63 / 10 mai, 2021

Apărut în 2020, la editura OMG, volumul Sputnik în grădină e cel de-al treilea volum de poezie lansat de Gabi Eftimie (al doilea după mutarea în Suedia). Odată cu volumul amintit, Sputnik în grădină , pare că indeterminarea identitară trece într-o nouă etapă a dimensiunii postumane. Subiectul poetic este acum evacuat din real, iar umanul nu mai reacționează decât prin condiționare exterioară, așa cum tinde să se arate încă din reflecția biografică de pe coperta interioară: „nu ai viața ta/ sau dacă o ai, nu-ți dai seama de ea/ ceea ce ți se întâmplă e o chestie/ ceva/ ce n-are nici o legătură cu ce vrei”.

...

Cosmin Leucuța a primit recent Premiul Tânărul Prozator al anului 2020 pentru Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii? (apărut la Editura Casa de pariuri literare), în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, autorul fiind la a doua mențiune de acest tip, după premierea din 2018, pentru volumul Hoodoo (Editura Polirom). Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii? este doar în aparență o colecție de proză scurtă, căci povestirile se încheagă spre finalul volumului atât la nivel stilistic, cât și la nivel tematic/ideatic; totuși, textul lui Leucuța refuză, în același timp, și clasarea sub eticheta de roman, povestirile urmându-și propria logică și structură interioară, creând sens independent una față de cealaltă. De fapt, proza propusă aici este un asamblaj narativ, condus ...

Una dintre cele mai recente apariții la editura Tracus Arte este volumul de poezii al lui Mihai Kantzer - pseudonimul literar al lui Bogdan Popescu -, Indicele fericirii globale. Deși Kantzer provine dintr-o altă zonă a științelor umaniste, respectiv filosofia (fiind absolvent al Facultății de Filosofie a Universității București, în anul 1999), acesta a cochetat cu poezia încă de dinainte de prezentul volum de debut, publicând texte în reviste ca România literară, Viața românească sau Convorbiri literare.

Al. Cistelecan observa pe coperta a IV-a a Indicelui, cu referire la tematica propusă de corpusul de poeme, că ele gravitează în jurul unei existențe mereu filtrate de grila media. De fapt, plaja de tematici pe care Kantzer și-o propune să o conspecteze este una care se articulează în jurul unor probleme stringente ale vieții actuale și a unor subiecte care nu mai sunt nici pe departe evitate de discursul media ori eliminate din zona de interes social și politic la nivel global; este vorba de teme ca globalizarea, aportul dezechilibrat al existenței virtuale în raport cu concretul omenesc sau de speculații asupra geneticii (văzută aici aproape ca o știință futurologică, mereu responsabilă de pasul următor în evoluția socială, economică ori tehno). De pildă, un poem ca Neurosentimente nu doar că încearcă să se ralieze unei perspective neuro-comportamentale, dar și imaginează o poveste de iubire maturată. Poemul însă prospectează secvențe mult prea distincte, de la jocul nevrotic, la o viziune închistată asupra iubirii (de unde și sugestia insectarului), până la memoria recuperatoare a alterului :

„mi-ai spus să nu mai fiu indiferent,/ să las sentimentele să alerge liber,/ nevrotice și buimace prin menajerie, [...] două insecte care încearcă să fugă, dar nu reușesc/pentru că au fost deja capturate și fixate în insectar/ cu numere de inventar pentru a putea fi recunoscute/ de prieteni, familie și de cei interesați să povestească/ ce frumoși eram [...]” (9).

De asemenea, se speculează mult în jurul situației pandemice actuale, căci, spre exemplu, într-un poem ca Dimineață metalică, transpare ideea unei realități postapocaliptice, iar spațiul urban este portretizat ca fiind o ființă hibridă (în egală măsură, animal și entitate mecanicizată). Pe un fond asumat bacovian se află și inserții ale existenței virtuale, alternative, datorită sugestiei unei dimensiuni cinematografice, de blockbuster:

„privesc cum orașul ne devoră în carne și oase/ ca într-un thriller cu monștri marini/pândind din adâncuri/ simt respirația lui de fiară/ dinții ascuțiți cum scrâșnesc metalic” (7).

...