künstlerroman și până la jocurile de „decor” textual decadent, ne aflăm pe nisipuril ...

Relația specială pe care o are Augustin Buzura cu genul autobiografic reiese, fără doar și poate, din amprenta deosebit de puternică pe care activismul de partid l-a lăsat asupra celui care se remarca în societate ca scriitor, ca prozator realist într-o epocă în care nu puteai scrie despre realitate altfel decât... elogios. Cu toate acestea, a reușit să ne lase nouă, cititorilor de astăzi, o mărturie în două volume a lumii activiștilor de partid care îi hăituiau pe cei care nu se arătau supuși i ...

Despre literatura groenlandeză se știu la noi foarte puține lucruri. Chiar mai puține decât se știu despre Groenlanda în sine, despre care majoritatea românilor nu știu decât că este o insulă foarte mare care aparține din punct de vedere administrativ de Danemarca, neavând o administrație proprie. Drept pentru care, traducerea în limba română a scriitoarei Niviaq Korneliussen, considerată de cotidianul The Economist, ca fiind „Noul star al literaturii din Groenlanda” este mai mult decât salut ...

În vara anului trecut, după o vizită la Agapia, m-am întrebat cum aș regăsi Clopotul (1958) lui Iris Murdoch, ce anume m-a făcut să iscodesc în biografie, să fac o pasiune pentru autoare și să citesc cu poftă toate romanele traduse. Cum am ajuns să privesc trandafirii, grădini și păduri pline de nume de păsări și specii de plante, cu dor de scrisul lui Iris Murdoch, cu admirația și interesul ascuțite de lecturile romanelor ei. Am recitit Clopotul la o distanță de 20 de ani. Mă aflam izolată ...

Iv cel Naiv, cel mai share-uibil poet român contemporan, a debutat în proză. Mi-e teamă că va trebui să-l hate-uiesc puțin.

Nu mi-a plăcut Să nu ne facem de râs în fața furnicilor nu pentru că este un roman de consum, ci pentru că este un roman prost. Autorul adoptă o strategie perfidă și foarte populară: pentru a se pune la adăpost de orice critică, își alege un subiect cu încărcătură emoțională. În cazul acesta, subiectul îl reprezintă devenirea Amandei, o fată de 12 ani care ajunge de ...

În prefața unuia dintre volumele ce vor fi discutate mai jos, Mircea Cărtărescu afirma că „Tendința de a scrie cu ingenuitate (și chiar nostalgie) despre lumea comunismului este azi foarte răspândită în țările din Est, în primul rând printre scriitorii tineri”, trecându-i astfel în revistă pe Stasiuk, Ingo Schultze și, de la noi, pe Ion Manolescu, Ioan Stanomir, Angelo Mitchievici, Paul Cernat etc. Fără doar și poate, fenomenul literar care pune în centru personaje confruntate cu regimul tota ...

Poezia lui Albert Denn surprinde prin simplitatea acesteia. Poetul reușește să înscrie în versuri o liniște lăsată în urmă de ceva asemănător unui ecou puternic. Nora Iuga afirmă despre acesta într-un interviu pentru New York Magazin, nr. 947, faptul că: „El pare un romantic care se spovedește după perdea cum fac păcătoșii în bisericile catolice, e un poet îndrăgostit care are perversitatea de a-și prelungi așteptarea. Voluptățile poeziei lui își au cabina și întreaga recuzită în creier. De acee ...

„Spre sfârșitul dezbaterii pentru alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii, din 2016, Donald Trump s-a aplecat spre microfon, în timp ce Hillary Clinton vorbea despre asigurările sociale, și-a strâmbat gura mică, mărginită de riduri, și a numit-o pe oponenta lui „o femeie așa de afurisită”. Expresia a intrat imediat în conștiința populară. A fost mâzgălită pe tricouri, pusă în biografii pe Twitter și a ajuns să însemne mai mult decât o jignire la adresa lui Hillary Clinton sau un s ...

„Căci orele se târăsc pe brânci; cu gleznele zdrobite se târăsc, mai greu ca anii, iar săptămânile trec tot mai repede și le pierzi mai ușor decât secundele: drumul de la luni la sâmbătă e plimbarea unui deținut în cerc; mereu te pomenești în locul de unde ai plecat și de mult nu mai știi de unde-ai plecat și nici unde-ți doreai să te vezi ajuns...” – iată, una dintre cele mai sugestive notații din Sonata pentru acordeon în care sunt sintetizate raporturile personajelor aldulesciene cu alterit ...

Femei dezbrăcate, draci cu pipă, lupte, îmbrățișări explicit sexuale, călugări încălecați de demoni albaștri și umbreluțe - toate imagini din bisericile ortodoxe, dând dimensiunile adevărate ale imaginarului românesc. Pe unele le-am văzut fiecare dintre noi, înglobate în înfățișările iadului, pe altele le-au scos la lumină doi universitari clujeni, Ștefana și Ioan Pop Curșeu, într-o carte-eveniment, apărută la finele anului trecut: [Iconografia vrăjitoriei în arta religioasă românească. Eseu de ...

„M-am întrebat dacă nu doar figurile, ci și destinele sunt repetabile”, spune Cristi Nedelcu în prefața intitulată Invitație la lectură ce îi deschide romanul Cimitirul trandafirilor, apărut în 2020 la editura Litera. Astfel începe povestea sa despre destin, ilustrată prin două triunghiuri amoroase, distanțate în timp – unul aparține perioadei comuniste, iar celălalt, lumii actuale – și care par să își suprapună traseele amoroase, profesionale, politice.

Toate întâmplările din roman sunt ...

Un an de pauză mondială. Dar chiar și-așa, cu obloanele trase, editurile au lucrat, textele au trecut, atașate, de la o cutie poștală la alta, adnotate în culori vii, plimbându-se de la autor la redactor și de-acolo la corectură, zburând, pagină după pagină, în tipografii, transportate în rafturile librăriilor goale, unde rareori vedeai câte un om, obligatoriu cu mască simbolică, unul dintre temerarii marilor orașe, aventurieri care aruncau un ochi pe la Carusel sau prin alte librării, fără să c ...

Romanul lui Saul Bellow, Ravelstein, pornește de la un personaj real, Allan Bloom. Profesor de filosofie politică și prieten al scriitorului, un personaj excentric, bogat și conștient de capacitatea sa intelectuală, cea care îl face milionar. Romanul are un caracter biografic și autobiografic modelat de umor, ironie și autoironie, pus în valoare de lumina caldă a amintirilor. Totul de bazează pe o fină observație, Abe Ravelstein este admirat de narator, Chick pe numele său.

Scrisul lui Ravels ...

"Realitatea se compune exclusiv din lucrurile trecute. Nimic din ceea ce se întâmplă chiar acum nu are o relevanță majoră pentru această clipă. Prezentul se construiește rece, din semnele trecutului sau din fabulațiile viitorului" spune Tudor Runcanu în romanul Cuibul bufniței, apărut la Editura Litera în 2020 și tind să-i dau dreptate mai ales dacă mă gândesc la povestea care se naște între personajele principale ale romanului, doamna Olga și Elias.

Romanul începe destul de straniu: cu gâ ...

Ludice, nostalgice, pline de tâlc, emoționante sau amuzante, prozele din Trotineta lui Edi, cel mai recent volum al lui Bedros Horasangian, alcătuiesc un puzzle ce poate fi (re)asamblat/descifrat în multe feluri. Un cititor pasionat de portrete memorabile va descoperi în paginile acestei cărți o colecție greu de uitat. Iată-l pe Artin, prietenul din copilărie, „slab, uscat, cu nasul mare și mâini parcă prea lungi, ochi pătrunzători și privirea veșnic supărată” ( O poveste din Odessa ); pe ...

După ultima apariție – Mafalda (2009), Ioana Drăgan propune spre lectură o nouă proză scurtă – Gripa. O poveste de Crăciun (2021), publicată la editura Tracus Arte. Sub implicațiile directe ale unor (arhe)tipuri cauzate de perioada pandemică, acțiunea romanului, plasată într-o realitate românească actuală, gravitează în jurul unei gripe sezoniere. Pe fondul acestui context ia naștere (și) o poveste de dragoste între Eva, o doctoriță de la Urgență, trecută de 40 de ani, și Adam Murphy, un oen ...

Simțul ridicolului este un airbag, împiedică luciditatea să-și spargă capul într-un accident ideologic. Nu despre simț al ridicolului pare a fi vorba, însă, și-n cazul tăvălugului provocat de poeta afro-americană Amanda Gorman.

Mai întâi, puțin context. Amanda Gorman este activistă și poetă. De fapt, mai mult activistă. Celebritatea ei și-a luat voltă supersonică după ce a citit un poem – The Hill We Climb - la înscăunarea lui Joe Biden. Poeta s-a trezit peste noapte cu o cotă amețitoare de ...

Cosmin Leucuța a primit recent Premiul Tânărul Prozator al anului 2020 pentru Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii? (apărut la Editura Casa de pariuri literare), în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, autorul fiind la a doua mențiune de acest tip, după premierea din 2018, pentru volumul Hoodoo (Editura Polirom). Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii? este doar în aparență o colecție de proză scurtă, căci povestirile se încheagă spre finalul volumului atât la nivel stilistic, cât și la nivel ...

Când vine vorba de iubire, apele sunt destul de clar despărțite în poză: de-a stânga se întinde un, să-i zicem, machism intelectual (indiferent de gen), flegmatic și refractar, disimulant și mai degrabă steril, iar de-a dreapta, un abandon de sine inconștient, vesel, numit fericit, în firea ritmurilor antropo- și etno-logice, lipsit de idei și așteptări.

Dincolo de sarcasmul falselor certitudini, când ne-am mai gândit la iubire, fără să ne referim, de fapt, la altceva, fără o oarecare jenă ...

Mircea Dan Duță (27 mai 1967, București) este poet român de expresie cehă, critic și istoric de film, traducător din limbile cehă, slovacă, polonă, slovenă, bulgară, engleză și franceză, precum și entertainer cultural, organizând lecturi publice de poezie în Cehia, Slovacia și România. A publicat două volume de poezie la Praga: Peisaje, zboruri și dictări (2014), respectiv *Citate la conservă, complexe de inferioritate și drepturile omului sau Căsătorit fără obligații vând amantă moartă d ...

Vârstele subversiunii. N. Steinhardt și deconstrucția utopiilor apare în 2020 și reprezintă primul volum de critică semnat de Adrian Mureșan. Cartea este rezultatul unei meticuloase cercetări realizate de autor și îl are ca subiect central pe N. Steinhardt cu toate scrierile sale. Pentru că „mai totul și mai toate se petrec pe plan lingvistic” în cazul scriitorului discutat, după cum spune Mureșan, analiza limbajului propriu-zis va juca un rol esențial în această cercetare, considerându-se chi ...

La finalul manifestului „Trompeta marțienilor” (1916), poetul rus Velimir Hlebnikov (1885-1922) se semna „Regele Timpului Velimir I”, iar în afișele avangardiste se autointitula „Președintele Globului Pământesc”. Pe piatra funerară a poetului, care s-a stins în sărăcie, la 37 de ani, rătăcind prin provincia rusă, artistul Piotr Miturici a incrustat aceeași titulatură maiestuos-profetică. Mai mult sau mai puțin mistificatoare, ea reflectă una dintre utopiile lui Hlebnikov, crearea unei societăți ...

Note pentru un (fals) roman „polițist”

„Cu o săptămînă înainte de-a se înfățișa la cabinetul avocatului Carp, mai exact, în ziua de 15 martie a anului 2014, posesorul unui splendid bolid negru a lovit mortal, în viteză, un rătăcit de pe marginea șoselei. O țeastă în picaj pocnind ca un acvariu plin scăpat pe ciment, tîrînd după ea zdrențe încleiate de piele și păr sîngeriu, antrenate de curent, atît a mai văzut șoferul în oglinda retrovizoare. Disperat, a redre ...

Va câștiga Apeirogon International Dublin Literary Award? Să vedem, dar printre concurenți sunt și Elif Shafak, Fernando Aramburu și Valeria Luiselli, ca să-i menționez doar pe favoriții mei dintre cei patruzeci și nouă de scriitori nominalizați.

Cartea este prezentată drept roman și totuși eu am simțit de multe ori, pe parcursul a multe capitole că este mult mai aproape de nonficțiune. McCann a studiat jurnalismul și este foarte aplecat spre investigație. Primul lucru pe care l-aș spune este ...

Mircea Ciobanu se număra încă, pe la începutul anilor ’90, printre scriitorii români bine cotați, grație stilului său greu de confundat, ușurinței cu care pendula între felurite genuri și, deopotrivă, eleganței cu care se mișca prin lumea literelor autohtone. Dispărut în 1996, la o vârstă la care ar mai fi avut cu siguranță multe de spus, prozatorul este astăzi arareori discutat în articole sau în studii de specialitate. Un volum substanțial – la origine teză de doctorat – i-a consacrat acum apr ...

Debutul lui Emanuel Modoc, pentru care autorul a primit recent Premiul Tânărul Critic al anului 2020, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, se înscrie în categoria studiilor venite în siajul noilor teorii care vizează recontextualizarea literaturii printr-o grilă a „lecturii distante” (termenul de distant reading a fost propus de Franco Moretti). Aceasta aduce, implicit, noi instrumente aplicate pe un corpus constituit. În acest sens, receptarea avangardelor din Europa Centrală și de Est se fac ...

Gemenii Norah și Jonah Grayer sunt doi vampiri energetici născuți în 1899 și care, începând cu 1979, încep să sechestreze în Conacul Slade și să omoare, la fiecare nouă ani, persoane așa-zis încărcate cu energie pentru ca ei să se poată menține mereu tineri și viguroși. Cam asta ar fi, pe scurt, povestea din acest volum cu ample trimiteri la alte două romane ale autorului care, sper din toată inima, nu se vor lăsa mult așteptate și la noi.

Concepută ca o clasică poveste cu fantome într-o casă b ...

Toată lumea cunoaște deja povestea acestei cărți, cum a fost lăsată deoparte după marele succes pe care l-a avut scriitoarea cu Al doilea sex. Și totuși destinul ei a fost să iasă la lumină și noi să ajungem s-o citim și să ne dăm seama cum societatea și cei care se lasă conduși de ea pot cauza tragedii.

În realitate se numeau Simone și Zaza (Elizabeth), în carte au devenit Sylvie și Andrée. Cartea a fost salvată și publicată acum în toată lumea. Romanul începe când cele două fete abia au ...

Una dintre trăsăturile distinctive ale prozei lui Paul Georgescu este, pe lângă caragialismul remarcat de mai toți comentatorii și asumat explicit de autor, tendința de a contracara, prin orice mijloace, dintre cele ale scriiturii, desigur (una rafinată, plină de pliuri, de aluzii și de artificii livrești), amenințarea unui difuz și paralizant rău istoric. Acestui scop îi e subordonată, în fond, etalarea sofisticatelor asamblaje de culori și forme, splendoarea descrierilor de o luxurianță barocă ...

În ce se măsoară anii? Care e unitatea pe care o putem așeza în balanța cântarului pentru a-i face să devină convingători, importanți, memorabili? Odinioară, ei se-nveșmântau în culorile dinastiilor sau în lințoliul calamităților, arătând posterității fața ridată a unei molime sau rânjetul hidos al unui război. 

Mi-am întrebat studenții ce etichetă s-ar potrivi anului 2020. Cel mai frecvent mi s-a răspuns – anul pandemiei. Alții au adăugat – anul măștii, al izolării, anul virtual, *d ...

Ultima poezie, cu care Andrei Doboș își încheie volumul antologic Carst, propune o percepție a banalității și a nesemnificativului, a prozaicului și a casnicului, într-un limbaj tranzitiv, slab metaforic, dar capabil să construiască imagini debordante și pline de striații intime. Poezia Interese oculte înregistrează, aproape ca o (auto-)biografie, momentele-cheie din viața poetului, traversând perioada infantilă, copilăria, adolescența și ajungând până la maturitate. Acolada narativă se înch ...

Narațiunile sunt legate, prin însăși natura lor, de o anumită viziune asupra timpului. În unele cazuri, scriitorii aleg chiar să pună acut problema lui, lăsându-și personajele să își depene povestea în timp, dar oprindu-le în momente-cheie pentru a zăbovi meditativ asupra lui. Unele romane folosesc subtil tehnica analepselor și a prolepselor, altele suprapun temporalități pentru a crea senzația de fantastic sau de oniric.

Proza scurtă mizează, adesea, pe o secvență anume din curgerea timpului ( ...

Apărut în 2020, la editura OMG, volumul Sputnik în grădină e cel de-al treilea volum de poezie lansat de Gabi Eftimie (al doilea după mutarea în Suedia). Odată cu volumul amintit, Sputnik în grădină , pare că indeterminarea identitară trece într-o nouă etapă a dimensiunii postumane. Subiectul poetic este acum evacuat din real, iar umanul nu mai reacționează decât prin condiționare exterioară, așa cum tinde să se arate încă din reflecția biografică de pe coperta interioară: „nu ai viața ta/ s ...

Dacă cineva știe să aleagă bine un titlu, acela este Allex Trușcă. Cel mai recent roman al său, apărut la editura Litera, în 2020, se numește I put a spell on you și, dacă îți place literatura fantastică, descinsă din cotidianul contemporan, cu umor și  aventuri stranii poate că ar fi cazul să-l citești.

Subiectul nu e foarte complicat și, totuși, are în centru o problemă de conștiință destul de frecventă în societatea contemporană (din seria celor despre care nu vorbește nimeni): cum se poat ...

M-am bucurat foarte mult când am primit de la prietena mea de la Paris romanul câștigător al Goncourt-ului din 2020, L’Anomalie de Hervé Le Tellier, publicat de prestigioasa editură Gallimard. Îmi doream de mult să-l citesc, cunoșteam deja stilul și lucrările acestui maestru al Oulipo-ului și, cumva, titlul anticipa acest gust al romancierului mișcării literare mai sus-numite pentru deruta cititorului, pentru călătoriile propuse înspre alte zone ale unui cronotop iluzoriu și înșelător, pentr ...

Florina Ilis publică volumul de povestiri Pandemia veselă și tristă în timpul pandemiei și își anunță încă din titlu sursa de inspirație și subiectul pe care le concentrează în acest volum. Cu toate că își păstrează stilul cu inflexiuni ludice, inocente, prin care se ajunge la a expune subiecte tari, dimensiunea redusă impusă de povestire pare să o dezavantajeze în ceea ce privește construcția acțiunii și a personajelor, după cum declara chiar autoarea la lansarea cărții. Totuși, reușește s ...

Lirica lui Mircea Ciobanu a purtat și, în consecință, a cumulat etichete conceptuale oarecum majoritar acceptate de critica literară autohtonă, a fost plasată într-o proximitate a afiliației poetice din nou cvasi-admise și aplicate în exegeză de voci critice cu autoritate certă în peisajul nostru literar, a iscat impresii și a conturat senzații de imago și imaginar, circumscrise unei umbrele estetice care cumulează nuanțe vădit înrudite între ele. Fie c-a fost paradigmentată drept „ermetică” ( ...

Ion Pleșa este unul dintre autorii care au debutat atât în volum de poezie, cât și de proză, dar se pare că opțiunea sa principală a fost proza scurtă. Această formulă mizează și ea pe un efect similar poeziei, lucru care ne arată că poate Ion Pleșa a luat o abilitate din începuturile lui poetice și a valorificat-o diferit. Evident că nu putem înțelege proza scurtă doar în raport cu poezia, gândindu-ne la cât de autentice sunt textele unor scriitori precum T. Capote, ori J. D. Salinger. 

Fără s ...

Fiecare moment de grea încercare, din istorie, produce o schimbare radicală în societate, la nivel economic, politic, spiritual și mental. Însă ceea ce nu se schimbă niciodată este iminența morții, siguranța unui sfârșit spre care ne îndreptăm cu toții. Aceste idei sunt dezvoltate de Radu Părpăuță în cartea sa, intitulată Câinele șchiop. Volumul, publicat la Editura Lebăda Neagră, cuprinde douăzeci și una de povestiri, care abordează teme dintre cele mai diverse, printre care se numără: viața ...

Când ați fost invitați ultima dată „să ștergeți praful de pe sărbătoarea Crăciunului”? Nu de prin casă, așa cum facem îndeobște în pragul sărbătorilor, ci de prin minte și inimă, cum ni se întâmplă mult mai rar.

Provocarea se ițește din omiliile transformate în meditații de părintele profesor Wilhelm Dancă, construite în jurul ideii de călătorie și de întâlnire. Ni se reamintește astfel că primul dintre pelerini este Dumnezeu, căci El a străbătut timpul și spațiul pentru a ne întâlni:

...

În sfârșit, pasiunea de cititor de romane grafice mi-a fost satisfăcută pe deplin în acest an de apariția unei cărți atât de speciale, încât mă simt oarecum neputincios în a-i descrie toate calitățile. Este vorba despre Enciclopedia pământului dintâi, creată de Isabel Greenberg, una dintre cele mai tinere și mai talentate ilustratoare și romanciere grafice ale momentului. La ora actuală, Enciclopedia... este primul său roman apărut în limba română, sub patronajul [Editurii Art](https://ww ...

Avem aici trei cărți, trei dimensiuni: a femeii înșelate, a bărbatului care vrea să-și trăiască liber viața, și a copiilor care nu înțeleg mare lucru, dar simt tot - așa a împărțit Domenico Starnone romanul familiei care încearcă să se refacă. 

Scriitorul este un cavaler - de fapt, dacă citim atent, chiar are un stil clasic și sensibil, fără să fie demodat deloc - așa că începe prin a-i da cuvântul Vandei, soția lui Aldo. Ea, recent părăsită pentru o altă femeie, pentru un alt mod de viață, ...

În holul de intrare al Muzeului Inocenței din Istanbul, scriitorul Orhan Pamuk a așezat o imagine a unei spirale a timpului, care unește, după modelul ideilor aristotelice, o suită de puncte ce simbolizează momentele indivizibile ale existenței. E ca și cum timpul ar fi un fluviu în continuă curgere, strecurându-se când și când prin deschizăturile unor baraje, menite să creeze senzația iluzorie a unor opriri. 

Cele douăzeci de proze scurte din volumul Alexandrei Niculescu, Kyparissia, apăru ...

Apărută în Islanda în 2013, cu șapte ani înainte ca epidemia provocată de Covid-19 să zguduie din temelii societatea așa cum o cunoșteam noi și să aducă schimbări profunde la toate nivelurile, scurta poveste a lui Sjón pare o descriere extrem de fidelă a unui orășel luat pe sus tocmai de epidemia mai sus pomenită.

Însă el descrie, prin ochii unui adolescent de șaisprezece ani, cum este afectată capitala Islandei a anului 1918 de cumplita epidemie de Gripă Spaniolă ce-a luat pe sus lumea înainte ...

Igiena mentală se poate realiza prin metode dobândite prin trecerea anotimpurilor, care pentru unii aduce și maturizarea. O metodă insolită e poezia în forma ei actuală, care va deveni sau este deja o tradiție.

„Și dacă atunci ești la 5000 de metri deasupra pământului? Și dacă ești doar pe o mică platformă de 1 m pătrat?”

Iată cum o resursă a controlului și a igienei devine mărturisirea și asumarea fragilității. Pentru identitatea poetică construită de autoare, poem cu poem, explorăril ...

Am vrut să citesc noul roman în miniatură al lui McEwan, pentru că așa se întâmplă: citești o carte, două, trei, de același autor și decretezi că gata, îți place, e de-al tău, deci, logic, cum apare ceva scris de el, te năpustești și citești. Cât de bine sunt scrise Pe plaja Chesil și Legea copiilor, ca să nu mai zic de povestirile din Prima dragoste, ultimele ritualuri. Între așternuturi! 

Știu foarte bine ce a vrut Ian McEwan cu romanul ăsta, pot să îi înțeleg indignarea față de ce s ...

S-a vorbit mult, în exegeza de specialitate, despre disoluția eului în poezia lui Georg Trakl, despre proiecțiile unei hipersensibilități traumatice, transpuse în imagini contorsionate, menite să adâncească, să clarifice sau să obiectiveze conținuturi lăuntrice singulare. Afirmația are, desigur, temeiul ei și a fost reluată cu consecvență, mai ales în studiile preocupate să înmulțească dovezile în sprijinul apartenenței poetului la expresionism. Nu intenționez să intru în detalii cu privire l ...

POEME

din volumul proaspăt apărut Quince dias de Marzo de Enrique Nogueras

în traducerea Alexandrei Niculescu

I

O fereastră veche,

dacă în casă ar rămâne

ar traduce imprecise

imagini pe care șiroiește apa de ploaie.

VI

Cerul era un incendiu,

noaptea un câmp,

o junglă extrem de vie și, închiși,

am ajuns să fim în același timp

vânătorul, 

fiara:

împușcătura și rana. ...

De mult timp voiam să încep așa un articol despre un roman crime plin cu răufăcători hidoși și cruzi:

„Ne naștem răi de la natură, sau devenim așa pe parcurs? Se dereglează cumva vreo rămurică din ADN-ul nostru la un moment dat, când suntem în burtică, sau moștenim vreo genă îndepărtată, de la vreun strămoș psihopat, cu mare poftă de sânge vărsat și fără pic de empatie? Sau educația primită, condițiile în care creștem, vreo traumă în copilărie, vreo căzătură din pat ...

Și mai interesanți decât zugravii craioveni – cel puțin pentru tema noastră de cercetare – sunt cei originari de la Teiuș, Jud. Vâlcea, care au funcționat ca „școală” în paralel și în deceniile imediat următoare, dar înainte de mijlocul veacului XIX. Credem că activitatea acestor zugravi nu poate fi despărțită de faptul că la Râmnicu Vâlcea a funcționat, cel puțin între 1785-1793, o școală în care se învăța meșteșugul zugrăviei. [...]

Bisericile pictate de zugravii din Teiuș sunt ca niște copii ...

Mai frumoasă decât hoinăreala prin librării nu e, în această toamnă, decât lectura în grădină. Ultimele raze de soare, eu cu o carte în mână, printre flori mov, ca-n poezia simbolistă. Iar cartea este Focul din casă, un roman de Kamilei Shamsie, apărut la Polirom. Autoarea nu-mi era străină. Sunt sigură că ați auzit de ea. Scriitoare pakistaneză, din epoca postcolonială, fiica editorului și a jurnalistului literar Muneeza Shamsie, a predat la Universitatea din Massachusetts și în cadrul Hamilt ...

Citisem deja câte ceva din Peixoto, îl întâlnisem și-l ascultasem vorbind despre copilăria lui și despre ce înseamnă literatura pentru el, și ideea pe care o aveam despre proza pe care o scrie era că se simte peste tot aerul poetic. Îmi place propoziția cu care se încheie cartea, este căutată, este voită, dar este și firească:

„Jose a scris prima frază a romanului”, și atunci evident îmi amintesc de cum începe volumul: Saramago a scris ultima frază din roman”. 

Se numește *Autobiogra ...

„Există mai multă magie în realismul său decât într-o bibliotecă plină de vrăjitori și vrăjitoare”, citesc într-o recenzie consacrată unuia dintre romanele lui Andrei Kurkov, apărută în Occident. Într-adevăr, frumusețea cărților sale cred că vine, înainte de orice, din sentimentul că, în mod aparent inexplicabil, ceva străin și invizibil se ascunde în spatele lucrurilor cunoscute. Paradoxal (și totodată amuzant) mi se pare faptul că explicațiile posibile nu țin întotdeauna de intruziunea unor fo ...

Willard Russell, un veteran al celui de-al Doilea Război Mondial, se întoarce traumatizat acasă, rămânând marcat pe viață de ororile întâmpinate în conflictele din Pacificul de Sud. Ceva mai târziu, asistă neputincios la moartea lentă și dureroasă a tinerei sale soții, bolnavă de cancer, și indiferent câte rugi către Domnul sau câte sacrificii de sânge aduce pe bușteanul de rugăciune de la marginea pădurii, traumatizându-l totodată și pe Arvin, fiul său în vârstă de zece ani, tot nu poate stopa ...

Roddy Doyle a câștigat premiul Booker în 1993 (pentru Paddy Clarke Ha Ha Ha), a scris unsprezece romane, opt cărți pentru copii și o grămadă de povestiri. Cel mai recent volum al lui este Love.

Cartea despre care o să spun aici cam ce cred, Zâmbește, a apărut în 2020 la noi.

Să-și amintească – asta încearcă naratorul, Victor Forde, să reușească, și, în același timp, să evite. Punctul forte, dar chiar forte al cărții este că Doyle ne arată fără nicio problemă, rușine sau jenă că același s ...

Unul dintre romanele nedrepățite ale lui 2019 a fost cel al lui Șerban Tomșa, Casa noastră cea de toate zilele (Ed. Tracus Arte). Asta ca fapt divers. Iar în trena acestui roman, prozatorul a strecurat, la mică distanță, și un volum de povestiri, Ninge la Iasnaia Poliana (Ed. Paralela 45, 2020), și acesta tot pe sub radarul criticii. 

Aidoma precedentei cărți de proză scurtă, Supraveghetorul și alte povestiri (Ed. Tracus Arte, 2017), și de data asta Tomșa ne oferă o mică expoziție de m ...

Nu de puține ori, în cărțile lui Alberto Manguel, metafora paradisului-bibliotecă dobândește conotații elegiace. Această tendință este mai mult decât evidentă în unul dintre cele mai recente volume ale sale, tradus anul trecut și în românește, la Editura Nemira. E vorba de Sfârșitul bibliotecii mele. O elegie și zece digresiuni. Cu inegalabilu-i farmec, scriitorul povestește cum s-a despărțit de biblioteca sa ce conținea peste 35.000 de volume (puține dintre ele, e drept, dintre cele ce ar fi ...

În 1994, fanii italieni au spart geamurile unui magazin de muzică pentru a asculta mai repede albumul proaspăt apărut atunci al trupei Tiamat. E vorba de Wildhoney, de departe cel mai complex LP din discografia suedezilor. A intervenit poliția, s-a dat cu gaze lacrimogene, bătăi în toată regula. Da, mierea sălbatică poate avea acest efect. Piese precum Gaia sau Do You Dream of Me? n-au cum să nu se regăsească în playlist-ul oricărui ascultător de muzică din anii ’90. Ținând cont că Tudo ...

„Timpul adolescenței mele e lent, alcătuit din mari mase compacte de culoare gri și neașteptate culmi de culoare verde sau roșie sau violet. Masele compacte nu au ore, zile, luni, ani, iar anotimpurile sunt incerte, e cald și frig, plouă și e soare. Nici protuberanțele nu au un timp sigur, culoarea contează mai mult decât orice datare. Nuanța însăși, de altfel, pe care o capătă anumite emoții, are o durată irelevantă, cine scrie știe.”

Pentru asemenea fragmente am reușit să mă mobilizez să ...

Un Vânător, o Căprioară, șapte oameni care muncesc din greu fără a se plânge de asta (un taximetrist, un vânzător la non-stop, un barman în tura de noapte, o manageră la un love-ho, o fată de la curățenie, o fostă secretară, un instrumentist – trombon – viitor avocat), o Frumoasă Adormită, o Oglindă Magică și un personaj mascat, despre care nu știm absolut nimic în afară de faptul că o urmărește (și controlează?) pe Frumoasă prin intermediul Oglinzii. 

Aparent, personajul principal al cărții ...

„— În sfârșit, aș vrea să vă mai spun ceva. Fără îndoială, este una dintre ultimele dăți când vă vorbesc. Am venit la Thetford Mines pentru că în altă parte nu mai eram dorit. Și voi pleca de aici din aceleași motive. De două ori am căzut în greșeală. De două ori am fost alungat. Cu siguranță, veți auzi despre mine niște lucruri destul de neplăcute. Toate vor fi adevărate. Și încă o dată, n-am nimic de spus în apărarea mea. Dar trebuie să știți că în toți anii pe care ...

   De curând am dat peste niște liste întocmite de spanioli în care fiecare alege o carte care a fost așa, un fel de bum în viața lor, un antes y después (înainte și după), cum le place lor să spună, și acolo sunt cot la cot: Patria și Solenoidul (da, chiar el). Să nu mă îndepărtez, pentru că sunt multe de spus și pentru că e o carte serioasă de peste șapte sute de pagini și mai îmi plac și citatele. În primul rând, ca să alegi o temă ca ETA trebuie să ai mult curaj și multă informație.

  ...

Tema avorturilor clandestine din perioada comunistă și-a creat doi poli puternici în literatura română, fiecare cu propriul habitat estetic. De o parte avem Fantoma din moară, inconfundabila parabolă neogotică a Doinei Ruști, roman situat într-un bazin semantic (așa cum definește conceptul Gilbert Durand) ce-l înrudește, pe filieră central-europeană, cu Sinistra lui Adam Bodor și Satantango al lui Laszlo Krasznahorkai. Iar la celălalt pol, afișând un neorealism sobru, se află binomul *Prov ...

Grigore Șoitu e un poet tare pus pe șotii. Doar dacă aruncăm o privire peste câteva dintre titlurile cărților pe care le-a scris sau le-a antologat, constatăm că face parte dintr-o specie aparte de scriitori: Poemarți, o antologie marțolie; Melcoveste, o poveste și nu prea; Poeme de stânga; SPAM. Mare mi-e mirarea și regretul că l-am descoperit abia odată cu volumul După-amiaza unui câine (Paralela 45, 2018).

Mai degrabă mizantrop decât comod, dușman al marketingului agresiv practicat ...

Pe 15 septembrie, acum 109 ani, se năștea artistul Emil Botta – actor, prozator și poet. Greu de zis în ce măsură versurile lui mai pot surâde tinerilor de azi. Poeții scriu altfel (autenticist și anti-livresc), iar cititorii citesc altceva (n-am auzit de vreun student care să fi făcut o pasiune pentru autorul Întunecatului april, apărut în 1937). 

Totuși, în interbelic, după experimentele rarefiat-ermetice ale barbienilor, versurile lui Emil Botta aduceau o gură de aer proaspăt. Vorbeau tot ...

Într-o concisă și foarte elegantă ediție în limba engleză a scrierilor lui Walter Benjamin despre fotografie (On Photography. Edited and translated by Esther Leslie, Reaktion Books, 2015), am dat peste un articol, din 1928, al lui Benjamin, intitulat Lucruri neștiute despre flori (“New Things about Flowers”, în traducere englezească). Este vorba, în fapt, despre o recenzie la catalogul lui Karl Blossfeldt, Urformen der Kunst. Photographische Pflanzenbilder, apărut în același an, în urma un ...

Am vrut să intitulez această recenzie „Celălalt comunism”, dar am renunțat dintr-un motiv foarte pragmatic: oamenii s-au săturat de comunism ca de mere acre. Mă refer, desigur, la oamenii tineri, la studenți și la liceeni, că ei sunt grosul cititorilor de literatură (și de site-uri despre literatură); în rest, cititorii sunt mai degrabă excepția, nu regula. Cei de vârsta mea sunt prea ocupați cu munca, cei foarte tineri (9-15 ani) sunt ocupați cu Harry Potter, young upwarding professionals sun ...

Nu mi s-a întâmplat să citesc vreun text pus în pagină de Radu Paraschivescu și să nu-mi placă. Indiferent de subiect și de maniera în care era tratat – de la roman de dragoste cu fundal istoric, la proză scurtă, de la scrieri în care limba română era personajul principal (ce-i drept, mutilat în fel și chip de vorbitorii ei nativi), până la istorii ce reconstruiesc, în manieră ficțională, existența unui pictor capabil să toarne umbrele și luminile vieții simple în formele aparent încremenite ale ...

M-a bucurat foarte mult să descopăr în ultimii ani, prin volumele de proză scurtă semnate de Mariana Enriquez (Ce am pierdut în foc, Editura Art, 2017) și de Carmen Maria Machado (Corpul ei și alte desfătări, Editura Vellant, 2018), două voci proaspete, fascinante care împing genul horror-fantastic la un alt nivel de rafinament. La fel de bucuros am fost să descopăr prin prozele lor două modalități inteligente de a pune în valoare atributele prozei feministe, valorificând prin crearea unor ...

Credeți în coincidențe? Sau, mai bine spus, sunteți de părere că acestea au vreo semnificație, vreun sens ascuns ce trebuie să ni se reveleze? Nu joc cărți, dar v-aș pune în față joker-ul. Ce oracol din Delphi, ce divinitate, ce destin?! De fapt, să fim serioși, trăim în haos. Singura putere ordonatoare sunt propriile noastre dorințe imediate sau...raționale! Eu le prefer pe ultimele, dar, na... fiecare cu propriile plăceri...Trebuie să recunosc însă că unele coincidențe sunt fermecătoare.

Merg ...

Cartea Mireasa tânără (La Sposa giovane, în original) este al nouălea roman al lui Baricco. Aparent este o carte a corpurilor, după cum spune scriitorul, născut în 1958, la Torino, și care a încercat să găsească răspunsuri propriilor întrebări, ivite din educația catolică primită.

Ideea de la care pornește este una romantică: o tânără italiancă se întoarce din Argentina pentru a se căsători cu bărbatul ales. Deosebit este faptul că mai întâi se căsătorește cu familia lui și că personaje ...

"E o carte pe care n‑o poți lăsa din mână, dar care te va face să eziți înainte să dai pagina, atât de tulburătoare este”, concluzionează Kirkus Review când vine vorba de excelentul volum de debut al danezului Søren Sveistrup, cunoscut de toată lumea ca scenarist al serialului „Crima” (Forbrydelsen), cel care mai apoi a fost adaptat și de Netflix pentru publicul american, cu o nouă distribuție, o nouă poveste și o atmosferă complet diferită de original.

Și chiar așa și este: odată ce-a ...

„Sunt totuși un bărbat și nu o făptură de ceață”

Publicarea pentru prima dată în limba română a corespondenței dintre regele Carol I și regina Elisabeta dezvăluie două voci necunoscute până acum. Carol I este altul în aceste documente private decât cel din jurnalul pe care l-a ținut vreme de șase decenii, jurnal pe care îl cunoaștem în cele trei volume apărute la Polirom (din cele patru prevăzute să apară, curprinzând perioada 1881-1914), grație efortului de editare și traducere al istor ...

Terry Eagleton afirma undeva că, printre fenomenele contradictorii ale lumii moderne, naționalismul și umorul ocupă poziții privilegiate. Cel din urmă mai cu seamă în măsura în care se dovedește capabil să cenzureze, să demaște și să dizolve conflicte de tot felul (inclusiv pe acelea generate de primul), printr-o expresie de veselie dezarmantă.

Mi-am amintit de această observație a lui Eagleton citind, zilele trecute, Scurta istorie ironică a literaturii române de Cătălin Ghiță. Având o miză ...

Ca o avanpremieră la cele două volume de Corespondență care vor încheia Integrala operei lui N. Steinhardt de la Polirom (e vorba de volumele 20 și 21), propun pentru acest număr al revistei OPT motive două scrisori ale lui N. Steinhardt către Monica Pillat (cunoscută poetă, prozatoare, eseistă, memorialistă, îngrijitoare de ediții, profesoară de literatură engleză și americană – între 1973 și 2005 – la Catedra de Engleză a Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din Bucu ...

M-am hotărât să cumpăr cartea lui Andrei Kurkov, Grădinarul din Oceakov pe la începutul acestei veri, într-un moment când eram preocupată de grădini, plante, parcuri, de vegetație în general (nu știu cât mi se întâmpla asta ca efect secundar al lockdown-ului, și cât din pricină că intenționam să scriu un eseu despre miraculos și fantastic în proza contemporană, pornind de la recurența elementelor vegetale cu virtuți vrăjitorești). Cert este că − deși în romanul lui Andrei Kurkov toate aceste ...

Pentru că în august 2020 se împlinesc 10 ani de existență a editurii Casa de Pariuri Literare (înființată de un cristian), am scos de la naftalină două dintre primele volume editate, lansate și la festivalul de literatură de la Săvârșin prin 2011, parcă. Primul se numește chiar Invitat la Săvârșin (CDPL, 2010) de Dumitru Bădița, un „carnețel underground” cu momente și versuri adunate la tabăra tinerilor scriitori din aceeași localitate cu domeniu regal. A ieșit un experiment savuros, un film d ...

Unul dintre cei mai rafinați (și, concomitent, neînțeleși) prozatori de analiză psihologică pe care i-a dat literatura autohtonă este M. Blecher (1909-1938). Deși Călinescu discută în treacăt doar romanul Inimi cicatrizate (1937), despre care notează, cu obișnuita-i suficiență magisterială, că ar fi „o imitație după Der Zauberberg de Thomas Mann”, reușita majoră a lui Blecher este constituită de romanul autobiografic Întâmplări în irealitatea imediată (1936), care s ...

   Scriu despre cineva care scrie despre cineva care scrie, cam așa se întâmplă, dar să nu m-arunc direct în subiect ca într-o piscină, pentru că prefer să încerc apa mai întâi.

  Ciociara și Conformistul sunt printre cele mai cunoscute cărți ale lui Alberto Moravia, sigur știți și filmul cu Sophia Loren, regizat de Vittorio de Sica. La Amorul conjugal abia acum am ajuns, prin ediția din 2020.

  E o carte cu siluetă (nu are nici două sute de pagini). A renunțat la toate straturile de car ...

Citind splendidul eseu al lui Mihai Ene, într-un număr anterior, mi-am adus aminte de romanul lui Eliade Nouăsprezece trandafiri (1980). În ciuda speculațiilor care s-au făcut pe marginea lui, romanul transmite un mesaj legat de dictatura comunistă și de credința lui Eliade în forța revoluționară a spectacolului, fiind scris cu intenția de a anticipa căderea cortinei de fier, într-o perioadă în care el fixase anul 1987 ca hotar între era terifian ...

Oamenii mai au timp și să glumească și să fie ironici în această poveste (sinistră și tulburător de verosimilă, pe fondul ultimelor luni pe care le trăim cu toții), foarte rar, ce-i drept, când nu sunt ocupați să alerge după răufăcători în haine de bandiți sau halate albe de oameni de știință, ori dând explicații complicate despre genetică, virusologie, descompunerea cadavrelor, cum se moare din pricina unui foc devastator, reconstituirea capetelor descărnate, fierberea și răzuirea oaselor sau c ...

   Eu spun MI5 sau MI6 și imediat îmi vine în minte James Bond, dar n-o să-l găsim în paginile cărții lui Javier Marías - sper să nu repet foarte mult numele lui, dar sună foarte melodios.

  Cine a citit vreo carte de-a lui, știe cum scrie, eu mi-o amintesc mereu pe prima în care l-am cunoscut: Todas las almas, și îmi revine imediat în minte atmosfera de la Oxford spre care tânjește din când în când să se întoarcă.

  Volumul are patru părți: la început, naratorul ne face cunoștință cu Tomás ...

Cel mai important și mai izbutit personaj al lui Oscar Wilde este, desigur, Oscar Wilde. Scriitorul însuși își asuma acest program de dandy autentic, prin dezideratul construirii existenței proprii asemeni unei opere de artă. Wilde concentrează această atitudine într-o afirmație celebră, deseori citată, care îmbină voluptatea paradoxului cu satisfacția epatării: „Mi-am pus geniul în viață, iar în operă doar talentul”. Mai mult decât un scriitor talentat sau un autor de succes, Oscar Wilde a de ...

Câștigătoare a premiului Man Booker International (2009) și a mult doritului Nobel (2013), Alice Munro creează în cărțile sale peisaje ficționale bogate, cu implicații psihologice profunde și tematică feminină abundentă. Volumele publicate până acum sunt dominate de ceea ce se numește componenta interioară a povestirilor, astfel literatura se înfiripă pentru scriitoare într-un act reparator și autoreflexiv, textele devenind deseori "dureros de autobiografice".

Volumul Dragă viață, apărut ...

Descopăr cu foarte mare plăcere, după 18 ani de la publicare, volumul de debut nu doar al unui scriitor bun, ci și al unui om aparte. Este vorba de placheta de poezie Zorovavel (Grinta, 2002) a lui Cosmin Perța, una dintre cărțile cele mai frumoase ale începutului douămiismului. Poate ar merita o reeditare după atâția ani sau măcar o selecție generoasă într-o viitoare antologie de autor. De Cosmin mă leagă o lungă colaborare editorială, încă de pe vremea când era editor la Tracus Arte, unde mi ...

Cine a savurat Parfumul lui Patrick Süskind (care a și fost ecranizat foarte neinspirat în 2006, regizorul reușind performanța să rateze toate sensurile profunde ale romanului) nu poate rămâne indiferent la celelalte scrieri ale acestui autor straniu, care, deși de un real succes, trăiește retras, cu grija de a nu lăsa vreun amănunt biografic (nici măcar o fotografie) să ajungă în mașina de tocat a notorietății publice. Mai mult, refuză premii după premii și interzice orice contact cu presa și ...

„ ...cum să faci să nu-ți pierzi timpul? Răspuns: să-l resimți în toată durata lui.” – își notează Jean Tarrou în primul capitol din Ciuma, cartea (re)citită – în orice caz, măcar cumpărată – masiv în mai multe țări, odată cu izbucnirea pandemiei de Covid-19. În mod previzibil, am recitit-o și eu chiar la începutul carantinei, interesându-mă în special influența epidemiei asupra modului în care personajele percep timpul. Dar mai mult decât despre romanul lui Camus, aș vrea să vorbesc despre ...

Antologia Insula timpului: 4 poeți din Ucraina și Rusia are un titlu foarte inspirat. Tema timpului, cu multiple variante și convenții, este fundalul discret al poemelor selectate: timpul care digeră lumea, timpul orbicular, timpul subiectiv/obiectiv, timpul ca flux inegal, timpul deraiat, durata proceselor istorice, ceasul biologic, sentimentul pierderii în timp și în istorie și, în ultimă instanță, timpul inexistent.

Poeții incluși sunt „din Ucraina și Rusia” din următoarele considerente: s ...

Copiii sunt la fel peste tot, iar copilăria e frumoasă și merită trăită indiferent de regimul în care crește și este educat copilul. Acesta e mesajul care pare să răzbată dintre paginile acestei spumoase povești despre copilăria autorului în Republica Socialistă Sovietică Moldovenească. O poveste cu copii, dar nu pentru copii, dat fiind limbajul presărat din belșug cu înjurături pe care orice copil de vârsta lui Mișca, protagonistul acestei povești, se bucura să-l poată folosi atunci când nu era ...

Kaos Moon este pseudonimul lui Ștefan Caraman, prozator, dramaturg și freelancer. A debutat cu volumul Suflet de rocker (Mirador, 1996), o colecție de povestiri pe care a lansat-o chiar la Arad, eveniment la care am participat, deși eram foarte mic și îmi amintesc vag de el. Romanul care l-a consacrat și a creat destul de multă vâltoare pe atunci este Scrisori către Rita (Tracus Arte, 2011), dar s-a evidențiat și printr-o carte concepută la polul opus și într-un registru diferit, mult mai ca ...

Noapte de sărbătoare și alte povestiri (1946), Vara de neuitat. Plaja (1971, 1974), Luna și focurile (1950), Satele tale (1941) sunt câteva dintre scrierile lui Pavese pe care le-am citit până să pun mâna pe jurnalul lui. Cu fiecare volum terminat voiam încă unul și când n-am mai găsit, m-am întrebat de ce nu au apărut la noi, în română, și celelalte, mai ales că avem și o librărie dedicată lui Pavese. Am fost întotdeauna curioasă despre viața scriitorilor care m-au fascinat, adică totuș ...

În vremuri de restriște, mi se face dor de Joyce. Fiecare zi e astăzi o plimbărică prin Dublin. Vă aduceți aminte? O zi oarecare din viața lui Leopold Bloom. Acțiunea, plasată în Dublin, se deschide cu un episod, aparent fără legătură cu acțiunea romanului, și care are rolul invocației din epopeea antică: dimineața celor trei tineri – poetul Stephen Dedalus, studentul Mulligen, viitor medic, și etnograful englez John Eglinton, venit în Irlanda să studieze tradițiile și folclorul. S-a tot spus că ...

În 2008, Mathias Énard (căruia i-a dispărut accentul în versiunea românească a volumelor sale) a publicat un roman de 500 de pagini, Zone, scris dintr-o singură frază, iar în 2015 a câștigat Goncourt-ul cu volumul Busola. În prezent predă la Barcelona.

Dorința nu e roman, nu e nuvelă, nu e povestire, eu spun că e un fel de suflu sau val cald plin de muzică. Chiar prima pagină prefigurează întreg subiectul: simplu, cel mai simplu, o poveste de dragoste, doi bărbați și o femeie, și consecin ...

Sunt un mare admirator și consumator al genului SF. Am crescut, practic, odată cu Dune (toată seria, nu doar romanul original), capodopera science fiction fără de care nu știu cum ar fi arătat evoluția mea, ca devorator de cărți, inițiat în scris, dar și ca om. Această fascinație pentru saga lui Frank Herbert a adus cu sine și anumite neajunsuri, în sensul că orice alt roman SF citit după Dune mi se părea slab și depășit, excepție făcând doar Solaris de Stanislaw Lem și prima parte din ser ...

Publicat în 1953, romanul lui Ray Bradbury, Fahrenheit 451, a devenit rapid un reper în lumea, bogată de altfel, a distopiilor, fiind și ecranizat în 1966 de regizorul François Truffaut. Reeditarea sa recentă la Editura Art, în traducerea lui Petre Solomon, este cum nu se poate mai binevenită, căci fantasma cenzurii și a anti-intelectualismului nu a părăsit, de fapt, niciodată orizontul public, iar acum diversele ei forme, unele mai subti ...

În romanul lui Milorad Pavić, Ultima iubire la Țarigrad, o iscusită ghicitoare care putea citi în lacrimile oamenilor visele lor și se pricepea să tragă cu ochiul „în bucata de timp a altora”, se trezește peste noapte fără casă, într-o grădină minunată plină de trandafiri albi și roșii, de chiparoase și de floarea soarelui, de liliac și palmieri, de tot felul de cununi și bolți de frunze și ierburi. Lucrul cel mai uimitor este că în această grădină vrăjită cărțile ei de ghicit învață să vorbea ...

Credeam că ultima întâlnire live cu criticul și poetul Gheorghe Mocuța a fost prin volumul de versuri: Salutări din Piața Reconcilierii (2016). Am primit însă cartea recentă a lui Andrei Mocuța, Mocuzinul junior, Portret al artistului după moart(2020) și, citind în paralel, parcă particip la o conversație de familie, ce continuă dincolo de timp și de spațiu, în care eu, al treilea ochi, încerc să nu fiu intrus, ci să mi apropriez totul empatic. Cele două volume sunt dublu jurnal *tată/ fi ...

   Încep cu începutul: citesc pe copertă ce-au spus cei de la The New York Times despre roman:  „plin de dialoguri fruste” și cred că „frust” este chiar unul dintre cuvintele potrivite. Cartea a fost nominalizată la Man Booker Prize în 2018 și a câștigat Costa Book Awards în 2019, premiu pe care l-au luat de-a lungul anilor și Ali Smith, Sebastian Barry, Colm Tóibín, Zadie Smith și Ian McEwan, printre alții. Deci am pornit cu mari așteptări și cu scepticism în același timp, cum s-ar zice: cu o ...

    E un moment bun să alegem o carte despre natura omului, care nu s-a schimbat odată cu trecerea anilor. Înainte să ajung la povestirile lui Andrić, am citit „Cronică din Travnik“, un roman scris de el cu trei ani înainte, în 1945, și care arată nevoia și capacitatea lui extraordinară de a înfățișa o varietate mare de tipologii umane. Ivo Andrić a obținut Nobelul pentru Literatură în 1961 pentru scrierile lui despre Bosnia, fiind preferat lui John Steinbeck și E.M. Forster, printre alții.

  Î ...

Se spune că drumul spre iad este pavat cu intenții bune. Cam așa pornește la drum în această aventură tânărul Coriolanus Snow, când este propus să devină mentor pentru unul dintre cele douăzeci și patru de Tributuri alese din cele douăsprezece Districte în care este împărțită acum America.

Ne aflăm într-o societate viitoare, în care America a trecut printr-un război intern devastator (nu, nu s-au răsculat nici populația de culoare, nici nativii americani, sătui de abuzurile albilor și dornici s ...

De Alexandru Roșu mă leagă o veche prietenie: ambii absolvenți ai Colegiului Moise Nicoară din Arad și ai Literelor timișorene, apoi brothers in arms ai masteratului de Comunicare interculturală patronat de Adriana Babeți în același oraș de pe Bega. Ne-am simpatizat din prima și am găsit subiecte de discuție în comun după câteva secunde, majoritatea învârtindu-se în jurul cărților și a unui personaj carismatic din Arad, despre care urma să scriem împreună un roman fluviu, dar ne-am oprit la ...

Nabokov, care a suferit toată viața de insomnie, tratată cu medicamente puternice, unele interzise, îi găsește o justificare în volumul autobiografic Vorbește, memorie: „Știu că somnul ne face bine și totuși nu pot să mă obișnuiesc cu această trădare a propriei gândiri, cu acea rupere nocturnă și cam grotescă de propria conștiință”. 

Pe 14 octombrie 1964, scriitorul a început un experiment, sub impresia lecturii tratatului Un experiment cu timpul (1927) al filosofului englez John W. Dunne. ...

Să încep abrupt și fără înflorituri: romanul Camera lui Giovanni a fost publicat în 1956 și a ajuns la noi în 2018. Dacă poate nu știți cărțile lui Baldwin, sigur ați auzit de filmul documentar I Am Not Your Negro (2016), care a fost nominalizat la Oscar. James Baldwin este cunoscut ca scriitor emigrant – a părăsit SUA și a ales Franța, a fost apărător al drepturilor gay-lor și ale afro-americanilor, așa că poate să surprindă o clipă prezentarea lui David, naratorul volumului de față, încă d ...

Și dacă am chef să fac singură pâinea?  Cuvinte cuminți… Așa-i? Denotă hărnicie și pasiune pentru muncă,  nu atrag atenția în mod deosebit și pot aparține cu ușurință unui bucătar (în engleză nu există diferența de gen) sau unei gospodine, de fapt, oricine le-ar putea rosti cu condiția să știe cum se face pâinea… V-ați fi gândit vreodată că de fapt ne vorbește un copil? O fetiță care în spatele unei atitudini răsfățate ascunde drama profundă a maturizării mult prea timpurii într-o lume aspră, în ...

Georges Perec scria undeva că spațiul pare să fie mai prietenos sau mai inofensiv decât timpul: întâlnim pretutindeni indivizi care poartă ceasuri, însă foarte rar semeni de-ai noștri dotați cu busole. Mi-am amintit această observație – pe cât de justă, pe atât de amuzantă – a lui Perec, pe când citeam Busola, romanul dinstins cu premiul Goncourt al lui Mathias Énard și tradus în limba română, cu exemplar profesionalism, de Cristian Fulaș cu ceva timp în urmă.

Prima și cea mai la îndemână con ...

Se spune că fiecare carte își are destinul ei! O chestie ipocrită, ca multe altele! În realitate, și cărțile cer bani, ca toate celelalte. N-o să vorbesc aici despre motivație, despre scriitori desculți, epigoni, pastișori. Modelele țin de conjuncturi destul de bizare. Unii au avut un dascăl, pe care l-au admirat în demență și vor să fie ca el. Dar cei mai mulți au ales calea scrisului pentru că, în copilăria plină de televizoare, au văzut un scriitor cu microfonul în gură. Au văzut conducători ...

Formată la școala de la Brașov a regretaților Gheorghe Crăciun și AL. Mușina, Ștefania Mihalache e o prezență constantă, stimulativă, în literatura autohtonă a ultimelor două decenii; a publicat la început poezie, a amorsat apoi romanul (polemic-identitarul Est-falia, narațiunea „corporatistă” din Poemele secretarei) iar acum debutează în critică printr-un volum dens – la origine teză de doctorat – pe o temă caracteristică, obsedantă chiar, a prozei românești postdecembriste.Probă de maturit ...

Cartea despre care scriu m-a urmărit timp de mai multe săptămâni pe străzile și metroul din capitală. E adevărat că denumirea e izbitoare, ți se întipărește în memorie – Brisbane. Și dacă pentru un australian sau un neozeelandez titlul emite o familiaritate, pentru un român Brisbane sună foarte exotic, te duce cu gândul la capătul lumii, unul din ele. E aceeași situație și pentru un rus. Într-un sfârșit, am cumpărat cartea și am tot căutat printre filele romanului relevanța titlului pentru sub ...

Romanul Furtul. O poveste de iubire, reeditat anul trecut în seria de autor Peter Carey a Editurii Art este, fără doar și poate, o carte plină de culoare. Când spun asta nu am în vedere neapărat atmosfera, limbajul sau darul de povestitor al autorului, virtuți incontenstabile ale stilului lui Carey, deseori remarcate de comentatori, dar care aici nu sunt parcă la fel de evidente ca în alte romane ale sale mai minuțios elaborate - mă gândesc la Oscar și Lucinda sau la *Parrot și Olivier în Am ...

   „O carte dură despre Brazilia“, am auzit înainte să citesc „Orașul în mantie purpurie“. Știam doar că autoarea, Aslı Erdoğan, e o scriitoare turcă, așa că am vrut s-o citesc. Până la Aslı Erdoğan am citit cu atenție doar doi scriitori turci: Orhan Pamuk și Elif Șafak, și când am văzut că Pamuk spune despre cartea asta că e „textul literar perfect“ am fost și mai curioasă, chiar dacă în general nu prea țin seama de recomandări -asta e o ironie, având în vedere că eu acum tocmai asta fac, un so ...

„Cine sunt eu?”: așa începe Nadja, romanul lui André Breton publicat în 1928. „Cine sunt eu?” se întreabă și eroul lui Ion Vinea din Paradisul suspinelor, apărut pentru prima oară într-un foileton din revista Contimporanul, cu patru ani mai devreme. Nu poate fi vorba de o anticipare românească a unei teme franceze. De fapt, întrebarea plutea în aerul anilor 1920-’30 pe care-l respirau tinerele generații de scriitori europeni, suprarealiști sau nu. E aceeași întrebare care îi va bântui și pe auto ...

David Foenkinos este autorul pe care mizează, din 2002, editura Gallimard, odată cu romanul Inversion de l'idiotie. De l'influence de deux Polonais, ca să îi arate, colegial, lui Michel Houellebecq, ce înseamnă tehnica scrierii romanelor. Deși ambii dispun de forță în condei spre a străpunge zidul tot mai gros al reticențelor contemporane internaționale față de piața de carte franceză de ficțiune, Houellebecq atrage mai ales publicul, iar Foenkinos atrage mai ales critica, bucuroasă că lecțiil ...

Există în primele pagini ale Solstițiului tulburat, romanul din 1982 al lui Paul Georgescu, o secvență care-mi stăruie în minte. Într-un compartiment vișiniu din trenul cu care Daniel Nistor călătorește din Capitală spre Platoneștiul natal, zărește o tânără „luminos de blondă”, desculță de un pantof, cu piciorul elegant arcuit pe canapeau de vis-à-vis, trăgându-și atentă ciorapul sticlos de mătase. „Incomodată de prea lunga rochie, ridicată nițel”, ține să precizeze naratorul. Apoi ne descri ...

Anul trecut, Anca Hațiegan, universitar la catedra de Teatru și Film a Universității clujene Babeș-Bolyai, cu antecedente editoriale în comentarea teatralității prozei românești postbelice și a istoriei teatrului sub comunism, a publicat la Polirom o carte care s-ar fi putut intitula, lejer, Apariția actriței în cultura română. Mai artist și mai inspirat, titlul Dimineața actrițelor trimite aparent la Dimineața poeților a lui Eugen Simion sau la Dimineața tinerelor doamne de Marta Petreu ...

Din câte se poate observa, societatea din ziua de azi e destul de dinamică, oamenii sunt mereu în căutare de nou, întotdeauna dornici să experimenteze și, uneori, pregătiți să cunoască. Există o sete de existență ce ne durează sufletul. Ne-am dori, dacă s-ar putea, să trăim, cumva, mai multe vieți într-una. Poate de aceea, inhibarea pe care o simțim acum, stând în case, izolați, nu ni se potrivește deloc, e împotriva naturii noastre. Pe unii dintre noi (cei fericiți!) ne face să căutăm locuri în ...

„Dacă se poate, vă rugăm să faceți o descriere cât mai detaliată puteți voi, poeților”, le-ar fi cerut Controlul de la sol membrilor echipajului Apollo 8. Fotografiile nu erau suficiente. Dar literaturizarea nu era printre probele și nici printre schemele de antrenament ale astronauților, așa că, în cele din urmă, Frank Frederick Borman II, James Arthur Lovell Jr. și William Alison Andres au recurs la un colaj biblic. Și emoția locului (aici: orbita Lunii) a fost transmisă cu bine, cu forța expr ...

De fiecare dată când aud pe cineva spunând: „Am ajuns la aeroport și nu aveam ce să citesc așa că mi-am ales o carte la întâmplare de acolo”, nu mă pot abține să nu-mi dau ochii peste cap. Presupun că meticulozitatea cu care îmi fac de obicei bagajele în minte, cu aproape o săptămână înainte să plec în orice fel de călătorie, și anxietatea care se adună pe măsură ce ziua „cea mare” se apropie mă fac să privesc această afirmație cu scepticism și rezervă. Însă, așa cum viața își pregătește capcane ...

Au trecut paisprezece ani de când Nate McHale și-a pierdut părinții și fratele mai mic într-un cumplit accident de circulație, atunci când mașina lor, într-o manevră disperată de a evita coliziunea cu alt autovehicul, s-a prăbușit în apele lacului Graystone. Doar Nate a supraviețuit, în mod miraculos. O parte din vină o poartă și el, după ce mingea cu care câștigase meciul de baseball se înțepenise sub pedala de frână, iar tatăl său n-a mai putut face nimic.

Acum este un medic de succes și tată ...

Un volum greu truvabil azi − reeditat fragmentar în 1993 la Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, îngrijit de Petru Ursache și cu un cuvânt înainte de Bartolomeu-Valeriu Anania − este Din viețile sfinților. Spre Emaus, cuprinzând hagiografii prelucrate, în vederea unui proiect mai amplu, de M. Sadoveanu și D. D. Patrașcanu. E vorba, de fapt, despre două volume, din 1924 și 1926, plus repovestirea din 1930 a „Istoriei sfinților Varlaam și Ioasaf de la India”.

În 1947, Sadoveanu și-a reu ...

Orizontul de așteptare al cititorilor de poezie la sfârșitul anului 2019 a fost marcat pozitiv de apariția la Cluj a unei edituri care a hotărât să se ocupe, printre altele, de poezia actualei generații: este vorba despre editura OMG.

Raportarea la poezie este direct influențată de vârsta, ocupația și experiența de lectură ale cititorilor, însă cred că un punct de interes major va rămâne mereu spectacolul evolutiv al adolescenței. Adolescența este, până la urmă, o stare de spirit dincolo de ori ...

Pentru cititorul român, Pierre Michon este înainte de toate autorul Vieților minuscule, prima sa carte scrisă la treizeci și opt de ani, „născută dintr-un sentiment de eliberare și de bucurie inexprimabilă” care, Michon o mărturisește, i-a schimbat radical viața, l-a instalat în tribul auster al unor scriitori ca Pascal Quignard, François Bon sau Pierre Bergounioux, cititori incorigibili, maniaci ai scrisului, un scris concret, senzorial și deopotrivă erudit, estetizant. Viețile minuscule su ...

Într-o seară rece și întunecoasă de iarnă, la marginea unui sat mic și trist din Suedia, sub o movilă de pietre despre care se crede că ar fi bântuită, o tânără face o descoperire macabră: cadavrul îngropat al unei fetițe. Întâmplare o marchează pe tânără și intervine poliția. 

Opt ani mai târziu, în 2017, același loc, același sat trist, aceeași pădure întunecoasă și amenințătoare. Personajul care dă numele seriei din care face parte acest nou roman (primul fiind Gheața de sub picioarele ei), ...

În romanele lui Paul Georgescu se mănâncă și se discută enorm. Se sporovăiește mai cu seamă în jurul meselor încărcate cu bucate, în ajunul Crăciunului sau de Revelion, la conac sau la cafiné, la cofetăria Elegant sau la cârciuma cu nume delicios, Chifteaua ideală. Felurile de mâncare se perindă înaintea convivilor după un tipic anume, un întreg ceremonial precede degustarea bucatelor sau sorbirea cafelelor negre, totul pus în scenă cu voluptate și cu mult dichis oriental. Atmosfera, culor ...

Dincolo de „saga de familie, bildungsroman și epopee de familie”, paradigme interpretative identificate de Radu Pavel Gheo pe coperta a patra a cărții, recentul roman semnat de scriitorul timișorean Alexandru Potcoavă, Viața și întoarcerea unui Halle (Editura Polirom, București, 2019) încurajează cu siguranță și alte registre de analiză, probându-și astfel șarmul, persuasiunea și generozitatea palierelor de lectură, fie că e parcurs de un cititor avizat, fie că e consumat de unul ingenuu; volu ...

Europa Centrală a fost mereu un spațiu controversat, fie el geografic sau literar. Cartografii îl delimitează ca teritoriu situat între estul și vestul Europei, supus deseori fărâmițărilor teritoriale, dar alți cercetători vorbesc despre un loc dominat de multiculturalitate, pluralism, toleranță, dar și de regretul de a fi despărțit de Occident, de dorința integrării sau de amintirea comună a trăirii unor destine tragice.

Literatura spațiului poartă amprenta memoriei sale controversate. Romanel ...

Despre scriitorul Paul Georgescu se vorbește foarte puțin în ultima vreme. Nici una dintre cărțile sale nu a fost reeditată, după știința mea, în perioada postdecembristă, iar numele autorului este menționat destul de rar în articole sau în studii critice. Ce-i drept, e pomenit din când și când în paginile memorialistice ale unor confrați scriitori (Ștefan Agopian, Ion Simuț), în schimbul epistolar dintre Matei Călinescu și Ion Vianu (Amintiri în dialog) sau, mai recent, într-o remarcabilă su ...

Cât de hamletieni suntem azi? Cât anume din celebra interogație shakespeariană „A fi sau a nu fi” își mai poate conserva abisul și, pe cale de consecință, mai poate declanșa în mentalul nostru mecanismul unei sondări interioare în urma căreia să exclamăm firesc și absolut onest: „aceasta este întrebarea”? Cât din replica esențială de la-nceputul piesei lui Shakespeare, altfel spus cât din „Cine-i acolo?” ne mai apasă, ori barem ne mai vizitează ca reflecție acum? Ce simte lectorul post-modern, p ...

Un roman al „educației sentimentale”, despre dramele mărunte sau, după caz, semnificative ale adolescenței și despre tribulațiile – sentimentale, intelectuale ori (incidental) politice – ale unor adolescenți din provincie, publică în 1936 Pericle Martinescu (1911-2005), publicist de cursă lungă, eseist cu o oarecare deschidere spre comparatism, traducător (iar la vârsta senectuții, un bun memorialist). Este vorba despre Adolescenții de la Brașov (Editura Adevărul), carte de debut, de referință ...

Nu știam ce mă enervează din cale-afară în spațiul public. Și asta de ceva ani, de când, din motive de subzistență, a trebuit să caut să fiu un pic mai atentă, mai prea dispusă la dialog. În efortul acesta infinit de a căuta să mă potrivesc cumva pe câte o undă, cu exasperarea bâzâindu-mi permanent în urechea interioară, mai mult am renunțat, decât m-am potrivit. Și mi-am spus că lumea e prea deșteaptă pentru mine. Așa că în loc să tot caut ecouri și potriviri, am început să caut ocheane și lent ...

În anii ‘90, se difuza în România un serial (nu știu dacă vă mai amintiți), „MacGyver”. Un tip cu chică Modern Talking suferea de un soi de geniu ingineresc compulsiv - îi dădeai o gumă de mestecat și-un pix și-ți făcea din ele un tanc. Cam așa ceva. Ei bine, același „avânt ingineresc” heteroclit îl găsim și-n proza miniaturală a Samantei Schweblin, scriitoarea argentiniană care face furori la ora actuală în literatura americană și britanică, volumul Păsări în gură fiind nominalizat la Booker ...

În Cartea fericirii, cunoscutul roman al Ninei Berberova, unul dintre personaje, muzicianul sinucigaș Sam Adler, prietenul din copilărie al Verei, afirmă la un moment dat că, în absența lucrurilor, a obiectelor dragi pe care nu le poți lua cu tine în lumea de dincolo, paradisul s-ar transforma în reversul său: „Ce trist ar fi acolo! Doamne, ce tristețe!”, exclamă Sam.

Un asemenea punct de vedere stimulează, prin ricoșeu, reflecția asupra funcțiilor și semnificațiilor obiectelor în literatură ...

Paul Goma este (nu doar a fost!) cu-adevărat unic și irepetabil. Și-a câștigat această singularitate nu numai relaționându-se cu damnații regimului comunist, nu doar raportându-l noi, de pildă, la căile de-acum canonicizate de subzistență în detenție, revendicate de majoritatea creatorilor osândiți, căi identificabile recurent în memoriile acestora, dar și în gâlceava sa cu tot restul lumii literare & politice post-decembriste.

Adrian Marino, în volumul său de memorii (Viața unui om singur), ...

Nu se întâmplă de multe ori să deschizi o carte și să constați că personajul principal s-a născut în aceeași zi cu tine. Mărturisesc că nu m-am hotărât încă dacă mi-e simpatic, dar îmi place complexitatea psihologică a lui Horipundo... 

Mai puțin prezenat în presa centrală, romanul Pipa domnului Horipundo semnat de Teo Spătaru, a apărut la editura Ariergarda în 2014 și e povestea, cel puțin ciudată, a unui profesor de limba română care ajunge să lucreze ca infirmier la un spital cunoscut din ...

Ce este lectura? Un drum labirintic spre inima cărții, o înflorire spirituală. Descifrarea unei cărți devine un act de cunoaștere care ne determină să parcurgem calea către noi înșine. Interpretarea unei cărți te face să scoți la iveală latura umbroasă, firele care te le legă de inconștient. Fără să vrei, scoți la suprafață ceea ce a fost camuflat, în universul interior. Lectorul are un punct de vedere flexibil, care completează povestea, uneori deschizând porți de comunicare cu personajele, cu ...

După douăzeci de ani, parcimonios cum îl știm, Ion Mureșan publică la Tracus Arte ediția a II-a, revăzută și adăugită,  a volumului Cartea pierdută (O poetică a urmei), cu o postfață de Al. Cistelecan. Cartea cuprinde 26 de eseuri, structurate, inegal, în două părți: Privirea în urmă și Orașul din oglindă. 

Pentru mine, apariția cărții a fost un bun prilej de relectură, dar într-o altă cheie. Prima dată când am citit această carte, aș fi spus cu tărie (și nu cred că aș fi greșit) că Ion M ...

Citești un roman și te încântă, iar la câteva săptămâni după aceea constați că puține lucruri ți-au rămas în minte, uneori doar episoade, alteori un nume de personaj. Ții minte o scenă, dar ai uitat cum se termină cartea. Rămâi doar cu un gest fragil, pomenit în fugă, alcătuit din câteva cuvinte, dar cu toată această labilitate, știi precis din ce roman face parte, cum era îmbrăcat eroul și chiar unde & când ai citit cartea. Iar aceste mici amănunte, alcătuiesc până la urmă lumea ta de cititor, ...

Ultima propoziție a ultimei cărți istratiene, Mediterana. Apus de soare (1935), indică începutul unei aventuri: descoperirea Apusului, după o întreagă serie de tribulații „orientale”:

„În acea seară, de la începutul iernii lui 1913, am plecat la Paris”.

Cu inevitabile ficționalizări, proza lui Panait Istrati, și îndeosebi lungul ciclu în care Adrian Zografi este fie personaj-martor, fie protagonist, se dezvoltă în jurul unor nuclee autobiografice ușor recognoscibile – fapt ce i-a împiedi ...

În capitolul al VI-lea din Suflete moarte, Cicikov ajunge la conacul lui Pliușkin unde este surprins de la bun început de aspectul părăginit al clădirii principale, un fel de castel ciudat, nefiresc de lung, arătând „ca un invalid bătrân și ramolit”.

Incongruent și dărăpănat, acoperișul amintește de coliba Babei Yaga din basmele slave, cu cele două turnulețe ale sale, „amândouă șubrede, lipsite de vopseaua ce le înfrumusețase cândva”, în vreme ce zidurile clădirii lasă să iasă la iveală, din ...

 În arcul temporal, întins de la 1 octombrie 1968 până la 31 decembrie 1969, care îi încadrează notațiile dintr-un jurnal scris în intimitate, dar destinat spre folosul unor viitori ochi-cititori ai lecțiilor sale morale, intelectualul interbelic Alexandru Mironescu se afla deja abandonat consecințelor unei categorisiri cu miros neplăcut ideologic: reminiscență a „lumii vechi”, trebuia să își accepte fără crâcnire condiția de tolerat al regimului politic la putere, emitent de pretenții din ce în ...

„Există vreo diferență între un cititor, un scriitor, un traducător, un interpret, un compozitor etc.?”, se întreabă retoric Pascal Quignard în Vie secrète, carte apărută la Editura Gallimard, Paris, 1998. 

Viața ascunsă e o carte despre iubire, cu fața ei secretă, bântuită de fantasme, dar și cu fața ei livrescă, de meditație asupra iubirii. Este o meditație filtrată prin poveștile de iubire ale literaturii universale, pornind de la „corespondența esențială între iubire și experiența lectu ...

Ne naștem să murim. Moartea este complementară vieții. Viața nu poate exista în afara morții. Etc. Acestea sunt câteva dintre constructele culturale smulse din strădania de a face față, de a ne împăca, de a ne resemna cu trecerea într-o altă stare, pe care dovezile științifice nu ne lasă, deocamdată, să o numim altfel decât moarte. Și frica morții ne-mpinge către noi idei, către noi soluții, ne împinge să căutăm scăpare. Iar când nu găsim, plăsmuim.

Și când am obosit să ne uităm către fantasmag ...

Pe 15 octombrie 1929 apare, la Editura Rieder, Vers l’autre flamme. Atmosfera tensionată creată în jurul său la Paris îl determină pe Istrati (oricum înglodat în datorii și fără posibilitatea de a închiria o locuință) să plece din nou, neîntârziat, așa cum aflăm dintr-o scrisoare particulară. „Am fugit, de groaza lichelelor. Aci, mai îmi mângâi tovarășa și mai scriu nițel, într-un incognito riguros”. La întoarcerea din România, o lăsase pe Bilili la Viena și, pe la sfârșit de octombrie, se gră ...

O carte ce stă dintru bun început sub falsa impresie a unei colecții de proze, Ultimele povestiri (Editura Polirom, 2018, traducere de Cristina Godun) ale scriitoarei poloneze câștigătoare a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2018, Olga Tokarczuk, se devoalează progresiv, în ritmul lecturii, drept un roman ce ia forma organică a inimii, o carte ce se articulează discursiv din trei perspective apropiate celor trei femei ce poartă gene comune; trei generații carevasăzică: bunica, mama ș ...

Dacă ar fi să facem un top al principalelor minusuri de care suferă cinematografia românească, pe primul loc s-ar afla cu siguranță acuza că filmele au o acțiune ternă, cadre lungi de apartament, izul de comunism și regret după epoca respectivă și, nu în ultimul rând, o atmosferă în general sumbră, fără nimic atractiv, decât poate o distribuție de excepție și un regizor consacrat. Încet, încet, lucrurile au început să se schimbe, publicul cumpără bilet la film românesc, iar producătorii au învăț ...

Absența frontierei sau, pentru cei mai cumpăniți, fluiditatea ei ține, în cazul lui Arsen Arzumanyan, de capacitatea lui nativă de a plonja în adâncul unei limbi necunoscute, încredințat nu doar că va învăța repede să înoate, ci și că va ieși la suprafață ducând pe palme comori. În prezența lui Arsen, eu nu mă gândesc la cuvintele pe care le folosesc. Spun ce simt și risipesc nuanțe, pentru că văd în ochii lui că mă înțelege până la capăt.

A deprins limba română cu ușurință, în cei opt ani d ...

V-ați întrebat vreodată cum se poate lecui cineva de frică? Mai ales de frica de dragoste? Eu mărturisesc că nu obosesc să-mi pun această întrebare, așa că m-am bucurat când am găsit un foarte neobișnuit remediu în Mantia de stele. Ghid astrologic de ghicit, cartea lui Milorad Pavić pe care am recitit-o zilele trecute.

În cea de-a cincea povestire, Fecioară și Gemeni, se pomenește despre o casă din Estramadura în fața căreia ar exista, bifurcate, două scări de piatră, fiecare cu câte opt tr ...

Știați că...eroul francez Paul de Marenne din Zodia Cancerului sau vremea Ducăi Vodă are un model în persoana nobilului genovez Giovanni Paolo Marana (1642-1693), naturalizat francez sub numele Jean-Paul Marana?

Personaj aventuros, acesta a rămas cunoscut, între altele, ca autor al unei scrieri „imagologice” intitulate *L'espion du Grand-Seigneur, et ses relations secrètes envoyées au divan de Constantinople, et découvertes à Paris, pendant le règne de Louis le Grand: contenant les événements ...

Robert Șerban, poet revendicat de generația milenaristă a liricii autohtone, deși mai degrabă produs al anilor ‘90, își dovedește pe deplin maturitatea, adăugînd cu fiece volum publicat substanță și emoție într-o paradigmă poetică tot mai concentrată și mai verosimilă. Poemul și poetul – mărci înregistrate Robert Șerban – compun o ecuație lirică în echilibru stabil, cu variabile și invariabile șarmante, vitale, spectaculos și suav revigorante, articulînd pare-se o poveste fără sfîrșit.

Un Rober ...

Mi-a căzut în mână  în această vacanță de iarnă un roman cumpărat mai demult și pe care –nu știu de ce  – tot amânasem să îl citesc până acum. Este vorba de Parrot și Olivier în America de Peter Carey, care confirmă faima autorului său, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori contemporani din Australia, laureat în două rânduri al prestigiosului Booker Prize.  Iată „fișele biografice” ale celor doi eroi din titlu: 

Născut în 1805 într-o familie de aristocrați căzuți în disgrație în vremea im ...

Am admirat mereu oamenii cu simțul umorului, iar Milan Kundera este unul dintre ei. Scriitor de origine cehă, stabilit în Franța în anii '70, este autorul mai multor lucrări cunoscute precum Insuportabila ușurătate a ființei, Cartea râsului și a uitării,  Viața e în altă parte sau Valsul de adio.

Vă propun însă o carte republicată de curând,  Iubiri caraghioase, șapte texte scurte care te fac să pui sub semnul îndoielii chiar și râsul, să te întrebi dacă  în ziua de azi, nu e mai d ...

...1930 va fi pentru Panait Istrati un an al despărțirilor și al risipirii tuturor iluziilor.

Tensiunile dintre el și Romain Rolland culminează, în martie, cu o ruptură violentă provocată de niște aprecieri ale lui Istrati, deloc măgulitoare, despre Maria Kudasceva, logodnica lui Rolland și apărătoare fanatică a cauzei URSS. Peste câteva luni, despărțirea de Bilili (Marie-Louise Baud-Bovy) îi va da lovitura de grație. Sunt, în fond, două rupturi ce rezumă simbolic marea despărțire a scriitorulu ...