OPTm
nr. 87

Jalba căminarului Dimitrie Bellu

Sunt voci care spun că familia și vecinii nu poți să îi alegi. Antropologic și cultural vorbind, vecinătățile au avut și au o semnificație aparte. Din perspectiva studiilor culturale, vecinătățile sunt creatoare de schimburi și de produse a căror complexitate face obiectul multor lucrări și studii de specialitate. La nivel individual, vecinătățile pot fi desemnate de proprietățile imediat de lângă sau de strada, cartierul, mahalaua ce funcționează atât ca unități administrative, cât și ca unele de apartenență. 

Articolul acesta se construiește în jurul unui episod al vecinătăților bucureștene de la începutul secolului al XIX-lea, ce a cunoscut și alte exemple similare chiar pe aceeași uliță. Casele Văcărescu-Bellu-Prager au o istorie îndelungată și complexă. Una din cele mai citate surse în literatura secundară este un studiu semnat de Alexandru Odobescu, în care discută despre personalitatea și casele lui Ienăchiță Văcărescu într-o manieră foarte hedonistă, plasând vechile curți boierești pe Podul Mogoșoaiei, în fața uliței Franceze (strada Carol I), modificate de Dimitrie Bellu. 

Sursa descrierii atmosferei așa-numit orientale, în care femeile din familie și slugile casei iau amploarea unui adevărat harem stil Ingres, este o relatare a episcopului Grigorie al Argeșului, identificat de mine ca Grigorie Râmniceanul – arhimandrit al mitropoliei în ultimii ani de existență a Academiei domnești (circa 1810-1820). Casa lui Ienăchiță, etichetată de Odobescu drept „curtea ostășească a spătarului și interiorul desfătător al satrapului” este exoticizată prin menționarea unei mulțimi de fete tinere:

„nimfe și baiadere, cu rochii de șaluri și de șevaiu, cu ii de borangic și de zăbranic cusute, îl slujeau, unind, pe lângă serviciul casnic, și talentele desfătătoare ale danțului, ale cântării și ale muzicei instrumentale. (...) nici Tersitul nu lipsi petrecerilor sale și Pitulicea țiganca, bufon femeiesc ce alerga pe atunci prin casele boierești.”

Odobescu nu specifică sursa informațiilor legate de existența unui harem, dar am putea presupune că e vorba de membrii familiei și de o serie de informații preluate din varii izvoare. 

În 1833, casele se aflau în proprietatea căminarului Dimitrie Bellu. Acesta a depus în noiembrie o jalbă președintelui politiceștii judecătorii de Ilfov împotriva arhimandritului Ierothei, egumenul Mănăstirii Sf. Ioan cel Mare, că a deschis/construit o fereastră ce dă în proprietatea sa, fără înștiințarea și aprobarea lui.

Din documentele publicate în volumele istoricului George Potra, conflictul era încă nesoluționat și în data de 10 noiembrie 1834. Nu este o situație singulară, dimpotrivă, tot George Potra discută despre episodul din 1827, cu balconul boierului Constantin Bălăceanu subiectul unei jalbe a vecinilor. Lucrările au fost oprite de domnul Grigore Dimitrie Ghica și a fost întocmită o comisie care să cerceteze chestiunea.

În mod evident, cele două episoade nu povestesc decât un aspect al relațiilor de vecinătate bucureșteană și nu exclud relații de vecinătate suprapuse peste relații de rudenie, cum ar fi proprietățile cantacuzine de la capul Podului Mogoșoaiei. Curioșii ce vor să descopere istoria uitată a Mănăstirii Sfântul Ioan cel Mare pot urmări postările de pe pagina de facebook a Laboratorului de memorie urbană

Roxana COMAN

Muzeograf la Muzeul Municipiului București, lector la Fundația Calea Victoriei, Roxana are un doctorat în istorie, cu lucrarea *Orientul și spațiul românesc: între model cultural și reprezentare (1856-1881). *

Echipa
Arhiva

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

Alegeri și vise

pasiunea e o pisică

rănită mortal

 

Olga Ștefan

 

 

 

NOUA LITERATURĂ

 

Scriitura lui Alexandru Lamba este alertă, fluidă, te ține atent la fiecare rând. Maturitatea stilistică se intuiește din felul în care îmbină descrierile și dialogurile, din maniera în care construiește povestea, asamblând firesc piesele către punctul culminant și deznodământ. Personajul-narator își deapănă istoria, punctând din când în când întâmplările cu pasaje în care privește realitatea și selectează acele detalii care o pot recompune în mintea cititorului. Scenele se construiesc ca niște cadre cinematografice, alternând planului îndepărtat cu cel apropiat, iar ritmul este dat de structurile dialogale – scurte, intense, pe alocuri repetitive, ca o țesătură care introduce o anumită linie-refren.

Exercițiul constant în teritoriile prozei – căci Alexandru Lamba are deja două romane publicate, „Sub steaua infraroșie” (2016), „Arhitecții speranței” (2017) - a creat un stil, ceea ce-l recomandă ca pe un scriitor care merită să fie citit și urmărit la viitoarele apariții.

Cristina BOGDAN

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Proză fantastică de Cezar Petrescu,

Anticariatul de noapte, 2020

 

Recomandată de OPTm

 

Biblioteca de Proză Contemporană. LITERA

 

 

 

 

 

 

 

CĂRȚI NOI

Bestseller, 2020

 

 

Ed. Hoffman, 2020

 

 

Polirom, 2020

 

 

REEDITĂRI

 

Curtea-Veche, 2020, prin Cartepedia

 

Contemporanul, 2020

 

 

ARTIȘTI ÎN VIAȚA PRIVATĂ

 

George Piștereanu și Alex Iordăchescu, înainte de pandemie

 

 

 

 

 

 

 

Humanitas, 2020

 

Cartex, 2020, prin Libris

 

 

 

 

În nr.-ul acesta semnează

 

 

 

 

Crow Blacker than Ever by Ted Hughes

When God, disgusted with man, Turned towards heaven. And man, disgusted with God, Turned towards Eve, Things looked like falling apart.

But Crow... Crow Crow nailed them together, Nailing Heaven and earth together –

 

 

 

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

 

 

ART, 2020, prin Libris

 

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

 

 

 

 

 

Anul BEETHOVEN

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Copyright © optmotive.ro