Despre bârfă

Un citat sapiențial atribuit, îndeobște, lui Eleanor Roosevelt ne informează că mințile mari discută idei, mințile mediocre discută evenimente, iar mințile mărunte discută persoane. Cu alte cuvinte, ultimele nu se pot ridica la ștacheta evenimențialului și, cu atât mai puțin, la cea a teoreticului, astfel încât trebuie să se rezume la colportaj sau, mai simplu, la bârfă. Iar bârfele devin plicticoase mai ales în epoci precare, în care, vorba lui Oscar Wilde, toate acuzele sunt adevărate. Nu sunt sigur că am avea vreunii înălțimea intelectuală să ne retragem în pura lume a ideilor platoniciene și nici măcar că am avea ...

Călătorie în miraculoasa lume a plantelor

În romanul lui Milorad Pavić, Ultima iubire la Țarigrad, o iscusită ghicitoare care putea citi în lacrimile oamenilor visele lor și se pricepea să tragă cu ochiul „în bucata de timp a altora”, se trezește peste noapte fără casă, într-o grădină minunată plină de trandafiri albi și roșii, de chiparoase și de floarea soarelui, de liliac și palmieri, de tot felul de cununi și bolți de frunze și ierburi. Lucrul cel mai uimitor este că în această grădină vrăjită cărțile ei de ghicit învață să vorbească limba plantelor, unde stau scrise – după cum ne spune povestitorul – destinele muritorilor. ...

Invitații lui Zenob: Mihai ENE

Scăpat dintr-un roman, pe vremea în care personajele mai ieșeau din cărți, Mihai și-a ținut secrete originile, dându-se drept cetățean pragmatic al Craiovei. Dar nu s-a putut abține să stea departe de cărți. Așa a ajuns la Facultatea de Litere, adunând în jurul său alte personaje de roman, din toate epocile. Oricine ajunge la Craiova va rămâne impresionat de versurile care plutesc pe străzi, mai ales pe terase și prin cafenele, fraze subțirele, de fum narcotic. Să știți că sunt ale lui Mihai Ene, care le dă drumul prin oraș, ori de câte ori iese de la facultate, însoțit întotdeauna ...

Monștri. Filmul tău, al meu, al nostru

În viața de cuplu a fiecărui om pot exista suișuri, coborâșuri, perioade de ceartă și calm. Pot exista discuții în contradictoriu și momente când îți dorești să părăsești respectiva persoană, sau momente când totul este lapte și miere și poți spune că ai găsit iubirea vieții și nimic nu vă poate despărți. Aceste premise au dat naștere la numeroase cărți, filme, tablouri etc. Arta, în general, abundă de astfel de teme, însă diferența dintre ele stă tocmai în perspectiva de a vedea și analiza aceste lucruri. Asta se întâmplă și în Monștri, pelicula lui Marius Olteanu, care reușește să foreze ...

Zgârciuri. Ultimul an cu Ceaușescu

Curățăm cartofi. Avem salată, ceapă verde, câteva roșii, toate din grădina noastră de bloc, și puțină telemea. Tot e ceva. Mama face cartofi prăjiți. Și plămâni de porc trași prin făină și prăjiți. Tot e ceva. Plămânul e moale. Dăm de zgârciuri. Mestecăm cu totul și nu scoatem zgîrciurile din gură decât atunci când le-am lasat, mestecându-le, fără urmă de carne de plâmân. Așa spunem râzând. Carne de plămân. Și rădem, râdem, facem haz de necaz. Ne îmbărbătăm spunând alții nici atâta n-au. Mama spune întotdeauna asta. Și cumva prinde. Carnea de plămân e bună. Mai bună decât foamea. Mai ...

Gadfly

Mihai BUZEA - Gânduri de scriitor - nr. 19/2020

N-aș recomanda nimănui spre lectură romanul Gadfly in Russia al lui Alan Sillitoe; e prea lung și pare fără poantă, fără catch. E doar o aparență, dar nu asta vreau să spun aici și acum, ci cu totul altceva: pentru mine, ca vechi fan Sillitoe, acest ultim roman al său mi-a oferit o cheie de înțelegere a Duminicii Orbului și a ceea ce a urmat după aceea – iar ceea ce-a urmat a contat pentru noi toți, pentru absolut toți, fiindcă ne-a furat zece ani din viață. Acum, de când cu pandemia și cu lupta celor bolnavi (și a personalului ...

Povestea unui radio, povestea unui masacru

Deja a devenit o tradiție ca Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu să depășească limitele – destul de discutabile, oricum, în contextul noilor sintaxe în continuă schimbare ale posibilităților multiple conferite de actul performativ – discursului teatral convențional, găzduind o serie de secțiuni care includ, printre altele, dansul, circul contemporan, concertele, dar și filmul. Lucrurile devin cu atât mai interesante când filmele incluse în programul FITS sunt, la rândul lor, destul de incomode pentru cinefilii posedați de demonul taxonomiei, din moment ce una dintre frumoasele vocații ale acestui demers festivalier vizează tocmai suspendarea aparentelor bariere între formele de expresivitate ...

Abigal Samsonite

Pe ecranul telelefonului îi apăru brusc o petunie uriașă, vibrantă, o petunie nerușinată de-a Georgiei O'Keffee. Preferata ei. Era screen-ul căutat îndelung în appstore după ce ajunsă într-o excursie, în studenție, la Santa Fe, descoperise o colecție botanică uluitoare, în muzeul dedicat acestei pictorițe de care nu auzise până atunci. Cum și în ce fel asociase aceea imagine cu ea, sensibilitatea ei poetică putea da răspuns. Telefonul acesta okeffean era conexiunea ei cu lumea, era de cele mai multe ori busoala ei de orientare în spațiu, era companionul singurătății și o ancoră cu care se aloca la realitate. Altfel spus ...

Incendiatorii viitorului

Publicat în 1953, romanul lui Ray Bradbury, Fahrenheit 451, a devenit rapid un reper în lumea, bogată de altfel, a distopiilor, fiind și ecranizat în 1966 de regizorul François Truffaut. Reeditarea sa recentă la Editura Art, în traducerea lui Petre Solomon, este cum nu se poate mai binevenită, căci fantasma cenzurii și a anti-intelectualismului nu a părăsit, de fapt, niciodată orizontul public, iar acum diversele ei forme, unele mai subtile, altele mai brutale, par a se întrupa din nou sub umbrela, cum altfel, a unei pletore de bune intenții. Romanul lui Bradbury s-a consacrat și a rămas în memoria colectivă ...

Robert ȘERBAN

Ia-ți mireasă deși era mai scunduță decât celelalte domnișoare de onoare deși era pe tocuri de 14 Cornelia a prins buchetul cu o singură mână după ce s-a-nălțat trei sfert de metru peste restul fetelor care s-au ridicat cât au putut ele de sus nu că și-ar fi dorit să se mărite nu fiindcă mireasa (prietena ei din copilărie) i-a făcut semn unde aruncă nici din prost noroc a înhățat Cornelia florile ci pentru că a sărit așa cum o făcea de fiecare dată cu toată îndârjirea și detenta ei legendare în campionatul orășenesc de baschet feminin Onorariu Chiar în ...

HAL 9000

Sunt un mare admirator și consumator al genului SF. Am crescut, practic, odată cu Dune (toată seria, nu doar romanul original), capodopera science fiction fără de care nu știu cum ar fi arătat evoluția mea, ca devorator de cărți, inițiat în scris, dar și ca om. Această fascinație pentru saga lui Frank Herbert a adus cu sine și anumite neajunsuri, în sensul că orice alt roman SF citit după Dune mi se părea slab și depășit, excepție făcând doar Solaris de Stanislaw Lem și prima parte din seria Fundația de Isaac Asimov. Întâmplarea face ca tocmai înainte să descopăr tomul ...

Dorința – Mathias Énard

În 2008, Mathias Énard (căruia i-a dispărut accentul în versiunea românească a volumelor sale) a publicat un roman de 500 de pagini, Zone, scris dintr-o singură frază, iar în 2015 a câștigat Goncourt-ul cu volumul Busola. În prezent predă la Barcelona. Dorința nu e roman, nu e nuvelă, nu e povestire, eu spun că e un fel de suflu sau val cald plin de muzică. Chiar prima pagină prefigurează întreg subiectul: simplu, cel mai simplu, o poveste de dragoste, doi bărbați și o femeie, și consecințele ei. Este o poveste a simțurilor, a imaginilor și a culorilor. După prima citire, ...

Miss Julie, „pin up” made in Rusia

Piesa lui Strindberg din 1888 a cunoscut un număr impresionant de montări, adaptări, atât pentru teatru, cât și pentru film. De la simple transpuneri mimetice, la rescrieri și reinterpretări mai mult sau mai puțin canonice, acest huis-clos cu trei personaje, fascinează în continuare creatori de teatru sau film. Unii au văzut în acest text un ménage à trois, o iubire imposibilă generată de antagonismul social, decadența claselor superioare, o piesă despre seducție și beția simțurilor. Toate la un loc, puțin din fiecare, dar mai ales o punere în scenă a ideii de aparență, a privirii celuilalt, a decalajului dintre perspectivele ...

Heather McHugh: Ce a gândit

Dan SOCIU - Traduceri - nr. 19/2020

Aveam de făcut o treabă în Italia și, plini de noi înșine (de condiția noastră de Poeți din America) am plecat de la Roma la Fano, ne-am întîlnit cu primarul, ne-am conversat pe una-alta (ce înseamnă flat drink, a întrebat cineva, ce înseamnă cheap date). Ne recunoșteam în literații italieni omologii: academicul, apologistul, arogantul, amorosul, rebelul, superficialul – plus un administrator (conservatorul), într-un costum de un gri regulamentar, care, ca un bun ghid turistic, calm și fără schimbări dramatice de ton ne nara tot ce trecea pe lîngă geamul dubei noastre închiriate. Dintre toți, el era cel mai politic și ...


Echivocul nodului gordian
Alungat din Egipt, arestat în Italia...
Iubiri caraghioase
Între célérifère și balansoar
Ea pășea prin lumea aia înțolită-n blugi
Cum închei o poveste?
În răspăr. Literal și în toate sensurile
Robert Șerban. All inclusive
Un paradis ca oricare altul
Necesitatea destrămării PSD-ului
Exotisme sadoveniene
EurAfrica. Jurnal de scriitoare
Despre daimoni și alți demoni: Materiile întunecate
Poeme
Doi oameni cu simțuri, dorințe și spaime…
Cuvinte călătoare
Molime și literatură
Elogiu poveștii
Pleonexia
Ficțiune și astrologie
Din Africa, despre Africa
Touch Me Not - 9 nominalizări la GOPO
Recviem vesel pentru tata
Opt începuturi incitante de roman
Scrisul cotidian
Vorbești imagini? Romanul grafic
Arsen Arzumanyan,  armeanul  fără  frontiere
La Gomera sau sunetul vieții și al morții
Deschiderea care se închide
Griul este noul negru
Madelaine cenușii
Panait Istrati. Un Crăciun la Viena
Griul este noul negru
Iașiul și arta de centru
Ce rămâne din literatură
Culorile amintirilor noastre
Paraziți printre noi
Viața ascunsă
Tăcerea creatoare
Brexit
Obiecte
Ce fac scriitorii în vremea pandemiei?
Panait Istrati. Pentru prima dată la Paris
Anita. Efectul fluturelui
Batista neagră
EurAfrica. Jurnal de scriitoare
Christian Boltanski: manifest împotriva uitării
Ce-ți mai aduci aminte din marile romane citite cândva?
Pienza, orașul ideal
Distopia sau noul realism ecologic
Cartea pierdută și .... regăsită a lui Ion Mureșan
Semn de carte
Romane mai puțin promovate: Pipa domnului Horipundo
Sabisky
Singurătatea lui Paul Goma
Paul Goma. Demascarea Răului
Obiecte exotice
Vulnerabil
Lecția de tresărit
Fața nevăzută a nopții
Între elanuri și frisoane. Pauză de publicitate
Nu motivul morții contează - românii îl îngropaseră din 1977
Galofobia lui Auden
Huis-clos teatral despre condiția femeii în Maghreb
Ernesto Cardenal și poezia militantă
Un film catalan
Ce fac scriitorii în vremea pandemiei?
Boli (in)suportabile
Trista poveste a cavalerilor rătăcitori printre cuvintele zilnice
Virusul Hamlet
Litost
Artele pandemice
Nostalgia va fi ce a fost
niște olteni împuțiți
Adolescenți din secolul trecut...
Un tip eteric: tovarășu’ cu protocolu’
Noi și Hamlet
De la bătălia Dresdei la războiul coronavirusului
Ce fac scriitorii în vremea pandemiei?
Reflecții despre intimitate
Amurgul zeilor în variantă western
Stereotipuri vechi și noi
Apusul democrației
Culorile tulburi ale istoriei
Invitații lui Zenob: Ana Niculescu
În contra-timp. Distanțări, plictis, respirație
Dan SOCIU: două poeme inedite
La revedere, Coronavirus!
Ce fac scriitorii în vremea pandemiei?
Călătoria oamenilor cărții
Universitatea în vremea holerei. Reflecții rutiere de-acasă
Medeea. Poem scris cu furie
John Ashbery: La ferma Nordului
2020 - Eu și Beethoven în carantină
Gestionarea hazardului
Cum e să fii profesor în vremea distanțării sociale?
The End?
Kiefuri și taclale de Sfintele Sărbători
Invitații lui Zenob: Cătălin D. Constantin
Literatura contrafactuală
Comoara pierdută
Rețeta Negerküsse-lor
Ce fac profesorii în vremea pandemiei?
Răsfoind un roman
O lume de specialiști
Pierre Michon: a scrie locuind în inima limbajului
James Tate: Poeme
Lars von Trier. Un Dante al ecranului?
Cinematic
Lapsus memoriae
Sadoveanu și „viețile sfinților”
Invitații lui Zenob: Cosmin CIOTLOȘ
Invitație pe Coasta Dalmată
Poeme
Observatori cu pene, observatori cu blană
casa de dincolo de ocean
Răsfoind un roman
EurAfrica-Jurnal de scriitoare
Spioni, Seducție și Sinestezie
Robert Frost
Richard III de Thomas Ostermeier                                                                      
Nu trupului ca marfă
Cercul profesorilor dispăruți... în spatele ecranelor
Cartea în șomaj tehnic
Două tipuri de poeți
Invitații lui Zenob: Adrian TITIENI
Învățături către fiu, confesiuni despre tată
Tatăl meu la izolare
Nevoia de a fi pomenit
Actul matricidului
Însemnările unui estic mântuit
Dincolo de Apa Sâmbetei sunt Rohmanii
Serghei Jadan citit de Dan Sociu
Traviata. Între teatru și operă
Autodenunț
Cercul profesorilor dispăruți... în spatele ecranelor
Câmpia în flăcări
Implicarea și hainele ei fistichii
Patru cărți de istorie literară & culturală tânără
Invitații lui Zenob: Oana BOȘCA MĂLIN
Jurnal de scriitor
Viața mea se va schimba
Dincolo, dincoace de poezie
Tulburătoarele vrăjitoare din castelul Șeitanilor
Zagori. Dincolo de munți
...
Un sonet de​ Edna Millay
Plimbări berlineze
Copacul. Micro-tratat de antropologie culturală
Nostalgia ca Reality-Show
Dor de facultate
Keepsake și „scânteierile delicateții”
Robbe-Grillet și viitorul romanului
Invitații lui Zenob: Adrian MAJURU
Amintiri de scriitor
O urăsc!
Captivități selective
Andrew Singer povestește
Povestea noii statui de la Universitate
Euri interbelice
Orașul lui Aslı Erdoğan
În răspăr cu instinctul de conservare
Dialog pe NV: tineri scriitori
Un poem de Fredrick Seidel
Revoluțiile se petrec o dată la trei decenii
Wannsee
Invitații lui Zenob: Ioana PÂRVULESCU
Generația (1)
Arta războiului
O poveste ca une montagne russe
Suflet de femeie sub Aurora Boreală
Vizita
Timp virusat
Două poeme​ de Andrew Singer
Mort ai fost și te-am aflat
Lectură subiectivă
Când e orașul mai fericit?
Ademeniera albinelor în stup
Un poem de Zachary Schomburg
Little Richard
Copilărie și lectură
Invitații lui Zenob: Adriana PETRESCU
Cărți și hazard
Poeme
Ceasuri și busole
Media literacy
Piele întoarsă
Margaret Atwood, Testamentele
De vorbă cu Anca Cheaito
Vestul sălbatic ca ficțiune Paradigmă (I)
Inferno. De la Dante la Castellucci
Un poem de Tony Harrison
Anarchy in Rumania
FITS 2020 – din culise
Invitații lui Zenob: Alex Iordăchescu
Biletul și brățara de festival
De partea nevăzută a muntelui Șogor
Camera lui Giovanni
Ce visa Nabokov?
Poeme
Biblia și iPhone-ul
Romulus BUCUR
Something is rotten in the state of Denmark
Despre case și (re)găsirea unui drum de urmat
Dobrogea – o tipă cheală?
Un poem de Wendy Cope
Moartea la Minneapolis
Specii minore
Invitații lui Zenob: Adriana IRIMESCU TITIENI
Cartea ca busolă și arheologia spirituală
POEME
Martha Bibescu și Marcel Proust
Păsărarul
Șerpi și păsări
Paul MANDELBAUM: Vremuri nebune aici, în Statele (încă) Unite
Seamus Heaney: La mure
Beirut, mon amour
Elefantul vizirului
Restaurația
Sexul și genul
Invitații lui Zenob: Camelia VĂCARU
Obiectivitatea și nevralgiile ei
O noapte la frontieră
Kapetanissa
Acolo unde nu ningea niciodată
Ieșirea din izolare
Flori Couriol, traducătoarea
Ben Mazer: Imperialistul merge în India
Un roman de succes
Dedal și Icar, înscriere inversă
Poeme
GOPO 2020

ScriitoriOpiniiCarteVizualConfesiuniPagina de literaturăIdeiInvitații lui ZenobNoua literaturăConvorbiri cosmopoliteGrand Slam PoeticIstorii subiectiveDebutArhivă

Noua Literatură

Iulia PANĂ lasă poezia pentru proză. Proiectatul ei roman vine cu o viziune mult diferiră de textele sale poetice.

Tributară doar aparent atmosferei chick lit americane, proza semnată de Iulia PANĂ este, de fapt, un torent cinic de panseuri și imagini cartoonish. Cu umor și (auto)ironie, autoarea malaxează tipologiile mitologice ale formulei hollywoodiene happily ever after într-un construct ficțional fluid și antrenant, ce atacă în răspăr clișeele brevetate de comediile romantice. Fragmentul din Rezidența, pe care îl prezentăm azi la rubrica Noua literatură, promite, însă, nu numai un biopic fictiv catchy și glossy, ci și un dezmăț imagistic gore.

Altfel spus, Abigail Samsonite este un fel de Bridget Jones, asta dacă jurnalul celebrului personaj britanic ar fi rescris de un Chuck Palahniuk.

Andrei ȘERBAN

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Craiova​ de ieri, 1927-1947

(album)

de Mircea Georgescu, Mihai Muraretu, Lucian Purcaru. Ed. Argonaut

Recomandată de Cristina BOGDAN

N O U T Ă Ț I

Gala Premiilor GOPO, 29 iunie, la Verde Stop Arena

Detalii

Cel mai bun film de lungmetraj la Premiile Gopo2020 este LA GOMERA!

Radu Cosașu

omagiat la GOPO, alături de Cristina Ionescu​

OPT motive - partener media, la Gopo

Touch Me Not - 9 nominalizări la GOPO(Gabi Suciu)

Recomandată de Doina RUȘTI. Ed Litera

PREZENTĂRI & CRONICHETE

Care Santos –Seguiré tus pasos (Îți voi urma pașii)

Cine n-o cunoaște deja pe scriitoarea catalană, care a venit în Romania și ne-a atras cu „Poftă de ciocolată”, cu „Tot binele și tot răul” și cu „Încăperi ferecate”? Ei bine, ea sărbătorește 25 de ani de carieră prin publicarea unui nou roman: „Seguiré tus pasos” (pe care l-a tradus singură din catalană în spaniolă). Este autoironică și își prezintă cartea astfel: „Încă un volum despre Războiul Civil? Ce lene.” Dar apoi ne convinge că nu e doar despre asta, e despre consecințe și despre ce facem cu memoria: alegem să ne amintim sau să uităm? Personajele ei formează două tabere: unii spun hai odată să uităm trecutul, alții se opun și vor să-l aibă alături. Romanul are trei direcții: aflarea adevărului despre ce s-a întâmplat în vremurile alea, prezentul, și viața ascunsă a celor apropiați. Scopul ei, o afirmă cu patos, e ca cititorul să nu lase cartea din mână.

Alexandra NICULESCU

Dieu en personne, de Marc-Antoine Mathieu

Și dacă Dumnezeu chiar ar veni, în persoană, pe pământ? Va fi recunoscut sau va sfârși la fel ca Fiul său? Cu siguranță, nimeni nu-i va mai împlânta piroane în palme, dar violența mass mediei nu o echivalează pe cea a unei răstigniri ca la carte? Romanul grafic al lui Marc-Antoine Mathieu este un exercițiu inteligent și incomod de punere la zid a meschinăriei umane care, de fapt, doar pretinde că se află în căutarea unei certitudini epifanice. Zeii există, chiar și pentru omul modern, dar cel mai bine ar trebui să stea acolo unde le e locul: ascunși în cer sau în paginile scripturilor.

Andrei Șerban

ÎN NUMĂRUL ACESTA SEMNEAZĂ

sub noaptea oranj mă aplec

prin fumul țigării de foi

cu tălpile-o să vin, o să trec

prin urme mai vechi și mai noi.

(Mihai ENE)

Recomandări OPTm

BOTANICA

lui Sim. Fl Marian

Noutăți

Ed. LITERA

Roman contemporan românesc

Anul BEETHOVEN

Bogdan Tănase despre antologia lui Freeman

Inscrierile pentru Conferința de Antropologie Urbană, ed a 6-a,

- se prelungesc până pe 1 iulie. Mai multe informații, pe pagina conferinței, Muzeul Municipiului București (Palatul Suțu)

EDITURA UNIVERS

ARE CELE MAI MARI REDUCERI

Adrian Jicu, Baricada de hârtie

Baricada de hârtie, recenta apariție editorială a lui Adrian Jicu, este o carte care include o serie de cronici literare și recenzii selectate din perspectiva unui critic riguros, dar care în același timp are capacitatea de a se detașa suficient, atât cât e necesar, pentru o privire cât mai obiectivă asupra a ceea ce are de analizat. Este limpede că dicțiunea ideilor e importantă pentru Adrian Jicu, un autor care chiar e preocupat să scoată în evidență latura stringentă a textului literar. De asemenea, volumul e structurat foarte bine: autorul alege încă din debutul cărții să configureze câteva profiluri literare de scriitori, după care continuă cu trei capitole pe parcursul cărora scrie cronică literară propriu-zisă, sub lupa sa intrând cărți de proză, poezie sau critică și eseu. Ceea ce ne bucură este faptul că autorul cărții se apleacă și asupra unor traduceri. De remarcat sunt eforturile susținute ale lui Adrian Jicu pentru claritate și coerență, fraza sa demostrând nu atât o îndreptare spre sine, ci, mai ales, către celălalt, pe care vrea să îl apropie de anumiți autori, de textele lor, pe care și le explică și ni le explică, și nu oricum, cu o dezinvoltură proprie. Prin urmare, avem o carte cu toate ingredientele necesare, cu formulări suple și exacte, de o certă savoare. Fără doar și poate, Baricada de hărtie este un volum necesar spațiului literar mioritic, salvând întrucâtva fața lezată a criticii de întâmpinare de la noi. Și, da, într-adevăr, cum afirmă chiar autorul, „aceste cronici schițează o imagine, parțială și subiectivă, a literaturii actuale, dar și un autoportret”.

Adrian Jicu, Baricada de hârtie, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2020

Alexandru Ovidiu Vintilă

Copyright © optmotive.ro

Echipa