Sensul existenței

Mihai ENE - Idei. Carte - nr. 40 / 23 noiemb., 2020

În cartea sa, Cercul mincinoșilor. Cele mai frumoase povești filozofice din întreaga lume, Jean-Claude Carrière selectează și o povestire a lui Charles Péguy despre un om din Evul Mediu care întâlnește în drumul său un muncitor care spărgea piatră, una dintre cele mai grele munci și acesta i se plânge pentru faptul că duce „o viață de câine”, care nici nu merită să fie trăită, fiind nevoit să facă această muncă istovitoare și prost plătită indiferent de anotimp și de intemperii etc. Un alt pietrar îi spune însă că, deși într-adevăr munca e foarte grea, el este mulțumit că totuși ...

Ian McEwan indignat

Am vrut să citesc noul roman în miniatură al lui McEwan, pentru că așa se întâmplă: citești o carte, două, trei, de același autor și decretezi că gata, îți place, e de-al tău, deci, logic, cum apare ceva scris de el, te năpustești și citești. Cât de bine sunt scrise Pe plaja Chesil și Legea copiilor, ca să nu mai zic de povestirile din Prima dragoste, ultimele ritualuri. Între așternuturi! Știu foarte bine ce a vrut Ian McEwan cu romanul ăsta, pot să îi înțeleg indignarea față de ce s-a întâmplat în U.K., față de Brexit, față de politicienii englezi ...

Intuiții reciclate

Igiena mentală se poate realiza prin metode dobândite prin trecerea anotimpurilor, care pentru unii aduce și maturizarea. O metodă insolită e poezia în forma ei actuală, care va deveni sau este deja o tradiție.> „Și dacă atunci ești la 5000 de metri deasupra pământului? Și dacă ești doar> pe o mică platformă de 1 m pătrat?” Iată cum o resursă a controlului și a igienei devine mărturisirea și asumarea fragilității. Pentru identitatea poetică construită de autoare, poem cu poem, explorările mentale devin o aventură cu riscuri și câștiguri. Un risc posibil e deriva conceptuală. Obișnuința de-a confecționa poezie ...

Un orășel, o epidemie

Apărută în Islanda în 2013, cu șapte ani înainte ca epidemia provocată de Covid-19 să zguduie din temelii societatea așa cum o cunoșteam noi și să aducă schimbări profunde la toate nivelurile, scurta poveste a lui Sjón pare o descriere extrem de fidelă a unui orășel luat pe sus tocmai de epidemia mai sus pomenită. Însă el descrie, prin ochii unui adolescent de șaisprezece ani, cum este afectată capitala Islandei a anului 1918 de cumplita epidemie de Gripă Spaniolă ce-a luat pe sus lumea înainte și după încheierea Marelui Război și a provocat moartea a zeci de milioane de oameni. ...

Melancoliile unui deznădăjduit

S-a vorbit mult, în exegeza de specialitate, despre disoluția eului în poezia lui Georg Trakl, despre proiecțiile unei hipersensibilități traumatice, transpuse în imagini contorsionate, menite să adâncească, să clarifice sau să obiectiveze conținuturi lăuntrice singulare. Afirmația are, desigur, temeiul ei și a fost reluată cu consecvență, mai ales în studiile preocupate să înmulțească dovezile în sprijinul apartenenței poetului la expresionism. Nu intenționez să intru în detalii cu privire la îndreptățirea unei astfel de etichete (chestiunea pare a fi fost tranșată mai demult de istoria literară). Constat însă, recitindu-i versurile la acest început de noiembrie, în tălmăcirea impecabilă a lui George ...

Depravați și vrăjitori

Ioan Pop Curșeu, Ștefana Pop-Curșeu - Carte. Avanpremieră - nr. 37 / 2 noiemb., 2020

Și mai interesanți decât zugravii craioveni – cel puțin pentru tema noastră de cercetare – sunt cei originari de la Teiuș, Jud. Vâlcea, care au funcționat ca „școală” în paralel și în deceniile imediat următoare, dar înainte de mijlocul veacului XIX. Credem că activitatea acestor zugravi nu poate fi despărțită de faptul că la Râmnicu Vâlcea a funcționat, cel puțin între 1785-1793, o școală în care se învăța meșteșugul zugrăviei. [...] Bisericile pictate de zugravii din Teiuș sunt ca niște copii miniaturale ale unor modele din veacurile precedente, în special Mănăstirea Hurez, dar variate la nesfârșit cu o fantezie demnă ...

Suspans și răsturnări de situație

De mult timp voiam să încep așa un articol despre un roman crime plin cu răufăcători hidoși și cruzi:> „Ne naștem răi de la natură, sau devenim așa pe parcurs? Se dereglează cumva> vreo rămurică din ADN-ul nostru la un moment dat, când suntem în burtică,> sau moștenim vreo genă îndepărtată, de la vreun strămoș psihopat, cu mare> poftă de sânge vărsat și fără pic de empatie? Sau educația primită,> condițiile în care creștem, vreo traumă în copilărie, vreo căzătură din pat> când am fost mici, bullying-ul, bătăile, certurile, conflictele de-un fel> sau ...

Quince días de Marzo

POEME> din volumul proaspăt apărut Quince dias de Marzo de Enrique Nogueras> în traducerea Alexandrei Niculescu > I> O fereastră veche,> dacă în casă ar rămâne> ar traduce imprecise> imagini pe care șiroiește apa de ploaie.> VI> Cerul era un incendiu,> noaptea un câmp,> o junglă extrem de vie și, închiși,> am ajuns să fim în același timp> vânătorul,> fiara:> împușcătura și rana.> VII> Lira ruptă cu furie,> leneșa mânie a vântului,> cu ce grație respiră> aproape fără suspin ...

Șotiile drăcușorului din tabacheră

„Există mai multă magie în realismul său decât într-o bibliotecă plină de vrăjitori și vrăjitoare”, citesc într-o recenzie consacrată unuia dintre romanele lui Andrei Kurkov, apărută în Occident. Într-adevăr, frumusețea cărților sale cred că vine, înainte de orice, din sentimentul că, în mod aparent inexplicabil, ceva străin și invizibil se ascunde în spatele lucrurilor cunoscute. Paradoxal (și totodată amuzant) mi se pare faptul că explicațiile posibile nu țin întotdeauna de intruziunea unor forțe supranaturale, ci de angrenaje cu mult mai pământene, intim cunoscute celor familiarizați cu lumea noastră est-europeană, unde poți să dai la tot pasul peste politicieni corupți, rețele ...

Autobiografia – José Luís Peixoto

Citisem deja câte ceva din Peixoto, îl întâlnisem și-l ascultasem vorbind despre copilăria lui și despre ce înseamnă literatura pentru el, și ideea pe care o aveam despre proza pe care o scrie era că se simte peste tot aerul poetic. Îmi place propoziția cu care se încheie cartea, este căutată, este voită, dar este și firească:> „Jose a scris prima frază a romanului”, și atunci evident îmi amintesc de> cum începe volumul: Saramago a scris ultima frază din roman”. Se numește Autobiografia și ne gândim la viața scriitorului, nu? Aici înseamnă de fapt mult mai mult: sunt ...

Sânge și grădini

Mai frumoasă decât hoinăreala prin librării nu e, în această toamnă, decât lectura în grădină. Ultimele raze de soare, eu cu o carte în mână, printre flori mov, ca-n poezia simbolistă. Iar cartea este Focul din casă, un roman de Kamilei Shamsie, apărut la Polirom. Autoarea nu-mi era străină. Sunt sigură că ați auzit de ea. Scriitoare pakistaneză, din epoca postcolonială, fiica editorului și a jurnalistului literar Muneeza Shamsie, a predat la Universitatea din Massachusetts și în cadrul Hamilton College. Dacă citiți cu regularitate The Guardian, The New Stateman, Index on Censorship sau Prospect porbabil că îi cunoașteți munca. Lucrările ...

Du-te la Tomșa!

Unul dintre romanele nedrepățite ale lui 2019 a fost cel al lui Șerban Tomșa, Casa noastră cea de toate zilele (Ed. Tracus Arte). Asta ca fapt divers. Iar în trena acestui roman, prozatorul a strecurat, la mică distanță, și un volum de povestiri, Ninge la Iasnaia Poliana (Ed. Paralela 45, 2020), și acesta tot pe sub radarul criticii. Aidoma precedentei cărți de proză scurtă, Supraveghetorul și alte povestiri (Ed. Tracus Arte, 2017), și de data asta Tomșa ne oferă o mică expoziție de mecanică, arătându-ne cum funcționează diverse piese ce compun universul său romanesc, la care lucrează de peste douăzeci ...

Roddy Doyle – Zâmbește

Roddy Doyle a câștigat premiul Booker în 1993 (pentru Paddy Clarke Ha Ha Ha), a scris unsprezece romane, opt cărți pentru copii și o grămadă de povestiri. Cel mai recent volum al lui este Love. Cartea despre care o să spun aici cam ce cred, Zâmbește, a apărut în 2020 la noi. Să-și amintească – asta încearcă naratorul, Victor Forde, să reușească, și, în același timp, să evite. Punctul forte, dar chiar forte al cărții este că Doyle ne arată fără nicio problemă, rușine sau jenă că același scriitor, în aceeași carte, poate să aibă pagini comerciale, pline de clișee, ...

Diavolul nu este vinovat întotdeauna​

Willard Russell, un veteran al celui de-al Doilea Război Mondial, se întoarce traumatizat acasă, rămânând marcat pe viață de ororile întâmpinate în conflictele din Pacificul de Sud. Ceva mai târziu, asistă neputincios la moartea lentă și dureroasă a tinerei sale soții, bolnavă de cancer, și indiferent câte rugi către Domnul sau câte sacrificii de sânge aduce pe bușteanul de rugăciune de la marginea pădurii, traumatizându-l totodată și pe Arvin, fiul său în vârstă de zece ani, tot nu poate stopa inevitabilul sfârșit. Predicatorul Roy, un tip cu câteva țigle lipsă de pe casă, și asistentul său, Theodore, schilod în scaunul ...

O viziune a Paradisului marca Alberto Manguel

Nu de puține ori, în cărțile lui Alberto Manguel, metafora paradisului-bibliotecă dobândește conotații elegiace. Această tendință este mai mult decât evidentă în unul dintre cele mai recente volume ale sale, tradus anul trecut și în românește, la Editura Nemira. E vorba de Sfârșitul bibliotecii mele. O elegie și zece digresiuni. Cu inegalabilu-i farmec, scriitorul povestește cum s-a despărțit de biblioteca sa ce conținea peste 35.000 de volume (puține dintre ele, e drept, dintre cele ce ar fi stârnit interesul unui bibliofil serios, după cum subliniază posesorul, însă aproape toate cu o inestimabilă valoare afectivă). Acest eveniment se transformă în pretext ...

În noapte

Un Vânător, o Căprioară, șapte oameni care muncesc din greu fără a se plânge de asta (un taximetrist, un vânzător la non-stop, un barman în tura de noapte, o manageră la un love-ho, o fată de la curățenie, o fostă secretară, un instrumentist – trombon – viitor avocat), o Frumoasă Adormită, o Oglindă Magică și un personaj mascat, despre care nu știm absolut nimic în afară de faptul că o urmărește (și controlează?) pe Frumoasă prin intermediul Oglinzii. Aparent, personajul principal al cărții lui Murakami („Afutā Dāku” în original, „After Dark” în traducerea engleză a lui Jay Rubin) este Mari ...

Ferrante: Adulții îți interzic să minți

„Timpul adolescenței mele e lent, alcătuit din mari mase compacte de culoare gri și neașteptate culmi de culoare verde sau roșie sau violet. Masele compacte nu au ore, zile, luni, ani, iar anotimpurile sunt incerte, e cald și frig, plouă și e soare. Nici protuberanțele nu au un timp sigur, culoarea contează mai mult decât orice datare. Nuanța însăși, de altfel, pe care o capătă anumite emoții, are o durată irelevantă, cine scrie știe.” Pentru asemenea fragmente am reușit să mă mobilizez să duc mai departe prima mea experiență cu scrierile Elenei Ferrante. Pentru ele și pentru faptul că este ...

Wildhoney

În 1994, fanii italieni au spart geamurile unui magazin de muzică pentru a asculta mai repede albumul proaspăt apărut atunci al trupei Tiamat. E vorba de Wildhoney, de departe cel mai complex LP din discografia suedezilor. A intervenit poliția, s-a dat cu gaze lacrimogene, bătăi în toată regula. Da, mierea sălbatică poate avea acest efect. Piese precum Gaia sau Do You Dream of Me? n-au cum să nu se regăsească în playlist-ul oricărui ascultător de muzică din anii ’90. Ținând cont că Tudor Ganea s-a născut în 1983, șansele să îi fi trecut Wildhoney pe la urechi sunt considerabile. Romanul ...

Stil înalt

„— În sfârșit, aș vrea să vă mai spun ceva. Fără îndoială, este una dintre> ultimele dăți când vă vorbesc. Am venit la Thetford Mines pentru că în altă> parte nu mai eram dorit. Și voi pleca de aici din aceleași motive. De două> ori am căzut în greșeală. De două ori am fost alungat. Cu siguranță, veți> auzi despre mine niște lucruri destul de neplăcute. Toate vor fi adevărate.> Și încă o dată, n-am nimic de spus în apărarea mea. Dar trebuie să știți că> în toți anii pe care i-am petrecut ...

Literatură și ideologie

În romanul său cvasi-autobiografic Citind Lolita în Teheran, Azar Nafisi, profesoară, traducătoare, critic literar și scriitoare iraniană povestește, prin intermediul câtorva autori anglo-americani, experiențele prin care a trecut ca tânără intelectuală întoarsă de la studii din SUA în chiar zorii Revoluției din 1979, cea care a început cu înlăturarea Șahului și s-a încheiat cu instaurarea Republicii Islamice Iran. Om de stânga, animată de valul revoluționar ce străbătuse în ultimele două decenii și Statele Unite, Azar Nafisi se implică și urmărește mișcările studențești, modul în care se raportau la textele literare niște tineri pentru care politica, puternic impregnată ideologic și/ sau ...

Scămoasa

Tema avorturilor clandestine din perioada comunistă și-a creat doi poli puternici în literatura română, fiecare cu propriul habitat estetic. De o parte avem Fantoma din moară, inconfundabila parabolă neogotică a Doinei Ruști, roman situat într-un bazin semantic (așa cum definește conceptul Gilbert Durand) ce-l înrudește, pe filieră central-europeană, cu Sinistra lui Adam Bodor și Satantango al lui Laszlo Krasznahorkai. Iar la celălalt pol, afișând un neorealism sobru, se află binomul Provizorat – Fontana di Trevi, prin care Gabriela Adameșteanu și-a impus un sigiliu pe micile conflagrații conjugale risipite în deșertăciunea istoriei. Se presupune, deci, că forțarea unei breșe între acești ...

Fernando Aramburu: o carte așteptată

  De curând am dat peste niște liste întocmite de spanioli în care fiecare alege o carte care a fost așa, un fel de bum în viața lor, un antes y después (înainte și după), cum le place lor să spună, și acolo sunt cot la cot: Patria și Solenoidul (da, chiar el). Să nu mă îndepărtez, pentru că sunt multe de spus și pentru că e o carte serioasă de peste șapte sute de pagini și mai îmi plac și citatele. În primul rând, ca să alegi o temă ca ETA trebuie să ai mult curaj și multă informație. ...

Lucruri neștiute despre lumile posibile

Într-o concisă și foarte elegantă ediție în limba engleză a scrierilor lui Walter Benjamin despre fotografie (On Photography. Edited and translated by Esther Leslie, Reaktion Books, 2015), am dat peste un articol, din 1928, al lui Benjamin, intitulat Lucruri neștiute despre flori (“New Things about Flowers”, în traducere englezească). Este vorba, în fapt, despre o recenzie la catalogul lui Karl Blossfeldt, Urformen der Kunst. Photographische Pflanzenbilder, apărut în același an, în urma unei expoziții organizate la Berlin de Karl Nierendorf, critic de artă și galerist faimos în epocă. Volumul, tipărit în condiții grafice de excepție, amintea, pe de o parte, ...

Emil Botta sau arta fugii din realitate

Pe 15 septembrie, acum 109 ani, se năștea artistul Emil Botta – actor, prozator și poet. Greu de zis în ce măsură versurile lui mai pot surâde tinerilor de azi. Poeții scriu altfel (autenticist și anti-livresc), iar cititorii citesc altceva (n-am auzit de vreun student care să fi făcut o pasiune pentru autorul Întunecatului april, apărut în 1937). Totuși, în interbelic, după experimentele rarefiat-ermetice ale barbienilor, versurile lui Emil Botta aduceau o gură de aer proaspăt. Vorbeau tot despre năluci, despre cele nevăzute, dar într-un limbaj mult mai firesc, din care nu lipseau spontaneitatea, facilitatea și umorul. Vladimir Streinu, fin ...

Un poet pus pe șotii

Grigore Șoitu e un poet tare pus pe șotii. Doar dacă aruncăm o privire peste câteva dintre titlurile cărților pe care le-a scris sau le-a antologat, constatăm că face parte dintr-o specie aparte de scriitori: Poemarți, o antologie marțolie; Melcoveste, o poveste și nu prea; Poeme de stânga; SPAM. Mare mi-e mirarea și regretul că l-am descoperit abia odată cu volumul După-amiaza unui câine (Paralela 45, 2018). Mai degrabă mizantrop decât comod, dușman al marketingului agresiv practicat de alți autori, Grigore Șoitu nu vrea să își facă vreun renume, ci să își reverse absolut toată energia creativă în textele pe ...

Amparo Dávila și oaspeții ei

M-a bucurat foarte mult să descopăr în ultimii ani, prin volumele de proză scurtă semnate de Mariana Enriquez (Ce am pierdut în foc, Editura Art, 2017) și de Carmen Maria Machado (Corpul ei și alte desfătări, Editura Vellant, 2018), două voci proaspete, fascinante care împing genul horror-fantastic la un alt nivel de rafinament. La fel de bucuros am fost să descopăr prin prozele lor două modalități inteligente de a pune în valoare atributele prozei feministe, valorificând prin crearea unor protagoniste intrigante perspective narative inedite ce plonjează în universuri stranii, îmbinând tenebrele prozei lui Poe cu fantasticul diurn al lui Cortázar. ...

Biografie durabilă

Nu mi s-a întâmplat să citesc vreun text pus în pagină de Radu Paraschivescu și să nu-mi placă. Indiferent de subiect și de maniera în care era tratat – de la roman de dragoste cu fundal istoric, la proză scurtă, de la scrieri în care limba română era personajul principal (ce-i drept, mutilat în fel și chip de vorbitorii ei nativi), până la istorii ce reconstruiesc, în manieră ficțională, existența unui pictor capabil să toarne umbrele și luminile vieții simple în formele aparent încremenite ale scenelor biblice – tot ce am așezat sub ochi purtând semnătura lui Radu Paraschivescu m-a ...

Born A Crime

Am vrut să intitulez această recenzie „Celălalt comunism”, dar am renunțat dintr-un motiv foarte pragmatic: oamenii s-au săturat de comunism ca de mere acre. Mă refer, desigur, la oamenii tineri, la studenți și la liceeni, că ei sunt grosul cititorilor de literatură (și de site-uri despre literatură); în rest, cititorii sunt mai degrabă excepția, nu regula. Cei de vârsta mea sunt prea ocupați cu munca, cei foarte tineri (9-15 ani) sunt ocupați cu Harry Potter, young upwarding professionals sunt prinși cu cariera (ziua) și cu distracția (noaptea), iar pe pensionari nu se poate conta. Ei le au cu televizorul, cu ...

Alessandro Baricco: Mireasa tânără

Cartea Mireasa tânără (La Sposa giovane, în original) este al nouălea roman al lui Baricco. Aparent este o carte a corpurilor, după cum spune scriitorul, născut în 1958, la Torino, și care a încercat să găsească răspunsuri propriilor întrebări, ivite din educația catolică primită. Ideea de la care pornește este una romantică: o tânără italiancă se întoarce din Argentina pentru a se căsători cu bărbatul ales. Deosebit este faptul că mai întâi se căsătorește cu familia lui și că personajele nu au nume, ci sunt identificate printr-o calitate esențială: Mireasa tânără (care însă, până la finalul cărții, nu participă la ...

Patrick Modiano sau dincolo de coincidențe

Credeți în coincidențe? Sau, mai bine spus, sunteți de părere că acestea au vreo semnificație, vreun sens ascuns ce trebuie să ni se reveleze? Nu joc cărți, dar v-aș pune în față joker-ul. Ce oracol din Delphi, ce divinitate, ce destin?! De fapt, să fim serioși, trăim în haos. Singura putere ordonatoare sunt propriile noastre dorințe imediate sau...raționale! Eu le prefer pe ultimele, dar, na... fiecare cu propriile plăceri...Trebuie să recunosc însă că unele coincidențe sunt fermecătoare. Merg deunăzi printr-o librărie, singura deschisă la etajul doi al unui mall, și găsesc un volum al lui Modiano. În general, îmi place ...

Sub semnul lui Boris Vian, al lui Raymond Queneau și al lui Lewis Carroll...

Ca o avanpremieră la cele două volume de Corespondență care vor încheia Integrala operei lui N. Steinhardt de la Polirom (e vorba de volumele 20 și 21), propun pentru acest număr al revistei OPT motive două scrisori ale lui N. Steinhardt către Monica Pillat (cunoscută poetă, prozatoare, eseistă, memorialistă, îngrijitoare de ediții, profesoară de literatură engleză și americană – între 1973 și 2005 – la Catedra de Engleză a Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București). Monica Pillat este, după cum se știe, fiica lui Dinu Pillat, coleg de „lot” în procesul Noica-Pillat și unul dintre cei ...

O istorie în cheie ludic-minoră

Terry Eagleton afirma undeva că, printre fenomenele contradictorii ale lumii moderne, naționalismul și umorul ocupă poziții privilegiate. Cel din urmă mai cu seamă în măsura în care se dovedește capabil să cenzureze, să demaște și să dizolve conflicte de tot felul (inclusiv pe acelea generate de primul), printr-o expresie de veselie dezarmantă. Mi-am amintit de această observație a lui Eagleton citind, zilele trecute, Scurta istorie ironică a literaturii române de Cătălin Ghiță. Având o miză iconoclastă (și totodată ambițioasă, dacă acordăm credit subtitlului – „În contrapunctul lui G. Călinescu”), cartea își propune să deconstruiască, ludic și parodic, toate acele idei ...

Regele Carol I în scrisorile către Regina Elisabeta

Romanița CONSTANTINESCU si Silvia Irina ZIMMERMANN - Carte - nr. 27 / 24 august, 2020

„Sunt totuși un bărbat și nu o făptură de ceață” Publicarea pentru prima dată în limba română a corespondenței dintre regele Carol I și regina Elisabeta dezvăluie două voci necunoscute până acum. Carol I este altul în aceste documente private decât cel din jurnalul pe care l-a ținut vreme de șase decenii, jurnal pe care îl cunoaștem în cele trei volume apărute la Polirom (din cele patru prevăzute să apară, curprinzând perioada 1881-1914), grație efortului de editare și traducere al istoricului Vasile Docea. Schimbarea de tonalitate pe care o percepem în scrisorile lui Carol I se datorează fără doar și ...

Kiki, c’est qui?

Când auziți de nasuri feminine celebre, mai mult ca sigur că primul – și poate singurul – nume care vă vine în minte e cel al Cleopatrei. Ei bine, mai există cel puțin o posesoare faimoasă a unui astfel de nas atipic după standardele de frumusețe ale vremii sale, dar care a reușit să-și transforme defectul într-un adevărat accesoriu: Kiki de Montparnasse. De fapt, întâmplarea face ca între Kiki și Cleopatra să mai existe o legătură, dar vom reveni la asta mai târziu. Cine a fost Kiki? Oricine îi vede portretul o va recunoaște într-o oarecare măsură, pentru că ea ...

Omul de castane

"E o carte pe care n‑o poți lăsa din mână, dar care te va face să eziți înainte să dai pagina, atât de tulburătoare este”, concluzionează Kirkus Review când vine vorba de excelentul volum de debut al danezului Søren Sveistrup, cunoscut de toată lumea ca scenarist al serialului „Crima” (Forbrydelsen), cel care mai apoi a fost adaptat și de Netflix pentru publicul american, cu o nouă distribuție, o nouă poveste și o atmosferă complet diferită de original. Și chiar așa și este: odată ce-ai început acest înspăimântător crime nordic, nici că-l mai poți lăsa din mână, în ciuda celor peste ...

Oameni și istorii din Est

M-am hotărât să cumpăr cartea lui Andrei Kurkov, Grădinarul din Oceakov pe la începutul acestei veri, într-un moment când eram preocupată de grădini, plante, parcuri, de vegetație în general (nu știu cât mi se întâmpla asta ca efect secundar al lockdown-ului, și cât din pricină că intenționam să scriu un eseu despre miraculos și fantastic în proza contemporană, pornind de la recurența elementelor vegetale cu virtuți vrăjitorești). Cert este că − deși în romanul lui Andrei Kurkov toate aceste elemente, y compris personajul din titlu, sunt relegate pe un palier secundar, fantasticul rămâne la el acasă, combinându-se – ca la ...

Nouăsprezece trandafiri

Citind splendidul eseu al lui Mihai Ene, într-un număr anterior, mi-am adus aminte de romanul lui Eliade Nouăsprezece trandafiri (1980). În ciuda speculațiilor care s-au făcut pe marginea lui, romanul transmite un mesaj legat de dictatura comunistă și de credința lui Eliade în forța revoluționară a spectacolului, fiind scris cu intenția de a anticipa căderea cortinei de fier, într-o perioadă în care el fixase anul 1987 ca hotar între era terifiantă și cea benefică, a viitorului, de după căderea comunismului. A greșit doar cu doi ani. Și nu de tot. Acțiunea romanului se petrece la începutul anilor 80, când granițele ...

Alberto Moravia – Amorul conjugal

  Scriu despre cineva care scrie despre cineva care scrie, cam așa se întâmplă, dar să nu m-arunc direct în subiect ca într-o piscină, pentru că prefer să încerc apa mai întâi. * Ciociara* și Conformistul sunt printre cele mai cunoscute cărți ale lui Alberto Moravia, sigur știți și filmul cu Sophia Loren, regizat de Vittorio de Sica. La Amorul conjugal abia acum am ajuns, prin ediția din 2020. E o carte cu siluetă (nu are nici două sute de pagini). A renunțat la toate straturile de care nu avea nevoie și arată fațete ale celui care vrea să fie ...

Blecher, azi

Unul dintre cei mai rafinați (și, concomitent, neînțeleși) prozatori de analiză psihologică pe care i-a dat literatura autohtonă este M. Blecher (1909-1938). Deși Călinescu discută în treacăt doar romanul Inimi cicatrizate (1937), despre care notează, cu obișnuita-i suficiență magisterială, că ar fi „o imitație după Der Zauberberg de Thomas Mann”, reușita majoră a lui Blecher este constituită de romanul autobiografic Întâmplări în irealitatea imediată (1936), care se deschide cu un epigraf sugestiv din Percy Bysshe Shelley și care instrumentează o (i)realitate coșmarescă. Aici, autoscopia dobândește proporțiile unei adevărate obsesii onirice, care, odată dezghiocată, dezvăluie un șir interminabil de alte vise ...

Zece ani mai târziu

Pentru că în august 2020 se împlinesc 10 ani de existență a editurii Casa de Pariuri Literare (înființată de un cristian), am scos de la naftalină două dintre primele volume editate, lansate și la festivalul de literatură de la Săvârșin prin 2011, parcă. Primul se numește chiar Invitat la Săvârșin (CDPL, 2010) de Dumitru Bădița, un „carnețel underground” cu momente și versuri adunate la tabăra tinerilor scriitori din aceeași localitate cu domeniu regal. A ieșit un experiment savuros, un film de „desene animate cu poeți”, cum îl numește Radu Vancu în prefață, având doi poeți din zonă în rolurile principale ...

Ultimul testament al lui Oscar Wilde

Cel mai important și mai izbutit personaj al lui Oscar Wilde este, desigur, Oscar Wilde. Scriitorul însuși își asuma acest program de dandy autentic, prin dezideratul construirii existenței proprii asemeni unei opere de artă. Wilde concentrează această atitudine într-o afirmație celebră, deseori citată, care îmbină voluptatea paradoxului cu satisfacția epatării: „Mi-am pus geniul în viață, iar în operă doar talentul”. Mai mult decât un scriitor talentat sau un autor de succes, Oscar Wilde a devenit chiar din timpul vieții un simbol și un mit, încarnând un destin excepțional prin aventura și dramatismul care l-au marcat. Aceasta este principala dimensiune pe ...

Berta Isla – Javier Marías

  Eu spun MI5 sau MI6 și imediat îmi vine în minte James Bond, dar n-o să-l găsim în paginile cărții lui Javier Marías - sper să nu repet foarte mult numele lui, dar sună foarte melodios. Cine a citit vreo carte de-a lui, știe cum scrie, eu mi-o amintesc mereu pe prima în care l-am cunoscut: Todas las almas, și îmi revine imediat în minte atmosfera de la Oxford spre care tânjește din când în când să se întoarcă. Volumul are patru părți: la început, naratorul ne face cunoștință cu Tomás Nevinson și cu Berta Isla și suntem puși ...

Intrigi alambicate

Oamenii mai au timp și să glumească și să fie ironici în această poveste (sinistră și tulburător de verosimilă, pe fondul ultimelor luni pe care le trăim cu toții), foarte rar, ce-i drept, când nu sunt ocupați să alerge după răufăcători în haine de bandiți sau halate albe de oameni de știință, ori dând explicații complicate despre genetică, virusologie, descompunerea cadavrelor, cum se moare din pricina unui foc devastator, reconstituirea capetelor descărnate, fierberea și răzuirea oaselor sau cum se poate transforma un simplu virus gripal într-unul mortal, transmisibil de la om la om și capabil să provoace o pandemie ce ...

Despre iubire și moarte

Cine a savurat Parfumul lui Patrick Süskind (care a și fost ecranizat foarte neinspirat în 2006, regizorul reușind performanța să rateze toate sensurile profunde ale romanului) nu poate rămâne indiferent la celelalte scrieri ale acestui autor straniu, care, deși de un real succes, trăiește retras, cu grija de a nu lăsa vreun amănunt biografic (nici măcar o fotografie) să ajungă în mașina de tocat a notorietății publice. Mai mult, refuză premii după premii și interzice orice contact cu presa și televiziunea, fiind văzut de critica germană drept un „Diogene postmodern”. După ce a apărut în limba română și celălalt roman ...

Trilogia disoluției

Descopăr cu foarte mare plăcere, după 18 ani de la publicare, volumul de debut nu doar al unui scriitor bun, ci și al unui om aparte. Este vorba de placheta de poezie Zorovavel (Grinta, 2002) a lui Cosmin Perța, una dintre cărțile cele mai frumoase ale începutului douămiismului. Poate ar merita o reeditare după atâția ani sau măcar o selecție generoasă într-o viitoare antologie de autor. De Cosmin mă leagă o lungă colaborare editorială, încă de pe vremea când era editor la Tracus Arte, unde mi-a fost redactor de carte. După ce a făcut pasul la Paralela 45, l-am readus ...

Ficțiunea lui Munro

Câștigătoare a premiului Man Booker International (2009) și a mult doritului Nobel (2013), Alice Munro creează în cărțile sale peisaje ficționale bogate, cu implicații psihologice profunde și tematică feminină abundentă. Volumele publicate până acum sunt dominate de ceea ce se numește componenta interioară a povestirilor, astfel literatura se înfiripă pentru scriitoare într-un act reparator și autoreflexiv, textele devenind deseori "dureros de autobiografice". Volumul Dragă viață, apărut la Editura Litera, în 2014 în traducerea Justinei Bandol, nu ocolește specificul prozatoarei canadiene. În povestiri se întâlnește preponderent tema familiei, dar și a dragostei, având în prim-plan punctul de vedere al femeii adulte, ...

Titirezul timpului

Antologia Insula timpului: 4 poeți din Ucraina și Rusia are un titlu foarte inspirat. Tema timpului, cu multiple variante și convenții, este fundalul discret al poemelor selectate: timpul care digeră lumea, timpul orbicular, timpul subiectiv/obiectiv, timpul ca flux inegal, timpul deraiat, durata proceselor istorice, ceasul biologic, sentimentul pierderii în timp și în istorie și, în ultimă instanță, timpul inexistent. Poeții incluși sunt „din Ucraina și Rusia” din următoarele considerente: s-au născut în Rusia, dar s-au mutat în Ucraina, unde locuiesc în prezent și scriu în rusă (Galina Rîmbu), s-au născut și trăiesc în Ucraina, dar scriu în rusă (Ekaterina Derișeva), ...

T​impul în izolare

...cum să faci să nu-ți pierzi timpul? Răspuns: să-l resimți în toată durata lui.” – își notează Jean Tarrou în primul capitol din Ciuma, cartea (re)citită – în orice caz, măcar cumpărată – masiv în mai multe țări, odată cu izbucnirea pandemiei de Covid-19. În mod previzibil, am recitit-o și eu chiar la începutul carantinei, interesându-mă în special influența epidemiei asupra modului în care personajele percep timpul. Dar mai mult decât despre romanul lui Camus, aș vrea să vorbesc despre o altă carte, la care am simțit nevoia să revin recent. O carte care problematizează – din nou, doar ...

Rita²

Kaos Moon este pseudonimul lui Ștefan Caraman, prozator, dramaturg și freelancer. A debutat cu volumul Suflet de rocker (Mirador, 1996), o colecție de povestiri pe care a lansat-o chiar la Arad, eveniment la care am participat, deși eram foarte mic și îmi amintesc vag de el. Romanul care l-a consacrat și a creat destul de multă vâltoare pe atunci este Scrisori către Rita (Tracus Arte, 2011), dar s-a evidențiat și printr-o carte concepută la polul opus și într-un registru diferit, mult mai calm, sensibil și temperat, 92 de povești cu cărți (Herg Benet, 2014):> „Ai întâlnire cu una, vrei ...

Elogiul tatălui

Copiii sunt la fel peste tot, iar copilăria e frumoasă și merită trăită indiferent de regimul în care crește și este educat copilul. Acesta e mesajul care pare să răzbată dintre paginile acestei spumoase povești despre copilăria autorului în Republica Socialistă Sovietică Moldovenească. O poveste cu copii, dar nu pentru copii, dat fiind limbajul presărat din belșug cu înjurături pe care orice copil de vârsta lui Mișca, protagonistul acestei povești, se bucura să-l poată folosi atunci când nu era vreun adult prin preajmă. Mare parte a poveștii se petrece la grădiniță, printre colegii cărora capul le stătea doar la năzbâtii, ...

Pe străzi, cu gândul la Leopold

În vremuri de restriște, mi se face dor de Joyce. Fiecare zi e astăzi o plimbărică prin Dublin. Vă aduceți aminte? O zi oarecare din viața lui Leopold Bloom. Acțiunea, plasată în Dublin, se deschide cu un episod, aparent fără legătură cu acțiunea romanului, și care are rolul invocației din epopeea antică: dimineața celor trei tineri – poetul Stephen Dedalus, studentul Mulligen, viitor medic, și etnograful englez John Eglinton, venit în Irlanda să studieze tradițiile și folclorul. S-a tot spus că cei trei boemi amintesc de atmosfera balzaciană (din Iluzii pierdute). Mie-mi amintesc de studenție, de vremea când scandam din ...

Pavese - Meseria de a trăi

Noapte de sărbătoare și alte povestiri (1946), Vara de neuitat. Plaja (1971, 1974), Luna și focurile (1950), Satele tale (1941) sunt câteva dintre scrierile lui Pavese pe care le-am citit până să pun mâna pe jurnalul lui. Cu fiecare volum terminat voiam încă unul și când n-am mai găsit, m-am întrebat de ce nu au apărut la noi, în română, și celelalte, mai ales că avem și o librărie dedicată lui Pavese. Am fost întotdeauna curioasă despre viața scriitorilor care m-au fascinat, adică totuși cum să nu vrei să știi ce făcea, ce gândea, ce simțea, ce visa omul care ...

Călătorie în miraculoasa lume a plantelor

În romanul lui Milorad Pavić, Ultima iubire la Țarigrad, o iscusită ghicitoare care putea citi în lacrimile oamenilor visele lor și se pricepea să tragă cu ochiul „în bucata de timp a altora”, se trezește peste noapte fără casă, într-o grădină minunată plină de trandafiri albi și roșii, de chiparoase și de floarea soarelui, de liliac și palmieri, de tot felul de cununi și bolți de frunze și ierburi. Lucrul cel mai uimitor este că în această grădină vrăjită cărțile ei de ghicit învață să vorbească limba plantelor, unde stau scrise – după cum ne spune povestitorul – destinele muritorilor. ...

Incendiatorii viitorului

Publicat în 1953, romanul lui Ray Bradbury, Fahrenheit 451, a devenit rapid un reper în lumea, bogată de altfel, a distopiilor, fiind și ecranizat în 1966 de regizorul François Truffaut. Reeditarea sa recentă la Editura Art, în traducerea lui Petre Solomon, este cum nu se poate mai binevenită, căci fantasma cenzurii și a anti-intelectualismului nu a părăsit, de fapt, niciodată orizontul public, iar acum diversele ei forme, unele mai subtile, altele mai brutale, par a se întrupa din nou sub umbrela, cum altfel, a unei pletore de bune intenții. Romanul lui Bradbury s-a consacrat și a rămas în memoria colectivă ...

HAL 9000

Sunt un mare admirator și consumator al genului SF. Am crescut, practic, odată cu Dune (toată seria, nu doar romanul original), capodopera science fiction fără de care nu știu cum ar fi arătat evoluția mea, ca devorator de cărți, inițiat în scris, dar și ca om. Această fascinație pentru saga lui Frank Herbert a adus cu sine și anumite neajunsuri, în sensul că orice alt roman SF citit după Dune mi se părea slab și depășit, excepție făcând doar Solaris de Stanislaw Lem și prima parte din seria Fundația de Isaac Asimov. Întâmplarea face ca tocmai înainte să descopăr tomul ...

Dorința – Mathias Énard

În 2008, Mathias Énard (căruia i-a dispărut accentul în versiunea românească a volumelor sale) a publicat un roman de 500 de pagini, Zone, scris dintr-o singură frază, iar în 2015 a câștigat Goncourt-ul cu volumul Busola. În prezent predă la Barcelona. Dorința nu e roman, nu e nuvelă, nu e povestire, eu spun că e un fel de suflu sau val cald plin de muzică. Chiar prima pagină prefigurează întreg subiectul: simplu, cel mai simplu, o poveste de dragoste, doi bărbați și o femeie, și consecințele ei. Este o poveste a simțurilor, a imaginilor și a culorilor. După prima citire, ...

Un roman de succes

  Încep cu începutul: citesc pe copertă ce-au spus cei de la The New York Times despre roman: „plin de dialoguri fruste” și cred că „frust” este chiar unul dintre cuvintele potrivite. Cartea a fost nominalizată la Man Booker Prize în 2018 și a câștigat Costa Book Awards în 2019, premiu pe care l-au luat de-a lungul anilor și Ali Smith, Sebastian Barry, Colm Tóibín, Zadie Smith și Ian McEwan, printre alții. Deci am pornit cu mari așteptări și cu scepticism în același timp, cum s-ar zice: cu o sprânceană ridicată în semn de „ia să vedem”. Mai aflu că ...

Dedal și Icar, înscriere inversă

Maria NIȚU - Carte - nr. 18 / 22 iunie, 2020

Credeam că ultima întâlnire live cu criticul și poetul Gheorghe Mocuța a fost prin volumul de versuri: Salutări din Piața Reconcilierii (2016). Am primit însă cartea recentă a lui Andrei Mocuța, Mocuzinul junior, Portret al artistului după moart(2020) și, citind în paralel, parcă particip la o conversație de familie, ce continuă dincolo de timp și de spațiu, în care eu, al treilea ochi, încerc să nu fiu intrus, ci să mi apropriez totul empatic. Cele două volume sunt dublu jurnal tată/ fiu, complementare, ale unui timp și spațiu trăite comun. Mocuzinul senior scria în poemul despre „morții familiei”: *„pipăi fruntea ...

Șerpi și păsări

Se spune că drumul spre iad este pavat cu intenții bune. Cam așa pornește la drum în această aventură tânărul Coriolanus Snow, când este propus să devină mentor pentru unul dintre cele douăzeci și patru de Tributuri alese din cele douăsprezece Districte în care este împărțită acum America. Ne aflăm într-o societate viitoare, în care America a trecut printr-un război intern devastator (nu, nu s-au răsculat nici populația de culoare, nici nativii americani, sătui de abuzurile albilor și dornici să-și recapete drepturile firești). Dar Capitoliul a învins și rebelii au fost izgoniți cu coada între picioare. America a fost divizată ...

Elefantul vizirului

  E un moment bun să alegem o carte despre natura omului, care nu s-a schimbat odată cu trecerea anilor. Înainte să ajung la povestirile lui Andrić, am citit „Cronică din Travnik“, un roman scris de el cu trei ani înainte, în 1945, și care arată nevoia și capacitatea lui extraordinară de a înfățișa o varietate mare de tipologii umane. Ivo Andrić a obținut Nobelul pentru Literatură în 1961 pentru scrierile lui despre Bosnia, fiind preferat lui John Steinbeck și E.M. Forster, printre alții. În colecția Povestea cu elefantul vizirului, apărută pentru prima oară în română în anul 1966 și ...

Camera lui Giovanni

Să încep abrupt și fără înflorituri: romanul Camera lui Giovanni a fost publicat în 1956 și a ajuns la noi în 2018. Dacă poate nu știți cărțile lui Baldwin, sigur ați auzit de filmul documentar I Am Not Your Negro (2016), care a fost nominalizat la Oscar. James Baldwin este cunoscut ca scriitor emigrant – a părăsit SUA și a ales Franța, a fost apărător al drepturilor gay-lor și ale afro-americanilor, așa că poate să surprindă o clipă prezentarea lui David, naratorul volumului de față, încă de la început: „părul meu blond strălucește”. Cartea are două părți: prima este un ...

Ce visa Nabokov?

Nabokov, care a suferit toată viața de insomnie, tratată cu medicamente puternice, unele interzise, îi găsește o justificare în volumul autobiografic Vorbește, memorie: „Știu că somnul ne face bine și totuși nu pot să mă obișnuiesc cu această trădare a propriei gândiri, cu acea rupere nocturnă și cam grotescă de propria conștiință”. Pe 14 octombrie 1964, scriitorul a început un experiment, sub impresia lecturii tratatului Un experiment cu timpul (1927) al filosofului englez John W. Dunne. Pe parcursul a 80 de zile, imediat după trezire, Nabokov și-a indexat visele (sau reminiscențele lor), ritual din care au rezultat 118 fișe scrise ...

Something is rotten in the state of Denmark

De Alexandru Roșu mă leagă o veche prietenie: ambii absolvenți ai Colegiului Moise Nicoară din Arad și ai Literelor timișorene, apoi brothers in arms ai masteratului de Comunicare interculturală patronat de Adriana Babeți în același oraș de pe Bega. Ne-am simpatizat din prima și am găsit subiecte de discuție în comun după câteva secunde, majoritatea învârtindu-se în jurul cărților și a unui personaj carismatic din Arad, despre care urma să scriem împreună un roman fluviu, dar ne-am oprit la prima pagină. Alexandru a debutat, până la urmă, pe cont propriu, cu un roman, în 2012, la Editura Tracus Arte, *Sinucigașii ...

Copilărie și lectură

Formată la școala de la Brașov a regretaților Gheorghe Crăciun și AL. Mușina, Ștefania Mihalache e o prezență constantă, stimulativă, în literatura autohtonă a ultimelor două decenii; a publicat la început poezie, a amorsat apoi romanul (polemic-identitarul Est-falia, narațiunea „corporatistă” din Poemele secretarei) iar acum debutează în critică printr-un volum dens – la origine teză de doctorat – pe o temă caracteristică, obsedantă chiar, a prozei românești postdecembriste.Probă de maturitate, Copilăria. Reconstituiri literare după 1989 (Editura Paralela 45, 2019) este și un demers de pionierat. Autoarea prinde un fir-cheie și nu-i dă drumul, țesînd din el o istorie literară a ...

Cărți și hazard

Se spune că fiecare carte își are destinul ei! O chestie ipocrită, ca multe altele! În realitate, și cărțile cer bani, ca toate celelalte. N-o să vorbesc aici despre motivație, despre scriitori desculți, epigoni, pastișori. Modelele țin de conjuncturi destul de bizare. Unii au avut un dascăl, pe care l-au admirat în demență și vor să fie ca el. Dar cei mai mulți au ales calea scrisului pentru că, în copilăria plină de televizoare, au văzut un scriitor cu microfonul în gură. Au văzut conducători care se recomandau ca scriitori. Cine-și mai amintește - pe vremuri se publica greu o ...

Ceasuri și busole

Georges Perec scria undeva că spațiul pare să fie mai prietenos sau mai inofensiv decât timpul: întâlnim pretutindeni indivizi care poartă ceasuri, însă foarte rar semeni de-ai noștri dotați cu busole. Mi-am amintit această observație – pe cât de justă, pe atât de amuzantă – a lui Perec, pe când citeam Busola, romanul dinstins cu premiul Goncourt al lui Mathias Énard și tradus în limba română, cu exemplar profesionalism, de Cristian Fulaș cu ceva timp în urmă. Prima și cea mai la îndemână constatare este că, în țesătura atent elaborată, rizomatic amplificată a cărții (ce lasă, la răstimpuri, să se ...

Margaret Atwood, Testamentele

Și dacă am chef să fac singură pâinea? Cuvinte cuminți… Așa-i? Denotă hărnicie și pasiune pentru muncă, nu atrag atenția în mod deosebit și pot aparține cu ușurință unui bucătar (în engleză nu există diferența de gen) sau unei gospodine, de fapt, oricine le-ar putea rosti cu condiția să știe cum se face pâinea… V-ați fi gândit vreodată că de fapt ne vorbește un copil? O fetiță care în spatele unei atitudini răsfățate ascunde drama profundă a maturizării mult prea timpurii într-o lume aspră, în care femeia nu are drepturi. Această superbă metaforă e soluția pe care a găsit-o pentru ...

O poveste ca une montagne russe

Romanul Furtul. O poveste de iubire, reeditat anul trecut în seria de autor Peter Carey a Editurii Art este, fără doar și poate, o carte plină de culoare. Când spun asta nu am în vedere neapărat atmosfera, limbajul sau darul de povestitor al autorului, virtuți incontenstabile ale stilului lui Carey, deseori remarcate de comentatori, dar care aici nu sunt parcă la fel de evidente ca în alte romane ale sale mai minuțios elaborate - mă gândesc la Oscar și Lucinda sau la Parrot și Olivier în America. De astă dată avem de-a face cu o poveste a cărei acțiune se ...

Lectură subiectivă

Cartea despre care scriu m-a urmărit timp de mai multe săptămâni pe străzile și metroul din capitală. E adevărat că denumirea e izbitoare, ți se întipărește în memorie – Brisbane. Și dacă pentru un australian sau un neozeelandez titlul emite o familiaritate, pentru un român Brisbane sună foarte exotic, te duce cu gândul la capătul lumii, unul din ele. E aceeași situație și pentru un rus. Într-un sfârșit, am cumpărat cartea și am tot căutat printre filele romanului relevanța titlului pentru subiectul cărții. Mă voi opri la el puțin mai târziu.   Brisbane de Evgheni Vodolazkin este, în primul rând, ...

Captivități selective

David Foenkinos este autorul pe care mizează, din 2002, editura Gallimard, odată cu romanul Inversion de l'idiotie. De l'influence de deux Polonais, ca să îi arate, colegial, lui Michel Houellebecq, ce înseamnă tehnica scrierii romanelor. Deși ambii dispun de forță în condei spre a străpunge zidul tot mai gros al reticențelor contemporane internaționale față de piața de carte franceză de ficțiune, Houellebecq atrage mai ales publicul, iar Foenkinos atrage mai ales critica, bucuroasă că lecțiile învățate la Facultatea de Litere o ajută să aibă încă autoritate, nu doar un simplu avantaj, asupra cititorului amator de literatură. Romanul Către frumusețe (*Vers ...

Euri interbelice

„Cine sunt eu?”: așa începe Nadja, romanul lui André Breton publicat în 1928. „Cine sunt eu?” se întreabă și eroul lui Ion Vinea din Paradisul suspinelor, apărut pentru prima oară într-un foileton din revista Contimporanul, cu patru ani mai devreme. Nu poate fi vorba de o anticipare românească a unei teme franceze. De fapt, întrebarea plutea în aerul anilor 1920-’30 pe care-l respirau tinerele generații de scriitori europeni, suprarealiști sau nu. E aceeași întrebare care îi va bântui și pe autoficționarii din toată lumea, în jurul anului 2000. Tema identitară fiind aceeași, răspunsurile erau altele în anii interbelici, în funcție ...

Orașul lui Aslı Erdoğan

  „O carte dură despre Brazilia“, am auzit înainte să citesc „Orașul în mantie purpurie“. Știam doar că autoarea, Aslı Erdoğan, e o scriitoare turcă, așa că am vrut s-o citesc. Până la Aslı Erdoğan am citit cu atenție doar doi scriitori turci: Orhan Pamuk și Elif Șafak, și când am văzut că Pamuk spune despre cartea asta că e „textul literar perfect“ am fost și mai curioasă, chiar dacă în general nu prea țin seama de recomandări -asta e o ironie, având în vedere că eu acum tocmai asta fac, un soi de recomandare. Aslı Erdoğan e cunoscută acum ...

Patru cărți de istorie literară & culturală tânără

Anul trecut, Anca Hațiegan, universitar la catedra de Teatru și Film a Universității clujene Babeș-Bolyai, cu antecedente editoriale în comentarea teatralității prozei românești postbelice și a istoriei teatrului sub comunism, a publicat la Polirom o carte care s-ar fi putut intitula, lejer, Apariția actriței în cultura română. Mai artist și mai inspirat, titlul Dimineața actrițelor trimite aparent la Dimineața poeților a lui Eugen Simion sau la Dimineața tinerelor doamne de Marta Petreu, deși adevărata sursă – mărturisită - e Dimineața pierdută a Gabrielei Adameșteanu. Începuturile modernizării autohtone sunt reconstituite, participativ, de pe versantul apariției și autonomizării profesionale a primelor noastre ...

Tulburătoarele vrăjitoare din castelul Șeitanilor

Există în primele pagini ale Solstițiului tulburat, romanul din 1982 al lui Paul Georgescu, o secvență care-mi stăruie în minte. Într-un compartiment vișiniu din trenul cu care Daniel Nistor călătorește din Capitală spre Platoneștiul natal, zărește o tânără „luminos de blondă”, desculță de un pantof, cu piciorul elegant arcuit pe canapeau de vis-à-vis, trăgându-și atentă ciorapul sticlos de mătase. „Incomodată de prea lunga rochie, ridicată nițel”, ține să precizeze naratorul. Apoi ne descrie silueta călătoarei „țâșnită în linii pure, înclinată ca tija unei flori”, piciorul arcuit, cu „unda melodioasă a gambei delicate”, totul surprins din unghiul tânărului medicinist împietrit în ...

Însemnările unui estic mântuit

„Dacă se poate, vă rugăm să faceți o descriere cât mai detaliată puteți voi, poeților”, le-ar fi cerut Controlul de la sol membrilor echipajului Apollo 8. Fotografiile nu erau suficiente. Dar literaturizarea nu era printre probele și nici printre schemele de antrenament ale astronauților, așa că, în cele din urmă, Frank Frederick Borman II, James Arthur Lovell Jr. și William Alison Andres au recurs la un colaj biblic. Și emoția locului (aici: orbita Lunii) a fost transmisă cu bine, cu forța expresivă cuvenită. Dar cum ar fi fost dacă? Dacă, totuși, un poet ar fi fost pe acea orbită? Un ...

Câmpia în flăcări

Din câte se poate observa, societatea din ziua de azi e destul de dinamică, oamenii sunt mereu în căutare de nou, întotdeauna dornici să experimenteze și, uneori, pregătiți să cunoască. Există o sete de existență ce ne durează sufletul. Ne-am dori, dacă s-ar putea, să trăim, cumva, mai multe vieți într-una. Poate de aceea, inhibarea pe care o simțim acum, stând în case, izolați, nu ni se potrivește deloc, e împotriva naturii noastre. Pe unii dintre noi (cei fericiți!) ne face să căutăm locuri în care ne putem elibera, chiar dacă acestea nu sunt fizice. Poate libertatea e mai dulce ...

Sadoveanu și „viețile sfinților”

Un volum greu truvabil azi − reeditat fragmentar în 1993 la Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, îngrijit de Petru Ursache și cu un cuvânt înainte de Bartolomeu-Valeriu Anania − este Din viețile sfinților. Spre Emaus, cuprinzând hagiografii prelucrate, în vederea unui proiect mai amplu, de M. Sadoveanu și D. D. Patrașcanu. E vorba, de fapt, despre două volume, din 1924 și 1926, plus repovestirea din 1930 a „Istoriei sfinților Varlaam și Ioasaf de la India”. În 1947, Sadoveanu și-a reunit toate secvențele hagiografice (minus adaptările defunctului Patrașcanu) într-o singură carte, Legende sfinte − needitabilă, din motive lesne de înțeles, în ...

Răsfoind un roman

Au trecut paisprezece ani de când Nate McHale și-a pierdut părinții și fratele mai mic într-un cumplit accident de circulație, atunci când mașina lor, într-o manevră disperată de a evita coliziunea cu alt autovehicul, s-a prăbușit în apele lacului Graystone. Doar Nate a supraviețuit, în mod miraculos. O parte din vină o poartă și el, după ce mingea cu care câștigase meciul de baseball se înțepenise sub pedala de frână, iar tatăl său n-a mai putut face nimic. Acum este un medic de succes și tată fericit, însă trecutul s-a întors să-l bântuie încă o dată. În timp ce un ...

Spioni, Seducție și Sinestezie

De fiecare dată când aud pe cineva spunând: „Am ajuns la aeroport și nu aveam ce să citesc așa că mi-am ales o carte la întâmplare de acolo”, nu mă pot abține să nu-mi dau ochii peste cap. Presupun că meticulozitatea cu care îmi fac de obicei bagajele în minte, cu aproape o săptămână înainte să plec în orice fel de călătorie, și anxietatea care se adună pe măsură ce ziua „cea mare” se apropie mă fac să privesc această afirmație cu scepticism și rezervă. Însă, așa cum viața își pregătește capcanele și se uită satisfăcută și amuzată cum cădem ...

Kiefuri și taclale de Sfintele Sărbători

În romanele lui Paul Georgescu se mănâncă și se discută enorm. Se sporovăiește mai cu seamă în jurul meselor încărcate cu bucate, în ajunul Crăciunului sau de Revelion, la conac sau la cafiné, la cofetăria Elegant sau la cârciuma cu nume delicios, Chifteaua ideală. Felurile de mâncare se perindă înaintea convivilor după un tipic anume, un întreg ceremonial precede degustarea bucatelor sau sorbirea cafelelor negre, totul pus în scenă cu voluptate și cu mult dichis oriental. Atmosfera, culorile, formele în care se înfățișează bucatele atent descrise dovedesc vocația de scenograf a scriitorului deprins să jongleze nu numai cu vorbele, ci ...

Răsfoind un roman

Într-o seară rece și întunecoasă de iarnă, la marginea unui sat mic și trist din Suedia, sub o movilă de pietre despre care se crede că ar fi bântuită, o tânără face o descoperire macabră: cadavrul îngropat al unei fetițe. Întâmplare o marchează pe tânără și intervine poliția. Opt ani mai târziu, în 2017, același loc, același sat trist, aceeași pădure întunecoasă și amenințătoare. Personajul care dă numele seriei din care face parte acest nou roman (primul fiind Gheața de sub picioarele ei), Hanne Lagerlind-Schön, profiler de profesie, răsare din pădure, cu o privire hăituită și rătăcită, și dă peste ...

Pierre Michon: a scrie locuind în inima limbajului

Pentru cititorul român, Pierre Michon este înainte de toate autorul Vieților minuscule, prima sa carte scrisă la treizeci și opt de ani, „născută dintr-un sentiment de eliberare și de bucurie inexprimabilă” care, Michon o mărturisește, i-a schimbat radical viața, l-a instalat în tribul auster al unor scriitori ca Pascal Quignard, François Bon sau Pierre Bergounioux, cititori incorigibili, maniaci ai scrisului, un scris concret, senzorial și deopotrivă erudit, estetizant. Viețile minuscule sunt o colecție de opt portrete de oameni simpli, anonimi din provincia sa natală de care este visceral legat, Creuse, ridicați la rang de personaje de legendă, prin prisma cărora ...

Cinematic

Orizontul de așteptare al cititorilor de poezie la sfârșitul anului 2019 a fost marcat pozitiv de apariția la Cluj a unei edituri care a hotărât să se ocupe, printre altele, de poezia actualei generații: este vorba despre editura OMG. Raportarea la poezie este direct influențată de vârsta, ocupația și experiența de lectură ale cititorilor, însă cred că un punct de interes major va rămâne mereu spectacolul evolutiv al adolescenței. Adolescența este, până la urmă, o stare de spirit dincolo de orice parametru biologic. Debutul lui LȘO aduce înaintea cunoscătorilor de poezie recentă o paletă generoasă de experiențe lirice ale adolescenței. ...

Culorile tulburi ale istoriei

Despre scriitorul Paul Georgescu se vorbește foarte puțin în ultima vreme. Nici una dintre cărțile sale nu a fost reeditată, după știința mea, în perioada postdecembristă, iar numele autorului este menționat destul de rar în articole sau în studii critice. Ce-i drept, e pomenit din când și când în paginile memorialistice ale unor confrați scriitori (Ștefan Agopian, Ion Simuț), în schimbul epistolar dintre Matei Călinescu și Ion Vianu (Amintiri în dialog) sau, mai recent, într-o remarcabilă suită de articole (încadrabile genului critifiction), marca Bogdan-Alexandru Stănescu (Kir Pavel. Portretul unui scriitor român). În însemnările celor care l-au cunoscut dăm peste numeroase ...

Călătoria oamenilor cărții

Europa Centrală a fost mereu un spațiu controversat, fie el geografic sau literar. Cartografii îl delimitează ca teritoriu situat între estul și vestul Europei, supus deseori fărâmițărilor teritoriale, dar alți cercetători vorbesc despre un loc dominat de multiculturalitate, pluralism, toleranță, dar și de regretul de a fi despărțit de Occident, de dorința integrării sau de amintirea comună a trăirii unor destine tragice. Literatura spațiului poartă amprenta memoriei sale controversate. Romanele, întotdeuna bine scrise, au un parcurs epic confuz, bazat pe reflecție filosofică asupra vieții, a sufletului și a destinului, pe o lipsă de încredere în reguli, în puterea lor salvatoare ...

Gestionarea hazardului

Dincolo de „saga de familie, bildungsroman și epopee de familie”, paradigme interpretative identificate de Radu Pavel Gheo pe coperta a patra a cărții, recentul roman semnat de scriitorul timișorean Alexandru Potcoavă, Viața și întoarcerea unui Halle (Editura Polirom, București, 2019) încurajează cu siguranță și alte registre de analiză, probându-și astfel șarmul, persuasiunea și generozitatea palierelor de lectură, fie că e parcurs de un cititor avizat, fie că e consumat de unul ingenuu; volumul rostește în aceeași proporție și o istorie personală și, prin extensie, una colectivă, a unui eu ce se încăpățânează să se sustragă compromisului și confortabilului moral, social, ...

Adolescenți din secolul trecut...

Un roman al „educației sentimentale”, despre dramele mărunte sau, după caz, semnificative ale adolescenței și despre tribulațiile – sentimentale, intelectuale ori (incidental) politice – ale unor adolescenți din provincie, publică în 1936 Pericle Martinescu (1911-2005), publicist de cursă lungă, eseist cu o oarecare deschidere spre comparatism, traducător (iar la vârsta senectuții, un bun memorialist). Este vorba despre Adolescenții de la Brașov (Editura Adevărul), carte de debut, de referință pentru tânăra generație interbelică, uitată însă în deceniile de după Al Doilea Război Mondial și reeditată (într-o variantă revizuită stilistic) abia în 1991 (la o editură obscură). Scris, potrivit mărturiei autorului, în ...

Noi și Hamlet

Cât de hamletieni suntem azi? Cât anume din celebra interogație shakespeariană „A fi sau a nu fi” își mai poate conserva abisul și, pe cale de consecință, mai poate declanșa în mentalul nostru mecanismul unei sondări interioare în urma căreia să exclamăm firesc și absolut onest: „aceasta este întrebarea”? Cât din replica esențială de la-nceputul piesei lui Shakespeare, altfel spus cât din „Cine-i acolo?” ne mai apasă, ori barem ne mai vizitează ca reflecție acum? Ce simte lectorul post-modern, post-structuralist, post-neoexpresionism, carevasăzică post- a toate, stăpân al tuturor celor deja scrise, publicate, gândite, clasificate, canonizate, inventate, filmate, documentate, în momentul ...

Paul Goma. Demascarea Răului

Paul Goma este (nu doar a fost!) cu-adevărat unic și irepetabil. Și-a câștigat această singularitate nu numai relaționându-se cu damnații regimului comunist, nu doar raportându-l noi, de pildă, la căile de-acum canonicizate de subzistență în detenție, revendicate de majoritatea creatorilor osândiți, căi identificabile recurent în memoriile acestora, dar și în gâlceava sa cu tot restul lumii literare & politice post-decembriste. Adrian Marino, în volumul său de memorii (Viața unui om singur), se pronunță astfel despre Paul Goma:> „El este rezistentul anticomunist arhetipic. Cel mai important și astfel va> rămâne în istoria rezistenței române. În același timp, cu o ...

Obiecte exotice

În Cartea fericirii, cunoscutul roman al Ninei Berberova, unul dintre personaje, muzicianul sinucigaș Sam Adler, prietenul din copilărie al Verei, afirmă la un moment dat că, în absența lucrurilor, a obiectelor dragi pe care nu le poți lua cu tine în lumea de dincolo, paradisul s-ar transforma în reversul său: „Ce trist ar fi acolo! Doamne, ce tristețe!”, exclamă Sam. Un asemenea punct de vedere stimulează, prin ricoșeu, reflecția asupra funcțiilor și semnificațiilor obiectelor în literatură (și în reprezentările artistice, în sens mai larg), atrăgând totodată atenția asupra ambiguității pe care ele o întrețin, mai cu seamă atunci când sunt ...

Lecția de tresărit

În anii ‘90, se difuza în România un serial (nu știu dacă vă mai amintiți), „MacGyver”. Un tip cu chică Modern Talking suferea de un soi de geniu ingineresc compulsiv - îi dădeai o gumă de mestecat și-un pix și-ți făcea din ele un tanc. Cam așa ceva. Ei bine, același „avânt ingineresc” heteroclit îl găsim și-n proza miniaturală a Samantei Schweblin, scriitoarea argentiniană care face furori la ora actuală în literatura americană și britanică, volumul Păsări în gură fiind nominalizat la Booker Prize,. Îi dai niște situații stranii și-ți încropește din ele niște proze scurte și mai stranii. Pe ...

Între elanuri și frisoane. Pauză de publicitate

Nu știam ce mă enervează din cale-afară în spațiul public. Și asta de ceva ani, de când, din motive de subzistență, a trebuit să caut să fiu un pic mai atentă, mai prea dispusă la dialog. În efortul acesta infinit de a căuta să mă potrivesc cumva pe câte o undă, cu exasperarea bâzâindu-mi permanent în urechea interioară, mai mult am renunțat, decât m-am potrivit. Și mi-am spus că lumea e prea deșteaptă pentru mine. Așa că în loc să tot caut ecouri și potriviri, am început să caut ocheane și lentile, să deschid bine ochii, să învăț - nu-i ...

Ernesto Cardenal și poezia militantă

Intenționam de multă vreme să scriu despre unul dintre cei mai importanți poeți latino-americani contemporani, cu o notorietate internațională incontestabilă, Ernesto Cardenal. Și asta cu atât mai mult cu cât, anul trecut, a apărut primul său volum în română, la Editura Paralela 45: Noua ecologie și alte poeme militante, tradus de Anastasia Gavrilovici și prefațat de Claudiu Komartin. Dar nu credeam că voi ajunge să scriu în proximitatea morții sale, petrecute pe 1 martie, deși în ianuarie împlinise nu mai puțin de 95 de ani. Poet, preot, revoluționar, Ernesto Cardenal a reprezentat una dintre conștiințele civice și politice cele mai ...

Obiecte

Catrinel POPA - Inside. Carte - nr. 5 / 23 martie, 2020

În capitolul al VI-lea din Suflete moarte, Cicikov ajunge la conacul lui Pliușkin unde este surprins de la bun început de aspectul părăginit al clădirii principale, un fel de castel ciudat, nefiresc de lung, arătând „ca un invalid bătrân și ramolit”. Incongruent și dărăpănat, acoperișul amintește de coliba Babei Yaga din basmele slave, cu cele două turnulețe ale sale, „amândouă șubrede, lipsite de vopseaua ce le înfrumusețase cândva”, în vreme ce zidurile clădirii lasă să iasă la iveală, din loc în loc, plasa de sârmă de sub tencuială, holbând spre lume două ferestre cam chioare (celelalte erau oblonite sau chiar ...

Panait Istrati. Pentru prima dată la Paris

Ultima propoziție a ultimei cărți istratiene, Mediterana. Apus de soare (1935), indică începutul unei aventuri: descoperirea Apusului, după o întreagă serie de tribulații „orientale”:> „În acea seară, de la începutul iernii lui 1913, am plecat la Paris”. Cu inevitabile ficționalizări, proza lui Panait Istrati, și îndeosebi lungul ciclu în care Adrian Zografi este fie personaj-martor, fie protagonist, se dezvoltă în jurul unor nuclee autobiografice ușor recognoscibile – fapt ce i-a împiedicat, de altfel, pe majoritatea comentatorilor și a monografilor, de la Edouard Raydon la Monique Jutrin și Mircea Iorgulescu, să distingă într-un mod mai riguros între biografia reală și ...

Ce-ți mai aduci aminte din marile romane citite cândva?

Citești un roman și te încântă, iar la câteva săptămâni după aceea constați că puține lucruri ți-au rămas în minte, uneori doar episoade, alteori un nume de personaj. Ții minte o scenă, dar ai uitat cum se termină cartea. Rămâi doar cu un gest fragil, pomenit în fugă, alcătuit din câteva cuvinte, dar cu toată această labilitate, știi precis din ce roman face parte, cum era îmbrăcat eroul și chiar unde & când ai citit cartea. Iar aceste mici amănunte, alcătuiesc până la urmă lumea ta de cititor, un interior, de fapt, care determină subtil toate celelalte cărți pe care ...

Cartea pierdută și .... regăsită a lui Ion Mureșan

După douăzeci de ani, parcimonios cum îl știm, Ion Mureșan publică la Tracus Arte ediția a II-a, revăzută și adăugită, a volumului Cartea pierdută (O poetică a urmei), cu o postfață de Al. Cistelecan. Cartea cuprinde 26 de eseuri, structurate, inegal, în două părți: Privirea în urmă și Orașul din oglindă. Pentru mine, apariția cărții a fost un bun prilej de relectură, dar într-o altă cheie. Prima dată când am citit această carte, aș fi spus cu tărie (și nu cred că aș fi greșit) că Ion Mureșan dorește să resusciteze puterea pierdută a imaginației. Basmele lui par texte pentru ...

Semn de carte

Ce este lectura? Un drum labirintic spre inima cărții, o înflorire spirituală. Descifrarea unei cărți devine un act de cunoaștere care ne determină să parcurgem calea către noi înșine. Interpretarea unei cărți te face să scoți la iveală latura umbroasă, firele care te le legă de inconștient. Fără să vrei, scoți la suprafață ceea ce a fost camuflat, în universul interior. Lectorul are un punct de vedere flexibil, care completează povestea, uneori deschizând porți de comunicare cu personajele, cu scriitorul. În special lectura unei ficțiuni provoacă emoții, care fac ca lumea reală să devină mai încărcată de sens. Romanul este ...

Romane mai puțin promovate: Pipa domnului Horipundo

Nu se întâmplă de multe ori să deschizi o carte și să constați că personajul principal s-a născut în aceeași zi cu tine. Mărturisesc că nu m-am hotărât încă dacă mi-e simpatic, dar îmi place complexitatea psihologică a lui Horipundo... Mai puțin prezenat în presa centrală, romanul Pipa domnului Horipundo semnat de Teo Spătaru, a apărut la editura Ariergarda în 2014 și e povestea, cel puțin ciudată, a unui profesor de limba română care ajunge să lucreze ca infirmier la un spital cunoscut din Timișoara. Ambiguitatea însoțește însă parcursul epic. Cititorul planează tot timpul între contingent și imaginar. În prim-plan ...

Madelaine cenușii

O carte ce stă dintru bun început sub falsa impresie a unei colecții de proze, Ultimele povestiri (Editura Polirom, 2018, traducere de Cristina Godun) ale scriitoarei poloneze câștigătoare a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2018, Olga Tokarczuk, se devoalează progresiv, în ritmul lecturii, drept un roman ce ia forma organică a inimii, o carte ce se articulează discursiv din trei perspective apropiate celor trei femei ce poartă gene comune; trei generații carevasăzică: bunica, mama și fiica (Parka, Ida și Maia) exorcizează, pe rând, angoase, singurătăți și Madelaine – toate pulsând asemenea unor artere, toate irigând obstinant, dar binefăcător, cele ...

Panait Istrati. Un Crăciun la Viena

Pe 15 octombrie 1929 apare, la Editura Rieder, Vers l’autre flamme. Atmosfera tensionată creată în jurul său la Paris îl determină pe Istrati (oricum înglodat în datorii și fără posibilitatea de a închiria o locuință) să plece din nou, neîntârziat, așa cum aflăm dintr-o scrisoare particulară. „Am fugit, de groaza lichelelor. Aci, mai îmi mângâi tovarășa și mai scriu nițel, într-un incognito riguros”. La întoarcerea din România, o lăsase pe Bilili la Viena și, pe la sfârșit de octombrie, se grăbește să i se alăture pentru mai multe luni. Bilili urmează în capitala Austriei studii muzicale, ia lecții de canto ...

Ce rămâne din literatură

Ne naștem să murim. Moartea este complementară vieții. Viața nu poate exista în afara morții. Etc. Acestea sunt câteva dintre constructele culturale smulse din strădania de a face față, de a ne împăca, de a ne resemna cu trecerea într-o altă stare, pe care dovezile științifice nu ne lasă, deocamdată, să o numim altfel decât moarte. Și frica morții ne-mpinge către noi idei, către noi soluții, ne împinge să căutăm scăpare. Iar când nu găsim, plăsmuim. Și când am obosit să ne uităm către fantasmagoricul orizont ne-am uitat în noi înșine și la ce putem face. Și am văzut că ...

Viața ascunsă

„Există vreo diferență între un cititor, un scriitor, un traducător, un interpret, un compozitor etc.?”, se întreabă retoric Pascal Quignard în Vie secrète, carte apărută la Editura Gallimard, Paris, 1998. Viața ascunsă e o carte despre iubire, cu fața ei secretă, bântuită de fantasme, dar și cu fața ei livrescă, de meditație asupra iubirii. Este o meditație filtrată prin poveștile de iubire ale literaturii universale, pornind de la „corespondența esențială între iubire și experiența lecturii”, și până la iubirea ca „o dublă îmbrățișare: îmbrățișarea limbajului și îmbrățișarea tăcerii”. Altfel spus, la Quignard, viața ascunsă a iubirii se identifică cu viața ...

Tăcerea creatoare

În arcul temporal, întins de la 1 octombrie 1968 până la 31 decembrie 1969, care îi încadrează notațiile dintr-un jurnal scris în intimitate, dar destinat spre folosul unor viitori ochi-cititori ai lecțiilor sale morale, intelectualul interbelic Alexandru Mironescu se afla deja abandonat consecințelor unei categorisiri cu miros neplăcut ideologic: reminiscență a „lumii vechi”, trebuia să își accepte fără crâcnire condiția de tolerat al regimului politic la putere, emitent de pretenții din ce în ce mai umaniste. Admirabila tăcere (Humanitas, 2019) fixează pe hârtie, în continuarea ediției omonime, apărută la Eikon, în 2016, reacțiile unui autor sensibil la evenimentele din actualitate, ...

Ficțiune și astrologie

V-ați întrebat vreodată cum se poate lecui cineva de frică? Mai ales de frica de dragoste? Eu mărturisesc că nu obosesc să-mi pun această întrebare, așa că m-am bucurat când am găsit un foarte neobișnuit remediu în Mantia de stele. Ghid astrologic de ghicit, cartea lui Milorad Pavić pe care am recitit-o zilele trecute. În cea de-a cincea povestire, Fecioară și Gemeni, se pomenește despre o casă din Estramadura în fața căreia ar exista, bifurcate, două scări de piatră, fiecare cu câte opt trepte: cine pune piciorul pe cea dintâi treaptă a primei scări simte cum, pe măsură ce urcă, ...

Arsen Arzumanyan,  armeanul  fără  frontiere

Absența frontierei sau, pentru cei mai cumpăniți, fluiditatea ei ține, în cazul lui Arsen Arzumanyan, de capacitatea lui nativă de a plonja în adâncul unei limbi necunoscute, încredințat nu doar că va învăța repede să înoate, ci și că va ieși la suprafață ducând pe palme comori. În prezența lui Arsen, eu nu mă gândesc la cuvintele pe care le folosesc. Spun ce simt și risipesc nuanțe, pentru că văd în ochii lui că mă înțelege până la capăt. A deprins limba română cu ușurință, în cei opt ani de când trăiește aici. Mai mult, a ajuns să-i înțeleagă structura, ...

La Gomera sau sunetul vieții și al morții

Dacă ar fi să facem un top al principalelor minusuri de care suferă cinematografia românească, pe primul loc s-ar afla cu siguranță acuza că filmele au o acțiune ternă, cadre lungi de apartament, izul de comunism și regret după epoca respectivă și, nu în ultimul rând, o atmosferă în general sumbră, fără nimic atractiv, decât poate o distribuție de excepție și un regizor consacrat. Încet, încet, lucrurile au început să se schimbe, publicul cumpără bilet la film românesc, iar producătorii au învățat că o promovare bine pusă la punct este aproape o garanție a succesului. În cazul producției La Gomera, ...

Exotisme sadoveniene

Știați că...eroul francez Paul de Marenne din Zodia Cancerului sau vremea Ducăi Vodă are un model în persoana nobilului genovez Giovanni Paolo Marana (1642-1693), naturalizat francez sub numele Jean-Paul Marana? Personaj aventuros, acesta a rămas cunoscut, între altele, ca autor al unei scrieri „imagologice” intitulate L'espion du Grand-Seigneur, et ses relations secrètes envoyées au divan de Constantinople, et découvertes à Paris, pendant le règne de Louis le Grand: contenant les événements les plus considérables arrivés pendant la vie de Louis le Grand (1684). Textul a servit drept sursă și pentru Scrisorile persane ale lui Montesquieu, unde „ficțiunea străinului” oriental servește ...

Alungat din Egipt, arestat în Italia...

...1930 va fi pentru Panait Istrati un an al despărțirilor și al risipirii tuturor iluziilor. Tensiunile dintre el și Romain Rolland culminează, în martie, cu o ruptură violentă provocată de niște aprecieri ale lui Istrati, deloc măgulitoare, despre Maria Kudasceva, logodnica lui Rolland și apărătoare fanatică a cauzei URSS. Peste câteva luni, despărțirea de Bilili (Marie-Louise Baud-Bovy) îi va da lovitura de grație. Sunt, în fond, două rupturi ce rezumă simbolic marea despărțire a scriitorului de Occidentul iluziilor sale umanitariste. Debusolat, fără o „flacără” care să-i servească drept reper, fără o cauză pe care să o apere, Istrati se întoarce ...

Iubiri caraghioase

Am admirat mereu oamenii cu simțul umorului, iar Milan Kundera este unul dintre ei. Scriitor de origine cehă, stabilit în Franța în anii '70, este autorul mai multor lucrări cunoscute precum Insuportabila ușurătate a ființei, Cartea râsului și a uitării, Viața e în altă parte sau Valsul de adio. Vă propun însă o carte republicată de curând, Iubiri caraghioase, șapte texte scurte care te fac să pui sub semnul îndoielii chiar și râsul, să te întrebi dacă în ziua de azi, nu e mai de grabă un semn al eșecului, decât al victoriei... La o lectură superficială, poți observa un ...

Între célérifère și balansoar

Mi-a căzut în mână în această vacanță de iarnă un roman cumpărat mai demult și pe care –nu știu de ce – tot amânasem să îl citesc până acum. Este vorba de Parrot și Olivier în America de Peter Carey, care confirmă faima autorului său, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori contemporani din Australia, laureat în două rânduri al prestigiosului Booker Prize. Iată „fișele biografice” ale celor doi eroi din titlu: Născut în 1805 într-o familie de aristocrați căzuți în disgrație în vremea imperiului napoleonian, Olivier-Jean-Baptiste de Clarel de Barfleur de Garmont este înfățișat, în primele pagini ale romanului, ca ...

Robert Șerban. All inclusive

Robert Șerban, poet revendicat de generația milenaristă a liricii autohtone, deși mai degrabă produs al anilor ‘90, își dovedește pe deplin maturitatea, adăugînd cu fiece volum publicat substanță și emoție într-o paradigmă poetică tot mai concentrată și mai verosimilă. Poemul și poetul – mărci înregistrate Robert Șerban – compun o ecuație lirică în echilibru stabil, cu variabile și invariabile șarmante, vitale, spectaculos și suav revigorante, articulînd pare-se o poveste fără sfîrșit. Un Robert Șerban jucîndu-se absolut dezinvolt și inspirat cu sine însuși, abandonîndu-se în pielea copilului dinlăuntrul său ni se revelează în Barzaconii/ anus dazumal (Ed. Hartmann, Arad, 2005). Frînturile ...

Bianca Burța-Cernat despre Dolgoruki

Cartea săptămânii

Neguțătorul din Veneția​

de William Shakespeare

Recomandată de

Ion CARAMITRU

Recomandări 8M

Anul BEETHOVEN

Paul Cernat & Nușa recomandă

Jurnalul lui Nicolae Iorga

Din oboseală sau atonie, omul se dă în lături din fața existenței, își târșește picioarele, ar vrea uneori să spună ajunge! Dar orice evadare e imposibilă: omul este prins în ființă.

Alain Finkielkraut - Înțelepciunea dragostei

Recomandarea lui

Dan SOCIU: James Tate

Roman istoric, ultima parte a unei trilogii de succes

Cristina Barbu Buhac recomandă:

America de peste pogrom, scris de ieșeanul Cătălin Mihuleac, este un mare roman.

Doina RUȘTI recomandă

Moartea și lumea românească premodernă: discursuri întretăiate de Cristina BOGDAN

Cărți de la Editura TREI

Pentru când se termină pandemia:

Neguțătorul din Veneția

de William Shakespeare

Traducere: Dragoș Protopopescu

Regie: Alexander Morfov

Ion CARAMITRU în rolul lui Shylock

Un thriller psihologic strălucit

Amintirile lui Neagu Djuvara completează segmentul memorialisticii românești, putând sta alături de Memoriile lui Valeriu Anania sau Viața unui om singur a lui Adrian Marino, cărți venind pe același fundal al României postrevoluționare, dar rămânând profund eterogene.

Monica GROSU

Este greu de surprins în câteva cuvinte complexitatea și gradul de maturitate pe care romanul grafic l-a atins.

Andrei ȘERBAN

Copyright © optmotive.ro