Literatura invită, nu de puține ori, la un exercițiu olfactiv, de imaginare a unor arome și esențe specifice unui anumit decupaj, fie el spațial sau temporal. În acest sens, cărțile lasă urme, lasă, la finalul experienței diletante, (și) o memorie olfactivă. De aceea, vă invit la „degustarea" romanului lui Liviu G. Stan, Salamandre, în compania unui Chianti Classico. Imaginând patru tipuri de lumi și patru ipostaze de personaje, romanul poate fi savurat cu pornire din oricare parte a structurii sale mozaicale. Iureșul „dark", aproape schizoid ce-l împrumută toate secvențele narative din acest roman cer o detașare cerebrală în exterior, în cititor. G. Stan imaginează o galerie de caractere reprobabile, fascinante datorită formei lor rotunde, din care mai rămâne o fărâmă de umanitate (însă chestionarea privind posibila umanitate a lor se află tot în exercițiul mental – concomitent și post lecturii – al cititorului. Ca nici un alt roman contemporan, romanul lui G. Stan înfățișează vieți cu rezolvări în experimentul social ori în analiza rece, clinică.
De altă parte, dacă credeți că arta mai are forța de a sublima sordidul și răul existențial, vă invit în compania lui Radu Găvan, din Isus din întuneric, alături de un vin Merlot de Corcova. Nu, nu vă lăsați pătrunși de capcana cheii religioase a romanului, deci nici paharul de vin nu trebuie încărcat de alură mistică. Din contră, eterna condiție a artistului este cea care străbate firul (roșu, iată) al romanului, de tipul unui Thomas Mann inversat, răsturnat. Căutările pseudo-biografice ale personajului Amedeo rămân întotdeauna căutări la nivel simbolic. Dacă este să numim cea mai mare realizare a prozei de față, aceea e ușurința prin care contururile tari sunt dizolvate, topite, adaptate, în definitiv, pentru a susține jocul simbolic. Însă reculul nu este fărâmițarea narațiunii, blurarea până la indisociere, ci tocmai construcția unui imaginar ce-și afirmă mesajul puternic estetic.
Absolventă a Facultății de Litere, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca, specializarea română-norvegiană, cu un master în studii literare românești, Ioana lucrează la un proiect doctoral dedicat imaginarului nordic.
Retrospectiva anului
Fanfiction: mimesis sau hibrid?
Bătrânii
duminică
Sentimentul profund al schimbării
Cărți
Conferințe, discursuri, literatură
7 motive să te lași de meserie
Interviu cu Nikos Chryssos
Până și Karamazovii se mediocrizează
Biblioteca de la Litere
Biografism & autenticitate
Aceleași nopți albe
Lecturi de scriitor
Lecturi la cald
Jason Mott, Hell of a Book
Continentul lecturii
Noaptea lui Helver sau spectacolul durerii
Despre ce scriu prozatorii români?
Proza lui Augustin Cupșa combină descrierea subtilă a realităților contemporane cu analiza existențială a unor personaje aparent obișnuite, dar care recompun peisajul divers și paradoxal al lumii în care trăim. Dincolo de aspectele autobiografice pe care suntem tentați să le descoperim în text, găsim o umanitate pe care o recunoaștem ca fiind una cea din prezent, cu toate problemele ei, dar și una generică, dintotdeauna, cu diversele sale gesticulații. Asupra acestei lumi autorul aruncă o privire inteligentă și lucidă, fără să caute senzaționalul sau stările extreme, schițând o nouă „felie de viață” filtrată însă de un spirit de observație acut și de o forță a detaliului care îi conferă autenticitate.
Mihai ENE
Cărțile anului 2021. Topul Doinei Ruști, la Rdio București FM
Bursa subiectelor din romanul contemporan
Ai citit un roman românesc recent? Trimite un rezumat foarte scurt pentru rubrica Despre ce?
ART, 2020. Citește prefața
Recomandată de Ovidiu Șerban
Gratuit pe Contemporary Literature Press
Recomadndată de The Washington Post, Harper’s Bazaar, Entertainment Weekly, Marie Claire, Bustle, BuzzFeed, Parade, Goodreads, Fortune și BBC pe 2021
Copyright © optmotive.ro