Ca scriitori, cu toții am fost seduși constant de expresii plastice, de bons mots, menite să reliefeze un aspect pe care redarea lingvistică obișnuită îl ratează cu desăvârșire. Nu pretind că topul pe care vi-l prezint mai jos este infailibil, dar el reflectă cu pregnanță propriile preferințe retorice. Chiar și raritatea contextelor în care inteligența ironică alege să strălucească trebuie apreciată, fiindcă banalitatea este singurul defect al Witz-ului care nu se banalizează.
La urma urmelor, departe de a fi o deficiență, prostia este o subtilă adaptare la mediu.
Așadar, să începem și, pentru a respecta tradiția suspansului narativ (marota comună atât prozatorilor, cât și naratologilor), am ales să vă prezint topul în ordinea descrescătoare a pozițiilor:
„Și noi toți l-am crezut bogat”...
„Nu am inamici”, a murmurat Narváez. „I-am executat pe toți”.
„Nu mi-am dat seama că sunt atât de zgârcit”.
„Să vă fie învățătură de minte! Nimeni nu-l învinge pe Gerulaitis de 17 ori la rând”.
„Vreau să văd cum se termină”.
„Dar dumneavoastră unde erați, tovarășe Hrușciov, atunci când aveau loc abuzurile staliniste?”. Hrușciov bate cu pumnul în pupitru: „Cine a pus această întrebare?”. Liniște mormântală. „Repet, cine a pus această întrebare?”. Niciun sunet. „Vedeți, tovarăși, acolo eram și eu”.
Un profesor demonic este ispitit de un demon profesoral. Ridic mănușa și propun, la rându-mi, formula Iliadei: două culturi analfabete își sacrifică zece ani de dezvoltare pentru alfabetizarea culturii europene.
Cătălin GHIȚĂ
Prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, coordonator de doctorate, membru al BARS (British Association for Romantic Studies), Cătălin a publicat și editat peste 20 de volume, apărute în țară și în străinătate. Membru PEN, USR.
Literatură europeană, la New York
Luis Candelas este banditul cel mai faimos din Spania, care fură de la bogați, dar nu dă nimic săracilor, ci cheltuie totul, în special pe băutură și pe femei. Așa spune legenda. Pe atunci (1804-1837), cartierul Lavapiés nu era al hipsterilor, ci al celor cu briceag la cingătoare. Candelas era maestru al deghizărilor, apărea la petreceri, se prezenta ca fiind din înalta societate, distrăgea atenția și, între timp, banda lui jefuia tot ce se putea.
Olaizola (n. 1927), scriitor, critic de film, a fost recompensat cu Premiul Planeta (1983) pentru La guerra del general Escobar. Conduce, la 92 de ani, un ONG care luptă împotriva prostituției infantile în Thailanda.
Alexandra NICULESCU
Conferințele și eseurile cardinalului Gianfranco RAVASI (cărturar subțire și prefect al Bibliotecii ambroziene din Milano timp de aproape două decenii), publicate în Italia, în intervalul cuprins între 2005 și 2018, confirmă atenția lui constantă pentru arta cuvântului și virtuțile hermeneutului biblic.
Structura tripartită a volumului imaginează o călătorie în teritoriile care surprind înlănțuirile dintre tăcere și cuvânt, privind anumite fragmente biblice ca pe forme ale unei transparențe diafanice, meditează la maladiile existenței, într-o manieră care ne invită să ne amintim de textul lui Constantin Noica (pe care cardinalul îl citise în italiană), și propune o survolare a arhitecturii atât de diverse și de sofisticate a operei lui Borges, din perspectiva unui cititor împătimit de scrierile sale.
Peste toate se așterne țesătura diafană a vocabulelor care descind din Biblie și sunt tâlcuite pentru contemporani, ca un fel de hrană menită să întrețină sufletul, deși cardinalul știe, chiar mai bine decât cititorii săi, că întotdeauna „cuvântul sacru cel mai însemnat trebuie să fie lăsat în tăcere”.
Editura Polirom, 2019. Traducere de Miruna și Bogdan Tătaru-Cazaban.
Cristina BOGDAN
Copyright © optmotive.ro