59 / 12 aprilie, 2021

Câteva cuvinte despre absenteismul de la alegeri

Alegerile parlamentare din anul coronavirusului se remarcă, înainte de toate, prin absenteismul masiv. Prezența la urne a fost, potrivit datelor oficiale, de sub o treime: cifra exactă este 31,84%. Practic, mai mult de doi cetățeni cu drept de vot din trei nu s-au prezentat la cabinele de vot.

Confruntați cu acest dezastru de imagine publică, unii membri mai vocali proveniți fie din partidele influente (PSD și PNL), fie din cele emergente (USR-Plus și infamul AUR) s-au grăbit să acuze populația obișnuită de iresponsabilitate, de lipsă de civism și chiar de ingratitudine. Altfel spus, în timp ce partidele s-au luptat cu virușii, cu sărăcia și cu spectrul crizei economice, oamenii de rând au preferat să procedeze așa cum au fost sfătuiți, ba chiar obligați, de politicieni în ultimele săptămâni și luni, adică să stea închiși în case, alături de familia apropriată. După ce li s-a inculcat obstinat ideea că până și a deschide o ușă fără dezinfectant sau a saluta un apropiat fără mască sunt gesturi menite să inducă îmbolnăvirea, este de mirare că oamenii simpli fie au început să se teamă în mod nejustificat de orice, fie au fost cuprinși de dezgust față de ipocrizia clasei politice în bloc, preferând să boicoteze niște alegeri percepute drept jignitoare?

Ajung astfel la acuzația de iresponsabilitate și de lipsă de civism care li s-a adus celor care s-au abținut de la vot. Răspunsul pe care-l formulez în apărarea acestora comportă trei timpi. În primul rând, abținerea de la vot poate fi interpretată ca o respingere în bloc a ofertei electorale: altfel spus, cetățeanul care boicotează alegerile gândește că niciunul dintre partidele aflate pe listă nu-i poate reprezenta în mod onest și realist interesele politice, sociale și economice. În al doilea rând, dezertările de partid (într-un scenariu al eternei reîntoarceri transferat la nivelul politicii, li s-a întâmplat acum celor din PSD ceea ce li se întâmplase cu câțiva ani înainte celor din PDL, recte, racolări masive operate de tabăra adversă) au indus sentimentul că toate partidele sunt ejusdem farinae și că diferențele doctrinare mult-trâmbițate pălesc în fața intereselor financiare comune. Iar în al treilea și ultimul rând, chiar și abținerea de la vot este un vot implicit, dar unul țintit împotriva întregului demers electoral, perceput drept ipocrit și lipsit de finalitate practică pentru omul obișnuit, ignorat, intimidat sau jignit de puterea politică: o simplă formă fără fond, cum i-ar fi spus Titu Maiorescu acum un secol.

Închei cu o mică anecdotă literară. După revoltele muncitorești din Republica Democrată Germană, care au avut loc la 17 iunie 1953 (să ne amintim că Stalin abia murise în luna martie, iar coincidența nu era deloc accidentală), secretarul Uniunii Scriitorilor din Berlin a afirmat că, prin aceste fapte, populația pierduse încrederea guvernului și că aceasta nu putea fi recâștigată decât prin dedicație în munca profesională. Brecht se întreba în finalul poemului Die Lösung (Soluția): „în acest caz, nu ar fi mai simplu / ca guvernul / să dizolve poporul / și să aleagă altul?”.

Cătălin GHIȚĂ

Prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, coordonator de doctorate, membru al BARS (British Association for Romantic Studies), Cătălin a publicat și editat peste 20 de volume, apărute în țară și în străinătate. Membru PEN, USR.

în același număr

Alegeri și vise

pasiunea e o pisică

rănită mortal

Olga Ștefan

NOUA LITERATURĂ

Scriitura lui Alexandru Lamba este alertă, fluidă, te ține atent la fiecare rând. Maturitatea stilistică se intuiește din felul în care îmbină descrierile și dialogurile, din maniera în care construiește povestea, asamblând firesc piesele către punctul culminant și deznodământ. Personajul-narator își deapănă istoria, punctând din când în când întâmplările cu pasaje în care privește realitatea și selectează acele detalii care o pot recompune în mintea cititorului. Scenele se construiesc ca niște cadre cinematografice, alternând planului îndepărtat cu cel apropiat, iar ritmul este dat de structurile dialogale – scurte, intense, pe alocuri repetitive, ca o țesătură care introduce o anumită linie-refren.

Exercițiul constant în teritoriile prozei – căci Alexandru Lamba are deja două romane publicate, „Sub steaua infraroșie” (2016), „Arhitecții speranței” (2017) - a creat un stil, ceea ce-l recomandă ca pe un scriitor care merită să fie citit și urmărit la viitoarele apariții.

Cristina BOGDAN

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Proză fantastică de Cezar Petrescu,

Anticariatul de noapte, 2020

Recomandată de OPTm

Biblioteca de Proză Contemporană. LITERA

CĂRȚI NOI

Bestseller, 2020

Ed. Hoffman, 2020

Polirom, 2020

REEDITĂRI

Curtea-Veche, 2020, prin Cartepedia

Contemporanul, 2020

ARTIȘTI ÎN VIAȚA PRIVATĂ

George Piștereanu și Alex Iordăchescu, înainte de pandemie

Humanitas, 2020

Cartex, 2020, prin Libris

În nr.-ul acesta semnează

Crow Blacker than Ever
by Ted Hughes

When God, disgusted with man,
Turned towards heaven.
And man, disgusted with God,
Turned towards Eve,
Things looked like falling apart.

But Crow... Crow
Crow nailed them together,
Nailing Heaven and earth together –

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

ART, 2020, prin Libris

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro