OPTm
nr. 93/6

Treiprezece, Litera, BPC, 2021

Vă mai aduceți aminte de romanul lui Eliade, Nouăsprezece trandafiri? Atunci știți că până la urmă rămân doar treisprezece. Ca un elogiu adus lui Eliade, vă propun o carte intitulată chiar așa: Treisprezece. A cam fost ponegrit pe nedrept acest număr al timpului fără limite (al trandafirilor rămași), așa c-ar merita reabilitat.

Exact 13 scriitori au trimis povestiri pentru o culegere de proză fantastică. Prin urmare, era firesc să se numească așa. Pe cei mai mulți îi cunoașteți, poate că i-ați și citit: Pavel Nedelcu, Bogdan Răileanu, Iulia Micu, Lucian Mîndruță, Mihai Ene, Cosmin Leucuța, Tudor Ganea, Alexandru Trușcă, Mihail Victus, Octavian Soviany, Iulia Pană, Radu Găvan și eu. (Doina Ruști)

Toate păcatele noastre, Litera, BPC, 2021

„Proza lui Mihail Victus impresionează prin elementul surpriză, prin dinamica epicității și prin ritmul dens. Este un roman-oglindă, căci el înregistrează imparțial tot ceea ce societatea românească actuală duce, aluvionar și pe alocuri inconștient, după sine.” (Ioana Hodârnău)

Gareth Hinds – Odiseea – roman grafic, Humanitas Junior, 2021 & Margaret Atwood – Penelopiada, Nemira, 2021

Sunt două cărți-surori, cu trimitere la Homer. Este vorba despre romanul grafic, realizat de către Gareth Hinds, un rezumat onest al epopeii originale, iar cei care n-au citit poemul lui Homer, pot să afle cel puțin în mare, cum au stat lucrurile în povestea despre Odiseu și Penelopa. Ilustrațiile ajută, de asemenea, la o cunoaștere cât mai bună a faptelor.

Penelopiada, semnată de Margaret Atwood, imaginează povestea Penelopei și, a celor 12 slujnice ale acesteia, ucise de către Odiseu și de către fiul acestuia. Este o combinație de miniroman confesiv, noir, vocea Penelopei făcându-se auzită din ținutul morților, din lumea lui Hades. Margaret Atwood înaintează teza conform căreia lucrurile nu au stat întocmai ca în versiunea lui Homer. Nu lipsesc nici umorul, fie el și negru, nici morga tragică inerentă firului narativ original. (Romeo Aurelian Ilie)

J. M. Coetzee – Moartea lui Isus, Humanitas, 2021

Coetzee încheie trilogia sa distopică – din care mai fac parte „Copilăria lui Isus” și „Anii de școală ai lui Isus” – poate cu cea mai stranie, cinică și bulversantă dintre părți. Nu vă gândiți la un labirint de conotații mistice, în altceva constă complexitatea năucitoare a acestui roman. (Liviu G. Stan)

Ioana Nicolae – Tot înainte, Humanitas, 2021

Chiar dacă nu-și schimbă formula față de precedentele sale romane (Pelinul negru & Cartea Reghinei), Tot înainte cristalizează un „paradis în destrămare”, așa cum am fost deja obișnuiți, prezentând o viață infantilă, violentată sever de sforile istoriei; este un univers în care entropia și infantilismul își dau mâna și brodează o proză impenetrabilă. (Emanuel Lupașcu)

Gluhovski - Metro 2035, ART, Paladin, 2021

Romanul lui Dmitri A. Gluhovski, Metro 2035, apărut în septembrie, la ART, este o distopie cu mesaj puternic, care îți lasă o imagine de neuitat: „Moscova era ca o femeie care murise deja, însă copiii/ din pântecul ei mumificat erau încă în viață.”

Scris cu nerv, cu o construcție impecabilă, romanul se înscrie între cărțile de succes ale acestei toamne. (Doina Ruști)