Mister creștin

Când ați fost invitați ultima dată „să ștergeți praful de pe sărbătoarea Crăciunului”? Nu de prin casă, așa cum facem îndeobște în pragul sărbătorilor, ci de prin minte și inimă, cum ni se întâmplă mult mai rar.

Provocarea se ițește din omiliile transformate în meditații de părintele profesor Wilhelm Dancă, construite în jurul ideii de călătorie și de întâlnire. Ni se reamintește astfel că primul dintre pelerini este Dumnezeu, căci El a străbătut timpul și spațiul pentru a ne întâlni:

„Dacă ar fi să folosim o imagine pentru a-L ilustra pe Dumnezeu în Advent, am putea spune că avem un Dumnezeu pelerin, călător, care a făcut un drum lung până să ajungă la noi.”

Volumul cu care se deschide seria intitulată Mysterium Christi (Oradea, Editura Ratio et Revelatio, 2020) este dedicat perioadei Adventului, mergând până la Epifanie. Cele 18 meditații ne călăuzesc prin diverse cotloane luminoase ale Vechiului și Noului Testament, dar și prin gândirea unor teologi (Karl Rahner, Hans Urs von Balthasar, Henri de Lubac), filosofi (Blaise Pascal, Søren Kierkegaard) și scriitori (Dante Aligheri, Angelus Silesius, Fiodor Dostoievski), din diverse spații și epoci culturale.

Suntem în fața unei cărți luminoase, precum sărbătoarea pentru care ne pregătește, scrise simplu și direct, cum numai adevărații cărturari o pot face, cu formulări care îți rămân întipărite în memorie și te invită la a zăbovi pe marginea lor. Chipurile atât de diferite ale Crăciunului – profan (consumerist), romantic (al relațiilor familiale și al nostalgiilor după vârsta inocenței), creștin (care presupune un urcuș liturgic către sărbătoarea Nașterii) – sunt așezate sub lupă și analizate, într-un discurs firesc, rostit din mijlocul oamenilor, fără nicio umbră de moralizare. De altfel, atunci când se referă la căile de acces către Crăciun, părintele profesor Wilhelm Dancă (membru al Academiei Române și al Academiei Europene de Științe și Arte din Salzburg) se oprește la umor, alături de experiența milostivirii:

„(…) prima cale spre Crăciun este umorul, care, sigur, detensionează și persoana încruntată, și situațiile încordate, adică face posibilă trecerea, inclusiv pe celălalt mal al Iordanului.”

Exercițiile spirituale pe care ni le sugerează aceste meditații sunt o încercare de a reconcilia Crăciunul istoric cu cel moral și cu cel liturgic. Miza ultimă a textelor este trăirea autentică a sărbătorii și a drumului către ea, precum și redescoperirea bucuriei în interiorul lumii religioase, ce pare uneori încremenită într-o rutină mortificatoare:

„Am separat sărbătoarea religioasă de bucurie. Bucuria a devenit profană, iar sărbătoarea a rămas în biserică, ca ceva monoton, obositor. Trebuie să refacem legătura dintre sărbătoare și bucurie, dar cum?”

Răspunsul autorului se simte în fiecare rând și apare într-o formulare concentrată într-unul dintre titlurile folosite pentru meditații:

„Să fim degetul care-L arată lumii pe Christos”.

Soluțiile se nasc însă în miezul relației cu celălalt, amintită constant, începând cu modelul Fecioarei Maria, pe care una dintre predici ne-o înfățișează alături de verișoara ei, Elisabeta, săvârșind trei acțiuni care pun mărturie despre importanța dialogului, a deschiderii către un altul: a porni / a întâlni / a vesti

De altfel, taina mântuirii pare a sta chiar în această capacitate de a-l vedea pe celălalt, de a-l asculta și a-i ieși în întâmpinare, de a schimba firesc rolurile între cel care vorbește și cel care ascultă, cel care dăruiește și cel care primește, căci autorul împărtășește ideea lui Søren Kierkegaard, potrivit căreia drumul cel mai scurt către propria conștiință trece prin celălalt:

„(…) Mântuirea înseamnă relație: unul îl ascultă pe celălalt, apoi ascultătorul vorbește, transmite altuia mesajul, credibilitatea fiind direct proporțională cu puterea de ascultare.”

În Cartea Ceasului de Nisip (Polirom, 2001), Ernst Jünger scrie undeva că hieroglifa timp, ca toate simbolurile, se adresează sufletului în două feluri: pe de o parte, îi creează un sentiment de familiaritate, de tihnă, de intimitate, căci timpul este ogorul nostru pe care îl cultivăm; pe de altă parte, îi conferă și un sentiment de tristețe prin curgerea lui, care vorbește despre nimicire, dispariție, trecere. Din această perspectivă, timpul Adventului se scurge diferit prin nisiparniță, întrucât, deși același în fiecare an, situat între aceleași hotare temporale, ne oferă șansa de a medita mai adânc, mai profund, la călătoria pe care o săvârșim către sărbătoarea Nașterii lui Hristos în lume și în inima fiecăruia dintre noi. Perioada postului este un interval privilegiat, căci avem ocazia să trăim simultan în timp și dincolo de el, să medităm la existență și să-i simțim pulsația, așa cum, în ritmul alert al vieților noastre de astăzi nu prea mai reușim să facem.

Citind târziu în noapte cartea de meditații la Crăciun a părintelui Wilhelm Dancă, mi-am amintit de rândurile filosofului Alexandru Dragomir, din Caietele timpului (Humanitas, 2006), și-am simțit că „aud” puțin din sonoritățile curgerii existenței mele, în drumul ei către Viață:

„În viața de toate zilele trăim în existență, dar nu cu ‘sentimentul’ existenței: facem ceva, mergem, venim și suntem astfel în întregul care este existența, fără să ne gândim la existență. Doar uneori, poate, privind de pe vârful muntelui, poate noaptea privind cerul înstelat, ne dăm seama că există existența cu noi cu tot, ca un fior. Atunci suntem, cumva, scoși din trebăluială și cufundați în întregul existenței atotcuprinzătoare și existăm cu existența. Nu pentru că spațiul ce îl cuprindem este atât de întins, ci pentru că tocmai cuprinsul spațiului ne eliberează spre pura existență ca și cum am ‘auzi’ cum trece existența, cum curge.”

Wilhelm Dancă, Mysterium Christi, vol. I, Meditații despre Crăciun, Oradea, Editura Ratio et Revelatio, 2020, 155 p.

Cristina BOGDAN

Este conferențiar la Facultatea de Litere a Universității din București și scriitoare. Specialistă în istoria mentalităților și antropologie culturală, Cristina a publicat numeroase studii și cărți de profil, printre care „Moartea și lumea românească premodernă: discursuri întretăiate” (2016), „Obiecte și urmele lor. Priviri istorice, povești antropologice” (2018, alături de Silvia Barutcieff). Nominalizare la Premiile „Observator cultural” pentru cea mai bună carte de eseuri a anului 2016.

Alegeri și vise

pasiunea e o pisică

rănită mortal

Olga Ștefan

NOUA LITERATURĂ

Scriitura lui Alexandru Lamba este alertă, fluidă, te ține atent la fiecare rând. Maturitatea stilistică se intuiește din felul în care îmbină descrierile și dialogurile, din maniera în care construiește povestea, asamblând firesc piesele către punctul culminant și deznodământ. Personajul-narator își deapănă istoria, punctând din când în când întâmplările cu pasaje în care privește realitatea și selectează acele detalii care o pot recompune în mintea cititorului. Scenele se construiesc ca niște cadre cinematografice, alternând planului îndepărtat cu cel apropiat, iar ritmul este dat de structurile dialogale – scurte, intense, pe alocuri repetitive, ca o țesătură care introduce o anumită linie-refren.

Exercițiul constant în teritoriile prozei – căci Alexandru Lamba are deja două romane publicate, „Sub steaua infraroșie” (2016), „Arhitecții speranței” (2017) - a creat un stil, ceea ce-l recomandă ca pe un scriitor care merită să fie citit și urmărit la viitoarele apariții.

Cristina BOGDAN

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Proză fantastică de Cezar Petrescu,

Anticariatul de noapte, 2020

Recomandată de OPTm

Biblioteca de Proză Contemporană. LITERA

CĂRȚI NOI

Bestseller, 2020

Ed. Hoffman, 2020

Polirom, 2020

REEDITĂRI

Curtea-Veche, 2020, prin Cartepedia

Contemporanul, 2020

ARTIȘTI ÎN VIAȚA PRIVATĂ

George Piștereanu și Alex Iordăchescu, înainte de pandemie

Humanitas, 2020

Cartex, 2020, prin Libris

În nr.-ul acesta semnează

Crow Blacker than Ever
by Ted Hughes

When God, disgusted with man,
Turned towards heaven.
And man, disgusted with God,
Turned towards Eve,
Things looked like falling apart.

But Crow... Crow
Crow nailed them together,
Nailing Heaven and earth together –

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

ART, 2020, prin Libris

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro