Întâmplarea face să lucrez în Romexpo. Așa că am prins aici multe târguri de carte, unele organizate inclusiv în pavilionul central, clădirea circulară care seamănă (în funcție de nori și de cum cade soarele) fie a autogară, fie a circ al foamei. Pe atunci era și un bilet de intrare. N-am înțeles de ce ai taxa accesul la un eveniment unde se presupune că faci cumpărături. În fine! Acum cărțile poposesc de două ori pe an în pavilionul B, o hală ceva mai modernă.

Îmi plac primele două zile de târg. Miercuri și joi. Ajung în pauza de prânz, e liber și pot să mă plimb în voie, eventual cu o hartă în mână, vânând anumite edituri, titluri sau pur și simplu fără o țintă anume. Ce copertă îmi iese în cale? Ce reduceri atrag atenția?

Îmi place că în ultimii ani sunt tot mai multe cărți pentru copii și standuri atractive pentru cei mici.

În weekend, în schimb, e un haos care mă sperie. Plin de vizitatori, plin de autori și lansări. De la fiecare editură răsună câte o boxă. Mi se pare că totul seamănă cu satul de vacanță din Mamaia, unde bubuie melodii diferite din 5 în 5 metri. Dacă în fața pavilionului e vreun alt târg și se mai nimerește câte o tiribombă, aerul de bâlci e complet.

Sunt ipocrit? Păi... Da, clar, sunt un ipocrit uriaș. Ce n-aș da pentru o lansare de carte în haosul ăsta! Aș striga cât pot de tare în microfon, aș fi mândru nevoie mare!

Dar ca vizitator prefer primele zile, mai libere, care se desfășoară într-un ritm aparte. Înțeleg însă și explicația haosului. În câteva ore ai ocazia să asculți, să adresezi întrebări și să obții autografe de la 4-5-6 scriitori. Poate mai mulți. Profitabil nu doar pentru cititor.

Târgurile acestea sunt extrem de importante. Cartea este un produs, unul care se cere promovat și care trebuie să aducă profit. Sigur că există cărți de șezlong și literatură clasică, romane erotice și cărți care te formează ca om. Poezie și thrillere cu zeci de crime și violuri. Există literatură excelentă, bună și mai puțin bună. Foarte mulți autori și o mână de Scriitori. Dar oricum am privi problema, cartea este (trebuie să fie) un produs, unul care să aducă bani. Nu înseamnă pervertirea literaturii, înseamnă dezvoltarea unei piețe.

Sigur, putem spune că transformarea cărții în produs presupune și renunțarea la calitate. Publicăm pe bandă rulantă romane ușurele care se vând și sporim bilanțul contabil. Hai să fim serioși! E ca și cum ai striga: noi n-avem de ce să construim autostrăzi, că oricum s-ar fura banii pentru ele. Să ieșim din cercul vicios al lamentației. Orice piață are instrumente de control. Trebuie să funcționeze filtrele editoriale și critica, normal. Există, cel mai important, educația care ne transformă în cititori și ne ajută să avem valori, să facem diferențe. Dar cartea e un produs, iar banii obținuți ajută la dezvoltarea pieței, la publicarea mai multor cărți, la descoperirea de noi autori și Scriitori.

Ar trebui să privim situația actuală drept o oportunitate. Da, se vând puține cărți. Da, suntem printre ultimii când vine vorba de citit. Înseamnă că e loc pentru dezvoltarea unei afaceri. E o piață care poate câștiga volum, procente, valoare. Adică bani. Îmi și imaginez primii scriitori români deveniți milionari, venind la târgurile de carte în limuzine, eventual cu un bodyguard pe lângă ei. Sună caraghios, nu? Ne-am obișnuit cu politicienii care țin teancurile de euro în cutii de pantofi și prin dulapuri. Ni se pare normal ca proxeneții, cămătarii, traficanții să etaleze averi nemăsurate. Dar când vine vorba de un scriitor îmbogățit din vânzarea cărților sale... Ei, asta ni se pare penibil, împotriva firii, demn de râs.

Eu cred că târgurile de carte trebuie să existe, să se dezvolte și să atragă mulțimi. Cu vânzări record, iar aceste cifre să fie relatate la știri, exact ca recordurile de Black Friday. Târguri mamut, cu prezență uriașă. Târguri la care să poți să spui, fără să-ți fie rușine: am cumpărat 12 cărți și am băut un pahar de vin, la final, după cei 5 kilometri parcurși printre standuri. Iar sunt caraghios? Pardon, eu cred că nu.

Vreau târguri-eveniment, cu vânzări conexe record de cafea, ceai, vin și sendvișuri! În unele zile cu o atmosferă de bâlci, în altele ca într-un parc de toamnă, când frunzele capătă nuanțele a mii și mii de coperți colorate.

Căci genul acesta de piață presupune inclusiv existența și dezvoltarea librăriilor fizice, dar și a distribuției online. O piață puternică oferă loc pentru lansări de cărți serioase, cu public cunoscător, în spații elegante. Și lansări de masă, de grup, cum vreți să le mai spuneți. 12 luni pe an, nu doar sporadic. Mai clar, ce încerc să spun?! Simplu și evident: chiar este loc pentru toată lumea!