Orice alegere e o ispită. Un arc între opționalitate și inevitabil. În spectrul decizional, aparent clar, se subîntinde tărâmul ascuns al tuturor ricoșeurilor pe care le implică alegerea și fantomatica prezență a celorlalte opțiuni. Pe cât de arid, pe atât de îmbelșugat, acest drum este oglinda fină a celui sau celei care alege. Pentru că în pășirea pe drumul alegerii se află întreaga forță interioară, întreaga sa putere și întreaga sa durere. Propria forță și propria temere – a însingurării în ...

Cele mai dificile alegeri se fac în sinea fiecărei persoane. Mai temperez puțin din orgoliul care mă face să dau verdicte și adaug: așa cred. Cum nu simt că-i de-ajuns, virez către exemplul personal.

Pentru mine, cele mai grele alegeri se duc în sinea mea. Mi-e dificil, de pildă, să aleg gândurile pe care să le ignor. Spinul acela care mi s-a împlântat în creier la muncă și care mă tot sfredelește și eu îi dau importanță, tot revin la el și-l transform într-o pădure de pari înfipți în ființa me ...

Isus a fost un badass… fără glumă! Dacă am decupa din decorul pașnic al slujbelor de Paște și din siropul urărilor digitale figura lui Iisus, ce-ar mai rămâne? Un tip radical, un revoluționar etic care a avut curajul să spună lucruri incomode într-o lume care prefera tăcerea convenabilă. Și, cu toate astea, încet, încet l-am transformat în mascotă de sezon, într-un pretext pentru mâncare multă, shopping și un pic de moralism copy-paste.

An de an, Paștele declanșează o avalanșă de "lumini sf ...

Când am început să mă iau mai în serios, aveam vreo 13 ani și țineam un fel de jurnal poetic. L-a descoperit Arina, sora mea, și a lăsat acolo, în mijlocul unui text scris de mine, un citat din Dorul-dor de Lucian Blaga:

"Cel mai adânc dintre doruri e dorul-dor

Acela care n-are amintire și nici speranță, dorul-dor".

Peste ani am descoperit cât de mult m-a influențat acel gest. Atât în Tribar (editura Nemira, 2018), cât și în cartea la care lucrez acum, folosesc citate din autorii care mă ...

Sărbătorile pascale sunt pentru creștini confirmarea mântuirii prin jertfă și a făgăduinței vieții de apoi. Nu se cade deci, după Sâmbăta Patimilor, să mai fim triști, nu se cade să ne gândim la moarte ca la o scufundare definitivă în neant... Dar cum? Înțelegând-o ca pe o încheiere a rostului și drumului, dar și îmbunând-o, transformând ultima, mare trecere în petrecere.

*

Multe sunt tradițiile pe care ciclul pascal le-a angrenat sau înglobat în timp: unele, purtătoare de vestigii rituale a ...

Alegerile vin și pleacă, dar The Dude rămâne. Este atât de evidentă preferința mea pentru acest personaj încât e greu de spus "alegere". El se impune, dar cu tandrețe, discreție și autenticitate. Așa cum trece și prin viață, sau viața prin el. The Dude trăiește după o regulă de aur: don’t sweat the small stuff. E un anti-erou zen, fapt ce-l poate transforma într-un autentic erou al zilelor frumoase pe care le trăim. Pentru că nu se stresează și nu se conformează. Or, să adopți dudeism-ul ca re ...

Cea mai mare sărbătoare în popor, ca și în biserică, este Paștele. Sărbătoarea Învierii Domnului organizează timpul într-un amplu complex ritual, care începe de la Lăsata Secului, trece prin trepte succesive de purificare, urcă la cer în Săptămâna Luminată, se îndreaptă spre Înălțare și se încheie apoteotic în teribila Săptămână a Rusaliilor.

Cea mai mare sărbătoare a românilor stă, nu întâmplător, sub semnul lunii, al tăcerii și al femininului. Data ei se calculează după lună și după soare, nu ...

O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Ce poezie scrisă de o autoare română te inspiră?

Când am citit întrebarea, primul răspuns la care m-am gândit a fost nopțile prin orașul ăsta, un poem de Livia Ștefan din volumul Lolita32 (Casa de editură Max Blecher, 2016) și textul meu preferat din acest volum încă de la prima lectură, la scurt timp după apariția lui. Așa cum se întâmplă cu toate poemele care-mi plac și pe care le spun uneori în gând când merg ...

Într-o notă cât se poate de optimistă, vreau să cred că vocea literaturii actuale este cea a alterității, chiar dacă și ăsta e un mod destul de simplist de a privi lucrurile. Asta pentru că se întâmplă foarte multe lucruri în literatura de acum. Proza la care am reușit eu să ajung se îndreaptă în toate direcțiile și sunt convins că proza la care nu am reușit (încă) să ajung mi-ar putea slăbi și mai tare următoarele argumente.

Nu cred că proza confesivă și cea subiectivă s-au epuizat încă, cel p ...

Orice alegere e o aventură. Alegi după o lungă chibzuială, după ce te-ai gândit și ai analizat, dar, imediat ce-ai pus punct și-ai ales, îți dai seama ce prostie ai făcut. Or, în alte situații, te abții și nu alegi ce-ai fi vrut, ci ceea ce te îndeamnă ceilalți, doar ca să fii și tu acolo, băgat în seamă, alături de lumea bună. Deși te încearcă un sentiment de orgoliu, c-ai făcut ce-au făcut ceilalți, cu toate aceste mici mulțumiri, te roade pe dinăuntru regretul că n-ai făcut ce-ai fi vrut. Toa ...

E aprilie 1810, se apropie Paștele, iar Valladolid, vechea capitală a Castiliei, e un oraș ocupat de francezii lui Napoleon.  Orașul și regiunea întreagă nu au cunoscut, după Reconquista, nici un fel de ocupație străină, atmosfera e tensionată peste poate și francezii se gândesc să dea un semn de normalitate, să demonstreze populației locale că viața curge firesc chiar și într-un oraș controlat de trupe. Valladolid e important pentru ei, are o poziție strategică în peninsulă, aici și-au stabilit ...

O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Ce poezie scrisă de o autoare română te inspiră?

Pe poeta Laura Francisca Pavel am cunoscut-o personal la Discuția secretă, ediția din noiembrie 2024, care s-a ținut la Cluj. O știam de pe Facebook, îmi plăcea ce scria/posta și îi urmăream și ținutele vestimentare, că are o înclinație către fashion, e stylish și asta se simte și în poezia ei, bunul-gust adică. Și sunt mai multe straturi de bun-gust acolo, mai multe li ...

Luna aprilie este a eroilor aflați la final de război, iar efigia ei este calul, însoțitorul și sfătuitorul eroului, animal dual, benefic și nefast, în aceeași măsură. Învins și îmblânzit, poate fi considerat un simbol al triumfului.

În mitologia românească există cai înaripați, strălucitori și benefici, adeseori mesageri divini și protectori ai luptătorilor, însă există și caii răzbunători, ai Sântoaderului. Arhetipuri ale unui cult străvechi, au fost asociați în creștinism cu figura Sfântulu ...

O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Critica de întâmpinare, încotro se îndreaptă?

Aflându-mă deopotrivă de o parte și de alta a textului, adică și acolo unde el se scrie, dar și acolo unde e primit și integrat în peisajul cultural prezent, voi vorbi despre critica de întâmpinare din aceste două perspective. Adică, pe scurt, a modului în care mi-ar plăcea să fie citite textele mele nou-apărute, dar și a modului în care citesc eu textele care apar.

Dintru înce ...

Marți, 8 aprilie 2025, ora 18, Muzeul Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu nr. 8) găzduiește o nouă întâlnire Ficțiunea.

Iar tema întâlnirii: Vizual epic în film si literatură

Discuțiile pornesc de la un film de scurt metraj:

THE OLD LIE

https://www.youtube.com/watch?v=AGOncn9ZUFs

Și de la două texte literare:

Chapeau bas, Cinema… de Sorana Dumitrescu

https://fictiunea.ro/2025/205/art12/index.html

Meniul de Petre Nechita

https://fictiunea.ro ...

O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Ce poezie scrisă de o autoare română te inspiră?

Olga Ștefan își construiește în volumele de poezie o persona căreia îi împrumută din volubilitatea ei cotidiană când gravă, când ludic-ireverențioasă, ca și din autoironia ei cu tentă highbrow, intelectualistă. În plus, există în poemele Olgăi o gesticulație retorică maximalistă și o sofisticare a frazării (un dandysm stilistic, i-aș zice), pliate pe un imaginar nu o da ...

Pe măsură ce primăvara câștigă teren, zilele însorite și călduțe îndeamnă la descinderi tot mai frecvente pe aleile parcurilor decorate spectaculos de la o săptămână la alta. Coregrafia strategică dintre iarnă și primăvară începe să își desfășoare energic tablourile. Mai întâi, natura profită de influența luminoasă a soarelui tot mai puternic, reușind să înfigă primele raze oțelite în zăpada încremenită de spaimă. Scena de bătălie lasă loc apoi carnavalului de pasteluri care defilează spre a înv ...

Nu am considerat niciodată că am aparținut sau aparțin unui singur loc. Nu am văzut niciodată în mintea mea niciun loc ca pe un "acasă etern" sau un loc în care să mă regăsesc pe deplin cum este sala de cinema. Aș putea vorbi despre filme și sălile de cinema zile în șir sau chiar mai mult decât atât.

Viața mea este formată din acum… și filme. Filmele au devenit o formă de măsurare a zilelor mele și a orelor petrecute în compania unor lucruri care mereu mă fac fericită deși plâng din cauza lor ...

O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Care a fost (este) locul lui Adrian Marino în peisajul criticii/ teoriei literare românești și/sau externe?

Adrian Marino a murit pe neașteptate, liniștit, în somn, în noaptea dinspre 16 înspre 17 Martie 2005, fără ca vreun semn să fi anticipat sfârșitul. A doua zi, pe masa de lucru îl așteptau fișele pe care le pregătise deunăzi, pentru a le prelucra. Era o disciplină de la care nu se abătea și care făcea parte dintr-o str ...

O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Critica de întâmpinare, încotro se îndreaptă?

Criticul de întâmpinare este un produs al unei epoci, o instituție culturală. El nu poate funcționa decât în mijlocul evenimentelor, coborât în arenă. În perioadele totalitare, criticii de întâmpinare au fost vârfuri de lance care au susținut regimurile ori din contră, s-au opus lor. La noi, după 1944, criticii arondați ziarelor și revistelor Partidului au susținut o anume lite ...

După echinoxul de primăvară, când un nou aprilie bate la ușă, îmi vin în minte extraordinarele scrisori ale lui Bohumil Hrabal. Acelea către Dubenka, desigur. Scriitorul ceh amestecă în ele atâta melancolie, umor, (auto)ironie, nostalgie și nevroză cât îi stă bine unui artist adevărat al Europei Centrale. Conglomeratul de aluzii și de comentarii intertextuale, cu atât mai seducător cu cât se dovedește mai ambiguu, învestit în plus cu o evidentă încărcătură emotivă, abil disimulată în spatele măș ...

O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Care a fost (este) locul lui Adrian Marino în peisajul criticii/ teoriei literare românești și/sau externe?

Adrian Marino este autorul unor edificii hermeneutice de anvergură, un teoretician cu vocația sintezei, cu propensiune spre ideologii și modele literare care integrează din perspective novatoare sfera teoretică a unor discipline precum teoria literaturii, hermeneutica literară sau literatura comparată. Pledoaria lui M ...

Piața cititorilor înrăiți s-a extins mult în ultima vreme și cred că booktookul și bookstagramul, subspeciile dedicate familiei cărților de pe rețelele de socializare tiktok și instagram, au contribuit substanțial la o restructurare a plăcerilor (ne)vinovate ale cititorilor de fantasy. Noul gen, new adult fiction, îmbină magia tinereții și a dragonilor cu scânteia erotismului și a unui punct culminant care se traduce mai atent decât oricând prin climax, fără totuși să depășească anumite limi ...

O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Critica de întâmpinare, încotro se îndreaptă?

Când am început și eu să citesc cronicile literare ale lui Nicolae Manolescu, în "România literară", era la finele anilor ‘80; aveam 15 ani, era în ultima fază a regimului Ceaușescu. Nu știa nimeni, pe atunci, că aceea era ultimă fază, iar ziarele și revistele noastre, indiferent de profil (că erau reviste culturale, publicații de sport, orice altceva), aveau cam 60% conținut c ...

În ultimele decenii s-au înmulțit filmele despre hoți, cam toți puși într-o lumină favorabilă, bărbați geniali care fac planuri complexe pentru a intra într-o bancă, femei care se strecoară cu pași de felină în galerii de artă, în muzee de istorie și în alte tezaure, considerate până nu demult intangibile. Citim romane despre arta jafului, despre bucuriile simple ale hoțului de rând, empatizând adeseori cu bietul ciorditor, care la finalul poveștii se lăfăie pe o pla ...

O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Critica de întâmpinare, încotro se îndreaptă?

Critica de întâmpinare nu poate să se schimbe prea mult, poate doar să dispară sau să continue în aproximativ aceeași formă. Nu se poate schimba prea mult, fiindcă depinde de rigorile, așa-zicând, ale presei culturale: reacțiile sunt cvasi-imediate, regulate și reduse ca amploare. Poate să câștige sau să piardă substanță, dar limitele rămân, fiindcă toate reacțiile de acest gen ...

O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Care a fost (este) locul lui Adrian Marino în peisajul criticii/ teoriei literare românești și/sau externe?

Adrian Marino a fost una dintre puținele minți teoretice din spațiul teoriei critice și literare românești postbelice. Un spațiu din care nu au lipsit remarcabili critici literari, dar unde teoria criticii a fost văduvită de ample studii metodologice, care să mustească de erudiție și să captiveze prin anvengura și leg ...

O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Critica de întâmpinare, încotro se îndreaptă?

Aș porni de la observația culeasă la firul ierbii că anul 2024 a fost unul mănos pentru proză, iar cel puțin trei dintre volumele apărute acum ar putea să se bată și cu romanele bune din anii trecuți. Or, scanând mai multe reviste literare și conturi de Facebook, aflu că lucrurile n-au stat așa, ba poate chiar pe dos. De unde diferența de percepție?

Necrezând în răspunsuri-gh ...

O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Care a fost (este) locul lui Adrian Marino în peisajul criticii/ teoriei literare românești și/sau externe?

Au și trecut, iată, douăzeci de ani de la trecerea Dincolo a lui Adrian Marino, încât ne putem bucura, melancolic, că i se mai amintește acum numele și scrisul. Prea mulți l-au uitat ori se prefac, poate, că îl uită, fiindcă a fost o figură de mai multe ori incomodă în mediul românesc al scriitorilor. Și din pricina, ...

Documentarul românesc "După cioate" / "Tooth And Nail", produs de Manifest Film și semnat de Mihai Gavril Dragolea și Radu Mocanu, a fost selectat în competiția internațională a Festivalului de Film de la Cracovia, unul dintre cele mai importante evenimente cinematografice europene dedicate filmului documentar.

Ce începe ca o documentare despre lupta unor localnici care reclamă nereguli în exploatarea forestieră din România se transformă, treptat, într-o confruntare directă cu absurdul, violen ...

O întrebare, mai multe răspunsuri. Rubrică de Ciprian Handru

Critica de întâmpinare, încotro se îndreaptă?

Dacă într-adevăr unul dintre rolurile teoriei literare astăzi e să judece ce e literar și ce e nonliterar, așa cum spune Florent Coste în L'ordinaire de la littérature. Que peut (encore) la théorie littéraire? (La Fabrique, 2024), rămâne de văzut. Până una-alta, în afara bulei academice și a nombrilismului elitist, dar și a celei culturale, care, de regulă, ar trebui să dicte ...

Într-o toamnă, cred că în anul marelui cutremur sau în următorul, pregăteam o lucrare pentru un seminar, iar Noemi Bomher (pe atunci, asistenta lui Ciopraga), mi-a dat bibliografia, în care figura Homo ludens de Huizinga, precizând că e obligatoriu să citesc și prefața. Nu citeam prefețele, considerându-le manipulative, dar de data asta, din respect pentru Noemi, m-am apucat să citesc. De la primele cuvinte mi-am dat seama că era alt tip de scriitură, care ieșea din tiparele lumii noastre comu ...

Oricât de riguroși ar părea că putem să fim trasând, în spirit didactic, o linie despărțitoare între (auto)biografic și ficțional, cred că cele două categorii se intersectează inevitabil. Chiar și când se pretinde onestă pe deplin, pură reconstituire documentară (și documentată) a unei vieți și a epocii ca decor, fidelă ordinii cronologice și principiului veridicității, autobiografia nu încetează să presupună, la baza alcătuirii ei, o serie de opțiuni, așadar un amplu demers de selecție. În rama ...

Ideea de femeie îmbrăcată în haine bărbătești pentru a atinge un anumit scop care de altfel i-ar fi inaccesibil sau interzis a devenit deja de mult timp un motiv literar. Mă feresc să spun clișeu pentru că nu-mi place ideea.

Genul meu literar preferat e de departe fantasy-ul, motiv pentru care am decis recent să fac o incursiune în literatura fantasy considerată acum "fantasy clasic". Vorbesc aici despre serii de cărți ambițioase, în care un volum are în medie 600 de pagini, o serie nu e nicio ...

Când vine vorba despre deghizări, imediat mă gândesc la Brainstorm. Partea I, spectacol de teatru cu 10 actori, care interpretează o sumedenie de personaje de vârste și sexe diferite, cu niște travestiuri chiar savuroase. Este un spectacol despre copiii adolescenți și părinții lor în contextul actual. Se joacă deja de peste un an la Sala Luceafărul și următoarele 8 reprezentații sunt deja sold out. Iar dintre personaje, aș pomeni-o pe Medeea, amatoare de fotbal și de bijuterii, o imagine ...

Dincolo de definiții comparative (de care se ocupă dicționarele, enciclopediile, studiile, cărțile de teorie și pe care, de o vreme, și AI le "povestește" în detaliu), cititorii ar putea fi mai degrabă interesați, mă gândesc, de felul în care noțiuni precum cele menționate (roman autobiografic, memorii, adevăr și minciună) funcționează în ecuația scrisului meu. Pentru că fiecare scriitor/ scriitoare are modul său de a le combina și de a se raporta la ele în ceea ce scrie.

Astfel, în perioada î ...

Papesa Ioana este un mit. Nu există dovezi clare că ar fi existat o astfel de situație și, evident, nici persoana în sine. Dar povestea este ispititoare. Ca multe legende, ea apare în Evul Mediu matur, deci după 1100 și se referă la un timp îndepărtat, de la începutul secolului al 9-lea, perioada lui Carol cel Mare. Se zice că o fată din Anglia sau din Mainz, pe nume loana, din diferite motive (diferă de la cronicar la cronicar) s-ar fi integrat într-o mânăstire de călugări, unde a învățat și un ...

Din antichitate și până la Renaștere, prezența autorului în propria operă, ca figură – chip sau personaj, nu era acceptată, figura era dizolvată în fond. De la scribii textelor sfinte până la scriitorii de azi, autorul și autoritatea și-au negociat în permanență puterea. Am putea spune că cele două forțe se află într-un raport invers proporțional. Secolul al XVIII-lea a fost secolul "oglindirii", dar autoportretismul nu se rezumă doar la artele plastice, ci și la literatură (de fapt, ca întotdea ...

Aterizez pe aeroportul Keflavik, după vreo 10 ore de zbor și mă întreb de ce avem nevoie de burduf pe pistă, doar ne așteaptă autobuzul. Ninge, doar câțiva fulgi, ce mama naibii!, doar câteva pete răzlețe de alb pe bucata îngustă de țărm maroniu, arid, ce ne desparte de apa de un ardeziu nevionovat. Greșit, greșit, ce-ți veni, femeie nebună, desprinsă din făurarul neaoș la 20 de grade, să pleci la cercul polar fără să înțelegi de ce minus cinci grade pe insula asta mai apropiată de Alaska decât ...

În Viața ca o pradă, cartea de memorii a lui Marin Preda, tatăl scriitorului declamă la un moment dat, în stilul său patetic, de o solemnitate jumătate autentică, jumătate jucată (dar aici mai mult autentică), după ce fiul său este respins la școala din Câmpulung pe motiv că nu are "ochi buni": "În fine, ce facem? (...) Ce facem?! Că acasă, așa, nu ne putem întoarce. Ce-i facem?!". Cred că asta ar trebui să se întrebe în aceste săptămâni toți cei interesați de ce se va întâmpla cu educația pe ...

Dintre personajele jucate în travesti, Viola, din A douăsprezecea noapte a lui Shakespeare, se află pe primul loc. Am jucat-o în facultate, pentru un examen, dar experiența a rămas pentru mine la baza carierei actoricești. Era o scenă jucată pasional, împreună cu Mihaela Bețiu. Purtam o pălărie și o haină neagră, mai ponosită, ofertantă pentru joc, dar aveam mintea plină cu toate aventurile Violei, nevoită să se deghizeze în eunuc. Viola e pentru mine și-acum un rol-reper. A fost un act de rev ...

Vorbind despre femei deghizate, primul lucru care îmi vine în minte este o pălărie. Poate că ascunde cel mai bine identitatea reală a unui om, însă eu m-am ales cu ea după ce-am văzut Albert Nobbs, un film făcut de Rodrigo Garcia, după toate regulile filmului de epocă (cred că în 2011). Personajul titular este un majordom excesiv de grav, chiar crispat, până când înțelegi că de fapt este o femeie deghizată, ascunsă de ororile sociale.

Acțiunea se petrece pe la începutul secolului al 19-lea, ...

Pentru a vorbi despre deosebirile dintre memorii și literatură autobiografică, mai întâi trebuie să le definim. Iar orice definiție reprezintă un compromis, o delimitare (în cele din urmă) aleatorie, care facilitează interacțiunea cu un fenomen ori o (id)entitate.

Personal, I don't have enough horses in this race - deci n-aș îndrăzni să delimitez hotarele genurilor.

Îmi vine în minte, însă un episod din primul an de facultate, când un profesor ne-a cerut exemple de romane autobiografice. Am ...

Memoriile sunt destul de simplu de explicat. Ele se încadrează nemijlocit în categoria literaturii de frontieră (și ce literatură!), potrivit teoreticianului literar Silvian Iosifescu. ,,Problema" memoriilor este asumarea imediată a identității, adică lipsa unui personaj care să te camufleze și, simultan, să te salveze.

Memorialistica este echivalentă cu onestitatea până la, cum să-i spun, precizie. Altfel, dacă o iei brambura, nimeni nu te crede, începi să agasezi. Tocmai absența placării e ...

Propunerea lansată prin ancheta "Ficțiunii" readuce în actualitatea publicistică o dezbatere care de ceva vreme îi frământă pe cercetătorii preocupați de locul rezervat în literatura română actuală poeticilor memoriei – bineînțeles, în toate combinatiile posibile azi și implicit în formele de reprezentare mai degrabă hibridizate decât pur(ificat)e, precum cele păstrate în formolul criticii tradiționale. Pentru a nu ieși din limitele presupuse de convenția anchetei, voi lăsa însă deoparte necesit ...

Am citit Stella Maris, de Cormac McCarthy, roman apărut în 2023 la Humanitas Fiction. Un dialog hipnotizant, asta e cartea. Un dialog între medic și pacientă, într-un spital de nebuni. Fără descrieri, narațiune, nimic altceva. Doar dialog hipnotic. Fix așa am trăit cartea asta și nu-s critic, spun și eu cum le simt.

Te-ai tăiat vreodată?

Dacă m-am tăiat vreodată.

Da.

Văd că trageți drept la țintă. Știați asta?

*Nu. Fanteziile tale despre sinucidere. Cum stăm cu ...

Vorbind zilele trecute cu Doina Ruști, am aflat că tocmai a terminat un roman cu titlul Ferenike, nume al unei femei care a trăit în Antichitatea greacă. Recunosc, m-a incitat sonoritatea și am căutat informații pe net. Așa am aflat că Ferenike a fost soția unui rege din Rhodos, foarte bun atlet, nelipsit de la întrecerile sportive. El era și antrenorul fiilor lui. Dar acest bărbat faimos a murit chiar înainte de competiție, iar Ferenike s-a simțit datoare să preia misiunea lui. Femeile nu ave ...

Percepția noastră despre citit și cultura cititului este destul de amestecată. Citim pentru a ne educa, documenta, informa, promova, sau citim pentru a ne valida social? Este întrebarea cea mai importantă atunci când simțim impulsul de a citi, sau observăm oameni care citesc. Nu pot să nu remarc, în spațiile de socializare din mediul online, că există o tendință tot mai accentuată de a pune activitatea de citit doar într-un spațiu nesănătos al marketingului, al promovării, al influențării, al ...

După cum teoreticienii literari au constatat de multă vreme, între "genurile biograficului" nu este prea lesne să stabilești granițe ferme și clare. Diversitatea scrierilor care aparțin așa-zisei literaturi subiective (după formula criticii de școală veche), face aproape imposibilă misiunea celui care s-ar aventura să delimiteze fiecare subcategorie sau subspecie în parte, fiindcă în mod cert "producția" literară va răsturna rapid orice taxonomie, oricât de riguroasă și de nuanțată ar fi aceasta ...

Ceva straniu m-a atras să studiez manuscrise victoriene în căutarea unui sens ascuns în scrisul cursiv, liniștit sau nervos, cu cerneală neagră sau albastră, pe foi veline sau liniate, cu mâzgălituri sau x-uri mari, care anulau textul înainte de a ajunge la tipar. Știam că ceea ce marii romancieri victorieni aleseseră să taie din text era ceva important. De ce un autor ar fi renunțat la pagini de text, când, de fapt, scria sub presiunea celor 32 de pagini pentru foileton, sau a celor 3 volume la ...

Travestiul, disimularea, actul de a se ascunde – toate stau în faldurile aceleiași rochii a metamorfozelor, instrument pe care, în filele literaturii, personajele l-au folosit pentru a înșela, a seduce sau, dimpotrivă, pentru a se proteja de aceste manifestări. Este suficient ca pe buzele noastre să apară rostit fără sunet numele de Zeus (sau Jupiter, așa cum îl cunosc romanii) pentru ca diferitele înfățișări pe care le adoptă să se perinde pe ecranul marelui cinematograf mintal. De la taur sau ...

Coiful dacic de la Coțofenești este una dintre cele mai prețioase piese ale patrimoniului cultural românesc, poate o capodoperă a artei geto-dacice și o mărturie a nivelului impresionant de măiestrie și spiritualitate al acestei civilizații. Datând din secolul al IV-lea î.Hr., coiful a fost creat din aur prin tehnici avansate pentru epoca respectivă, reflectând nu doar cunoștințele tehnice, ci și înțelegerea profundă a simbolisticii.

Este mai mult decât un artefact istoric – este un simbol al c ...

Nu citesc liniar. Am perioade de lectură febrilă și perioade în care lâncezesc. Ciclicitatea asta vine din programul meu, din starea de sănătate și din cât de mare este dorința de a citit o anumită carte. Am moștenit pe linie paternă o bibliotecă fabuloasă, cu tot ce s-a scris mai bun în lume cam până prin anii 80. Așa l-am descoperit, de exemplu, pe Mario Vargas Llosa, cu ’’Războiul sfârșitului lumii’’ și ’’Conversație la Catedrala’’, volume fabuloase, printre cele mai bune pe care le-am citit. ...

Se știe, tezaurul român a fost trimis în Rusia, în timpul primului război mondial și nu a mai fost niciodată returnat în întregime. Aceasta a fost parțial restituit, în trei tranșe separate, în anii 1935, 1956 și 2008, ca un semn de bunăvoință al sovieticilor și ulterior al rușilor. Dar cea mai mare parte din tezaur a rămas nerestituită… Numai că, iată, istoria se prăvălește și în alt fel asupra a ceea ce se numește identitatea noastră națională. E ca un strigăt…

*Strigăt de moarte. Strig ...

Să fi citit despre asta într-o carte și-am fi zis că nu e credibil, e forțat, prea e ficțiune. Un jaf petrecut în mai puțin de două minute, dinamită și-o dispariție misterioasă în noapte. Paguba e uriașă. Nu în bani, oricum bunurile furate sunt asigurate. Dar e vorba despre istoria noastră, despre identitatea noastră, corect? Da, chiar așa e.

Dar dacă e să fim onești, trebuie să recunoaștem că brățările dacice și Coiful de la Coțofenești n-ar fi prins altfel prima pagină a ziarelor (online, că ...

Hanya Yanagihara, Oamenii din copaci,  Editura Litera, 2021

Hanya Yanagihara este o scriitoare americană, cel mai bine cunoscută pentru cel de-al doilea roman al ei, O viață măruntă (2015), tradus de asemenea și în română în 2017, nominalizat la premiile Booker Prize, National Book Award, Women’s Prize for Fiction și câștigător al premiului Kirkus. Romanul ei de debut, apărut în 2013, a fost însă mai recent tradus, și deși nu la fel de sfâșietor precum romanul tradus anterior, r ...

Mi-l amintesc din manuale, mi-l aduc aminte în vitrina de la subsol, unde se află comorile vechi. Ultima oară l-am văzut în 2018, cred, pe vremea expoziției dedicate Primului Război, când Cristina m-a plimbat puțin prin muzeu, ca să nu-l uit. E o imagine dintre cele topite printre file de manual și figuri de profesori, e printre acele obiecte care îți modelează imaginarul, fără să vrei. Ba chiar e o figură de care vrei să scapi, pe care ai asimilat-o alături de alte obligații de trib. Nici măc ...

O să încep cu un film care, pentru mine, este inclus în 2024, pentru că în acest an l-am văzut: La Belle Personne, în regia lui Christophe Honoré, avându-i în rolurile principale pe Louis Garrel și Léa Seydoux. Un film în care este construită și deconstruită, ambele într-un mod hipnotizant, povestea de dragoste dintre un profesor de liceu și o elevă. Scenariul este adaptat după romanul La Princesse de Clèves de Madame de La Fayette și adus în modernitate într-o așa manieră încât a reușit să ...

O zi fără a citi… Marcel Proust scria în eseul său Sur la lecture: "Poate că nu au fost zile mai intense în copilărie decât acelea pe care am crezut că nu le-am trăit cu adevărat, adică acelea pe care le-am petrecut cu o carte preferată". Iată de ce, uneori, alegem cu inima sau cu mintea o carte ce ne bucură timp de câteva ore sau zile. Momentele binefăcătoare, volutele sentimentale ori deliciile intelectuale produse de lectură, reunesc micile bucurii ale vieții de cititor. Iată câteva dintre ...

Anul 2024 a fost, din punctul meu de vedere, destul de sărac în plan publicistic. Ca de obicei, oferta de carte străină a fost mai generoasă decât cea de carte românească, iar nominalizările la premii făcute în acest an au avut mai degrabă un caracter compensatoriu, răsplătind întreaga cariera a unor personalități din lumea literară românească și evidențiind în mai mică măsură apariții editoriale proaspete, cerute de piață și apreciate de jurii. A fost un an în care s-a epuizat trimiterea la tra ...

Sâcâitor de subiectivă, selecția mea de anul acesta are un singur criteriu: emoția. Pe fondul unui an complicat, cu evenimente istorice care ne-au testat reflexele democratice și civice, ne-au făcut să cunoaștem specii noi de rău (inclusiv unul care ar fi putut atins dimensiuni totalitare), eu am avut nevoie mai mult ca oricând de emoție. De specii diferite de emoție, ca așa le stă bine filmelor care locuiesc în tine. Așadar, filmele românești care m-au emoționat anul acesta, unele până la lacri ...

Și 2024 s-a dovedit un an-migrenă, culminând cu schilodirea constituțională a alegerilor prezidențiale. Însă, în materie de urbex, a fost pentru mine un an de pus în ramă. Proiectul nostru video "Nișteunii" (eu, Ionuț, Vlad și Iulian) s-a maturizat pe repede-nainte - ca un șnițel bine făcut, crocant, vienez. Iar locurile explorate au variat de la mediu la paradiziac.

Anul a debutat, însă, cu un eșec. O călătorie în Ungaria riguros planificată – alături de Cristian Lipovan, unul dintre cei mai ...

Cu Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoarici mănâncă (1863) începe aventura romanului românesc modern. Subintitulat "romanț original", textul lui Nicolae Filimon a fost socotit de majoritatea istoricilor literari veritabil "cap de serie" în canonul autohton al genului. Împrejurarea poate să surprindă, dacă avem în Vedere faptul că – asemenea multor producții din epoca de început a romanului – și această scriere este în bună măsură subminată de tezism, dovedindu-se, în fond, destul d ...

Cred că dintre toate lunile anului, decembrie poartă, ca pe o trenă uriașă, ca pe o coadă de cometă, cea mai lungă colecție de sintagme-clișeu. Lună a cadourilor, lună a imperativelor etice de tipul atât de răsuflatului ,,fii mai bunˮ (cumva o bunătate activată conjunctural, ca un fel de bonus la cartelă), lună a vacanțelor, lună a regăsirii, lună a tot și toate. De fapt, abia de aici am putea începe cu adevărat. Decembrie, lună a aglomerării plăcute, a companiei care izbăvește, o pierdere în mu ...

Dintre lucrurile care nu-mi plac, pe locul întâi se află să-mi spună cineva ce am de făcut. Mereu au existat oameni care știau mai bine decât mine, care îmi disprețuiau aprioric orice convingere. Și mi-o spuneau cu superioritate, agresiv, ca și cum eu n-aș fi fost capabilă să hotărăsc pentru mine. Încă de timpuriu mi-am pus problema că fac impresie proastă, că le transmit tuturor ideea că nu sunt în stare să fac nimic mulțumitor și valabil. De aici s-au născut complexele, nefericirile, urmate cu ...

Dintre cărțile apărute în 2024, Jurnalul profesorului Paul Cornea, publicat de Polirom, reprezintă, fără doar și poate, un eveniment editorial în înțelesul deplin al cuvântului. Îl așteptam de mult timp și m-am bucurat să regăsesc, în paginile sale, pe lângă vocea profesorului meu (al nostru), de la Literele bucureștene (o voce cordială și caldă care mi s-a întipărit pentru totdeauna în memorie), și alte ipostaze ale sale pe care nu le cunoșteam. M-au impresionat, prin gravitatea precoce a ton ...

Am fost dimineață la vot. Erau vreo cinci persoane la coadă și, cum mă grăbeam spre muncă, am zis că o să mă opresc seara. Pe la 19, când m-am întors, coada se întindea în curtea liceului. Am stat pe gânduri câteva secunde și m-am dus acasă. Era frig. Mi-era foame. Îmi ardea de-o baie caldă.

            A doua zi am dat block celor pe care i-am considerat cretini și atât. N-am chef să înțeleg nostalgia, pornirile spre mesajul X sau Y. Văd lucrurile în felul meu și n-am timp de ceilalți. Plus că ...

Ce pot avea în comun un roman scris în secolul al XIX-lea și o povestire scrisă în secolul următor? Ei bine, la prima vedere, nimic, mai ales dacă ținem seama că primul autor a fost francez, iar cel de-al doilea este american. Primul și cel mai credibil răspuns care ne vine în minte este cel legat de paradigma estetică din care fac parte cele două scrieri, fiind așadar necesar să întreprindem o scurtă caracterizare a celor două.

Gustave Flaubert, autorul unuia dintre cele mai cunoscute romane f ...

Nu am cum să-l uit pe Zavaidoc, personaj care mi-a fost readus în memorie de cea mai recentă carte a Doinei Ruști, Zavaidoc în anul iubirii. Iar asta nu doar pentru că îi cântam cântecele în copilărie, dar și pentru că, mai ales, reprezintă o întreagă epocă în care Bucureștiul, orașul meu de suflet, a cunoscut o mare înflorire culturală și o joie de vivre pe care sper ca într-o bună zi să le recapete.

Al doilea personaj care îmi vine în minte este Tyler Durden, personaj dublu din carte (aut ...

Doi eroi care s-au născut în urma aceleiași alegeri traversează teritorii periculoase și își caută adevărata natură, într-un context modelat și inspirat de basmele lui Petre Ispirescu. Adriana C. Grigore stârnește curiozitatea cititorilor încă de la primele rânduri și îi poartă în lumile legendelor care au stat în spatele creării personajelor din volumul Apă, praf și soare. Apărut în 2023 la editura Arthur, volumul a fost finalist în cadrul primei ediții a Premiilor Cărturino, 2024, la sec ...

La momentul când scriu rândurile astea, cred că trenul e deja pierdut.

Sunt câteva momente în viață când scriitoarele și scriitorii devin mai importanți decât opera lor. Cel puțin asta este concluzia mea de până acum. Unul dintre aceste momente, care se repetă periodic, este cel al alegerilor parlamentare și prezidențiale. Localele, europarlamentarele, acestea sunt alegeri care afectează mai puțin o societate la nivel macro.

Am periat aproape toate conturile de social-media ale scriitoarelor ...

Dintre caracterele literare, cele de tragedie oferă un teren solid pentru studiul viitorului scriitor. Iar dintre cei trei întemeitori ai tragediei, cred că Euripide se potrivește cel mai bine cu timpurile noastre. El a fost supranumit poetul femeilor, pentru că tragediile sale aduc primele personaje-femei puternice, memorabile.

Operele lui Euripide (480-406 î. H.) se concentrează asupra patimii omenești, care, se înțelege, e mai bine ilustrată de drama feminină. Iar la acest capitol, Fedra e ...

Dragă doamna profesoară, a început de curând un nou an academic, de aceea, v-aș întreba: cum este și cum poate fi descrisă viața academică de la Suceava pentru Daniela Petroșel?

Mă bucură întotdeauna începutul anului universitar. Forfota și imaginea mulțimilor de studenți ce se deplasează, mai ales haotic, cei din anul I, pe holurile facultăților sunt tonice pentru un profesor. Mai ales pentru profesorii care, după un septembrie plin de sarcini administrative, abia așteaptă începerea activit ...

Când mă gândesc la personaje, îmi vin în minte trei, exact în ordinea aceasta:

Baltasar Șapte-Sori (din "Memorialul mânăstirii" de Jose Saramago, de neuitat prin puterea lăuntrică, prin frumusețea morală, prin cutezanță, prin puterea de a accepta un destin și de a muri pentru frumusețea clipei).

Prințul Mîșkin ("Idiotul" lui Dostoievski. Avem atâta nevoie de idealiști, de oameni frumoși moral!).

Arthur (personajul din "La Chimera", filmul lui Alice Rohrwacher, pentru că, dincolo de aparentu ...

Cum peste tot se vorbește despre alegeri, aproape că mă simt vinovată să stau de vorbă cu Zavaidoc despre cântece vechi și despre iubiri de pe vremuri. Tocmai de-aia i-am zis hai să coborâm bulevardul, cândva plin de lumini și de lume veselă, să citim împreună afișele cam neglijente, din care ne zâmbesc domni cu mustăți desenate, costumați ca să ne inducă în eroare.

Zavaidoc are un anumit tip de umor, înfrânat de capacitatea rară de a observa faptele în detaliile lor penibile ori îngroșate de d ...

Anumite vizite la muzeu sunt memorabile. Pe lângă plăcerea firească de a păși în liniște pe pardoseala de marmură și de a străbate cu ochii larg deschiși săli ticsite cu opere de artă, poți avea surpriza de a întâlni câteva personaje care nu te mai părăsesc niciodată. Ele vin cu tine pe străzi și bulevarde, apoi acasă și rămân în interiorul tău, trezindu-ți nostalgii, întrebări sau o simpatie spontană.

Cea mai importantă întâlnire de acest fel pentru mine a fost cu "Femeia cu mască", un tablou ...

"Trei kilometri până la capătul lumii" este cel de-al treilea lungmetraj al regizorului Emanuel Pârvu, a avut un important parcurs festivalier, dacă ar fi să amintim selecția din secțiunea competitivă de la Cannes de anul acesta, a fost distins cu premiul Queer Palm la Cannes și Heart of Sarajevo, este propunerea României la Premiile Oscar 2025, iar din 11 octombrie, a intrat în cinematografele din toată țara. (Diana Gavra)

*Mărturisesc că am ieșit de la premiera acestui film cu un puternic ...

Am ales trei personaje care m-au însoțit în ultimele săptămâni.

În primul rând se află Tillie, adică actrița Cristina Casian din Efectul Razelor Gamma asupra Crăițelor Lunatice (cu Oana Pellea cap de afiș). Piesa se joacă și în prezent la Teatrul Național din București. Tillie e în top pentru modul în care, pe scenă, e doar un copil și se folosește de un singur atribut: onestitatea. Cristina Casian nu-mi dă impresia de actor, de joc, de interpretare. Sinceritatea ei e fermecătoare și se c ...

Dacă ar fi să aleg trei personaje recent întâlnite, aș începe cu Leni, din filmul Unde merg elefanții, personaj interpretat de tânăra Carina Lăpușneanu.De ce Leni? Pentru că face ce vrea, când vrea și cu cine vrea. Leni pentru că spune ce gândește fără să îi pese că supără pe cineva. Pentru că are libertatea de a încheia lucrurile atunci când vrea ea. Pentru că nu se oprește niciodată să râdă și să spere. Leni pentru că poate să își construiască lumea așa cum vrea ea. Cred că Leni e în fiecare ...

Printre elevii lui Aristotel se află și Teofrast (372-287 î. H.), filozof din opera căruia a rămas o carte capitală – Caracterele. Este prima carte teoretică despre personaje, tipologii, tipuri umane. Cuprinde 30 de caractere, printre care lingușitorul, flecarul, ipocritul, intrigantul, neobrăzatul etc. Caracterele sunt ilustrate de povestioare și s-au bucurat de succes în lumea intelectuală, ajungând să atingă popularitatea abia după ce Menandru (342-290) le preia și le multiplică în come ...

Nu cu mult timp în urmă am primit din țări străine un vin pe a cărui (contra)etichetă era scris: CORCOVA – ROUMANIE, precum și Catleya.

Numele vinului – incitant ("Marcel et le Prince"), iar (contra)eticheta și mai incitantă.

Pornind de la datele pe care le-am enumerat, am încercat să facem o "analiză" a (contra)etichetei, vrând să descoperim dacă "mesajul" pe care ni-l transmite aceasta se regăsește în gustul vinului (care este o Fetească neagră).

Dar să o luăm metodic. (Contra)eticheta ...

Stavroghin este o ființă victorioasă, pe care nimic n-o poate opri, deoarece el este amenințarea. Sigur, hotărât să facă răul, simpla lui apariție constituie o provocare fascinantă pentru ceilalți. Cu toate astea, siguranța i se prăbușește sub provocarea fragilă a unei fetițe care la un moment dat ridică pumnișorul spre el. Evenimentul vine într-un punct de maximă satisfacție, când eroul este fericit pentru că Matrioșa suferă. O ignoră, iar nefericirea ei îl face puternic. Totuși, când îl amenin ...

Gabriela Virginia Șarga și Cătălin Rotaru (regizorii filmului): M-aș bucura ca spectatorii să vadă cât e de frumos Bucureștiul surprins de directorul de imagine Adi Pădurețu.

Despre ce este filmul? Cum a apărut ideea?

Gabi: Unde merg elefanții este o comedie-puzzle pe care spectatorii sunt invitați să o pună cap la cap. Este un film despre prietenie și iubire, care poate prinde multe forme.

Am pornit de la multele discuții pe care le-am avut și le mai avem despre liberul-arbitru. Că ...

O convorbire Augustin Cupșa – Ardian-Christian Kuciuk

În familia literaturii române, Ardian Christian Kuciuk (alias Ardian Kycyku) are o poziție aparte pentru că, înainte de travaliul neobosit de traducător între limba română și albaneză, este un prolific autor – prozator, dramaturg, profesor universitar, eseist, editor, dar și realizator de scurtmetraje; un autor bilingv, trebuie spus, pentru că Ardian Kyçyku scrie cu aceeași ușurință în albaneză, limba sa maternă, și în română, limba ...

Răspunsul nu e niciodată mulțumitor. De ce ai plecat? De ce ai protestat? De ce l-ai votat? Sunt de ce-uri care scot la suprafață potențialul epic al unui om. Păi, eu n-am vrut să mă implic, dar... Sau: s-a nimerit ca în ziua aia să trec pe-acolo și m-am indignat că... Sau: a fost o decizie de moment, poate că astăzi nu mai văd lucrurile așa. Sunt răspunsuri volatile, defensive, ba chiar promisiuni pentru un viitor fără legătură cu obiectul întrebării. Puțină lume are curajul să răspundă cinst ...

Experiența feminină a războiului este trăită în două feluri: indirect, prin suferința pe care o resimte cea al cărei soț, tată, frate ori prieten pleacă pe front, cu spectrul unei improbabile reîntoarceri și cea directă, prin participarea, chiar și în marginea liniei de front ceea ce produce o conflagrație. O astfel de ipostază este cunoscută cititorului român, încă de la începutul secolului al XX-lea, în scrieri precum "Balaurul" de Hortensia Papadat-Bengescu, care își găsește sursa documentară ...

Textul care subîntinde par excellence începutul epocii moderne este, cred, Zur Psychopathologie des Alltagslebens (Psihologia vieții cotidiene), publicat de Freud în 1901. Este cartea care, transformându-l aproape peste noapte pe autorul său într-o celebritate, a aruncat o lumină nouă, profund tulburătoare, asupra fenomenelor diverse legate de uitare și de erorile derivate din aceasta (simpla enumerare, fără alte comentarii, a capitolelor volumului este elocventă): uitarea de nume proprii, u ...

Nu poți intra cu forța într-un sistem fără posturi libere... Așa ar zice orice necunoscător al cauzei învățământului și al sistemului în sine. Nu astfel ar spune și cei care suportă lipsa locurilor de muncă, dar și drepturile exagerate ale titularilor care, cu timpul, s-au transferat ori s-au detașat, în interesul învățământului, cică. De când cu greva generală din învățământ de anul trecut, lucrurile au luat o întorsătură neașteptată. Profesorii suplinitori au ajuns într-un punct în care nu sun ...

Anița Vulcan Grigoriu, despre cel mai recent roman al său, Fata cu aluniță, apărut la Editura Tracus Arte, în dialog cu Mihaela Stanciu.

Definiția generică încadrează literatura ca o creație artistică al cărei mijloc de exprimare este limba. Se spune și că literatura este domeniul unei întâlniri, ceva care seamănă cu propria noastră viață, dar e diferită de ea. La tine cum gândește literatura, cu propriile forme sau cu propriile-ți forme?

În cazul meu, propriile forme trec prin formele ...

Gâlcevile literare, ca orice gâlcevi, sunt un soi de fuste ridicate-n cap. Dacă ar fi ceva serios în ele, probabil că măcar o parte s-ar alege cu o urmă de cotor în frunte. Și cum nu sunt ceva serios, nu fac decât să scoată la iveală un soi de frustrare. Cu toate astea, nu le condamn prea tare. Mai mult ca oricare altă pasiune, cea a artistului mi se pare că are o voință proprie de manifestare, greu controlabilă dacă artistul nu-și face constant un reality check. Mi se pare periculos, poate pe ...

Se spunea în trecut că dacă o femeie era violată, era vina ei. Pentru că se îmbrăca provocator poate sau poate s-a dat prea tare cu ruj. "Și-a meritat-o." Iar asta nu o spuneau doar bărbații, ci chiar și femeile. Și aici ajungem, de fapt, la rădăcina problemei tuturor cazurilor de viol, de hărțuire sexuală și așa mai departe: bărbații, în copilărie, în "cei șapte ani de-acasă", sunt educați de mame, de femei. Dacă în trecut femeile gândeau așa în legătură cu un caz de viol, ce fel de educație au ...

Așezată confortabil într-un colț liniștit al vacanței, cu Gala-Dalí de Carmen Domingo în mâini, mă las purtată de cuvinte și de reflecțiile care îmi umplu mintea. Finalul verii vine cu un amestec de melancolie și anticipație, un timp în care mă regăsesc între lectură și gânduri despre un nou început. În aceste ultime zile de relaxare, îmi dau voie să respir adânc aerul libertății, să mă pierd în povești care îmi hrănesc imaginația și să îmi reîncarc sufletul pentru anul școlar ce urmează.

Lectu ...

Bonifacio, sanctificetur… Deschid acest album cam turistic și nu-mi dau seama dacă albastrului îi stă mai bine ca substantiv ori adjectiv. Analfabet vizual, nu știu ce să spun despre fotografiile lui François Balestriere. Mă agăț însă de textele semnate de Marie-Hélène Ferrari. Ca spectator, nu ca știutor: *Arrive le poète, son crayon à la main,/ Le poète ouvre les yeux:/ Ceux des autres avec les siens./ E la boue grise se fend en deux,/ S'ouvre la robe blanche de murs,/ Frôlée des suaves care ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

S-a întâmplat să ajung în Tirana la două zile după ce a murit Ismail Kadare, deși ar fi trebuit să ajung mai întâi în 2015, apoi în 2021, rezidența literară s-a amânat dintr-un motiv sau altul. Dar altfel, îmi doream să văd această destinație înainte chiar să-l citesc pe Kadare, de când am aflat că în Europa, nu departe de noi, se găsește o ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Recunosc că am folosit adesea lecturile ca pe un mijloc de a călători în cele mai stranii și bizare locuri, de a explora teritorii îndepărtate, ținuturi inaccesibile sau pur și simplu de a ajunge acolo unde mi-ar fi plăcut să merg, dar mi-a fost imposibil, la un moment dat. Am făcut călătorii obligatorii, astfel, am rămas un timp captivă în ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Locurile spre care m-a îmbiat Michel Foucault se numesc heterotopii sau "alte locuri" (autres lieux), iar ele se găsesc pe hartă și nu prea. Iată câteva exemple: podul casei bunicilor, patul părinților (în care copilul, sub cearșaf, își desfășoară propriile bătălii cu indieni și cowboyi, sau, pe cearșaf, își îmbracă păpușile), cimitirul, v ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Macondo. Cam greu de localizat, chiar și cu cel mai performant GPS, având în vedere că satul exista doar în mintea lui Gabo.

García Márquez a creat acest loc magic, inspirat chiar de orașul său natal, Aracataca, și de casa bunicilor, în care a copilărit. Eu am ajuns pe la începutul anilor 2000 în Columbia, dar doar în Bogotá, de unde mi- ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

De cele mai multe ori, locurile turistice, generic numite "destinații de vacanță", sunt asociate cu un exotism "domesticit", convențional. Soare, mare, plajă, insulă, iată cele mai la îndemână reprezentări care compun patternul a ceea ce ar trebui să fie ieșirea din rutină. Când o țară sau o localitate primește titulatura "destinație ideală ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Primul impuls ar fi să dau ca exemplu Comoara din insulă de R.L. Stevenson, citită la zece ani și care m-a transpus direct pe corabia piraților. La ceva vreme după lectura romanului am avut un vis care schimba relativ puțin din acțiunea acestuia: spre deosebire de eroul romanului, eu am fost rapid eliminat, înainte să ajung pe insulă (u ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Nu știu cât de bine a zugrăvit Puzo Sicilia în paginile romanelor sale, dar datorită lui am vrut să vizitez această insulă. Mă întrebi de ce și astfel îmi dai ghes pe panta introspecției. Voi fi sincer, deși (poate) n-ar trebui...

Sunt un ciulin răsărit în sudul arid al României, pe care vântul, mai apoi, l-a purtat spre un cartier rău-famat ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

Acum ceva vreme, am ajuns în Albania, iar rândurile pe care le veți citi mai jos mi-au răsunat în minte, ca o chemare. Căutarea orașului natal al lui Ismail Kadare, Gjirokastër, m-a făcut să merg alene pe drumurile de munte albaneze, să îmi bucur privirea de coloritul sătucurilor pitorești și să mă înfrupt din bucuria descoperirii *casei din p ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

De-a lungul timpului, am fost atras de spațiile ficționale îngrădite, înguste, restrânse, de spațiile din realitatea imediată, translatate în ficțiune și purtând urmele unor drame încă vii din istoria umanității. Practic un turism al acestor locuri decupate din realitate și din cărți, iar dacă nu îmi dau seama de când am început să le caut, ex ...

Orice abuz comis de un profesor împotriva elevilor săi (abuz emoțional, fizic sau de altă natură) mi s-a părut dintotdeauna, dincolo de flagranta încălcare a moralei elementare, un caz tipic de rea întrebuințare și de rea înțelegere a ideii de autoritate. Pe scurt, o formă de totalitarism. De dictatură. Un delir al puterii. Când se transformă un șef de stat într-un tiran? Odată ce încetează să fie lider și devine stăpân, satisfăcut de faptul că poziția lui îi poate face pe ceilalți dependenți, c ...

Prima întâlnire a stârnit entuziasm și a adus lume multă în grădina Casei Filipescu-Cesianu, încât nu ne-au ajuns scaunele. Profesori, scriitori, chiar și elevi. Iar timpul a fost scurt.

Maratonul de lectură dedicat Bucureștiului a adus alături opt dintre cei mai cunoscuți prozatori bucureșteni:

Doina Ruști, Cristian Fulaș, Petre Nechita, Ligia Pârvulescu, Liviu G. Stan, Augustin Cupșa, Adrian Majuru și Simona Goșu.

Aceștia au citit din opera lor texte despre oraș, respectiv, viziuni subiec ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

În ceea ce mă privește, e vorba despre Mexic, care este țara mea de suflet. Am ajuns acolo după ce am citit Carlos Castaneda. Nu doar o carte, ci mai multe. Printre care și Învățăturile lui Don Juan. Este vorba de Don Juan Matus. Prin cărțile lui Castaneda am descoperit nu doar o țară, ci mai degrabă o stare cu care am rezonat de la primele ...

Petre Nechita propune să începem de aici:

Și-am citit "...câte puțin, fără grabă, dorindu-mi să lungesc cât mai mult lectura. Când citești ce-ți place, trăiești cu aceeași bucurie și pauzele." (Doina Ruști, Mâța Vinerii)

Uneori, mă imaginez ca regizor al unei reclame pentru o agenție de turism. Mă și văd cum dau indicații actorului principal, văd valiza goală de sub pat. Da, valiza care a adunat praf de când n-a mai fost folosită. Și-i zic: așa, sari peste leneșul ăla de pe pat, două- ...

Între deconstruirea stigmatului identitar și responsabilitate socială

În 2 August s-a comemorat Holocaustul romilor la nivel european. În 2015 Parlamentul European a emis o decizie prin care această dată a fost declarată ca zi europeană de Comemorare a Holocaustului împotriva romilor. În anul 2020 Parlamentul României a adoptat și el o lege prin care aceeași dată a fost declarată ca zi națională de comemorare a Holocaustului împotriva romilor.

Mi-e foarte greu să scriu aceste rânduri despr ...

Despre strada Mântuleasa am citit prima dată în adolescență, în volumul lui Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche, căci casa unchiului Iorgu, moștenită de Pantazi, era amplasată acolo. Cam în aceeași perioadă, la vârsta primelor îndrăgostiri, mă preumblam pe străduțele din apropierea liceului și-am descoperit, într-o bună zi, biserica. Numele ei m-a fermecat dintru început, de aceea am încercat să aflu mai multe despre personajul feminin ascuns în spatele lui – Stanca, soția lui Mantu cupețul ...

Vara este anotimpul cel mai fericit pentru mine. Lentoarea zilelor toropite de căldură se insinuează ca un parfum ce acoperă tot orașul. Bucureștiul pustiit de elevi și studenți se descoperă ca o capitală a nostalgiei fără leac. Traficul se subțiază, trotuarele devin mai largi: spațiul se dilată! Aleile din parcuri freamătă sub cupola de frunze mature, vântul adie ca o promisiune pentru așteptatele furtuni de vară, soarele strălucește cu atâta certitudine, aerul devine palpabil... Totul este sta ...

Am încercat, dar fără succes, recunosc, să descifrez lumea asta în care am trăit și în care știu, mai am foarte, foarte puțin de trăit. Va rămâne până la final indescifrabilă în mare parte pentru mine, dar asta o face cu atât mai frumoasă, mai interesantă.

Puținul timp care mi-a mai rămas îl dedic lumii, acea lume uneori indescifrabilă, alteori interesantă sau mai puțin interesantă, ca o virgulă în interiorul unui text anost.

Îmi iubesc nopțile, nopțile mele fără de somn în care îmi las fața s ...

Cele mai serioase avertizări în istorie pornesc din subteran. Oricând, printr-o bizară inversare de roluri, din subteranul fecund, tranzitează diurnul un neînțeles, un marginal, care devine stăpân absolut. Un refuzat în spațiul normalului, care îl presează să plece acolo de unde a venit, ajunge să guverneze și să-și răzbune pedeapsa milenară și suferințele semenilor din mocirla socială. Românii au fost conduși de un ceferist și apoi de un cizmar, în pragul analfabetismului, timp de aproape 50 de ...

Mă amuză mereu să văd grupuri de turiști din țări străine, din Europa până în Japonia, care nimerindu-se în orașul nostru privesc de jur împrejur cu mare admirație și nu mai contenesc cu laudele. Or fi sinceri, n-or fi? Nu mă interesează. Ceea ce ei nu știu e cu totul altceva. Bucureștiul nu este un oraș construit, deși aparențele asta vor să arate, ci un oraș dărâmat și mai mult de atât, aflat în continuă dărâmare. Casele, bunăoară, unde a locuit familia mea au căzut ambele pradă demolărilor. E ...

Pe 24 iunie este, prin tradiție, ziua solstițiului de vară, definită prin ritualuri ale coborârii, de alungare a soarelui și de chemare a lunii. În multe credințe europene, solstițiul de vară este socotit o poartă care deschide drum de coborâre în întuneric. Personaje fabuloase, descinse din explozia vegetală, populează imaginarul european. Multe vin din simbolismul pitagoreic, unde solstițiul de iarnă e socotit poarta zeilor, iar cel de vară o ieșire destinată oamenilor. Pentru români, în noapt ...

A trecut o săptămână fără TIFF. Un TIFF mai altfel decât toate celelalte, diferit, dar foarte bun și consistent. Cu ce-am rămas după?

Primul TIFF fără tata. Greu de imaginat, și mai greu de trăit. Mi-l imaginam în public sau aducându-i flori Corneliei, la cocktailul de la Chios. A fost greu fără el.

ECHIPA. Cu majuscule, în mod clar. Pentru că toți colegii au fost la înălțime, într-un an complicat pentru mine, cu multe premiere și deplasări.

A fost ultimul an în TIFF Staff pentru Ștefan. Unul ...

Dumnezeu Cel Vechi de Zile, Dumnezeul Testamentului Dintâi este Vocea. Șoptește, adie, curge izvor-șuvoi-pârău în urechile profeților. Întemeiază, pune în mișcare, răscolește lăuntrul, scoate din pământurile nașterii sau din cele ale robiei, îndrumă, poruncește, cere. Adâncește atenția auditivă și stabilește astfel ritmul, cadența relației. Dumnezeu e muzica sferelor, ne învață să-L ascultăm, să nu aplaudăm între părțile concertului, atunci când nu e cazul.

Într-un eseu dedicat antropologiei ...

            Suntem mândri, am redescoperit bucuria de a fi români, uniți în galben, în extaz. Și așa mai departe. Totul după un meci. După o victorie. La următoarea partidă a apărut mesajul unui suporter care e șeruit în masă: învățați-vă copiii să iubească România. Românii parcă sunt din  nou români, nu?! Totul sub auspiciile generației de suflet (e cu majuscule, desigur).

            Mă scuzați, rescunosc, nu mă pricep la fotbal. Totuși, mă întreb cum naiba se ajunge la un moment de o ...

Incredibilul roman al îndrăgitului scriitor columbian, Gabriel García Márquez, a văzut lumina tiparului pe 30 mai 1967, la Buenos Aires.

În anii `60, Gabriel García Márquez era un tânăr scriitor cvasinecunoscut, ajuns în Mexic cu soția sa, Mercedes Barcha și copiii. Poate puțini cunosc că el și familia sa trăiau în acei ani extrem de modest. Din ultimele sale economii a plătit expedierea prin poștă către Editura Editorial Sudamericana din Buenos Aires ceea ce urma să devină romanul vieții lui, ...

Auzisem încă din copilărie despre Sânziene, Rusalii ori Drăgaice, dar nu le înțelegeam sensul. Pentru mine luna iunie era despre Soare, despre libertate și despre flori. În aduc aminte de bunicul patern care creștea la marginea orașului nu mai mult de patru oi sau nu mai mult de patru capre pe care, vara, le ținea cu iarba cosită la serele orașului. Avea el o înțelegere cu responsabila care se ocupa de acele grădini. Pleca dimineața cu bicicleta la care atașa coasa și de care lega și căruțul cu ...

O invitație la o discuție pe tema întrepătrunderii dintre literatură și AI pe care, din fericire, am pututară s-o onorez got me to thinking. Unu’ dintre leit-motivele pe care le tot aud în acest context este că AIu’ nu va putea scrie niciodată cu suflet, rezon pen’care, cel puțin în acest domeniu, omu’ își va păstra preeminența asupra inteligenței artificiale. Găsesc afirmația (aproape) eronată pe multiple paliere.

În al primulea rând, nici noi nu scriem cu suflet, stricto sensu. Dimpotr ...

Întrebarea este una realistă. Pentru oamenii din sfera cititori-oameni de rând normali, și nu cititori-scriitori-librari etc. verbul ‘’a apuca’’ este unul potrivit. Undeva în existența mundană umplută cu serviciu, școală, trafic, cumpărături, gătit, sport, apucăm să ne facem timp și pentru asta. Putem segrega și mai departe, între sexe, pentru cine are mai puțină înclinație spre citit versus orice altceva sau mai multe sarcini casnice decât partenerul și deci mai puțin timp pentru această acti ...

Minianchetă și experiment

Recent am primit invitația de a citi o povestire la Casa Cesianu. Tema este legată de Sânziene, dar încadrată într-un experiment care implică AI. Prin urmare, am început să mă documentez, am sunat câțiva prieteni de la Ficțiunea, i-am rugat să-mi spună cum arată zânele acestea ale solstițiului de vară. Iar finalmente, mefistofelic, am întrebat și un program care folosește inteligența artificială - și iată ce a ieșit:

Cristina Bogdan

Drapate în aripi de flut ...

Scrisul e un sclipici al confesiunii, un plasture al singurătății și un fixativ al tăcerii. Ia să vedem, doar atât? Ridică de jos o carte. Deschide-o oriunde. Un verb prăfuit o să urzească în juru-i un vârtej de frază; pe care, înainte de asta, n-o duceai în cap. Să recunoaștem, chibzuim deseori lexical, de jur împrejurul vreunui substantiv: cuvintele, așa întâmplătoare cum vor fi, ne vând luări de la capăt. Bătrâna lor mamă, etimologia, își crește cu iscusință copiii: cuvintele nu sunt doar un ...

Premiul pentru Narativul Vizual acordat de Revista Ficțiunea în 2024 are patru finaliști:

• două expoziții:

- Expoziția Universul lui Salvador Dalí de la ARCUB

- Muzeul Frustrărilor, realizat de Diana Buluga, Ioana Ofelia, Alexandra Felseghi și Alina Bradu⁠-⁠Pintea la Casa TIFF din Cluj

• doi artiști: Simona Andrei și Bogdan Simion.

Ar trebui să adaug că Simona si Bogdan sunt artiști cercetători, artiști care au capacitatea rară de a combina creativitatea, imaginația, expresia ...

În loc de introducere

Urmând tradiția pernicioasă a românului de a urî capra vecinului, sentiment omniprezent în majoritatea sferelor de activitate din societatea noastră, lumea literară de la noi nu face excepție de la acest fenomen.

Despre spiritul critic al românilor vorbea și Andrei Pleșu într-un articol excepțional din care citez:

*Ca mai toate viciile, și viciul acesta rezultă din supralicitarea unor virtuți. Mai întîi, spiritul critic e resimțit ca simptom al inteligenței. Numai p ...

Cei care au fost vreodată la Kikinda Short, cel mai mare festival de proză scurtă din regiune, îl cunosc pe Srđan Srdić, un excelent prozator și eseist sârb care, pe lângă faptul că scrie out-of-the-box, este și editor Partizanska Knjiga, unde, datorită lui, au apărut în Serbia mai mulți autori români contemporani din noua generație. Așa că Srdjan (la fel ca criticul literar Vladimir Arsenić, partenerul său la editură) ne cunoaște mai bine decât știm noi proza sârbească actuală, foarte puțin tra ...

Eroine de roman! Sintagma asta le și aduce, așezate pe-o tavă, pe Madame Bovary și pe Ana Karenina. Personaje puternice dar și cu vechime. Adevărul este că Emma e mult mai aproape de gusturile mele: libertină, dementă, de-un egoism înfiorător, citită etc.  Se vede c-a depășit demult romantismul. Ea este Flaubert, ca să facem o glumă.

În ciuda modelelor, există multe alte personaje, care rămân pentru totdeauna în mintea unui cititor. Uneori se potrivesc cu un tipar preexistent, cu o tipologie pe ...

"Nimic nu se creează, nimic nu se pierde, totul se transformă."

A zis-o Antoine Laurent de Lavoisier, chimist francez, referindu-se la conservarea energiei, dar, mai degrabă, se știe doar ultima parte a zicerii – nimic nu se pierde, totul se transformă.

Aș vrea să iau întregul citat și să-l pun peste literatura română contemporană. Ajutat de umila mea înțelegere a literaturii, mai degrabă ca cititor decât ca scriitor, aș zice că se pliază. Aproape perfect.

Desigur, acest text este un pos ...

Recent a avut loc Bookfest-ul de la Timișoara. Evenimentul a avut parte de suficientă acoperire în ceea ce privește titlurile scrise de autori consacrați, motiv pentru care nu voi scrie nimic despre asta.

Când s-a anunțat programul, atenția mi-a fost captată de evenimentul editurii Lebăda Neagră, care cauta să răspundă întrebării “Pentru cine scriem?". Mi s-a părut o întrebare foarte bună pentru că e o întrebare care ține cont atât de scriitor, cât și de cititor.

E genul de întrebare pe care ...

Monica Lovinescu este seismograful unei conștiințe atomiste a ceea ce înseamnă o conviețuire organică dintre etic și estetic, fără a cădea pradă vreunei forme de angajare sau de distorsiune a realității în detrimentul unui alt deziderat în afara celui de justiție sociopolitică și de dominație fulminantă a Artei. Născută într-o constelație a conduitei intelectuale, numele de familie i-a asigurat ab ovo un gust vertebral pentru modern, rigoare, prestanță și cunoaștere. Respingerea Monicăi Lovine ...

"Dacă tot pierdem, măcar să câștigăm", spunea un tip grobian într-o reclamă la pariuri.

Și, într-un fel, enunțul paradoxal care i-ar face să se încline până și pe sofiștii antichității, se potrivește de minune situațiunii. Căci, nu-i așa, elefantul din încăperea literaturii române contemporane a început să dea din picioare și să își agite trompa.

Cine câștigă și cine pierde? Dincolo de efectul comic indus de figura de stil mai sus amintită, nu e loc de dubii.

Vă invit să reflectați la ceea ...

Despre trubaduri se spune că sunt inventatorii amorului curtenesc. Dacă această imagine a rămas impregnată în epistemologia tradițională din generație în generație, totuși, nu putem să reducem această imagine a creatorilor lirismului modern din secolele al XII-lea și al XIII-lea la simpli poeți năuci sau la saltimbanci banali, care îngenunchează înaintea doamnelor lor. În acest sens, pentru a ne fixa o imagine clară a poetului medieval prin excelență este necesar să facem o distincție clară în ...

Autobiografismul. Înseamnă lașitate sau curaj? Cred că autobiografismul scris bine, care transmite lucruri memorabile, care te ține în priză și îți transmite senzația de real, de aici-acum, chiar dacă e scris cu secole în urmă, este autobiografismul de calitate. Cel scris cu îndrăzneală. Chiar dacă sunt momente în care realitatea este acoperită de ficțiune: există pauze în realitate, pauze în sensul că nu tot ceea ce se întâmplă în realitate trebuie să fie trecut într-o autobiografie. Poate este ...

Contrar părerii unor anglofoni afoni, istoria romanului e milenară, pentru că deși secolul lui de aur a fost cel romantic (al XIX-lea), trebuie să coborâm mai mult în timp pentru a-i atinge rădăcinile. În Europa, romanul începe cu Chrétien de Troyes și ciclul arthurian, iar în Asia începe cu Povestea lui Genji, scrisă de Murasaki Shikibu. De altfel, termenul de roman provine din expresia « mettre en roman » și anume a traduce în latina vulgară. Autorul nu e mare lucru la începuturi, poate doar ...

Autobiografie, memorii, jurnal, confesiune... Orice cuvânt trimis spre tipar ne mărturisește indirect. Dar, când vrem s-o facem direct, cum mai vorbim azi lumii despre noi?

Dintre toți cei care scriu sub soare, spune Sir Philip Sidney, poetul e cel mai puțin mincinos (...), căci nimic nu afirmă, deci niciodată nu minte. Continuând în mod ludic ideea, proza... minte? Poate că, tratată ca ficțiune și atât, da. Dar ce frumos o face uneori...

Redus la esență, dacă poezia sublimează realitate ...

Florin Spătaru, Viespea de pe limbă, Voxa, 2023

Este un volum de proză scurtă, o gură de aer tare, întocmai ca cel de afară. Povestirile se desfășoară în ritm alert, cadru cu cadru, într-o suită surprinzătoare, care m-a purtat în timpuri și spații variate, atipice. Personaje stranii, ca acel iL of Khan, agent într-o lume a viitorului, transformat din simplu executant în păpușarul principal, imersează realitatea actuală cu o ușurință fermecătoare. Alt personaj recunoaște pe trotuarul de vizav ...

Unul dintre subiectele la modă astăzi, atât în cercurile de literați cât și în cele ale oamenilor cu înclinații tehnice, este cel legat de posibilitatea inteligenței artificiale de a produce literatură. Vorbim despre texte valide literar, nu despre unele care să schițeze o poveste cu un minim de coerență, în general, pentru că așa ceva este probat că AI-ul deja știe să facă. La ora actuală, în arta grafică lucrările generate de AI sunt folosite în diverse domenii, cum ar fi generarea de coperte ...

Iulian Tănase -
Teoria Fricii, Trei, 2023

Teoria fricii e un roman cu o poveste complexă, mizând pe o incursiune insolită prin literatură și prin viață. Complicat pe alocuri, satiric, cu stil jurnalistic și tramă care amintește proza optzecistă. (Ficțiunea)

Dan Pleșa-Miere neagră, editura Vellant. Romanul de debut al lui Dan Pleșa propune un personaj colectiv, surprins în zvârcolirile unor transformări mult prea rapide pentru a fi înțelese pe deplin. Acțiunea pendulea ...

Benzile desenate sunt o artă ce se apropie de perfecțiune pentru că îmbină vizualul atât de prezent în zilele noastre cu multe alte elemente ce îl pot deturna. Din această îmbinare rezultă un drum aparent simplu, dar cu atât mai stropit de obscur.

După treizeci de ani de pauză, Bill Watterson, creatorul mirific al benzii desenate "Calvin și Hobbes" a publicat o nouă carte, o fabulă pentru adulți: Misterele. În colaborare cu caricaturistul John Kascht, o altă artă superbă, caricatura, atât de ...

Interviu cu Radu Popescu, dramaturg, regizor și director al Teatrului Apropo

Salut, Radu. În timp ce căutam pe internet informații despre teatrele independente din România, am dat de un interviu mai vechi cu tine. Era din 2013. De obicei nu citesc interviuri așa vechi în ideea că nu mai sunt de actualitate, că lucrurile s-au schimbat mult între timp. Totuși mi-au atras atenția câteva afirmații și am început să-l citesc tot. Pe măsură ce citeam interviul, încântarea mea era din ce în ce mai ...

Opt ani s-au împlinit în toamna care a trecut de când, într-un 7 septembrie 2015, intram pentru prima dată în clădirea Facultății de Litere a Universității din București. Urcând celebrele ,,trepte multeˮ despre care citisem curios în amintirile absolvenților, culese de oriunde avusesem prilejul, am văzut scris cu roșu, sub un bec, un mesaj mărunt, la vedere și totuși parcă la pândă, un fel de test de atenție ca în experimentele psihologice. Am înțeles după multă vreme că citisem inscripția pripi ...

Pentru mine cel mai important eveniment din 2023 a fost târgul de carte "CartFest", care s-a desfășurat la Tulcea în perioada 14-17 septembrie 2023. În principiu, acest "cel mai important" ar fi trebuit să fie Bookfest-ul sau Gaudeamus-ul, dar Bucureștiul este departe de Tulcea, adică drumul lung și leafa mică, motiv pentru care, ca orice provincial care se respectă, am sărbătorit anul literar loco. La fiesta tulceană de carte nu a venit decât o editură cu stand de carte (Editura Militară), cele ...

Dintre personajele cu care am făcut cunoștință în 2023, în cursul plimbărilor mele mai lungi sau mai grăbite prin fel și fel de păduri narative, mai cu seamă unul mi s-a întipărit în memorie ca o hieroglifă de neșters: este vorba de Ienta, bătrâna care nu poate să moară de tot, din romanul Olgăi Tokarczuk, Cărțile lui Iacob (apărut și în limba română anul acesta, în tălmăcirea Cristinei Godun, la Editura Polirom). Labirintic, cu numeroase fire și paliere narative, amplul roman consacrat de Olg ...

Trăim în plină epocă a confesiunii. Literatura geme de false autobiografii, de povestiri la persoana I, de jurnale și memorii. Dintre acestea cele mai grețoase sunt romanele în care personajul povestește la persoana I lucruri improbabile ori deja narate de alții înaintea lui. Urmează memoriile mincinoase, în care autorul-narator e personaj pozitiv, iar ceilalți toți sunt sub nivelul lui. În fine, mai sunt poveștile teribile, uimitoare prin temă, dar care nu conving (nu au tonul just sau nu doved ...

Prima dată când am auzit de revistă a fost pe când se numea OPT motive și am citit acolo niște lucruri care mi-au plăcut mult. Și aproape instantaneu m-am întrebat ce vrea să spună titlul ei: de ce opt, și de ce motive.

Ulterior am avut și eu bucuria de a scrie în revistă și am aflat semnificația denumirii, dar în momentul în care numele ei a inclus și Ficțiunea, mi-am spus că este mult mai potrivit.

Timpul a trecut și iată că am ajuns la numărul 100 în print și la numărul 200 în onl ...

Iată că "Ficțiunea" a ajuns la numărul 100!

Dacă am fi fost încă în perioada de glorie a printului, poate că cifra asta ar fi trecut drept o cotă banală a unei publicații, dar în actualul context, are ștaiful unui act de dârzenie culturală.

Lansată la apă în pragul naufragiului economic, numit Covid-19, iar acum înfruntându-se cu turbulențele stagflaționiste ale pieței editoriale, "Ficțiunea" se ambiționează să înoate contra curentului, alegând să existe și-n lumea tot mai complicată a cuvânt ...

Mă bucur de avantajul de a citi fiecare articol care ajunge în revistă, iar asta îmi conferă un merit poate nedrept, și anume acela de a fi cel mai fidel cititor al ei. Poate de-asta nici nu mi-e rușine să mărturisesc o anumită nostalgie asumată pentru numele inițial, cel de 8motive învăluite de mister și sete de necunoscut. Coperțile nu dezgoleau intimitatea unui chip autoricesc, ci ilustrau crâmpeie de prin locuri depărtate, fotografii tematice sau mai puțin tematice, perpetuu colorate în nu ...

Apărută într-un moment de cotitură al existenței universale, ne amintim de pandemia de Coronavirus, încă de la primul număr (24 februarie 2020), revista Ficțiunea a impresionat prin diversitatea conținutului, prin densitatea textelor și prin varietatea autorilor publicați. Ceea ce puteau fi identificate ca direcții generale, ulterior, s-au transformat într-un adevărat program – consolidat de aparițiile online și/sau în tipar –, de susținere și de promovare ale artei hibride. Având la bază aces ...

Francezii spun că Le hasard fait bien les choses. Am început să scriu în revista Ficțiunea printr-o întâmplare ce avea să se dovedească fericită. Începusem să scriu în timpul pandemiei de covid, când eram șomer și închis în casă. Fără a fi membru al unui cenaclu literar sau colaborator al vreunei reviste, m-am pornit să trimit dintre creațiile mele publicațiilor literare din țară, cu acel curaj ce mărginește nebunia de care dau dovadă, îndeobște, cei care trăiesc mai mult înăuntrul decât în ...

Ce facem noi, creatorii de ficțiune, atunci când realitatea nu ne mai este de ajuns? Ne punem fustița plisată a lui Alice și acolo, în labirintul de idei, începem să deschidem uși.

Vă invit, așadar, să ne imaginăm pentru câteva clipe acea lume. Ce găsim dincolo, atunci când răsucim în yală cheia veche și grea a imaginației? Lumea nouă care se naște, lumea neverosimilă alcătuită din umbre de oameni și locuri e la fel de fascinantă, nu-i așa, ca orice geneză.

Începe suav, cu o închipuire sau c ...

Cuvintele acestei reclame celebre sunt primele care îmi vin în minte atunci când mă gândesc la grupul Ficțiunea, la revistă și la Asociația Creatorilor de Ficțiune. Eu îl privesc ca pe un fel de rețea socială culturală, răspândită atât prin Facebook, Instagram, Tik-Tok, pe site-urile ACF și Biblioteca de proză Contemporană, însă și în paginile tipărite, reale, de hârtie ale revistei. Manifestul despre arta hibridă, gândurile despre afirmare a scriitorului, reformă a mediului cultural și promovar ...

Mi-am dat seama de marea păcăleală atunci când, destupat și trezit din lâncezeală, am privit inimioarele pe care le cunoștea cândva toată lumea. Poate că unii dintre voi mai știți la ce mă refer: inimioara străpunsă de săgeată, inimioara sinonimă cu iubirea, tatuată pe atâtea brațe musculoase. Inimioarele care zboară în aer când personajele din desene animate se îmbrățișează. Două semne de întrebare incomplete, unite ușor în diagonală. O imagine falsă, o păcăleală pentru că organul care pompează ...

Am spus-o de zeci de ori, am și scris-o în repetate rânduri: încă de când am deschis-o prima dată, am avut certitudinea că "Ficțiunea" este una dintre cele mai atractive, provocatoare și dense reviste din țară. Pentru că m-au încântat imediat diversitatea și prospețimea rubricilor, tinerețea incredibilă a majorității contribuitorilor, entuziasmul nejucat al semnatarilor, dar și seriozitatea cu care, indiferent de vârstă și experiență redacțională, ei își vedeau de singurele chestiuni care contea ...

Mereu mi-am dorit o revistă cu povești fabuloase, cu lume capabilă să se joace, cu oameni entuziaști, care nu și-au pierdut interesul pentru zonele tulburi și misterioase în care imaginația stimulează curiozitatea și îndrăzneala, adică aventura.

O revistă săptămânală presupune o muncă istovitoare, pe care numai niște nebuni sublimi o pot face. Nu puțini. Revista Ficțiunea a apărut de 190 de ori, iar dintre aceste apariții, 100 sunt pe hârtie.

S-au perindat pe aici oameni mulți, în jur de ...

Festivalul de Film Românesc de la Seattle, anul acesta la a zecea ediție, a fost cel mai important eveniment al anului. După ce, 3 ani la rând, cel mai mare festival din lume ca număr de filme, Seattle International Film Festival, a încetat să mai aducă filme românești, împreună cu Otilia Baraboi și echipa nonprofitului American Romanian Cultural Society (ARCS), ne-am spus că dacă nu SIFF, atunci RFF (Romanian Film Festival) sau, și mai bine, și SIFF și RFF. Așa se face că ARCS a început să fina ...

În perioada 22-25 noiembrie s-au desfășurat o serie de evenimente marca revista Ficțiunea. De la discuțiile discrete de la Librăria Academiei (strada Academiei) și până la conversațiile memorabile, la scenă deschisă, din Diverta Lipscani, s-a remarcat un amplu schimb de experiențe culturale, literare și sociale. Opinii din Australia (Luke Carman), povești de viață cutremătoare din China (Marius Balo și Peter Humphrey), texte din Anglia și nenumărate motive pentru a conversa despre proză și des ...

Nu cred că e bine să fii văzut în compania lui Cutare. Nu te asocia cu X! Îți vei pierde reputația bună pe care o ai. E el scriitor talentat, dar e insalubru. Te-ai asociat cu cine nu trebuie. Dacă veneai la mine mai întâi, altfel stăteau lucrurile, dar acum, după ce te-ai afișat cu X-ulescu, mi-e imposibil să mai fac ceva. Sunt doar câteva dintre frazele pe care le-am auzit de-a lungul vieții și mai ales în ultima vreme, spuse în general de persoane care n-au făcut mare lucru la viața lor, nu s ...

Romanul lui Anthony Doerr, câștigător al unui premiul Pulitzer, a stat la baza miniseriei Netflix. Nu am citit cartea, dar chiar și așa, se verifică încă o dată faptul că ecranizările, de cele mai multe ori, sunt mult sub așteptările noastre. Evident, sunt și excepții și îmi vine în minte acum filmul Cel mai iubit dintre pământeni, regizat de Șerban Marinescu, o bijuterie cinematografică. Dar revenind la ușurelul serial netflixcian, vă confesez că ceea ce m-a convins să-mi pierd o zi în care a ...

Ca un bacovian pursânge, pentru mine toamna a fost mereu cel mai frumos și fascinant anotimp. "Niciodată toamna nu fu mai frumoasă,/ Sufletului nostru bucuros de moarte" a scris Arghezi celebrele versuri care deschid un poem pe care-l cunoșteam înainte de a-l fi citit, pentru că așa se întâmplă cu unele texte, sunt concretizări ale unor trăiri pe care le aveai poate de multă vreme. Și cum "scârțâie toamna din crengi ostenite" am auzit de mic, în drumurile spre școală sau în plimbările prin parcu ...

Toamna a devenit un anotimp complicat. Hachițele climei au transformat-o într-un colaj schizofrenic: azi îți ies aburi pe nări, mâine țânțarii îți bâzâie pe sită înviați de-un simulacru de 30 de grade. Bine totuși că lumina i-a rămas nepervertită, încă învăluie detaliile într-un profil mătăsos, odihnitor, gonind acea hiperclaritate agresivă a verii. Și vântul, nici vântul autumnal nu și-a pierdut din particularități. Explorând recent ruinele Curții Coțofenilor, i-am simțit din plin miezul. Cocoț ...

Andrei Ungureanu – Nașterea eroului, BPC, Litera, 2022

Când le-a spus că nu plătește, nu au devenit imediat agresivi. Se așteptau la asta. Negrii ăștia sunt ai dracu’ rău, dacă te uiți în gura lor sunt săraci lipiți, nici n-au după ce bea apă. Și totuși îi vezi cu haine bune, cu telefoane, cu ceasuri, cu dinți albi și întregi ca niște perle. Arabii, berberii, maghrebienii erau mici și slabi pe lângă ei, nu cu pielea închisă la culoare din naștere, ci arși de soare, cu dinți lipsă și riduri. A ...

Întâlnindu-mă nu demult cu Teleșpan, m-a rugat să citesc o povestire pe care tocmai o publicase. Când se întâmplă așa ceva e vorba despre o schimbare, despre o incertitudine și, cum Teleșpan mi-a fost student, i-am spus de-a dreptul că sofisticăriile nu-l prind. Desigur, niciun scriitor nu vrea să-ți afle opinia, ci vrea să-l lauzi, dar nu așa, oricum, ci de la genial în sus. Și chiar și-atunci va fi nefericit, pentru că nu i-ai spus că el e unicul scriitor de pe pământ. Prin urmare, ce face un ...

Cosmin Perța despre Translucid de Ligia Pârvulescu

În distopia Ligiei Pârvulescu lumea este condusă de "pozitiviști", intelectualii fiind considerați nocivi și exterminați progresiv. Industria care prosperă este cea pornografică, atât pe ecrane cât și în viața de zi cu zi, mai mult de jumătate dintre femei fiind lucrătoare sexuale. Pe acest fundal viața și lumea se desfășoară în continuare, cu prietenii și ranchiune, cu iubiri și despărțiri, cu încercări disperate de supraviețuire a unor indi ...

Deși nu am putut ajunge și la alte spectacole destinate în special copiilor, m-am bucurat să devin parte a sensibilelor Povești invizibile ale Mihaelei Michailov. Pe tiparul unei călătorii atipice și spectaculoase (cum altfel decât inițiatice?), mini-echipa inimoasă de la Teatrul GONG Sibiu și Centrul de Teatru Educațional Replika din București pune în scenă mai mult decât povestea unei fetițe nevăzătoare, care alături de mama sa exersează un joc special pentru urechi și degete ce îi permite s ...

La rădăcina artei imersive se află progresul tehnologiei militare. Armata a fost "vatra" esteticilor imersive, cunoscute în sens larg ca instalații multisenzoriale, fiind folosite în pregătirea tactică din industria postmodernă a războiului.

Din acest punct de vedere, "Voices of War", instalația audio creată de Cosmin Perța și de compozitorul ucrainean Denis Vasiliev, se cuplează direct la matricea speciei artistice, utilizând ca mediu sonor înregistrări audio raw, fără stilizări, din timp ...

Ca spectator mai mult sau mai puțin critic, dar cu siguranță nostalgic (cursul masteral numit Interpretarea textului dramatic, la care a trebuit la un moment dat să renunț, exclusiv din rațiuni de normare universitară, a fost, de departe, cursul pe care l-am regretat cel mai mult; în mod evident, însă, atât pasiunea veche pentru artele spectacolului, cât și impulsul de a scrie, din când în când, despre ele nu s-au estompat deloc), și în acest an de FITPTI mi-a fost greu să aleg din oferta mai ...

Cu siguranță știți tabloul. A avut și el soarta Mona Lisei, adică a devenit în ultimii ani subiect inepuizabil de meme-uri și parodii pe platformele social media. Un ulei pe pânză care înfățișează patru personaje într-un restaurant din centrul orașului, văzute prin fereastra mare de sticlă a unei cafenele.

Hopper spunea că "Nighthawks" a fost inspirat de un restaurant de pe bulevardul newyorkez Greenwich, aflat undeva la întâlnirea a două străzi. Doar că, în momentul în care privim tabloul, in ...

Puține cărți m-au cutremurat în ultima vreme ca Un altfel de jurnal. Ieșirea din timp (Humanitas, 2016) a lui Matei Călinescu. Câtă reziliență în fața durerilor vieții aruncate în el pe nedrept și de-a valma, ca niște bolovani, câtă demnitate în felul de a-și purta crucea până la capăt fără să crâcnească și câtă seninătate în a privi direct chipul Morții – găvanele umplute cu întuneric din craniul ei, scrutându-l din penumbra fiecărei zile rămase – fără să implore în genunchi clemență sau o zi ...

Cel mai important e ca personajul să fie viu, credibil, să cuprindă cât mai mult din ceea ce ne face oameni. Am oroare de personaje-șablon, simple păpuși de paie menite să exprime o idee, să personifice o trăsătură dominantă de caracter. Cu cât intră mai multă viață într-un personaj, cu atât e mai reușit. De asta e atât de complicat să creezi personaje mari, pentru că în câteva zeci/sute de pagini trebuie să zidești o viață.

Cred că cel mai reușit personaj este Alexandru Gava, din ''Gava nebu ...

Regizor, director artistic al Companiei 28 & Cie des Ogres, Eugen Jebeleanu a pus în scenă un număr impresionat de spectacole, în țară și în străinătate.

Proiectul său, Căpcăuni, a fost recompensat de către Fédération d’Associations de Théâtre Populaire (FATP). A colaborat cu Opera din Lyon pentru I Was Looking at the Ceiling and Then I Saw the Sky, de John Adams. În 2020, și-a făcut debutul ca regizor de film cu lungmetrajul Câmp de maci, o poveste curajoasă, cu mesaj percutant, recompens ...

Cel mai important e ca personajul să fie viu, credibil, să cuprindă cât mai mult din ceea ce ne face oameni. Am oroare de personaje-șablon, simple păpuși de paie menite să exprime o idee, să personifice o trăsătură dominantă de caracter. Cu cât intră mai multă viață într-un personaj, cu atât e mai reușit. De asta e atât de complicat să creezi personaje mari, pentru că în câteva zeci/sute de pagini trebuie să zidești o viață.

Cred că cel mai reușit personaj este Alexandru Gava, din ''Gava nebu ...

Regizor, director artistic al Companiei 28 & Cie des Ogres, Eugen Jebeleanu a pus în scenă un număr impresionat de spectacole, în țară și în străinătate.

Proiectul său, Căpcăuni, a fost recompensat de către Fédération d’Associations de Théâtre Populaire (FATP). A colaborat cu Opera din Lyon pentru I Was Looking at the Ceiling and Then I Saw the Sky, de John Adams. În 2020, și-a făcut debutul ca regizor de film cu lungmetrajul Câmp de maci, o poveste curajoasă, cu mesaj percutant, recompens ...

Un subiect care este în centrul atenției presei de o bună perioadă de timp este chiar decizia de a urma studii universitare de doctorat a acelor oameni care au sau pretind că au capacitatea de a cerceta și, apoi, de a crea ei înșiși idei care să reflecte adevărul absolut. Vrând, nevrând, doctoratele fac și ele parte, la rândul lor, din literatura de specialitate. În mod normal, altădată, un om la o mie avea doctorat. Astăzi situația s-a schimbat radical, pentru că legea permite acest lucru. Core ...

Ai ori n-ai treabă, eu sunt miercuri, 13 septembrie, la ARCUB, pe Lipscani 84-90, de la 18.00, cu "poetic. interfața sonoră" în versiune de performance pentru momentul de poezie experimentală din FIPB ediția 13. Sunt flatat că povestea mea intră lângă prestațiile cu care vin Artur Cojocaru (Republica Moldova), Sorin Despot (România), Mircea Dan Duță (România), Dumitru Fanfarov (Republica Moldova), André Ferenc (România), Silvia Grădinaru (România), Mugur Grosu (România), Benji Horváth (România), ...

Povești

A fost odată ca niciodată o perioadă inocentă din viața umană, o perioadă care își lasă amprenta mai mult decât pare, o perioadă a cărei trăire reverberează necontenit înăuntrul oamenilor.

Copilăria

Copilăria, în care totul este posibil, în care ne simțim nemuritori și infiniți, în care totul este o poveste. Copilăria, în care niciun vis nu e imposibil.

Copilăria, primul filtru al vieții prin care cunoaștem lumea. Acest întâi contact dintre copil și viață este unul extrem de ...

Încălțămintea a reprezentat de-a lungul timpului un mod de exprimare și de afirmare pentru diferite societăți, clase sociale sau grupuri. Modul de trai, starea socială a individului, epoca din care face parte acesta are un impact hotărâtor asupra elementelor de vestimentație. Cuvintele referitoare la acestea sunt dovezi ale transformării elementelor de cultură și civilizație. Trebuie să se țină seama neapărat și de momentul istoric al apariției, dar și de împrejurarea în care este întrebuințat. ...

Pe data de 23 Iulie, 2023, s-a încheiat la Craiova "Festivalul Internațional Adrian Păunescu, ediția a IX-a". Evenimentul a avut în cadrul său și un concurs de poezie. Care m-a lăsat complet dezgustat de situația sa pur românească, făcându-mă să-mi dau seama că aceste "concursuri" mai mult strică decât să îmbunătățească statutul literaturii.

Pentru început, trebuie să precizez faptul că am participat și eu. Regulile erau simple – maximum trei poezii, neîngrădite de criterii specifice, și o scur ...

Acum aproximativ patru ani de zile, am luat decizia de a realiza o teză de doctorat despre festivalurile de muzică de la noi din țară. Inițial, am crezut că va fi un subiect ușor, facil de realizat, mai ales că în România nu exista o asemenea lucrare. Considerând că experiența personală de festivalier mă va ajuta, m-am apucat de treabă. Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea academică, mi-am dat seama că ce vreau eu să fac este destul de dificil de făcut. În primul rând, datorită u ...

Era miezul zilei când Ionescu se desinucise. Pe malul Dâmboviței, între Tribunal și Biblioteca Națională, chiar în mijlocul unui silogism în care își ținea cu greu echilibrul, și pe lângă care treceau mașinile în viteză.

Era înfășurat în gânduri și în haine gri și pardesiu deasemenea gri cu vergi, ghete negre și pălărie maron, ceea ce ar fi trebuit să îi mire pe puținii trecători de la ora aceea. Nu se mira nimeni, nici măcar cetitorul care de vreun secol își tot deparazita creierul. Oamenii în ...

Peggy Jones, o doamnă de 64 de ani din Texas, tunde gazonul din spatele casei când îi cade în cap, din cer, un șarpe, care i se încolăcește de mână tot mai strâns, scuipându-i venin în față. Deodată, tot din cer, se năpustește asupra ei un șoim, care-i smucește brațul pentru a înhăța șarpele, zgâriind-o cu ghearele și bătând-o cu aripile. Se înțelege că șoimul își scăpase prada în timpul zborului și acum încerca să o recupereze, lăsând-o pe Peggy însângerată și panicată, înainte de a fi transpor ...

Grafemul trubadur (din fr. veche trobar, în langue d’oc, înseamnă "a găsi", "a crea", în sensul poetic și muzical, căci artei trubadurești cele două practici sunt indispensabile), indică, în imaginea și, implicit, în memoria oamenilor, portretul unui bărbat medieval care compune poeme de dragoste (amour courtois) iubitei și chiar metresei sale. Prin urmare, nu este de mirare că mulți nu au auzit niciodată de "femei trubadur", cunoscute ca trobairitz. Termenul "trobairitz", din punct de v ...

În anii interbelici se înregistrează o schimbare a paradigmei în ceea ce privește imaginea femeii. Vestimentația îi permite dinamismul, rolurile secundare nu-i mai sunt pe plac, iar tunderea părului scurt e un must. Femeia interbelică își permite să fie dizgrațioasă, își propune să fie independentă și să trăiască totul la intensitate maximă. Își dorește roluri principale. Și atunci, de ce este soția lui Stamate, soția lui Stamate? De ce nu i s-a atribuit un nume, o voce, o figură?

În cazul ...

Titularizarea a devenit în ultima vreme punctul cheie în a lovi profesorii, dar și cel mai comentat eveniment înainte de începerea concediilor de care toată lumea se bucură, în afară de profesorii suplinitori.

S-au creat o grămadă de stereotipuri în jurul acestui (examen), și, de aceea, multora li se pare banal și oportun să comenteze capacitatea dascălilor, gândindu-se că este atât de ușor, încât un copil de clasele V-VIII poate rezolva un număr foarte mic de cerințe. În societatea de azi, fie ...

Premiul Ficțiunea pentru operă de popularitate - fotografie urbană

Categoria Ficțiune de popularitate a avut următoarele Nominalizări: Dana Ștefănescu pentru fotografie urbană, Iulia Șchiopu pentru portret de păpușă, Florin Spătaru pentru Greier de topaz, roman apărut la Litera în Biblioteca de Proză Contemporană, și Gabriela Boangiu pentru seria zodiacului, text și desen, din expoziția Călătorind prin lume cu zodiacul la rever, Craiova, 2022.

Ileana Marin, video

Decizia a fost foar ...

Premiul Ficțiunea pentru "Creație hibridă - cu valoare de manifest": Pescărușul (Cehov)

Spectacol excepțional, cu mijloace psihanalitice asimilate matur, natural și subtil folosite, Pescărușul de la TNB, în montarea lui Eugen Jebeleanu, a fost evenimentul artistic cel mai însemnat al anului trecut.

Treplev (interpretat de Niko Becker) e aici o proiecție a istoriei pe care o trăim, de megalomanie și disperare, în care ego este zeul suprem. Cehov însuși înzestrează personajul cu dorința ...

Cum ar fi dacă inteligența artificială ar căpăta conștiință de sine? Ar fi moral să îi refuzăm drepturile și să nu o recunoaștem ca pe o nouă formă de viață? Ar însemna sfârșitul a tot ceea ce cunoaștem până acum? Acestea sunt câteva dintre întrebările cărora jocul “Detroit: Become Human" încearcă să le răspundă.

“Detroit: Become Human" este un joc video de aventură din 2018, bazat pe alegerile jucătorului, dezvoltat de Quantic Dream. Tematica principală a jocului ...

Pentru început, este necesar să spunem faptul că istoria reprezintă o preocupare a geniului uman la care științele umaniste nu vor renunța niciodată. Prin urmare, trebuie să înțelegem că istoria și, mai precis, reflecția istorică (reflecție asupra timpului istoric) se construiește pe surse, studii, cronici și documente (pentru epoca medievală), iar, în acest caz, cantitatea și calitatea surselor este atât de mare încât este imposibil ca știința și, implicit, istoricul să reflecte toate aspectele ...

Premiul Ficțiunea "Cel mai bun final de operă"

Categoria "Cel mai bun final de operă" i-a reunit, în această ediție, la Premiile Ficțiunea pe următorii nominalizați:

Paul Negoescu, pentru regia filmului Oameni de treabă, pe Alexandru Lamba – Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte (Litera, BPC), pe Dora Pavel – Crush (Polirom) și pe Cătălin Ceaușoglu – Șapte povești care nu se termină bine pentru toată lumea (Nemira).

Când citești un roman sau când vizionezi un film, pe lâng ...

Premiul Ficțiunea pentru Stil artistic rafinat și ingenios

Categoria "Stil artistic rafinat și ingenios" i-a reunit pe următorii nominalizați la Premiile Ficțiunea, ediția a II-a: Adi G. Secară – "Horodok" (Ed. Eikon, 2022); Răzvan Mazilu – "Opera de trei parale" (Teatrul Excelsior); Nicolae Vicol – rolul Dr. Wangel din "Femeia mării" de Henrik Ibsen, regia Andriy Zholdak, Teatrul Național "Marin Sorescu" din Craiova; Ștefan Câlția – expoziția "Obiectele restaurării", Iași, 2022.

Nu a f ...

Premiul Revistei Ficțiunea și nominalizare la categoria Operă-manifest a Premiilor Ficțiunea

Meta Vers, volumul semnat de Dan Mircea Cipariu, poate fi considerat un spațiu al ficțiunii, un fel de laborator în care elementele imaginarului și ale realității se amestecă pe cât de ingenios pe atât de credibil. Căutarea tiparului care fundamentează universul unui poet este una dintre obsesiile vechi ale lui Cipariu, temă care a făcut și obiectul tezei sale de doctorat: *Tipare ale imaginii ...

Până nu demult îmi plăcea să citesc romane, să intru în fibra lor nevăzută și să mă transform în plăcintă, în vierme, în moluscă, ascunsă în buzunarele călduțe ale altei minți. Astăzi am pierdut această bucurie. Mi s-a tăiat, mi-a murit impulsul și am uitat nu doar mâinile cele frumoase ale lui Remedios, dar și saliva fierbinte a lui Leopold Bloom, pulpa caldă a vacii lui Isaac Snopes, ochii obloniți a lui Charles Bovary, gustul gurii lui Rastignac, șerbetul alexandrin al lui Balthazar, chiar și ...

După căderea presei scrise. Multe publicații și-au păstrat cititorii în online. Puține însă au reușit să-și păstreze valoarea și mai ales obiectivitatea. O publicație nu mai are de multă vreme rolul de a informa, ci este doar în cele mai multe cazuri doar o platformă pentru injurii și calomnie, pentru promovarea mediocrității. Cunoașteți cu toții cronicile fabricate, interviurile sau topurile de cărți din categoria fake-urilor, preluate exclusiv din câte un grup legat economic.

În acest haos ...

Ștefan-Cristian Grecu

Cărțile prezintă o lume cu adevărat deosebită care se clădește în mințile noastre pe măsură ce dăm paginile. Spre deosebire de un film, în care observăm interpretarea și punerea în scenă a unui regizor, când citim cărți, suntem regizorii noștri și ne creăm propriul fir narativ.

Filmele ne pot ajuta să descoperim cărți noi, iar acțiunea de la Boovie, realizarea unui trailer, are în prim-plan încurajarea elevilor de a citi mai mult și de a trăi experiențe noi, împletind ...

"Greva a început din cancelarie și se va încheia tot în cancelarie" a fost mesajul liderilor sindicali.

A fi profesor în România ultimilor 30 de ani este o cale pe care și-o asumă din ce în ce mai puțini absolvenți. A fi profesor în România înseamnă să nu dispui de resurse materiale în școli, să faci față unei întregi hârțogării care mănâncă din timpul alocat calității educației, să nu ai certitudinea că tu și elevii tăi sunteți în siguranță, să fii paznic în școală (când ești de serviciu pe ...

laudatio

Personajul lui Mircea Cărtărescu, cu identitate nominală întreită – Tudor, Theodoros, Tewodros – este un erou autentic, din stirpea celor capabili să pună lumile în mișcare, să creeze o întreagă istorie, să țeasă povești multiforme, la diferite vârste ale ființei. Biografia personajului și devenirea lui antrenează istorii dintre cele mai diverse, din lumi îndepărtate geografic și spiritual. Identitatea este, prin natura ei, dialogică, iar elementele din construcția protagonistu ...

Zilele trecute, revista "Ficțiunea" a acordat câteva premii, pretext pentru o întâlnire în grădina Casei Filipescu Cesianu din Calea Victoriei. Pentru cine nu știe, revista  este emisă de un grup important (în jur de 400 de oameni), artiști consacrați, din toate domeniile artei, sau  doar persoane implicate într-un fel sau altul în ideea de ficțiune: fotografi, furnizori de conținut artistic, ficționalizatori ai actului cotidian,  exegeți, susținători sau consumatori de ficțiune, conștienți de f ...

Mi-e greu să înțeleg dorința unora de a se numi, singuri, scriitori. Mulți publică sub egida unor edituri obscure texte care nu sunt nimic altceva decât un clișeu teribil de prost. Mai mult, închipuiții scriitori nu s-au atins în viața lor de vreo carte de gramatică a limbii, iar frazele lor par a fi căzute inconștient pe pagini. Nici nu aduc în discuție procesul editorial, care se dovedește de-a dreptul înspăimântător chiar și pentru un ochi neavizat.

Răbdarea, la rândul său, este o chestiune ...

Un fel de perpetuum poeticum fără început și fără sfârșit

Vasile Baghiu

Prinsă în inserții suprarealiste și referințe culturale (de nișă sau în planul vizibilității, însă puse în context relativizant) asociate cu o priză la realitate de tip mizerabilist, detașat și chiar sceptic, poezia lui Adi G. Secară, așa cum o găsim în volumul Horodok, este vie pentru că scanează nu realitatea, nefiind acesta rostul poeziei, ci haloul dintre lucrurile realității. Este ceața după care bănuim exis ...

Andrei Velea (născut pe 3 februarie 1980, la Galați) este cunoscut mai ales ca poet (a semnat șase cărți de poezie), deși a publicat până acum și trei cărți de proză, printre care și romanul #Agora. Democrația nu a fost niciodată mai sexy!, în 2018. a.normal, acest al doilea roman al său, este un roman scris în pandemie care îl continuă pe primul, deși ele pot fi citite complet separat pentru că tratează tematici diferite. Dacă în primul roman cele două personaje (Mădălina și Bogdan) se cun ...

E vremea robelor și-a tocilor aruncate în aer din nou...

Cândva elegantă ținută academică, roba și toca și-au pierdut, din păcate, semnificația originară de absolvire a unei instituții de învățământ superior, căzând astăzi într-un trist derizoriu.

Datând din secolul al XII-lea, odată cu formarea primelor universități europene, sobra pelerină și pălăria de inspirație papală confereau purtătorului gradul de maestru în arta sau știința studiată. Din secolul al XVIII-lea, s-a alăturat vestimentați ...

Am tot vrut să scriu despre greva profesorilor, enervându-mă progresiv, la gândul că toate grevele s-au sfârșit la fel.  Ne aflăm la finalul unei istorii și toate valorile se află în disoluție, mai ales școala, mai ales misiunea dascălului. Dar nicio trecere nu este ca o pagină de carte, pe care o întorci și la revedere! - te afli deja într-o altă lume. Trecerea asta cere timpul unei vieți ori a mai multor generații. În fiecare an se poate face câte ceva. Dar numai prin forța, energia și talentu ...

Pentru foarte mulți, Ploieștiul este un oraș prin care se trece. Un oraș ca o gară. Sau ca o poartă. Nu merg la Ploiești, ci trec prin Ploiești. Primele mele amintiri cu Ploieștiul sunt aproximativ din același registru. L-am descoperit fulgurant, tangențial din trenul București-Iași, în 2006. De atunci, acest oraș, nod feroviar, verigă și punte, mai mereu bornă, rareori destinație, a rămas în memoria mea ca o poartă spre Răsărit. Faptul că era, după București, prima stație din drumul spre ...

Cel mai creativ artist vizual: Tudor Vladimir Panduru pentru semnarea imaginii filmelor R.M.N. (R: Cristian Mungiu) și Metronom (R: Alexandru Belc) – cu referință la filmele din 2022. Un director de imagine de înaltă clasă, care știe să realizeze filmări de atmosferă, să se joace cu încadraturile și să spună povești prin imagini, indiferent de natura filmului. Atenția la detalii și modalitățile de filmare a personajelor fac spectatorul să fie captivat de povestea peliculei.

Cel mai creativ ...

Proiect, proiectorat, proiecție. Sau, spus simplu și la obiect, chintesența delăsării. O trăsătură de caracter deloc străină de “fibra națională" a poporului român. Dar să nu generalizez, ci să vorbesc în nume propriu, așa cum se cuvine.

Recunosc, sunt un caz aparte. În sensul că, dacă un hacker mi-ar sparge parola la telefon, ar descoperi în folderul Notes povestiri și romane planificate uneori până în cele mai mici detalii (inclusiv propoziția de final). *Bine ai venit în șantierul minții m ...

Propunerea mea pentru Premiul Ficțiunea, secțiunea literatură, este cartea lui Ion Pleșa, "Geografia uitării" (CDPL, 2022). Am scris aici recent despre acest volum excelent, care grupează câteva povestiri ce relaționează romanesc în asamblajul cărții. Așadar, nu este un volum de proză scurtă, ci, mai degrabă, la limită, un roman-mozaic, polimorf, în care piesele interacționează prin reconstrucția unei memorii. Cam ca-n Maria Stepanova ("În amintirea memoriei").

Amintirile despre părinții noștri ...

Sunt poet. Nu știu să fac altceva decât să adun cuvinte de pe te miri unde, să le pun împreună și să fac o poezie. Poeziile sunt proiectele mele, unele mai scurte, altele puțin mai elaborate, întotdeauna parte dintr-un proiect mai mare, numit carte. Cărțile sunt proiecte pe termen mediu, după o vreme devin desuete, nu mai au consistența pe care o vreau atunci când le recitesc după multă vreme, dar ele sunt și vor fi istoria mea, scrisă de mine; așa cum am văzut eu lumea atunci, așa cum am simțit ...

Proiect – adică plan, adică intenție, adică un soi de primă idee ce vrea să dea roade, să ducă spre ceva mare, eventual măreț. Poate nu sună rău. Poate unora le sună excelent. Este, totuși, pierdut din vedere un lucru: aceste "proiecte" nu au nimic de-a face cu febra creației, cu impulsul incontrolabil de a așterne ceva-ul ăla pe hârtie, cu obsesia de a scrie, mai pe scurt, cu acel NIMIC din care iese TOTUL. Proiectul înseamnă calcul, iar inspirația este, de fapt, ceva necuantificabil. Apoi, exi ...

De ce adaug Crush-ul Dorei Pavel celorlalte volume ale prozatoarelor pe care le-am inclus în lista proprie de nominalizări pentru secțiunea literară a premiilor Ficțiunea din acest an (pentru curioși: Fără poză de profil, de Anca Vieru, Dezrădăcinare de Sașa Zare și Gene dominante, de Ștefania Mihalache)?! Răspunsul mi se pare că ține de ordinul evidenței – deși se dovedește, bineînțeles, greu de justificat în doar trei-patru paragrafe.

Așadar, foarte pe scurt: ca mai toate ficțiunile ...

Dragă Cancel Culture,

Sau cum ți se mai spune astăzi, rebel fără o cauză. Îmi pare rău că te iau de la treburile tale obișnuite, dară dacă poți lăsa telefonul o clipă și m-ai asculta, nu ai avea atitudinea asta de adolescent încuiat în casa de părinți.

Poți fi rebelă în continuare, nu mă deranjează, însă aș aprecia un pic de decență față de generațiile care au avut grijă să ajungi aici. Știi, noi am crescut un pic altfel, mai libertini, mai slobozi la gură, inventivi și creativi. Am avut gri ...

Citeam mai deunăzi un articol al Doinei Ruști, în care ne propunea un termen nou, Proiectoratul și consecințele acestuia, Proiectocrația.

Recunosc că vederea mi-a jucat o festă și inițial citisem Protectoratul, cuvânt pe care, probabil, creierul l-a recunoscut și deja mintea îmi plecase către Monaco, San Marino sau Oliver Cromwell și mă gândeam sub aripa cui intrase încercata noastră țărișoară. Dar vezi bine că nu citisem corect.

"Istoria în care am intrat poate fi numită Proiectorat", îș ...

Gheorghe Tomozei (29 aprilie 1936 – 31 martie 1997) este un poet și scriitor român, opera sa poetică însumând peste 40 de volume de poezie, printre care și cărți de versuri pentru copii. A cunoscut mari prietenii literare, printre care le menționăm pe cele cu Nicolae Labiș și Nichita Stănescu. Scriitorul a încercat de-a lungul vieții să restituite opera lor, publicând, în calitate de editor, volume comemorative. Este laureatul mai multor premii literare importante, printre care Premiul Uniunii ...

Am avut de multe ori sentimentul că literatura poate salva o lume. Nu lumea – e prea patetic spus și prea idealist. Dar o lume – da. Un oraș, de pildă. O comunitate dornică să își cristalizeze, în acord cu tradiția și identitatea ei culturală, o voce, o prezență, devenind mai relevantă la nivel național. De câțiva ani, "calea regală" pentru mai multe orașe românești a fost reabilitarea monumentelor istorice și redescoperirea sistematică a reprezentărilor mai vechi și mai noi pe care geografia lo ...

Deja au apărut multe articole pe subiectul ăsta și probabil mulți dintre voi nu aveți nevoie și nici chef de încă o părere, dar voi încerca să argumentez. Pentru mine apariția monstrulețului pe nume ChatGPT, împreună cu Ai-ul din spate, îmi sună a problemă pe care noi, oamenii, nu suntem pregătiți astăzi s-o rezolvăm.

După cum știți, nea ăsta le face cam pe toate, mai puțin mâncare. Vorba aia, românească, "de ce e, bă, atât de scump, știe să și gătească?". Ne dă răspunsuri căutând prin milioane ...

Teatrul gălățean, care cunoaște o efervescență cum probabil nu s-a simțit de la înființarea sa, propune o serie de evenimente, experimente și personalități, proiecte cvasiinedite sau chiar unice, săli mai întotdeauna pline, invitații și premii la diverse festivaluri.

Ar fi câteva nume și evenimente de menționat, printre care și nominalizarea la Premiile UNITER a spectacolului "Vrabia" de Leta Popescu, dar în acest an ne oprim la actrița Petronela Buda, care joacă și în mai sus menționatul ...

Îți trebuie ceva sânge în instalație ca scriitor, pe lângă talent și cultură, să ai atâta încredere în forța hipnotică a scrisului tău, încât să fii convins că cititorul, pe care în clipa asta îl porți în înaltul cerurilor, iar în următoarea dai cu el de pământ și îl tăvălești prin noroi și zoaie, nu va abandona lectura, dimpotrivă, va rămâne agățat de ea până la punctul final. Dar Bogdan-Alexandru Stănescu (BAS pentru apropiați) e un profesionist desăvârșit în tot ceea ce face: fie în calitate ...

Vreme frumoasă, relaxare și lucruri pe care avem în sfârșit timp să le facem într-un ritm mai așezat. Lucruri care ne plac și care capătă un farmec aparte în lumina caldă de aprilie, chiar și în zilele în care plouă: nici chiar ploaia nu mai e un motiv să stăm în casă, când putem să savurăm o ceașcă de cafea sau o limonadă la o terasă, în aerul călduț și aducător de mici bucurii anticipative ale verii care deja se apropie.

Este timpul în care îmi place să citesc în natură și chiar să ies cu la ...

Tehnologia a atins deja un nivel avansat în lume, însă nu în toate domeniile. Există câmpuri menite digitalizării, însă arta, de exemplu, nu va putea fi înlocuită sau alterată în mod real de către programe de inteligență artificială precum ChatGpt sau AI. Aici nu intervine arta digitală, creată pe o tableta grafică, deoarece tot omul este cel care creează. Problema reală este preluarea procesului creativ de către inteligența artificială de către un robot, un program.

Geogres Bataille spunea, î ...

Pentru actrița gălățeană Petronela Buda, 2022 a fost anul unei mari reușite. Concursul de monodrame "Bacău Fest Monodrame – 2022" i-a adus mai multe premii. Cel mai important este, desigur, "Marele Trofeu", la care s-au adăugat Premiul actorilor "Dinu Apetrei" și Premiul tinerilor "Ștefan Iordache", toate în cadrul aceluiași festival. Cred că sunt toate premiile din acel festival. Juriul a fost format din criticul Alina Epîngeac, actorul și profesorul Adrian Titieni și actorul și regizorul Alex ...

Popularitatea jocurilor video a crescut considerabil în ultimii ani, mai ales în contextul pandemiei care a dus la creșterea interesului pentru mediile virtuale ca forme de divertisment în timpul carantinei. Dintr-un raport al Romanian Game Developers Association aflăm că numai în anul 2020, 7.9 milioane de români au preferat jocurile video ca principală formă de divertisment. În plus, din ce în ce mai multe medii încearcă să integreze și să utilizeze jocurile video pentru a satisface noile pref ...

Primul nume la care m-am gândit, imediat, pentru Premiile "Ficțiunii" din 2023 este acela al lui Florin Chirculescu (a.k.a. Sebastian A. Corn ori, dacă vreți, Împricinatul de Corn).

Pentru că, indiferent cum semnează și indiferent ce formulă narativă alege, scriitorul cu pricina (sic!) dă efectiv clasă celor mai mulți – de fapt, să o recunosc cinstit, majorității zdrobitoare a prozatorilor debutați după 1990. Pentru că e puternic, credibil și ideativ atât în concentrate ficționale tip *goth ...

Plecând de la postulatul de pe frontispiciul templului din Delphi "cunoaște-te pe tine însuți" și continuând cu paradoxul lui Socrate "știu că nu știu nimic", umanitatea a căutat neîncetat să răspundă la întrebările esențiale în raportarea la univers și divinitate. Cunoașterea, ca demers inițiatic, plasează omul la intersecția între senzorial și rațional, între adevăr și falsitate, între știință și credință. Limitele cunoașterii omenești au fost îndelung analizate în filosofie, metafizică, gnose ...

Din când în când apare câte o noutate care captivează pe toată lumea, iar pe plaiurile noastre care mustesc de specialiști, toți au cel puțin o părere. Foarte puțini chiar înțeleg subiectul despre care se vorbește, dar nu asta e important, ci cum să-ți țipi mai tare părerea. ChatGPT, chatbot-ul bazat pe noul OpenAI, răspunde la întrebări și toată lumea l-a folosit ca să pocnească miștourile și să se chibițeze. Să facem o pauză și să citim un citat din răspunsul lui Steven Pinker la întrebarea le ...

L-am văzut zilele acestea. Îmi propusesem să-l văd înainte de a avea Clubul de Lectură iCarte, iParte, dar abia acum am reușit. Am dat doar 4/5 stele cărții – aș zice din cauza mea, nicidecum a lui Remarque, dar cum la clubul de carte au mai fost persoane de aceeași părere, m-am simțit mai ușurată – cred că din cauză că nu mai diger prea bine cărțile/filmele ce au ca subiect războiul sau holocaustul, pe când în urmă cu ceva ani le tot căutam.

Ecranizarea aceasta de pe Netflix, Doamne, e de Osc ...

Literatura își lasă amprenta în subconștientul și în sufletul omului, încă de la prima "atingere" a esenței sale. Sufletul umanistului, însă, este atins de către conceptul de literatură, nu invers. Pentru a se "revanșa" față de literatură, tânărul umanist își asumă rolul de mască – așa cum spune Roland Barthes în Camera Luminoasă – dezvăluind istoria literaturii, – însemnătatea ei la nivel metafizic, explicarea sa la nivel de simțuri, de filosofie – printr-un singur cuvânt sau un singur tablou ...

Așa cum spunea și Albert Camus, despre lucrurile simple este cel mai greu să vorbim, tocmai pentru că implicațiile lor sunt cele care ne trimit către esența vieții noastre, sau, cum bine spune Heidegger, la originea lucrurilor în sine. Să spunem ce este arta și ce funcție are este complicat doar pentru că nu alegem să ne ducem direct la esența problemei. Avem o lungă istorie întinsă pe secole care ne desparte de ea, mii de sensuri care s-au adăugat și care i-au ascuns adevăratul conținut. Desigu ...

Am citit "Abraxas" vara trecută! Îl cumpărasem la Bookfest, așa cum îți cumperi cărțile pe la târguri, luând aminte la recomandările de lecturi... obligaaatorii! Ceva lansări fuseseră din primăvară, citisem și câteva cronici, care aveau să îmi confirme apoi lectura mea subiectiv admirativă. Dar la Gaudeamus, în toamnă, deja altele erau vedetele. I-am mărturisit acest lucru, cu un soi de regret, autorului, într-un interviu pentru Radio România Actualități în care eu însămi îi puneam de fapt între ...

Andrei Ungureanu, Nașterea eroului, Litera, BPC, 2022 - mi se pare un volum complex, cu o tematică dramatică, pe care îl propun pentru viziunea insolită, puternic ancorată în realitățile pe care le trăim:

Andrei Ungureanu debutează cu un roman despre anarhie și despre criza mondială, despre identitate și despre alteritate. Se observă, deci, la tânărul scriitor o ancorare lucidă în cotidianul imediat, în realitatea crudă a imigranților, în imaginarul periferic etc. O poveste puternică pr ...

Ligia Pârvulescu, Intracranian, Casa de Editură Max Blecher, 2022 - mi se pare un volum remarcabil, pe cre îl proun pentru viziunea insolită:

Lumea Ligiei are nerv, e vie și ne poate salva de noi înșine. Spațiul, la limita distopiei, o zonă dragă ei și implicit și nouă, reușește să ne dea iluzia realității confortabile. Să ne arate că avem o scăpare, că acum, la limita puterilor noastre, după întreagă "moarte" spirituală și trupească într⁠-⁠o realitate bolnavă, merităm să credem. Acum, î ...

Cuvintele Ligiei Pârvulescu par fragile, abia când le privești în ansamblul construcției devin importante. Creativitatea ei e masivă în compoziție și în mesaj.

Romanul Translucid rămâne în continuare unul dintre cele mai novatoare cărți de ficțiune. E o poveste spusă neobișnuit, de o originalitate evidentă. Mi-a scris la un moment dat cineva, care voia să publice niște SF-uri cuminți, în genul filmelor, cu personajul care face și suportă, și pentru că am refuzat, a ținut să-mi spună că și Li ...

Voi propune deocamdată un pictor de unanimă recunoaștere, pe Ștefan Câlția. Mi se pare unul dintre cei mai expresivi artiști, iar anul trecut a fost omniprezent cu expoziții și online. Dintre acestea, expoziția “Însemnări dintr-un timp trăit", de la MNAC , mi se pare una de top. S-a deschis pe 8 decembrie 2022 și va ține până în aprilie 2023, coagulând în jurul ei tot felul de alte evenimente.

Curatori: Alexandra Manole și Cătălin Davidescu

Asistentă curator: Monica Dănilă

Arhitecți: Attila K ...

Mă exasperează moda asta conform căreia nu există cărți proaste. Din păcate, există și sunt multe. Sunt de părere că obsesia asta de a relativiza totul nu duce la nimic bun și mă gândesc mai ales la cei fără ghidare sau mentori. Ei sunt motivul pentru care am avut îndrăzneala să comentez la o oarecare postare cu privire la ce aș vrea să văd mai mult pe bookstagram, că aș aprecia ca recenziile să fie însoțite de o etichetă în plus (pe lângă genul cărții, vârstă recomandată și ce se mai poartă) ...

La căderea cortinei, Scena se întinde cu dezinvoltură, stinge ochii luminoși ai reflectoarelor, se scutură de recuzita inutilă și pornește din loc, pe urmele marilor creativi. Singurătatea îi repugnă, iar apropierea Maiei Morgenstern o bucură întotdeauna, făcând-o să se simtă parte a unui univers profund autentic, în care se împletesc cu o eleganță desăvârșită pasiunea pentru actul artistic nefalsificat și libertatea gândirii și a expresiei.

Aleg pentru săptămâna aceasta textul marii actrițe ca ...

Între creatorii care mi-au atras atenția prin originalitatea expresiei l-aș trece pe Jebeleanu - despre al cărui Pescăruș am scris în nr-ul 116 al revistei Ficțiunea. E veridic, te impregnezi cu toate dramele societății prezente. Obsesia lui Jebeleanu e legata de forme noi. E obsesia lui Treplev. În numele formelor/adică al expresiei poți sacrifica orice. Acesta e rolul avangardei.

Zilele trecute cineva se întreba pueril (poate militant:)) ce înseamnă "cel mai expresiv". Există multe mesaj ...

Cotroceni

Liviu G. Stan

Cum își alegea "victimele"? Cotrobăindu-le prin gunoaie. De două ori pe săptămână ajungea mai târziu acasă decât de obicei. Chiar foarte târziu. Sub pretextul că ieșea la o băută cu colegii (Carina nu părea deranjată) sau că avea o tonă de muncă și un deadline care nu mai putea fi tărăgănat, pornea în incursiunea lui științifică în puterea nopții.

De când firmele de curierat au devenit un organ indispensabil al traiului metropolitan, își spunea el, sacii ...

Merită "Nora. O casă de păpuși" atenția lectorului secolului XXI? Da, pentru că surprinde conflictul interior al unei femei, soție și mamă, care nu se (mai) identifică cu propria sa viață, care are nu doar viziunea, ci și tăria necesară de a realiza că există ceva dincolo de status-rolurile care i-au fost atribuite, că ele nu o definesc întru totul, că ea este o persoană (și) în afara lor. "Asta este minunat! Dar în societatea actuală femeile pot cu ușurință să aleagă cine și ce vor să fie, pot ...

Fiind pasionată de literatura (extrem) contemporană, articolele care răspund interogațiilor mele de cititor sunt cronicile de întâmpinare. Cred cu tărie că literatura și critica sunt interdependente, iar cea din urmă aruncă un fascicul de lumină asupra unor zone care rămân adesea neobservate de un cititor empatic. Gândindu-mă la ce spunea Radu Vancu despre critică, pe care o definea ca ,,o încercare de a privi lumea prin (inter)mediul literaturii", văd critica de întâmpinare ca un instrument fun ...

Efectele invaziei ruse în Ucraina s-au rostogolit și-n industria editorială. Prețul hârtiei a explodat în 2022, înregistrând și creșteri aiuritoare de până la 115%. Iar asta se vede și-n prețul cărților, care produce migrene bugetare scriitorului român. Unele edituri de la noi și-au redus ținta de titluri autohtone anuale, în vreme ce altele s-au ambiționat să înoate împotriva valului inflaționist; ca de obicei, greul a picat pe umerii editurilor mici, încă în convalescență după turbulențele eco ...

Un spectacol de dans conceptual, prezent anul trecut la Festivalului Național de Teatru,  "Înainte de sfârșitul ...(lumii)", a examinat colapsul lumii noastre într-o manieră revelatoare.

După pandemie, după crizele prezentului și pericolul climatic, sfârșitul pare mai aproape, iar Iva Sveshtarova și Willy Prager, folosind dramaturgia croatei Ivana Ivcovic, își proiectează corpurile performative în dioramele 3D ale unei apocalipse anunțate și identificabile. Ne recunoaștem fricile în acea ...

Relația dintre valoare și succes are, în literatura autohtonă, un specific al ei, inconfundabil, de neregăsit în alte literaturi. Avem în vedere, desigur, succesul de vânzări de carte al unor autori, în caz că-i posibil așa ceva pe piața de carte de la noi, dublat-potențat de așa-zisul succes de critică, cuantificat prin cronici elogioase în reviste prestigioase și premii literare naționale.

Ca să putem spune cum se justifică, prin valoare, acest gen de succes, trebuie, bineînțeles, să știm ce ...

Printre spectacolel invitate la Festivalului Național de Teatru s-a regăsit și o adaptare a  romanului lui Orhan Pamuk, Zăpada, în viziunea regizorului polonez Bartosz Szydłowski. Spectacolul a reprezentat o co-producție a teatrelor Łaźnia Nowa din Cracovia, Gdańsk Shakespeare Theatre și Studio Theatre Gallery din Varșovia și Stanisław Wyspiański Silesian Theatre din Katowice.

Narațiunea îl urmărește pe poetul Ka, revenit în orașul său natal, Kars, după mai mulți ani petrecuți în Germani ...

Pentru mine, poezia reprezintă un act intim, personal și individual. Așa am început să scriu, fără prea multă expunere, în afara comunității mele virtuale. Există cenacluri artistico-literare unde am simțit că e vorba de un spațiu în care îmi pot expune creațiile și atât, și comunități unde am cunoscut oameni de care m-am putut apropia, prin scriitura mea, prin scriiturile lor și prin experiențele comune. Pentru mine, comunitățile literare online înseamnă mai mult decât un colectiv de critică li ...

​

​ Copyright: rarumorganic.com

​

"Inima, dacă ar putea gândi, s-ar opri."

​ (Fernando Pessoa – Cartea Neliniștirii)

Deși n-am pus niciodată piciorul pe pământul Portugaliei, unul dintre visurile mele cele mai arzătoare este să vizitez măcar o dată în viață această țară.

Undeva, în regiunea Trás-os-Montes din nord-estul Portugaliei, fără să aibă habar de visul meu, Maria Fernandes inspectează cu atenție și grijă plantațiile de măslini din ...

Mama pune cartofii fierți peste ceapa călită cu boia. Cina noastră e gata. Tata e schimbul 2. La masă îi povestesc mamei că azi la școală s-a întâmplat ceva foarte ciudat cu bibliotecara. Eram pe coridor cu două colege în pauza mare. Purtam cordeluțele, altfel nu putem sta pe coridor. O întreb pe mama dacă are bani să îmi cumpăr o altă cordeluță. Cea pe care o am mă strânge foarte tare, urechile mi se înroșesc. Mama spune că o să vedem. Trebuie să strângem de bani ...

Sarcina de a alege doar trei romane românești valoroase din întreaga listă a aparițiilor romanești ale anului 2022 este una destul de dificilă, însă la adăpostul subiectivității, mă opresc la trei cărți excelente, care mi-au amintit de fiecare dată că ficțiunea reprezintă cea mai seducătoare și totodată cea mai cruntă oglindă a lumii. Primul roman care îmi vine în minte este cel al lui Liviu Ornea, Viața ca o glumă proastă (Nemira, București, 2022). Cunoscând proza matematicianului și, intriga ...

La final de an, am reținut câteva dintre cărțile foarte bine scrise care mi-au trecut prin mână anul acesta. Pe unele le-am citit pentru prima oară, pe altele le-am recitit.

Dintre romanele românești apărute în 2022, mi-a reținut atenția Nașterea eroului, de Andrei Ungureanu, câștigătorul premiului pentru debut în proză la cea de-a doua ediție a concursului "Primul roman" organizat de editura Litera, roman apărut în colecția Biblioteca de proză contemporană coordonată de Doina Ruști. Este un ...

E Crăciunul. La voi vine Moș Crăciun. La noi vin pocăiții. Doamne-ajută! Nu vreau să fiu înțeles greșit, poate par ironic, dar nu sunt. Așa m-am obișnuit, să zâmbesc amar la orice-aș zice de parcă totul e de căcat pe lumea asta. De fapt, culmea, noi aici suntem veseli când vin pocăiții. Suntem optimiști, sărim în sus de bucurie. Dacă avem ghinionul să fim aici de trei, patru, șapte, zece ani știm deja cum o să arate ziua. Pe la ora zece apar pocăiții, țin slujba, cântă, ne fac cadouri. Sunt de l ...

Fiind pasionată de literatura (extrem) contemporană, articolele care răspund interogațiilor mele de cititor sunt cronicile de întâmpinare. Cred cu tărie că literatura și critica sunt interdependente, iar cea din urmă aruncă un fascicul de lumină asupra unor zone care rămân adesea neobservate de un cititor empatic. Gândindu-mă la ce spunea Radu Vancu despre critică, pe care o definea ca ,,o încercare de a privi lumea prin (inter)mediul literaturii", văd critica de întâmpinare ca un instrument fun ...

Cu ceva ani în urmă, asistam la o discuție a unor colege din liceu, ajunsă la punctul de intensitate maximă în care era chestionată existența lui Dumnezeu. În urma unei aserțiuni vehemente, cu rol concluziv, în care existența era fundamental afirmată, a venit și replica menită a lăsa dezbaterea încă nefinalizată: "Și cum rămâne cu copiii înfometați din Africa?!" Cu alte cuvinte, urmând exemplul dostoievskian, întrebarea era menită a chestiona existența lui Dumnezeu, prin raționamentul simplu, co ...

În perioada 7-11 decembrie s-a desfășurat unul dintre cele mai așteptate târguri de carte al acestui final de an: Gaudeamus 2022, ediția 29, la Pavilionul B2 Romexpo.

Scurte considerații.

După Bookfest 2022, târgul de carte Gaudeamus a reprezentat  pentru mine un nou prilej de a întâlni "sub același acoperiș", în acest an, scriitori români contemporani, de a participa direct sau nu la discuții, de a cumpăra cărți etc. Și, desigur, de a aprecia și de a mă bucura de simpla prezență  (în carne ...

Alexandru Papadopol

În ultima vreme m-am gândit la un tip cam tern, din Balaurul (regia: Octav Chelaru), un preot, pe nume Dragoș. În ciuda construcției sale, de tip clasic, cu subiecte de conversație standard și idei cam fixiste, efectele pe care le generează asupra celorlalți fac din el un tip pe cât de obtuz, pe atât de interesant. Cât despre bere, glumești! Nici pe Pompiliu nu l-aș invita! Când ieși la o bere, fiecare încearcă să fie altcineva! Or eu vreau să-l observ, să-l văd interacțion ...

Sunt o cititoare pasionată și pasională. Iubesc și cărțile și mirosul lor, trăiesc în ele, cu ele și dacă le părăsesc, o fac pentru scurt timp, jinduind la clipa întoarcerii. Practic un soi de activism cultural, un misionarism literar, acolo unde îmi fac veacul, printre elevi. În general, îmi iese splendid și găsesc fascinant ceea ce creez în mintea copiilor, discutând despre literatură și despre puterea cuvântului. Am privilegiul să fac ceea ce-mi place. Și nu-mi iese întotdeauna la fel de bine ...

Printre rafturile lungi din lemn de stejar, despre care poveștile locului spun că ar fi fost luate din bătrânul Pod al Mogoșoaiei, am auzit de-a lungul timpului tot felul de voci, prelinse din cărți cu coperte uzate de vreme și de mâinile nerăbdătoare ale cititorilor, și-am întrezărit culorile estompate ale unor veșminte din felurite colțuri ale lumii, purtate de călătorii străini care au zăbovit, mai mult sau mai puțin, prin părțile noastre. În amurg, când ziua se-ngână cu noaptea și lumile com ...

Un filosof pesimist ar deplânge starea societății contemporane, arătând cu degetul, consternat, întoarcerea pe dos a ierarhiei valorilor morale și prefacerea în cioburi a standardelor culturale. E greu să nu-i dai dreptate când vechea dilemă hamletiană a fi sau a nu fi a fost înlocuită de: care dintre foștii soți Reghecamf lovește mai bine cu pumnul?

Însă a existat dintotdeauna o forță motrice care să împingă lumea mai departe, iar din această forță motrice fac parte și scriitorii cu scrisu ...

Provocarea unei dezbateri pe această temă este imensă și binevenită. Și consider că ar trebui să depășească granițele unui singur număr de revistă.

Cred că Arghezi este cel care a făcut categorisirea, apărându-l pe Goga, intrat în tăvălugul vituperant al scriitorilor noii epoci, al cărei exponent autoproclamat a fost Zaharia Stancu, un scriitor altminteri uriaș, deși "desculț". Și care până la sfârșitul vieții a reușit să se încalțe. Pentru că a vrut.

Cred, de asemenea, că se impune să se scri ...

"Îmbătrânesc... îmbătrânesc... Am să port pantalonul suflecat, tineresc."

(TS. Eliot, în trad. lui Mircea Ivănescu)

Florin Spătaru

Îmbătrânirea nu ar trebui să fie o formă de tristețe, pentru că e, de fapt, o transformare din prima clipă a existenței unui om. Încovrigarea unui corp sub acțiunea arzătoare a timpului e perfect normală, la fel cum o viață eternă nu e un paradis, ci mai degrabă un infern. Ofilirea noastră ne face să gustăm cu adevărat fiecare rază de soare. Ia ...

Aș putea citi Dragostea când te doare (carte colectivă), la un vinars, băut undeva, la un foc de tabără, unde se face și gulaș la ceaun. Pentru că nu doar citești poveștile, ci te identifici cu ele, le (re)trăiești, le (re)dai viața. Poți căuta o figura care-ți poate spune și ție povestea, te poate reprezenta cineva, poți adăuga printre povestiri propria mărturisire, fie ea și în gând.

Pentru Translucid de Ligia Pârvulescu se potrivește un vin Rioja, pe o plajă stâcoasă, în locuri prec ...

Principele, de Eugen Barbu, mă transpune în luna noiembrie, pentru că l-am citit în noiembrie și pentru că am ajuns să asociez în mod involuntar schimbarea vremii dinspre toamnă târzie spre iarnă cu degradarea din ce în ce mai accentuată de la curtea misticului principe fascinat (mai mult decât mine) de științele oculte.

În noiembrie, aștept să mă duc la teatru și să descopăr un roman în care să mă transpun cu atâta intensitate, încât să nu mai fac diferența dintre fotoliul confortabil din bi ...

Deseori m-am întrebat în ultimul an și jumătate cât de mulți scriitori talentați a pierdut umanitatea din cauză că erau prea timizi. Îmi amintesc, de pildă, o discuție pe care am avut-o cu unul dintre colegii de la întâlnirile virtuale, în care el și-a exprimat speranța ca următorul atelier să se desfășoare fizic. Reacția mea? "Hell, no", fix în cuvintele astea. Firește, primul lucru pe care l-am avut în minte în momentul acelei replici a fost glosofobia, sau teama mea de a vorbi în public, team ...

Închei investigația mea cu alte 3 întrebări:

1. Putem discuta despre o istorie a literaturii române (în) online?

2. Literatura pe internet – o nouă paradigmă literară?

3. Care sunt funcțiile și raporturile dintre cititor și scriitor în mediul virtual?

Ciprian Handru

Alexandra Olteanu

1. Proiectul unei istorii literare este un demers ideologizat, aglutinat în jurul unor obiective extraestetice. Putem scrie o istorie literară protocronistă, una marxistă, una feminis ...

În continuarea anchetei mele, despre transformarea/adaptarea limbajului literar în raport cu noile media, considerând că literatura pe internet reprezintă unul dintre cele mai generoase obiecte de cercetare ale studiilor actuale. Înainte de toate, se relevă caracterul trans și inter (cultural, național, literar etc.) al literaturii pe internet, precum și caracterul ei hibrid, fluid – ceea ce o va face greu de clasificat..., determinând niște funcții și raporturi (și mai) greu de urmărit: f ...

Dialoguri în scris

Zilele trecute vorbeam cu un prieten despre Cenaclurile literare, întrebându-mă ce mai presupune & (re)prezintă actualmente cenaclul literar, având în vedere social media; așa că i-am scris Cristinei Pașcanu, propunându-i câteva teme de discuție, pe care vi le propun și vouă:

1. Cenaclul literar și/sau cenaclul virtual. Delimitări, ipoteze, funcții etc.

2. De la mentor la administrator de grup (virtual).

3. Comunități literare on-line. Exemple, roluri ...

Ce s-a-ntâmplat?!

Să vă spun eu ce s-a întâmplat cu domnul. A trecut la veganism, asta a făcut. Ce sânge, mai bine o duci cu suc de roșii. Oricum voi, dragilor, de când stați cât e ziulica de lungă pe Facebook și alte locuri de numaidecâtă pierzanie a timpului, vi s-a subțiat sângele mai ceva ca apa de ploaie. Nu mai face efortul să vă vâneze. Hai, apropiați-vă și priviți-l mai bine, și-a retezat caninii, și-a lăsat în amintire un cioc de forma lor, a cărui aparență pe chipul său fantomatic ...

Mi-am luat două zile de vacanță și cum înainte de asta am trecut pe la LITERA să înregistrez un audiobook, după Ciudățenii amoroase, am dat de un roman pe a cărui copertă, pe lângă paharul de vin, fotografiat cu artă, se afla și-o bulină, pe care scria "Carte publicată în peste 25 de țări". Uimitor, nu? Mereu m-au lăsat lampă cărțile de succes, pe care le-am privit cu suspiciune, dar și cu invidie. Iar de data asta, pentru că tot îmi luasem vacanță, am citit acest roman, care și-a făcut loc în ...

Și evit glumele legate de întârzierile de pe tabela cu plecări/sosiri, pentru că nu ăsta e scopul. Mersul cu trenul reprezintă o evadare din realitate și o opțiune pentru a ne regăsi cu literatura. Este singurul mijloc de transport care îți oferă iluzia libertății. Pe scaunul din compartimentul x ești tu, cu o pereche de căști înfipte-n urechi, cu un roman în mâini, citind. În jurul tău, tinerii cu telefoanele pornite, scrollează diferite aplicații social media. Puțin mai în față, un laptop ru ...

Sincer să fiu, m-am gândit și mă tot gândesc la situația aceasta. Cum îl privesc eu pe colegul meu de breaslă? Sunt în stare să fiu sincer față de el? Să-i spun exact ce cred despre cărțile lui? Dacă sunt foarte amabil nu cumva mă prefac? Îl laud, dar nu cumva laudele sunt un fel de mască pentru a nu se vedea cât mă roade invidia? Am mai avut prilejul să spun că este mai bine să fii invidios decât indiferent. Dacă romanul confratelui mă lasă rece, atunci nu am câștigat nimic. Mai bine să mă obse ...

Trăim în mod evident o perioadă de anomalii și descompunere. Totul a accelerat în ultimul deceniu, când egomania a ajuns la exacerbare, potențată în bună măsură de social media. A fost mai întâi vorba despre apariția unor facilități de afirmare a personalității. Prin 2009, lumea privea încă reticent spre Facebook, considerându-l un mod vulgar de manifestare. Mulți se jenau să-și dea numele, să emită opinii. Ca, în scurtă vreme, să înceapă furia scrisului, a mărturisirilor și a fantazărilor, resi ...

Războiul pornit de Rusia în Ucraina pare o "ciocnire a civilizațiilor" între distopiile LSD ale lui Vladimir Sorokin și realismul conspiraționist din romanele lui Victor Pelevin, totul încapsulat în mintea paranoică a unui gnom sângeros care se visa cândva sosia lui Petru I. Haos strategic, debandadă militară, criză pe lanțul comenzii, aventurism terorist – acestea sunt ingredientele care i-au determinat pe experții în istoria războaielor să considere raptul teritorial ordonat de Kremlin ca fiin ...

Dintre romanele care au ca tematică războiul îmi este greu să aleg unul. Și nu pentru că mi-e teamă să le departajez în funcție de autori sau scriitură, ci pentru că subiectul în sine este greu de digerat, mai ales în contextul actual.

Zilele trecute mă gândeam ce să aleg dintre o distopie Fahrenheit 451, două cărți de dragoste: Suflete Zbuciumate și Dragoste în vremea holerei sau Eseu despre orbire? În ultima clipă m-am orientat către romanul lui Jose Saramago în detrimentul celui al ...

Scriu aceste rânduri sub torentul din mass media și de pe rețelele sociale generat de ziua de 24 februarie (ca o bizară, crudă ironie, de Dragobete), când am asistat la invadarea Ucrainei de către Rusia, eveniment care a șters cu buretele, într-o clipă, cei doi ani de pandemie și restricții, ca și cum nu ar fi existat, ca și cum ne-am fi trezit dintr-un tip de scenariu (biopolitic, distopic) în altul, apocaliptic (cel nuclear), scos parcă de la naftalină, din imaginarul Războiului Rece, de care ...

În vremea copilăriei, de cum auzeam de Grecia sau de greci, mă gândeam la o țară cu oameni dezbrăcați și contemplativi, căci crescusem cu Miturile lui Kun, o ediție comunistă, dar ilustrată bogat, cu fotografii de statui antice. Spre deosebire de basmele uzuale, silueta lui Laocoon, ucis de șerpi, te trimitea direct în miezul misterelor. Iar mai târziu, povestea Troiei, muncile lui Herakles sau biografia complexă a lui Artemis m-au dus la un liceu de limbi clasice, cu multe ore de greacă vec ...

Când un conflict pornește de la antagoniști inegali, finalul este previzibil. Arta unui romancier stă în a crea un final surprinzător, care contrazice premiza, ceea ce devine posibil printr-o răsturnare de situație, pregătită subtil de-a lungul întregii povești. Uneori chiar din intrigă. Un război început între forțe inegale e ca o poveste previzibilă, iar elementele care pot răsturna o situație existentă și aflată în plină desfășurare, nu pot veni dintr-o singură direcție. Acestea sunt reguli c ...

Am început anul 2021 citind eseul lui Bernard-Henry Lévy (Acest virus care ne smintește, Editura Act și Politon), scris în prima jumătate a anului 2020 și am sfârșit același 2021 cu Franța împotriva roboților (Tracus Arte), de Georges Bernanos, apărut în traducere românească (Mădălina Ghiu) tot în 2021. Uimitor este că eseul-manifest al lui Bernanos pare mai actual decât al lui Lévy, deși e scris la finalul unui an de mare turnură din secolul trecut, 1944 (apare în 1947). Acest paradox se po ...

Într-o epocă desacralizată, bazată pe consumerism și social media, individul ajunge să-și piardă identitatea reală, prezentându-se ca un avatar într-o societate virtuală. Retragerea din realitate în online duce inevitabil și la discrepanțe, cum ar fi cele dintre omul real și avatar, cel din urmă căpătând dacă nu o individualitate scăpată de sub control, măcar o putere mai mare. Astfel, persoana din fața ecranului devine copia sa. Vorbim despre scindarea eului și crearea unei forme fără fond.

Pr ...

Momentele în care viața ta pare un șervețel de unică folosință nu sunt puține. Te uimește frecvența lor anemică, dar când importanța erupe ca un tremur necontrolat, nu te mai gândești la nimic. Toate întrebările puse devin nisip, te aștepți să mori. Plăcerea intervine după, când sufli din greu, de parcă ai alergat la un maraton. Ai scăpat doar cu o cicatrice sau așa crezi.

Dacă momentul s-a petrecut în doi, acel altcineva deține cheița cutiei tale negre. Chiar și un detaliu te poate destabiliza ...

În ciuda pandemiei sau poate tocmai datorită acestei situații stranii de recluziune și diminuare a activității sociale, anul editorial 2021 a fost unul foarte bogat și cu multe apariții remarcabile. Foarte multe traduceri, reeditări sau opere românești originale care au văzut lumina tiparului anul acesta merită menționate și cu siguranță voi omite unele dintre ele, deși mă voi rezuma doar la ceea ce am reușit să citesc sau măcar acolo unde am certitudinea excelenței.

În privința romanului, cu s ...

Trebuie să mărturisesc din capul locului că acesta nu este tocmai un "bilanț". Sunt doar gânduri răzlețe despre câteva dintre cărțile publicate în 2021 cu care am avut șansa să mă întâlnesc și pe care nu le-am uitat. Există, cu siguranță, multe altele cel puțin tot atât de interesante cu care nu m-am intersectat și, în consecință, lipsesc din lista mea. Tot întâmplarea e de vină.

Dintre cărțile prozatorilor străini traduși în română anul acesta, printre cele memorabile se numără – după părerea ...

În ciuda pandemiei sau poate tocmai datorită acestei situații stranii de recluziune și diminuare a activității sociale, anul editorial 2021 a fost unul foarte bogat și cu multe apariții remarcabile. Foarte multe traduceri, reeditări sau opere românești originale care au văzut lumina tiparului anul acesta merită menționate și cu siguranță voi omite unele dintre ele, deși mă voi rezuma doar la ceea ce am reușit să citesc sau măcar acolo unde am certitudinea excelenței.

În privința romanului, cu s ...

În anul care tocmai se încheie aș zice că nu am reușit să citesc cât aș fi vrut. Relația mea cu piața de carte a fost una precară. Am vizitat mai puțin decât de obicei librăriile, am cumpărat mai puțin acele cărți de ultimă oră, cu filele lor de un alb pur, electric, emanând mirosul proaspăt al tiparului și mai multe cărți vechi, ponosite, îmbibate de mucegaiul umed al anticariatelor. Mai mult, am cumparat puține cărți pentru adulți și infinit mai multe cărți pentru copii. Însă dintre volumele p ...

În ceea ce privește volumele de proză apărute anul acesta în România, poate că cea mai mare reușită a pieței de carte românească este colecția Biblioteca de proză contemporană, de la editura Litera. Din această serie, începută cu reeditarea romanului Doinei Ruști, Omulețul roșu, trebuie obligatoriu menționate și alte două volume, ambele aparținându-i scriitorului Radu Aldulescu. Primul la care ne referim este și el o reeditare, Sonata pentru acordeon, volum care marchează începutul unui no ...

Vom începe prin a menționa romanul câștigător al concursului organizat de Ed. Litera: Translucid de Ligia Pârvulescu, roman de debut. Noutatea mesajului cărții vine din capacitatea rară de a sintetiza mai multe voci, căci prozatoarea face dintr-o galerie mare de personaje unul singur, subtil și modulabil. "Translucid are toate atuurile pentru a fi un roman de succes" ne informează Claudiu Komartin pe coperta a patra. Romanul complex este cu siguranță o referință a anului.

Acest al doilea an p ...

2021 a fost anul extremelor, cu cele mai mari închideri, restricții și discriminări, dar și cu perioade în care actele obișnuite de altădată au părut acum gesturi de mare libertate (de exemplu a merge într-o vacanță în țară cu familia, a merge la un restaurant, a intra într-o librărie, teatru, cinematograf etc..). Cuvântul anului (vaccin) a fost unul hiperîncărcat cu energii negative, capabil să dividă societatea, familiile, prietenii de altădată. Până în 2021 nu am știut că lumea s-ar putea div ...

Lista mea de lecturi în acest an s-a concentrat preponderent pe recitiri, revizitarea unor scriitori pentru care fascinația mi-a rămas neștirbită, cum ar fi Cormac McCarthy. Deci, relația mea cu aparițiile editoriale ale anului a fost una nițel sporadică.

La capitolul literatură română contemporană, moderând diverse evenimente ale Ed. Litera, am dat prioritate colegilor mei de colecție (Biblioteca de Proză Contemporană). Ligia Pârvulescu a debutat impresionant în proză cu "Translucid", o distop ...

Ce s-a întâmplat în acest an al ușilor închise? Ce-am citit, ce mi-a rămas în minte? Uitându-ne la recomandările revistei noastre, putem constata că cea mai des invocată carte a fost Treisprezece, un eveniment al genului fantastic, în linia scrierilor tradiționale, cu viziuni noi, gustate de public divers. Putem vorbi, de asemenea despre romanele lui Javier Marías, adeseori recomandate sau recenzate în paginile revistei, toate apărute la Litera, ca și menționata carte colectivă, *Treisprezece. ...

În ceea ce privește volumele de proză apărute anul acesta în România, poate că cea mai mare reușită a pieței de carte românească este colecția Biblioteca de proză contemporană, de la editura Litera. Din această serie, începută cu reeditarea romanului Doinei Ruști, Omulețul roșu, trebuie obligatoriu menționate și alte două volume, ambele aparținându-i scriitorului Radu Aldulescu. Primul la care ne referim este și el o reeditare, Sonata pentru acordeon, volum care marchează începutul unui no ...

Vom începe prin a menționa romanul câștigător al concursului organizat de Ed. Litera: Translucid de Ligia Pârvulescu, roman de debut. Noutatea mesajului cărții vine din capacitatea rară de a sintetiza mai multe voci, căci prozatoarea face dintr-o galerie mare de personaje unul singur, subtil și modulabil. "Translucid are toate atuurile pentru a fi un roman de succes" ne informează Claudiu Komartin pe coperta a patra. Romanul complex este cu siguranță o referință a anului.

Acest al doilea an p ...

Viteză. Acesta este cuvântul care îmi vine prima dată în minte când mă gândesc la trăsătura care caracterizează cel mai bine timpul, timpurile în care trăim. Totul se desfășoară cu mare viteză, comunicarea este practic instantanee, printr-un clic al mouse-ului poți ajunge oriunde în lume și poți vorbi cu oricine, capacitatea de interconectare a crescut fantastic – și toate prin acest mouse, un "animal" mic, șoarecele, care a înlocuit caii și poștalionul și care are o viteză incomparabil mai ...

Trebuie să mărturisesc din capul locului că acesta nu este tocmai un "bilanț". Sunt doar gânduri răzlețe despre câteva dintre cărțile publicate în 2021 cu care am avut șansa să mă întâlnesc și pe care nu le-am uitat. Există, cu siguranță, multe altele cel puțin tot atât de interesante cu care nu m-am intersectat și, în consecință, lipsesc din lista mea. Tot întâmplarea e de vină.

Dintre cărțile prozatorilor străini traduși în română anul acesta, printre cele memorabile se numără – după părerea ...

În anul care tocmai se încheie aș zice că nu am reușit să citesc cât aș fi vrut. Relația mea cu piața de carte a fost una precară. Am vizitat mai puțin decât de obicei librăriile, am cumpărat mai puțin acele cărți de ultimă oră, cu filele lor de un alb pur, electric, emanând mirosul proaspăt al tiparului și mai multe cărți vechi, ponosite, îmbibate de mucegaiul umed al anticariatelor. Mai mult, am cumparat puține cărți pentru adulți și infinit mai multe cărți pentru copii. Însă dintre volumele p ...

Înainte să-mi bulversez atenția cu diferite tipuri de ecrane, încă din vremurile când cartea însemna un mister pentru mine, am fost o mare ascultătoare de povești. De cele mai multe ori ale bunicii, care îmi povestea în fiecare seară câte o întâmplare din viața ei de copil de la sat sau câte-o poveste interesantă din timpurile ei de croitoreasă a Brașovului interbelic. Primele prințese cu care am făcut cunoștință au fost cele cu mănuși lungi, din dantelă, pe care un material le "îmbrăca" cu totu ...

Lista mea de lecturi în acest an s-a concentrat preponderent pe recitiri, revizitarea unor scriitori pentru care fascinația mi-a rămas neștirbită, cum ar fi Cormac McCarthy. Deci, relația mea cu aparițiile editoriale ale anului a fost una nițel sporadică.

La capitolul literatură română contemporană, moderând diverse evenimente ale Ed. Litera, am dat prioritate colegilor mei de colecție (Biblioteca de Proză Contemporană). Ligia Pârvulescu a debutat impresionant în proză cu "Translucid", o distop ...

Ce s-a întâmplat în acest an al ușilor închise? Ce-am citit, ce mi-a rămas în minte? Uitându-ne la recomandările revistei noastre, putem constata că cea mai des invocată carte a fost Treisprezece, un eveniment al genului fantastic, în linia scrierilor tradiționale, cu viziuni noi, gustate de public divers. Putem vorbi, de asemenea despre romanele lui Javier Marías, adeseori recomandate sau recenzate în paginile revistei, toate apărute la Litera, ca și menționata carte colectivă, *Treisprezece. ...

2021 a fost anul extremelor, cu cele mai mari închideri, restricții și discriminări, dar și cu perioade în care actele obișnuite de altădată au părut acum gesturi de mare libertate (de exemplu a merge într-o vacanță în țară cu familia, a merge la un restaurant, a intra într-o librărie, teatru, cinematograf etc..). Cuvântul anului (vaccin) a fost unul hiperîncărcat cu energii negative, capabil să dividă societatea, familiile, prietenii de altădată. Până în 2021 nu am știut că lumea s-ar putea div ...

În ultima vreme au apărut și la noi audiobookurile, iar cererea este în creștere. Există platforme specializate, forma cărții s-a diversificat. De la pdf-urile care circulau mai mult între noi, s-a ajuns repede la e-pub-uri, iar mai nou la audiobookuri și la video bookuri. Platforme specializate pun la dispoziție mii de cărți, pentru un abonament mic. În general, cu 10 euro poți să te abonezi o lună și să descarci tot ceea ce-ți trece prin minte. Ai vizitat vreodată un asfel de site? Recent, V ...

Cei mai mulți oameni te îndeamnă să fii curajos și să-ți urmezi visul până la capăt. Dar acest vis uneori nu duce nicăieri, este doar un vehicul defect. În plus de asta, idealurile, mai ales cele clădite cu pasiune și cu ambiție, dau dependență. Ți-ai dat seama că dorințele tale sunt doar utopii, dar nu te înduri să le părăsești. Ai muncit pentru ele, ai investit energie, timp, bani. Cum să renunți?! Și totuși abandonarea unui drum, de multe ori are beneficii nebănuite.

Renunțarea este la fel d ...

​ De fiecare dată când aflu că se lansează un nou tv show pe platforma Netflix, orizontul meu de așteptare se configurează pe baza a două idei: în primul rând, serialul va fi accesibil unui public foarte larg (de multe ori, indiferent de vârstă, educație sau interese, ceea ce ne apropie este întocmai impetuozitatea cu care vrem să ne detașăm temporar de toate aceste forme identitare de suprafață, pentru a ne "goli" mințile și pentru a deveni spectatori pasivi) și, în al doilea rând, respecti ...

Rețelele de socializare au scos la iveală un simptom al lumii contemporane, foarte elocvent pentru modul în care a evoluat societatea în ultimele decenii: specialistul de internet. Internetul, ca orice unealtă, este una ce poate fi folosită în mai multe sensuri: este foarte utilă atunci când știi ce să așteptări să ai de la ea și cum să o folosești, dar poate deveni și o armă fatală îndreptată chiar împotriva ta însuți, atunci când o utilizezi defectuos. Iar pentru că informația este pretutinden ...

Lumea digitală are propriile reguli de funcționare, comportamente așteptate, tolerate sau interzise, precum și sentimente, nostalgii sau proiecții mentale aferente. Adeseori, lumea virtuală, cea modelată prin activitatea noastră în rețelele sociale, forumuri, grupuri de discuții, bloguri, vloguri și altele asemenea este opusă conceptual lumii reale. "Ați vorbit online sau față în față?", "Este un mare influencer, dar în lumea reală este timid", "Suntem prieteni doar pe Facebook" sunt câteva di ...

Dacă mâine aș fi aleasă președinte, i-aș chema la o vorbă pe parlamentari, orice culoare politică ar avea, și le-aș spune cam așa: stimați domni parlamentari, aleși prin voința națiunii române, de bună voie și nesilită de nimeni, lăsați gâlceava înțeleptului cu lumea, că sunteți orice numai înțelepți nu, și hai să trecem la treabă! Adică să facem o strategie de țară. Putem avea independență energetică? Putem deveni un hub regional? Putem da lumii artiști de valoare? Putem da lumii tehnologie? Pu ...

Cătălin Ghiță

Nu știu, sincer, care ar fi cea mai bună poveste pe care o cunosc (aleg să interpretez substantivul în contururile generoase ale unui "scenariu ficțional", nu ale unei narațiuni strict fabuloase). În mare măsură, aceasta se datorează faptului că farmecul unei povești depinde de ceea ce germanii numesc Stimmung, adică de dispoziția afectivă în care cititorul se găsește la un moment dat. Există, astfel, povești atrăgătoare pentru îndrăgostiți, cum sunt idilele lui Richardson sau ...

În ultimii doi ani n-am călătorit în străinătate. Festivalurile la care am fost invitată - s-au ținut online, cum se zice. Adică am stat acasă, cu un laptop în fața ochilor, încercând să ghicesc ce tip de papuci poartă interlocutorul, ce gânduri se ascund în colțul ochilor. Până săptâmâna trecută, când am plecat la Roma, la un eveniment european important. Urma să mă întâlnesc cu lume cunoscută, în primul rând cu editorul meu din Roma, dar și cu prietenii de la Accademia di Romania, de la Biblio ...

În ultimele luni, o campanie organizată în 2014 de Agenția de Dezvoltare Comunitară "Împreună" a ieșit iarăși la suprafața platformelor de socializare (Facebook), lucru care a condiționat, în mod tipic, constituirea unui spațiu virtual fertil pentru manifestarea unor fenomene precum racist hate speech sau, dimpotrivă, racial fetishization.

​ Postarea de pe Facebook constă într-o serie de 13 fotografii cu studenți care țin o serie de pancarte cu mesaje personalizate, "cu scopul de a combat ...

Ca mulți dintre tinerii de atunci, din perioada societății "socialiste, multilateral dezvoltate", când eram întrebată ce îmi doresc să fac în viață, răspundeam: să călătoresc. Visul meu era să ajung să văd... Parisul! Nu America, nu Maldive, nu Zanzibar... Știu, era aproape un șablon în acel timp dorința de a vedea Orașul luminilor, al modei, al parfumurilor, orașul boemei începutului de secol XX și, de ce nu, orașul în care se strigase prima dată "liberté, egalité, fraternité!". Idealism copilă ...

Încerc, de mai bine de o săptămână, să scriu un eseu despre manuscrise găsite/ dispărute, despre falsuri, farse și alte asemenea "travestiuri" literare, menite să-l inducă în eroare pe prea-cinstitul cititor. De aceea m-am apucat să răsfoiesc, din nou, zilele trecute, romanul Chatterton al lui Peter Ackroyd. Ediția mea datează din 2007, a apărut la Editura Univers, în traducerea Magdei Vișan (colecția de proză Cotidianul, vă mai amintiți poate, cărțile acelea cu coperți viu colorate și prețu ...

Fenomenul memelor este ubicuu în mediul online, atingând subiectele cele mai diverse, de la arte la gramatică generativă sau arheologie. Literatura nu a putut scăpa din jocul intertextual propus de meme: cine nu ar vrea, având la dispoziție tehnologia cât se poate de user-friendly, să transforme vechile conflicte ale romanului realist sau narațiunile Decameronului în ilustrații care să stârnească râsul?

Pentru cei aflați la prima vizită în viitorul (și virtualul) muzeu al memelor, acestea s ...

Calomnia lui Sandro Botticelli este transpunerea picturală a unui fragment din Dialogul lui Lucian. Se pare că Apelles, pictorul a cărui operă l-a inspirat pe Lucian, a fost victima unei calomnii lansate de doi confrați care l-au acuzat că ar fi instigat revolta din Tyre. Ca urmare Ptolemeu ar fi decis să-l vândă ca sclav pe Apelles. Ca să scurtez povestea, Apelles a reușit să-și dovedească inocența, dar l-a pedepsit pe "naivul" Ptolemeu portretizându-l nu chiar convenabil într-un tablou.

...

Florin Spătaru

Morella

Cel mai bizar personaj fictiv a rămas pentru mine Morella din nuvela cu același nume de Edgar Allan Poe. Femeia de care se îndrăgostește naratorul, Morella, devine soția lui, iar după un timp cei doi nu se mai iubesc. Morella se îmbolnăvește și, înainte să moară, dă naștere unei fetițe care va crește și va semăna perfect cu ea. La botezul ei întârziat, naratorul nu se poate abține și îi pune același nume ca al soției lui moarte.

Ideea că nu contribuim cu nimic la șle ...

Am avut plăcerea de a discuta cu trei poeți contemporani pe marginea relației dintre muzica rap și poezie, un subiect mai puțin dezbătut în lumea literară de la noi. Așadar, am formulat trei întrebări esențiale, pe care le-am adresat fiecăruia dintre ei cu scopul de a le descoperi poziția față de acest fenomen artistic:

Ce artiști din muzica rap ți-au atras atenția din perspectivă poetică (prozodie, caracter liric, estetică ș.a.m.d.)?

Consideri că "fratele mai mic" al poeziei ar merita stud ...

Ileana Marin

Acum câțiva ani, pe când încă făceam comentarii marginale de mână pe lucrările studenților americani, cărora le predam literatură comparată, am fost surprinsă când un student m-a rugat să-i citesc observațiile făcute. M-am uitat întrebător la el, dar el a continuat netulburat: "Nu înțeleg scrisul cursiv". Mi-am dat seama că, probabil, mai erau și alți studenți care nu-mi înțelegeau comentariile, dar care, dintr-un motiv sau altul, nu-și făcuseră curaj să-mi spună. Am decis să nu ma ...

Audacter calumniare, semper aliquid haeret

Francis Bacon

Stau strâmb (nu doar pentru că mă doare spatele), ca să încerc să gândesc drept: da, sigur că am fost și eu calomniator. Când m-am simțit atacat, când am ajuns la capătul răbdării, când m-am înfuriat, când m-am simțit nedreptățit, am răspuns cu metoda calomniei, exagerând defectele, micimile și păcatele adversarului, învecinând adevărul cu minciuna, presupunând, fără prea multe dovezi, comploturi și cabale. Sora bună a calomniei este o ...

Omul care poartă un semn fatal ajunge un fel de avertisment pentru ceilalți. El este excepția care dă semnalul dezordinii, strică armonia. Chiar și când este vorba despre prinți cu stea în frunte, tot spre harababură se merge, căci de cele mai multe ori personajul e vânat, ucis, căutat etc. Ca să nu mai vorbim despre excepția care coboară regnul, prin particularități animaliere, de exemplu, ori prin accidente genetice, ca în cazul lui Platanos:), văzute de cele mai multe ori ca urmări ale unui ...

Cu mai puțin de 20 de ani în urmă ne era destul de clar cine suntem. Mamei, tatălui, vecinei de alături, încărunțite înainte de vreme după împlinirea a 38 de primăveri (despre bunica nici nu mai încape vorbă!) – tuturor le era clar cine sunt. Aveau o identitate evidentă, mai mult decât atât, chiar prestabilită. Era de la sine înțeles că X, damă născută, de exemplu, în familia Y, se va numi XY, va fi educată în spiritul valorilor familiei din care face parte, va mai primi una, două infuzii de val ...

Există roșcovi în Cluj? Habar n-am. Este o întrebare pe care mi-am pus-o pentru prima dată după lectura cărții Doinei Ruști, Paturi oculte. Apărută în 2020, ea deschide colecția Biblioteca de proză contemporană a editurii Litera. Stilul autoarei este ușor de recunoscut din romanele anterioare, iar înclinația ei către timpurile puternic parfumate și condimentate se manifestă la fel ca în trilogia fanariotă.

Titlul însuși anunță legăturile dintre somn, transă, planuri alternative și calita ...

Tibor Dery, romancier apreciat al Ungariei, poate chiar printre cei mai vizibili dintre scriitorii maghiari, se naște în Budapesta în 1894, într-o familie de evrei oarecum înstărită. Până la vârsta de 10 ani a suferit de tuberculoză osoasă, aflat constant sub tratament în sanatoriile din Elveția și Austria. A absolvit Academia de Comerț și a lucrat împreună cu unchiul său ce deținea o afacere. La începutul lui 1918 aderă la Partidul Comunist din Ungaria și tot în această perioadă debutează ca pr ...

Relația mea cu fantasticul este una complexă, încă de când eram copil auzeam povești despre diverse creaturi care ar putea să mă captureze dacă nu eram suficient de atent - Baba Cloanța din fântână este doar un exemplu. Crescând, am înțeles și de unde provin toate aceste resurse folclorice pe care adesea le trecem cu vederea sub pretextul că sunt copilării, și tocmai datorită acestui fapt am gravitat natural în jurul prozei Povestea contesei Haremburga, a lui Octavian Soviany din volumul *Trei ...

O întrebare legitimă a lumii contemporane – nu doar a literaturii – este: "Ce citim?" Și asta pentru că, evident, cantitatea de cultură scrisă (literatură, filosofie, istorie etc.) este imensă, de neacoperit într-o viață de om - care ar fi dedicată exclusiv lecturii. Dar cea care trebuie să o secondeze imediat este: "Cum citim?" Deoarece – și aici nu mai pare așa de evident sau așa de ușor de acceptat – nu toate lecturile sunt identice. De fapt, avem atâtea lecturi câți cititori avem, e deja o i ...

Cum își aleg intelectualii lecturile? Dar filologii? Ce citim? Cum găsim cărțile? Cât contează educația în alegerea cărților? Cât contează ce spun alții? Credem în gusturile omului fără școli înalte? Categoric, există și cititori fără studii universitare: avem încredere în opinia lor? Avem încredere în calomniatorii cărților?

Ileana MARIN

Petrec ore întregi în librării. Îmi place să răsfoiesc cărți, să citesc pasaje din ele, să mă uit la coperțile lor, să citesc prezentările de pe coperta p ...

Postura de membru într-un juriu de literatură presupune mereu aproape același scenariu: mai întâi, conturarea unui orizont de așteptare în privința manuscriselor, nerăbdare și curiozitate în creștere cu cât momentul primirii textelor este mai aproape, apoi travaliul asiduu, citirea unui număr mare de manuscrise într-un timp relativ scurt, perioadă care poate fi și obositoare și frustrantă uneori, dar și entuziasmantă atunci când descoperi scriitori veritabili sau care promit să devină, în fine, ...

Inițial, Dumnezeu avea un fel aparte de a nu spune ceva; astfel încât, la plămădirea sa, Adam simțea că tăcerea Creatorului îl atinsese pe toată suprafața corpului. Era croit, deocamdată, din toate cuvintele nepronunțate. Cel de Sus punea, în mica făptură, o versatilă umbră: o elastică surdină a conștiinței, pe cât de greu exprimabilă în plan vocal, pe atât de autoritară în plan memorial; un spectru ce nu intră cu totul în noi înșine, ținând, mai degrabă, să ne cuprindă. Cam așa e arhetipul. ...

Unitatea de măsură a "valorii" unui autor o reprezintă intrarea sa în manualele școlare și priza la exegeza literară. Vreme de aproape un secol, Joc secund (1930) supraviețuiește timpului și suscită, în continuare, interesul învățământului superior și nu numai. Locul său în manualele școlare cu poeme precum Riga Crypto și Lapona Enigel ori [Din ceas, dedus...] (între noi fie vorba, accesibilă doar unei tagme "inițiate" sau "elitiste" de profesori) pare a fi insurmontabil.

Succesul pe care ...

Undeva, la un moment dat, Roman Polanski vorbea, cu ocazia lansării filmului Venus in Fur, despre dificultatea de a construi un film cu două personaje. În lumina unei astfel de păreri, am putea spune că pentru mulți regizori un film cu un singur personaj ar fi, din start, un pariu pierdut. Ei bine, nu ne-am înșela prea tare, din moment ce categoria "one-character movie" este departe de a fi una dintre cele mai populare. Dar asta nu exclude faptul că anumite astfel de filme sunt, cu adevărat, r ...

Ce sunt canoanele și cine este creatorul lor? Sunt reguli academice, credințe tradiționale, sunt plasele rutinei, platoșele impostorilor, convenții, vehicule prioritare. Canoanele sunt și furiile nevăzute ale unei mode sau ale unei istorii. Iar ele sunt impuse de oameni carismatici, de lideri, vânzători buni, profesori longevivi și încăpățânați etc. Și, bineînțeles, canoanele funcționează prin complicitatea unor intelectuali temători, onești și extrem de activi.

Dar în privința regulilor se ș ...

La 23 de ani, Ion N. Theodorescu a început o corespondență cu domnișoara Arétie Panaitescu, profesoară de limba română în învățământul secundar, desfășurată pe durata a nu mai puțin de trei ani, între 1903 și 1906. Perioada a coincis cu sfârșitul experimentului monahal de la Cernica și cu tentativele lui Arghezi de a-și completa studiile în străinătate. Lipsa unei calificări academice îl va bântui pe poet, însă mai ales în tinerețe. De asemenea, în acest interval de corespondență (să-i spunem, * ...

O anecdotă apocrifă legată de vegetale o are în centru pe Margaret Thatcher (din păcate, spre deosebire de conservatorii din descendența "Doamnei de Fier", politicienii progresiști arareori furnizează replici spumoase, fiindcă aproape toți par a suferi de o formă stranie de anxietate a influenței, indusă de corectitudinea politică). Astfel, ea se afla la un restaurant de marcă din Regat, însoțită de câțiva consilieri. Fără a se obosi să consulte prea mult meniul, premierul britanic a adoptat ton ...

Parafrazându-l pe Saul Bellow, ar fi foarte bine să ne gândim la lucrurile esențiale chiar și atunci când ne distrăm cu detalii cum ar fi criticii de bonton, acești soldați efemeri ai inutilului, ce se visează mereu alcătuind un pluton de execuție, plini de exaltarea de a pune la index câte un scriitor. S-ar putea eleva la rangul de artiști-spadasini, folosind vârful jucăuș pentru a broda, chiar și pe marginea unei opere ratate, un labirint fascinant.

Dar criticul de pluton rezistă mereu ispite ...

Am crezut tot timpul, mânat, fără îndoială, de acel amestec de autosuficiență balcanică și de expunere prelungită la dinamismul oltenesc, că sunt un om politicos. Răsfoind însă zilele trecute cartea mea, aflată sub tipar la Editura Litera, Secolul al XX-lea între roșu și negru (un eseu de sinteză care examinează relațiile dintre istorie și societate, respectiv istorie și cultură), mi-au venit în minte, printr-o lege a asociațiilor libere pe care numai bătrânul domn Freud ar putea-o explica sat ...

În regia lui Norbert Boda, spectacolul de teatru Unde mi-e sufletul! a fost desemnat câștigătorul celei de-a X-a ediții a Concursului de proiecte pentru tineri regizori și scenografi români organizat de Teatrul Național "Marin Sorescu" în anul 2019 și este scris după o serie de poezii ale lui Marin Sorescu.

Întreaga poveste se învârte în jurul anchetei și a încercării de a găsi un vinovat pentru un fapt bizar: o femeie și-a pierdut sufletul. Victima (interpretată de Alina Mangra) nu-și mai ...

Dandy decadent în căutarea unui ideal hiperrafinat, poet "blestemat" (maudit) și iconoclast chinuit de spleen, desfășurând o revoltă programatică și radicală, care sfidează ordinea naturală și instituie primatul artificialului, Charles Baudelaire este scriitorul căruia modernitatea – nu doar cea literară, ci și cea artistică – îi datorează cel mai mult. El inventează, aproape de unul singur, o lume stranie și inedită, care se desprinde din romantism și se întoarce împotriva sa: elogiul rouss ...

Rivala din perioada Heian a doamnei de curte Murasaki Shikibu se numea Sei Shonagon. La începutul secolului al XI-lea, pe când europenii abia silabiseau manuscrise greoaie la două secole după impulsul lui Alcuin (eruditul de la curtea lui Carol cel Mare), ambele scriau narațiuni suple, care aveau să fie salutate drept protoromane (anticipând, prin fracturile tramei și prin subiectivismul asumat, prozele unui Marcel Proust). Diferența specifică dintre ele rezida însă în detaliul de caracter: dacă ...

Cu câteva săptămâni în urmă, cineva a decis să deschidă cutia Pandorei și m-a întrebat, candid, de ce iubesc literatura. Zâmbind larg, am răspuns atunci că aș putea identifica numeroase motive s-o îndrăgesc și cam tot atâtea s-o detest (întâmplarea a făcut să găsesc vreo patru pentru ambele categorii, spre groaza numerologilor de pretutindeni și spre satisfacția revistei Opt motive). Având la dispoziție o jumătate de ceas matinal, am comis imprudența suplimentară de a intra în detalii, fără în ...

Am vorbit, în mai multe rânduri, despre miza curentului punk în cadrul general al rock-ului. Atunci când a apărut, pe la mijlocul anilor ’70, punk-ul era mai puțin o subcultură bine articulată filosofic și mai mult expresia unei revolte sociale difuze. Reprezentanții clasei muncitoare din America și din Marea Britanie nu se regăseau în vălurile alambicate întinse de universul psihedelic al rock-ului devenit "clasic", al anilor ’60, așa că aceștia și-au inventat propria iconografie, în răspăr cu ...

Ca teoretician, am fost atras irezistibil de ceea ce a făcut obiectul muncii mele de cercetare: fragilitatea. Fie că vorbim despre un sentiment estetizat, fie că ne referim la condiția materială a unei opere de artă, fragilitatea a fost prezentă constant în fundal. Aceasta a fost dublată, aproape invariabil, de un alt fenomen al vieții artistice: efemeritatea. Tocmai de aceea criticii de artă au recurs la canon și la canonizare: gesturile respective sunt menite să compenseze caracterul vulnerabi ...

Pentru mulți, secolul trecut a fost unul atroce pentru umanitate: războaie mondiale, conflicte regionale, dictaturi sângeroase, totalitarisme insuportabile, asezonate cu șomaj, sărăcie, foamete, în diverse grade și perioade de timp, în funcție de regiune și de țară. Cu toate acestea, este și unul dintre cele mai dinamice, mai active, mai spectaculoase secole din istorie. Nu cred că există un secol în care să se desfășoare atât de multe evenimente importante pentru istoria lumii, de la o pleiadă ...

Anul trecut, alături de grupul Readings from the Heart of Europe din Seattle, am făcut o cură de romane est europene în traducere engleză. Deși anul 2020 a început timid, cu câțiva participanți într-una din bibliotecile Universității Washington din Seattle, pandemia ne-a obligat să ne "mutăm" online și așa am ajuns la 40 de participanți: iubitori de literatură, îndrăgostiți de Europa Centrală și de Est, specialiști în literatură comparată (disciplină, mai nou, renumită *Global Literary Studies ...

Munca. Probabil cel mai pervers și manipulator concept al societății burgheze. Cât efort a trebuit depus ca oamenii să creadă că cel mai important lucru pe care-l pot face în viața lor este să muncească! Și să nu uităm că, între drepturile omului, se află și acela la muncă. Așadar, a munci este nu o îndatorire, nu o corvoadă, ci un drept, ba mai mult, un privilegiu… Iar societatea contemporană a dus până la extreme fetișizarea activității productive, etica corporatistă (sic!) presupunând nu d ...

Când cineva se evidențiază în mod deosebit sau excelează fără un efort special într-un anumit domeniu, vorbim de obicei despre talent. Artist talentat, scriitor talentat, muzician, ba chiar și fotbalist talentat sunt aprecieri care nu miră pe nimeni. Este o recunoaștere simplă a unor abilități înnăscute, manifestate într-un anumit domeniu, mai ales unul care presupune și o componentă artistică, de creație... Nimeni nu vorbește despre un agricultor talentat, deși poate fi extrem de abil, dar se ...

Ieri și astăzi, când pandemia a îngrămădit între oameni distanțe insurmontabile, librăriile respiră intermitent, se prefac că există în ciuda sufletelor inexistente care să le anime. Târgurile de carte, izgonite și ele din concret și obișnuință, rămân amintiri cu marginile franjuri. Moda lansărilor cu public (la multe dintre ele riscai să faci infarct în încercarea de a-ți oxigena creierul cât mai discret) s-a rostogolit și ea în neant. Ducă-se!

Viața-viață, cu toate ale ei, și-a legat punțile ...

Sentimentul de jenă este abia la pubertate. Istoricii care analizează societatea spun că până la începutul secolului al XIX-lea, sau, mai exact, până la Erasmus de Rotterdam și bine-cunoscutul lui manual de conduită, cuvântul "rușine" nu avea înțelesul pe care îl cunoaștem astăzi.

Rușinea îi era atribuită, de exemplu, unei fete care își pierdea virginitatea înainte de căsătorie sau, și mai grav, avea relații cu un domn care se limita la o noapte de amor. Dar această rușine nu avea întocmai co ...

În pripa toamnei, când mi-am smuls din piept promisiunea, prizam tăriile albicioase ale Dealului Mare. Strângeam în târne de răchită ciorchinii încărcați de promisiuni amețitoare, migdalele răsucite din calcarul sarmațian al Istriței și nucile rostogolite dinspre cer. Damigene pântecoase din sticlă verde luceau discret, în așteptare. Eram fericit.

Poate tocmai aceasta să fie explicația limpezimii cu care văd astăzi totul. Până la urmă orice pariu (chiar și unul literar) se naște din orgoliul ...

Decizia de a mă înscrie la doctorat a fost una impulsivă, ba chiar irațională, luată pe un drum spre casă de la muncă, după o discuție cu cineva care îmi povestea cât de greu reușește să dea de profesorul îndrumător pentru a-i semna finalizarea primului an. Singurele mele realități în punctul acesta despre obținerea unui doctorat în România erau că toți profesorii mei din liceu aveau așa ceva (se sărea parcă un grad și se plătea în plus) și că am participat accidental la lansarea cărții *Fabrica ...

Intr-o tara cu prea putine scoli noi, un ONG a inceput sa le renoveze pe cele existente. 

82% dintre scolile din Romania au nevoie urgenta de reparatii 

Intr-o Europa debusolata, mai fracturata ca oricand, cu o evolutie economica discrepanta intre Vest si Est, dar cu reguli si ordonante de urgenta preluate aproape la unison, totusi, doar Romania si Letonia au interzis complet accesul copiilor in scoli.

Un tablou al sistemului de invatamant, astazi

In Romania ultimilor 30 ani s-au cons ...

Pe 27 noiembrie, profesori universitari și artiști, din Franța și din România, și-au dat întâlnire online pentru a dezbate în jurul temei "Médias et espaces publics dans le contexte de la pandémie", cu ocazia unei mese rotunde care a fost deschisă de ambasadoarea Franței în România, Laurence Auer, și care a fost organizată în cadrul #Novembrenumérique, în colaborare cu Institutul Francez din România.

"Vom rămâne pe poziții, nu vom renunța niciodată nici la libertatea, nici la caricaturile d ...

ACTUL I, scena 1

Undeva, deasupra României, în cer, pe doi nori, o șezătoare civică divină dezbate importanța mersului la vot. La cât de aprinsă era conversația, pământenii se întrebau de ce sunt fulgere și tunete la începutul săptămânii. Dar, ca în orice scenariu scris la mai mult de două mâini, după ploaie și furtună vine vremea bună. 

Cetățeanul turmentat, sughițând la fiecare cuvânt: Da’ eu cu cine votez?

Ion Luca Caragiale: Dar altă întrebare nu mai știi? Toate generațiile de-un veac ...

Participant la prima conferință consacrată ideii de comunism (desfășurată la Londra, în 2009), infatigabilul Slavoj Žižek înregistrează nemulțumirile publicului: "de ce nu este decât o femeie prezentă?", "de ce nu participă persoane de culoare?" etc. Imperturbabil, Alain Badiou are și el o nemulțumire: de ce publicul nu este deranjat de faptul că, la o conferință despre comunism, nu este de față niciun muncitor?

Devine, din păcate, trist că aceste modeste rânduri consacrate imposibilității mate ...

Ramses al II-lea (sau Ramses cel Mare, cum l-a gratulat istoria avidă de eroi) a fost un faraon egiptean, al treilea în ordinea succesiunii celei de-a nouăsprezecea dinastii. A trăit în secolul al XIII-lea î.e.n. și s-a bucurat de una dintre cele mai îndelungate domnii din Noul Regat (peste 66 de ani). A cucerit teritorii extinse atât în Levant (au rămas celebre, bunăoară, campaniile din Siria și din Libia), cât și în sud, în Nubia. Iubitorii de literatură îl cunosc mai ales sub numele său grece ...

O singură imagine face cât o mie de cuvinte, spune o mantră plată din limba engleză, preluând o aserțiune infinit mai plastică a lui Ibsen. Tocmai despre o fotografie mi-am propus să vă vorbesc pe scurt aici, dar una a cărei semantică, fie și la un nivel de suprafață, generează explozii de umor involuntar. 

Bernard-Henri Lévy sau BHL, cum îi place să fie alintat, este, precum singur se recomandă, filosof. În secolul al XVIII-lea, un individ ca el ar fi ocupat, timorat, colțul canapelei unui sal ...

În romanul său cvasi-autobiografic Citind Lolita în Teheran, Azar Nafisi, profesoară, traducătoare, critic literar și scriitoare iraniană povestește, prin intermediul câtorva autori anglo-americani, experiențele prin care a trecut ca tânără intelectuală întoarsă de la studii din SUA în chiar zorii Revoluției din 1979, cea care a început cu înlăturarea Șahului și s-a încheiat cu instaurarea Republicii Islamice Iran.

Om de stânga, animată de valul revoluționar ce străbătuse în ultimele două dec ...

Vin, ca și dumneavoastră, dintr-o țară coruptă, aculturală și mică, dar scuturată, periodic, de frisoane fie de grandoare, fie de smerenie colectivă, ambele fenomene provocate de evenimente exterioare, fără legătură cu situația ei. O enclavă în care nu există valori sau idealuri, un teritoriu în care, până acum vreo treizeci de ani, nu exista nici măcar hrană... Nu mă regăsesc în nici o generație, nu sunt partizanul nici unei mișcări sociale sau politice (deși îmi păstrez, desigur, o opțiune emp ...

Primăvara, odată cu închiderea cinematografelor și a cinematecilor, mulți oameni au ales serviciul Netflix pentru a-și umple zilele lungi de izolare forțată. Problema este că Netflix, asemenea altor depozite de filme, nu posedă pelicule îndeajuns de interesante și, oricum, cele pe care le posedă au rulat deja în săli, astfel încât cinefilii serioși au avut acces la ele. Acestea fiind spuse, îmi permit să vă răpesc câteva minute din timpul liber pentru a vă recomanda câteva producții cinematograf ...

Cred că este un act de curaj (cu toată nebuloasa care înconjoară cuvântul) să fii profesor în România. Și nu mă refer doar la faptul că trebuie să facă față violenței de diverse forme din diverse direcții. 

Profesorul este supus de 30 de ani, zi de zi, umilinței publice. Oriunde te-ai uita, în presă, în social media, la șuete, pe stradă, atunci când vine vorba despre învățământ oricine are ceva rău de spus despre profesori, oricine știe ce trebuie făcut, oricine are în buzunar o statistică, un ...

Fie că lucrează în învățământul preuniversitar, fie că activează în cel superior, toți profesorii au constatat, în special după anul 2000, o scădere drastică a standardelor de performanță. Generațiile actuale, auzim constant, profită de masificarea educației, pentru a obține diplome și calificări calpe, inutile, care nu reflectă decât în mică măsură cunoștințe și abilități pe care antecesorii lor le aveau lejer.

Cum s-a ajuns aici? Înainte de a arăta cu degetul asupra unor cauze perfect legitim ...

Îmi iubesc profesia și niciodată nu mi se pare că fac suficient cât să zic că este ok, că azi am dat tot, că am făcut tot. 

Șocul pandemiei mi-a arătat încă o dată cât bine sau cât rău poate face omul de la catedră, cât de multe gânduri, planuri, perspective pornesc exclusiv de la el (indiferent de vârsta de formare, de la grădiniță până la doctorat), că, în fapt, impactul spiritual al profesorului este decisiv în viața fiecăruia dintre noi. 

N-aveți decât să spuneți că fac poezii, că nu e ...

Începusem să vă vorbesc, în intervenția anterioară, despre timp în general. Cum scriitorul apelează des la sinecdocă pentru a-și pune în circulație ideile, fie ele și precare, îmi veți permite să vă spun acum două cuvinte despre timpul liber și despre neajunsurile provocate de acesta pe scară largă, mai ales fiindcă, din câte se pare, ne vom mai găsi cu toții proiectați de hazard în situații similare.

Actuala pandemie provocată de coronavirusul proaspăt instalat în lumea postmodernă a declan ...

Nu vă neliniștiți: rândurile care urmează nu coagulează o lecție neguroasă de filosofie existențialistă și nici măcar un expozeu de naratologie. Nu merită să vă obosesc, într-o revistă sprințară, cu asemenea afectări dogmatice. De aceea mi-am propus să vă vorbesc în câteva rânduri, stând picior peste picior, despre marota thanatofobilor din întreaga lume intelectuală, recte, despre timp.

Ca să fie abordat într-o notă relaxată, timpul trebuie supus unui tratament personal, demitizant și, deci, d ...

Am detestat de la bun început Facebook-ul și îmi mențin contul la capătul unor lungi procese de conștiință, doar pentru a păstra astfel legătura cu colegi universitari aflați departe și pentru a comunica mai rapid cu doctoranzii. O serie de motive ale acestui dispreț pe care l-am nutrit constant ar ține de etică: mi se pare că încalc orice principiu antiplutocratic atunci când, prin click-urile mele, nu fac altceva decât să îmbogățesc o minoritate de acționari ai unei rețele de socializare care ...

Puține orașe se simt "pe viu" exact ca-n filmele făcute despre ele, puține reușesc să se plieze cameleonic peste propria alteritate cinematografică. Atotciuruitul Sarajevo este unul dintre ele. 

Dar nu despre Sarajevo turistic vreau să scriu sau despre Sarajevo-ul meu, labirint istoric de care m-am îndrăgostit iremediabil și scrupulos, ci despre un Sarajevo îmbrăcat în geometria perfectă a globului ocular, Sarajevo din ochii a doi indivizi. Mai exact, amintirea unei partide de vânătoare.

Cov ...

În pofida coronavirusului, a venit și vacanța de vară. În mod normal, aceasta ar fi o perioadă de retragere în natură (la o distanță convenabilă însă de natura propriu-zisă, care, precum parcurile de distracții și catedralele, trebuie savurată de la depărtare) și de citit. Însă, cum deplasările sunt limitate (și de spectrul molipsirii virale, și de cel al epuizării financiare), ne rămâne doar plăcerea dubios autoerotică a lecturii. Pe linia acestei sugestii îmi permit să vă rețin atenția câteva ...

Vreau să semnalez două versuri din discografia formației Robin and the Backstabbers în chip introductiv: primul este "În rochia serii, noaptea moare fecioară" (Muzică în cântece), iar al doilea este "E seară-n grădină și în casă e noapte"(Imperatrix). Prelungiri.

Mai mult decât orice interpretare și decât frumusețea imaginilor vizuale, este de subliniat aportul prelungirilor. Fiindcă mi se pare că despre acestea e vorba în textul de față, într-o formă de cunoaștere cel puțin prudentă. I ...

Indiferent de locuința în care v-ați născut sau în care trăiți în prezent, indiferent de vila pe care o visați ca refugiu de senectute, vă garantez că toate căminele din România, ba chiar de pe întregul continent european, pălesc în comparație cu casa perfectă, care, în opinia mea, nu se poate materializa decât în contururile unui edificiu construit acum aproape o jumătate de mileniu, de Andrea Palladio.

Arhitectul constituie exemplul perfect de autodidact: s-a născut în 1508, la Padova, într-o ...

Stephen Crane, în poza sa de prozator al Vestului sălbatic, deconstruiește paradigma clasică a Vestului ficționalizat, explorând și totodată exploatând imago-ul unei lumi în disoluție, în evoluție, ce-i drept într-o notă nostalgică, dulce-amăruie.

Povestirea The Bride Comes to Yellow Sky, publicată pentru prima dată în paginile revistei McClure's Magazine în 1898, operează cu o paradigmă a Vestului impetuos primitiv deliberat alterată în canonul său. Protagonistul ei, un șerif texan pe nume ...

Textul acesta ar putea fi despre solitudine. Sau despre o nostalgie a singurătății cumva. Însă ce este interesant la ea, la singurătate, se regăsește în faptul că nu apare dintr-un soi de mizantropie, la fel cum nici nu este pe deplin o consecință a plecării treptate a tuturor – ori un refugiu dintr-un mediu social presant sau toxic. Cumva, pare a fi un soi de dispoziție existențială, bazată pe o sumă de activități a căror calitate nu importă – sau cât să denote o consecință a unei îmbinări de e ...

În adolescență și chiar mai târziu, am citit literatură erotică, bineînțeles, am căutat paginile fierbinți și am vizualizat cu nesaț gesturile niciodată suficiente din episoade care niciodată nu făceau parte din acțiunea principală. 

Literatura română are o tradiție în privința erotismului. Fără a mai vorbi despre romantism, adică trecând direct la interbelici, aș da în fugă niște pagini, pe care le-am citit toți: iubirea magică voiculesciană, întâlnirile destinale din proza lui Eliade, reali ...

The Letters of Oscar Wilde (Scrisorile lui Oscar Wilde) au fost publicate, pentru prima dată, în 1962, sub îngrijirea mezinului său Vyvyan Holland (numele de familie fiindu-i schimbat discret după scandalul provocat de încarcerarea scriitorului pentru pederastie, delict penal în ipocrita Anglie victoriană și ieșit de sub incidența legii abia acum o jumătate de secol). Pentru că respectiva ediție s-a epuizat destul de rapid, Oxford University Press l-a desemnat pe reputatul Rupert Hart-Davies ...

Mi-am petrecut un ceas bun dintr-o amiază recentă reascultându-l, traducând, emoționându-mă și reflectând la acest minunat, puternic discurs, ținut dintr-o suflare de Joaquin Pheonix anul trecut, când a primit Oscarul pentru interpretarea din Joker. Este, cred, foarte actual. Este discursul unui om-om, care a trecut și a văzut multe, iar ochii lui spun acum morala (ce cuvânt greu!) contemplației. Am tradus textul pentru Facebook, în timp ce îl ascultam, dar mă gândesc că în revista *Opt moti ...

În plină pandemie, care deja stârnise suspiciuni și revolte locale din cauza măsurilor de recluziune cerute de situația epidemiologică, SUA a fost zguduită de un eveniment care, deși nu este, din păcate, singular, a declanșat un val de proteste cu substrat rasial: uciderea de către un polițist alb a unui bărbat afro-american. Filmarea incidentului a ajuns rapid în toată lumea, pe toate canalele mass-media, inclusiv pe internet. Spre deosebire de alte cazuri asemănătoare, în care polițiștii au uc ...

Ca scriitori, cu toții am fost seduși constant de expresii plastice, de bons mots, menite să reliefeze un aspect pe care redarea lingvistică obișnuită îl ratează cu desăvârșire. Nu pretind că topul pe care vi-l prezint mai jos este infailibil, dar el reflectă cu pregnanță propriile preferințe retorice. Chiar și raritatea contextelor în care inteligența ironică alege să strălucească trebuie apreciată, fiindcă banalitatea este singurul defect al Witz-ului care nu se banalizează.

La urma urmel ...

În plină pandemie, care deja stârnise suspiciuni și revolte locale din cauza măsurilor de recluziune cerute de situația epidemiologică, SUA a fost zguduită de un eveniment care, deși nu este, din păcate, singular, a declanșat un val de proteste cu substrat rasial: uciderea de către un polițist alb a unui bărbat afro-american. Filmarea incidentului a ajuns rapid în toată lumea, pe toate canalele mass-media, inclusiv pe internet. Spre deosebire de alte cazuri asemănătoare, în care polițiștii au uc ...

Îndrăznește să ucizi (formulă, dacă vă amintiți, oblică în raport cu dezideratul kantian citat săptămâna trecută)? Este moral ca un universitar să instige la asemenea grozăvii, chiar mascându-le îndărătul unor formule latine greu accesibile? Pentru a liniști spiritele, subliniez că modestele rânduri subsecvente se referă doar la curajul regizoral de asumare a unei poziții tranșante în două scenarii contrafactuale având în centru o intrigă comună, promovate de Ernst Lubitsch, respectiv de Quentin ...

Fascinant în premisa ficțiunii, mai cu seamă în cea care include repere istorice, este faptul că singura limită impusă este aceea de-a nu depăși segmentul temporal în cauză. Astfel, în fața condeiului, se desfășoară spectrul imens al posibilităților de-a prelungi faptul. Iar aici tot ce contează este de-a pătrunde pe-un astfel de drum și de-a-l (re)construi până la epuizare. Însă virtualității nu-i pălește calitatea prin neveridicitatea ei, la fel cum, de altfel, nu și-ar câștiga-o prin adecvare ...

Dacă numeroșii philosophes din secolul al XVIII-lea francez s-ar trezi în lumea est-europeană de astăzi, șocul descoperirii unui teritoriu intelectual reacționar, dar perfect familiar lor ar fi, fără îndoială, considerabil. La aproape două veacuri și jumătate de când o revistă berlineză îi invita pe oamenii de cultură germani să răspundă la întrebarea Was ist Aufklärung? și de când Kant își formula celebrul deziderat sapere aude ("îndrăznește să știi"), lumea contemporană din Europa de Răs ...

De curând s-a deschis și la noi o polemică destul de contondentă pe tema rasismului, stârnită de un scurt-metraj al lui Radu Jude. Montajul, în pofida simpatiei (critice) pe care o am pentru cineast, mi se pare discutabil, din mai multe motive, pe care n-o să le discut aici, mai ales că polemica, provocatoare și excesivă (vezi aici și aici), a prilejuit și lovituri colaterale dintre cele mai nedrepte. Ceea ce, să nu uităm totuși, intră în logica criticii culturale de la noi și de oriunde, de ier ...

Un citat sapiențial atribuit, îndeobște, lui Eleanor Roosevelt ne informează că mințile mari discută idei, mințile mediocre discută evenimente, iar mințile mărunte discută persoane. Cu alte cuvinte, ultimele nu se pot ridica la ștacheta evenimențialului și, cu atât mai puțin, la cea a teoreticului, astfel încât trebuie să se rezume la colportaj sau, mai simplu, la bârfă. Iar bârfele devin plicticoase mai ales în epoci precare, în care, vorba lui Oscar Wilde, toate acuzele sunt adevărate.

Nu sun ...

Singurătatea și izolarea sunt cele mai importante arme ale scriitorului. Nu imaginația, nu capacitatea de a inventa lumi, oameni și situații, nu îndemânarea de a rostui cuvintele până ce acestea dezvăluie sensuri nebănuite de nimeni până atunci. Nu. Singurătatea și izolarea. Pentru că din ele rezultă tot ceea ce am spus mai devreme. Fără singurătate și izolare scriitorul nu poate să îmbine cuvinte care să alcătuiască o altă realitate ce ne ajută să o înțelegem mai bine pe a noastră și, deci pe n ...

Impersonalitatea/neutralitatea/obiectivitatea "științifică" a naratorului din Madame Bovary, în raport cu moralitatea personajelor sale, a fost etichetată ca imoralitate, la jumătatea secolului 19, de către instanțele etice ale societății franceze: tertium non datur, cine se abține să judece într-un fel sau altul legitimează Răul (în acest caz, adulterul Emmei). Amuzant e că același Flaubert va afirma, apărîndu-se, că Madame Bovary c`est moi. Cum ar veni, perspectiva asupra "mea" (ca proi ...

Aflu cu stupoare că Senatul României a adoptat un proiect de lege care modifică Legea Educatiei și interzice în școli, inclusiv în universități referirile la identitatea de gen, «înțeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt totdeauna aceleași». 

Conceptele de sex și de gen sunt fundamentale pentru feminism, o mișcare revoluționară lipsită de orice violență căreia îi datorăm toate drepturile pe care le avem azi (mă refer la femei) și o ...

Carol al II-lea al Angliei a fost un rege care le-ar fi plăcut și românilor. Leneș, senzual, mare amator de distracție, fiul decapitatului Carol I i-a alungat pe puritani și a transformat Londra într-o delicioasă scenă a plăcerilor. Mustrat de mai sobrul și mai prudentul său frate, Iacob, că se plimbă nepăzit pe străzi, Carol nu și-a pierdut cumpătul: "Poți să fii sigur că nimeni n-o să mă omoare pe mine ca să te pună pe tine rege".

Dar motivul principal pentru care Restaurația, cum este desemn ...

Interacțiunea cu un obiect este mult mai complexă decât s-ar crede și s-a vorbit îndelung despre asta. Nu voi încerca să expun aici decât o nuanță:  angajarea unui obiect într-un sistem de relații cu fond simbolic – fiind, de altfel, un gest de ordinul obișnuinței cotidiene –, implică interacțiunea cu el într-un sens – și la un nivel – mai profund decât cel teleologic. Natural că diversitatea acestor interacțiuni este vastă, pe fondul caracterului individual, implicat în acest act al investirii ...

Se știe că iubesc romanul în toate formele lui. Romanul masiv, în special. Indiferent de registru sau de temă. Pentru că scriu roman, mi se pare suficient ca motivație a iubirii mele pentru el. Îl prefer pentru că în el încap toate genurile. O fi căpcăun, nu zic nu, dar ai loc de întors.

La antipod, se află speciile minore. Iar dintre toate, pe cele ale satiricului le disprețuiesc pe față. Nu pentru că sunt minore, ci pentru că sunt parazite. Sunt ca un fel de cerșetori cu tupeu. Să stai pe mar ...

Pe 25 mai 2020, la Minneapolis, George Perry Floyd, un cetățean american de culoare, în vârstă de 46 de ani, era ucis de un polițist alb, după ce fusese arestat în urma unui denunț: Floyd ar fi încercat să plătească niște cumpărături cu o bancnotă de 20 de dolari falsă. Derek Chauvin, ofițerul care l-a încătușat, a stat cu genunchiul pe gâtul celui reținut timp de 8 minute și 46 de secunde (și a continuat chiar și după ce devenise evident că victima se sufocase). Două autopsii efectuate după moa ...

Cu dor de oameni și de locuri, după o schimnicie asumată, am ales ca primul drum postpandemie, prima tură de relaxare, să mă las purtată spre cel mai tânăr și, în același timp, și cel mai vechi tărâm al României, cu cea mai eteroclită locuire multietnică și cu cele mai ademenitoare arome pentru toate poftele puse atâta vreme în cui: spășita Dobroge. Mai mult, când simți că ți-au lipsit și muntele, și marea, și Dunărea cea dulce, atunci știi că acesta este locul în care le poți găsi pe toate laol ...

După ce în 2015 mi-am susținut teza de doctorat, experiența doctoratului și cea a susținerii m-au determinat să îmi doresc o pauză de la cercetare și de la lumea academică. Astfel, m-am întors la o altă dragoste, educația muzeală, și timp de vreo 4 ani am lucrat ca muzeograf cu atribuții de educator muzeal. O perioadă în care am participat la programe educative, proiecte naționale și internaționale, am avut studenți în practică, am lucrat pentru Noaptea Muzeelor, dar și câte ceva pentru cercetar ...

De când mă știu mi-a plăcut să particip la tot felul de evenimente, fie că vorbim de concerte, piese de teatru, vernisaje sau festivaluri. Acestea din urmă mi-au oferit atât de multe emoții și momente de neuitat, încât mi-au deschis o nouă pasiune, aceea de a vedea ceea ce se ascunde în spatele lor și cum sunt acestea receptate în țara noastră, pasiune pe care o voi materializa într-o lucrare de doctorat.

Lucrurile sunt destul de serioase cu festivalurile, însă nu m-am gândit niciodată de ce oa ...

Oricât de straniu ar părea, mai am studenți care se identifică drept punkiști. Încă din vremea adolescenței mele, existau, la Craiova, câteva grupuri semioculte de tineri care aveau impresia că, adunându-se la un pogo improvizat în jurul unei audiții Pistols, Clash sau Damned, participau la varianta postmodernă a misterelor eleusine. Mimând mișcările lui Sid Vicious, aspiranții autohtoni la societatea destructurată urlau cât îi țineau plămânii că vor anarhie în România. 

Să nu fiu înțel ...

Cititnd în numerele trecute articolul lui Andrei Șerban despre mega succesul Westworld, am simțit nevoia unei reevaluări a temei. Ori de câte ori se referă la Vestul sălbatic, americanii țin cont de două coordonate constante în definirea paradigmei: pe de o parte, îl privesc ca pe un ținut aproape neatins de civilizație, un soi de paradis pierdut, suspendat undeva în afara timpului istoric, amprentat de valența eternității tocmai datorită neîmb ...

Izolarea din martie-mai ne-a adus, odată cu doza zilnică de anxietate, și, celor mai norocoși, destul de mult timp liber. Timp pe care nu l-am petrecut numai printre cărți, cu filme și piese de teatru, ci și cu știri, comment-uri și talk-show-uri urmărite online și la TV, în căutare de vești noi despre cum o să arate viața noastră peste o zi sau peste o săptămână. Am trecut prin experiența comună a expunerii la gigabaiți de fake-uri, de la ingenua întrebare a unui președinte - dacă n-ar fi ...

Este o amintire care îți stăruie în minte precum madlena proustiană: prima vizionare, la videocasetofon, a peliculei din 1987 a lui John McTiernan, Predator. În deschiderea acestui gorefest de adolescenți acneici, un membru al commando-ului de elită, Blaine (interpretat de luptătorul profesionist Jesse Ventura), pornește casetofonul într-un elicopter care survolează jungla central-americană și, din boxele date la maximum, răsună prompt versurile piesei Long Tall Sally (1956): "Well, long ...

De ceva zile bune mi-am adus aminte de un text drag mie, pe care l-am citit într-o seară de vară, cu aproape un an în urmă. N-am reușit să reflectez prea mult, fiind prins cu licența, la vremea aceea, totuși, într-un moment de răgaz, mi-am adus aminte de el, un parc din apropierea blocului, unde-am stat cu privirea fixată în coroanele bogate de tei, lăsând textul să se decanteze, ca și când aș fi așteptat să-și facă efectul.

Însă nu știu ce m-a împins neapărat să îmi aduc aminte de el iarăși. Z ...

11 martie 2020. Ziua unui vernisaj neobișnuit, fără public, pentru o expoziție a cărei miză este să facă prezente umbrele luminoase ale unor absențe. Muzeul Icoanei și al Cărții Vechi din Alba Iulia, Museikon, găzduiește o dublă mărturisire de credință: a istoricului Marius Oprea, metamorfozat în artist plastic (deși nu se consideră astfel), pentru a crea "icoanele" celor omorâți de Securitate în timpul regimului comunist din România (mai ales în primii ani ai instaurării lui), și a victimelor ...

Itinerariu spiritual este fermentul care va duce la coagularea dacă nu a generației, cel puțin a unui grup, eminamente bucureștean, de tineri intelectuali, care îi voi recunoaște lui Eliade, mai ales după întoarcerea din India, un fel de supremație simbolică, iar lui Nae Ionescu, rolul privilegiat de Magistru (cu majusculă). În jurul lui Eliade se adună astfel, destul de repede, din ce în ce mai mulți combatanți pentru cauza "generației": Mihail Polihroniade (fost coleg la Liceul "Spiru Haret" ...

Există, la periferia Berlinului, o salbă întreagă de lacuri: Krumme Lanke, favoritul studenților, Schlachtensee, destinația pescarilor, Tegeler See, ținta surfer-ilor, Plötzensee, fief-ul hipster-ilor și cel mai mare dintre toate, Müggelsee. Îndrăznesc însă să spun că niciunul nu este mai frumos decât Wannsee. În stagiile de cercetare din capitala Germaniei, obișnuiam să merg cu S-Bahn-ul aproape săptămânal pentru o plimbare pe malurile sale, indiferent de starea vremii. Simpla contemplați ...

Aproape scris dintr-o singură frază, ca o tiradă de orator emfatic, Toamna patriarhului povestește despre un dictator, ceea ce, la vremea apariției lui în română, te ducea imediat cu gândul la dictatorul nostru de-atunci, cu un fel de speranță, în roman spunându-se de mai multe ori că domniile tiranilor, în cel mai rău caz, durează două-trei decenii, niciodată mai mult, iar noi, la timpul ăla, aveam peste patruzeci de ani de demență, iar dacă am fi judecat doar perioada lui Ceașcă, ne apropiam ...

Mă bucur dacă ai răbdarea să citești asta. Să știi că, pe când încercam mai devreme să argumentez că scriitoarele și scriitorii minoritari au tot dreptul să invoce criterii extraestetice pentru a avea și ele/ei la dreptul la niște resurse și vizibilitate într-o lume literară care se supără dacă numărăm autoarele și constatăm că la un eveniment literar din bani publici apar pe afiș numai bărbați, s-a ivit un mare scandal pe Facebook care, ar zice unii, vine să alimenteze teama multora de feminism ...

Marele prozator Alain Robbe-Grillet este creditat îndeobște cu edificarea Noului Roman (Nouveau Roman) francez, deși termenul propriu-zis a fost creat de criticul Émile Henriot într-un articol din 1957. Contribuția teoretică a lui Robbe-Grillet este însă capitală mai ales dacă avem în vedere publicarea la Paris, în 1963, a volumului Pour un nouveau roman, o culegere de articole inițiate de romancier încă din 1955 și menite să coaguleze concepția sa despre cum ar trebui să arate romanul într- ...

"De unde vii? Nu te apropia, nu te apropia! Nu-ți dau mâna, că vii de afară, din frig".

Este replica simptomatică, repetitivă, a lui Oblomov, personajul din romanul lui I. A. Goncearov. O adresează, din coconul însingurării sale, și lui Alexeev, și lui Volkov, și lui Penkin, și lui Tarantiev. "Care frig?", îndrăznește să-l întrebe Alexeev. "E frig sau miroase urât în odaie, de ce te grăbești așa?" îl mai întreabă Oblomov, când dă să plece. "Nu. La dumneata mă simt totdeauna bine."

M ...

O mână de patruzeci și șase de sate, toate construite din piatră, cele mai multe dintre ele depopulate, împrăștiate pe o suprafață de peste 1000 de kmp, agățate de pantele muntelui. Au alcătuit în istorie o rețea de localități unite într-o confederație și legate între ele printr-un sistem de poteci înguste și pietruite. 

Zagori e numele regiunii din partea de nord a Greciei, întinzându-se până aproape de granița cu Albania, un ținut al podurilor de piatră, al pădurilor și al apelor repezi. Nume ...

Era titlul unui volum publicat în 2010 de Ștefania Mincu, scris după moartea lui Marin Mincu. Cei doi soți și Octavian Soviany au lansat și sprijinit scriitorii "generației 2000", o generație compozită din care cea mai distinctă parte a explorat ceea ce Soviany numea "cvasiliteratură" – amalgamarea poeziei cu proza, cu jurnalul, având limbaj exclusiv colocvial și argotic (uneori până la a atinge "orizontul manelistic al existenței"), o abordare preponderent autobiografică.

Este o formulă care a ...

Multe dintre tâmpeniile pe care le auzim ni se par incitante, în ciuda faptului că sună aiurea. Au în ele ceva manipulator, ca și jocul donquijotesc. Prin toamnă, i-am rugat pe niște studenți să scrie o recenzie despre o carte străină, citită recent. Cei mai multi au scris despre un roman de succes. Deja din textele lor mi-am dat seama că n-aș fi citit acea carte. Eram dezamăgită de lecturile lor, dar nu îndrăzneam să le spun. Mai mult chiar, am citit romanul, care mi s-a părut ușurel, melodrama ...

O știre a unei "tragedii" din lumea artei mă îndeamnă la autodenunț. Recent, mai precis, în luna februarie a acestui an, scriitoarea mexicană Avelina Lésper a distrus involuntar o instalație (creată în 2018) a unui artist conațional, Gabriel Rico, chiar în timpul unui târg de artă contemporană. Instalația cu pricina cuprinde bucăți de sticlă, o piatră, o minge de fotbal și diverse alte obiecte "profund" încărcate estetic. Lésper nu s-a arătat deloc devastată de accident, ba chiar a avut tăria să ...

Una dintre cele mai frumoase, mai bogate, mai fluide, mai traduse, mai citite și povestite, mai ilustrate, privite și iar povestite, mai plină de oralitate, mai incitante cărți, care a fost vie vreo mie de ani, dar a cărei epocă de glorie s-a stins, istorisește fabuloasa călătorie de cucerire a lui Alexandru Macedon spre răsărit și spre capătul lumii. Numim generic această carte, Alexăndria.

Și dacă tot te duci spre capătul lumii dinspre răsărit, treci ape și țări, dai și de paradisul terestr ...

De aproape două luni, predăm de la distanță, încăpățânându-ne să păstrăm un soi de apropiere, de intimitate, cu partenerii noștri de dialog, creată nu de pătrunderea, prin ecrane, în casele lor, ci de lecturile împărtășite, de discuțiile în care am schimbat păreri și ne-am contaminat (ce verb blamat în aceste zile!) de ideile și de emoțiile celorlalți. 

Mulți dintre profesori le-au propus elevilor sau studenților cu care lucrează să țină un jurnal de pandemie, să păstreze urma acestui timp ...

Întotdeauna au existat două tipuri de poeți: cei bine înfipți în sistem, bine ancorați în "lumea literară" și, de multe ori, și în cea politică, nu neapărat nocivi, nu neapărat lipsiți de talent sau de anvergură estetică, dar ceva mai bine acomodați cu rigorile și denivelările societății și - ceilalți, cei retrași, ex-centrici, inadaptați, contestatarii oricărei ordini, critici și nemulțumiți, când sunt sau par interesați de societate, abulici sau paseiști, atunci când au renunțat la orice iluzi ...

Piața de carte din România n-a fost niciodată bine, iar motivele au tot fost, în teorie, întoarse pe toate părțile: politici guvernamentale inexistente, lipsa de interes pentru cultură și educație, decalaj economic și social, lipsa transparenței etc. Fiecare criză, sărbătoare a cărții sau târg de carte aduce în discuție clasicele comparații cu alte țări, date statistice preluate unii de la alții; s-a pornit generic de la o cifră de afaceri fără niciun fundament, 40 de milioane, urcând spre 60-80 ...

Pentru că am de spus câteva lucruri nu lipsite de importanță și pentru că spațiul pe care-l am la dispoziție este limitat, îmi permit să intru in medias res. Există două trend-uri opuse în feminismul contemporan: unul care privește expunerea trupului ca pe o modalitate de empowerment a femeii (numindu-le pe prostituate "lucrătoare sexuale", care practică o meserie obișnuită), alta care vede în corpul dezgolit al femeii o rămășiță a sclaviei față de bărbat, o obiectificare a dorinței carnal ...

Noaptea trecută l-am visat pe Gassendi! Desigur vă întrebați cine e tipul? Un fizician, filozof, de prin secolul al XVII-lea, fost rival al lui Descartes. Dar nu l-am visat de-asta, ci pentru că Freud povestește despre el. 

 Pe când nu ajunsese celebru, viitorul psihanalist freca menta printr-o cafenea. Era doctorand, în sesiune. Vară. Dimineață. Tineri trăncănind la cafea, trăgând din țigară. Un amic spune că Pierre Gassendi a fost adeptul lui Epicur. Freud își bea cafeaua și intră la examenul ...

Rețelele de socializare au scos la iveală un simptom al lumii contemporane, foarte elocvent pentru modul în care a evoluat societatea în ultimele decenii: specialistul de internet. Internetul, ca orice unealtă, este una ce poate fi folosită în mai multe sensuri: este foarte utilă atunci când știi ce să așteptări să ai de la ea și cum să o folosești, dar poate deveni și o armă fatală îndreptată chiar împotriva ta însuți, atunci când o utilizezi defectuos. Iar pentru că informația este pretutinden ...

Viața mea s-a terminat… să plec de aici, sa fug printre negri cu pielea de smoală, care nu știu nimic de cultură și onoare. Fericiții de ei. Tocmai nimicurile astea sunt vinovate de tot.

Personajul care visează astfel, cu ochii deschiși, la o iluzorie izbăvire pe continentul african, este baronul Geert von Instetten, consilier ministerial în Berlinul sfârșitului de secol 19. Tocmai a distrus mai multe vieți, inclusiv a sa, după cum pricepe într-un târziu, pentru a nu leza convenț ...

Istoricii, pe care de multe ori îi bănuim de ariditate și lipsă de imaginație, au inventat un joc pe care l-au numit, destul de pompos pentru a-i da o aură de credibilitate științifică, "istorie contrafactuală". Genul acesta de joc intelectual pornește de la întrebarea "ce s-ar fi întâmplat dacă...?" Dacă Alexandru Macedon nu murea la 33 de ani, dacă turcii ar fi câștigat Bătălia de la Lepanto sau dacă germanilor le-ar fi reușit ofensiva din Ardeni? 

Pare doar o simplă speculație, dar este mai ...

Cine nu cunoaște începutul poemului muzical The End (1967) al trupei The Doors, scris de Jim Morrison după despărțirea de iubita lui de atunci, Mary Werbelow?

*This is the end, beautiful friend / This is the end, my only friend / The end of our elaborate plans / The end of ev'rything that stands / The end. *

Textul scandează, implacabil, versurile unei romance sfâșiate, convertite într-un imn al protestului politic.