OPTm
nr. 93/6

Micul intrus

Același lucru m-am întrebat și eu mult timp după ce l-am găsit în cutia cu medicamente. Stătea întins pe spate, cu mâinile împreunate pe piept și capul sprijinit de o fașă sterilă. Purta pelerină neagră, plastron alb și mult fixativ în părul tapat excesiv. Când am ridicat capacul, a deschis ochii și a început să scuipe ca o pisică încolțită, arătându-și dantura sănătoasă.
Reacția lui m-a luat prin surprindere și, tresărind, am fost aproape să scap din mână cutia. Micul intrus, care între timp sărise în picioare, se clătina într-una, disperat să își recapete echilibrul.

— Fii atentă, a strigat el și, haț!, și-a înfipt colții în degetul meu mare.

Nu durea atât de tare cât să mă plâng, dar agresivitatea micii creaturi mă speriase, mai ales că se prinsese bine cu dinții și, oricât scuturam din mână, prefera să atârne cu picioarele în aer decât să-mi dea drumul. Apoi s-a prins cu ambele mâini de degetul meu, și-a făcut elan cu picioarele, balansându-se ca la gimnastică, și mi-a sărit pe braț. 

— Cere-ți scuze, a spus el.

— Eu? Tu ai sărit din cutia mea în care, apropo, nu aveai ce căuta, și m-ai atacat.

— Ba tu ai atacat prima. M-ai trezit din somn.

— De ce ar fi somnul tău mai important decât dreptul meu la proprietate?

— Pentru că eu sunt Dracula.

— Tu? am zis mai mult ca să-mi înăbuș un hohot de râs. Contele?

Ca să fiu sinceră, aducea un pic cu Dracula, dar tot îmi venea greu să cred că un omuleț cât un deget inspirase teroare și fascinație milioanelor de turiști care vizitaseră România atrași de sângeroasa lui legendă.

— Oarecum, a spus el. Fac parte din aceeași specie, doar că sunt o varietate de mici dimensiuni, adaptată vieții urbane. Nu ca ororile alea de la Bran care nu știu să-și procure hrana decât gudurându-se pe lângă turiști. Și dacă tot am adus vorba, n-ai vrea…

A făcut un semn spre gâtul meu și m-am grăbit să mi-l acopăr cu palma.

— Să te las să mă muști din nou? Nici vorbă.

— Rezolvam de prima dată, dar am nimerit cu dinții într-o unghie. Uite, mi-a zis prinzându-și unul dintre canini între degete, cred că ăsta se și clatină un pic.

Am ridicat din umeri, iar el s-a aplecat să privească în scobitura cotului meu, de unde o asistentă acră îmi recoltase trei eprubete cu sânge acum o oră. 

— Ce-i acolo? 

N-am apucat să răspund, că s-a și repezit la marginea gălbuie a plasturelui, de care a început să tragă cu unghiile și colții deodată, până când a reușit să mi-l desprindă de pe piele. Apoi am simțit o pișcătură ca de țânțar și n-a trecut o secundă până când el s-a retras scuipând ca într-un ritual pentru alungarea spiritelor rele.

— Ptiu, ai colesterolul mare. Și nici cu trigliceridele nu stai prea bine. Ptiu, Ptiu, ar trebui să mănânci mai sănătos și neapărat să mergi la un control.

Apoi și-a aruncat pelerina peste umeri, s-a răsucit de câteva ori stârnind un vârtej de stofă neagră și dus a fost. În urma lui au rămas două bobițe de sânge pe care le-am strivit cu un tampon de vată îmbibată în spirt.

Cezarina ANGHILAC

Născută la 27 septembrie 1984, Cezarina a studiat sociologia și antropologia în cadrul Universității din București, iar în 2015 a urmat cursurile Atelierului SF&F, organizat de Revista de povestiri și Bookblog. A îngrijit, timp de doi ani, sumarul Revistei de suspans. Este autoarea volumului de povestiri Cine doarme și visează (2017), distins cu premiul AntareSFest pentru Cel mai bun debut SFFH al anului 2017 în volum propriu. Publică în mod curent proză scurtă în Gazeta SF, Argos Magazine, Revista de suspans, Familia, Iocan s.a. Cea mai recentă apariție în volum este în antologia Cele mai frumoase povestiri Science Fiction & Fantasy ale anului 2017, editată de Michael Haulică (2018).

Echipa
Arhiva

 

PRINT 3⤓ PDF
Numerele tipărite

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

NOUA LITERATURĂ

Desigur, Liviu G STAN este un veteran al scrisului. A publicat deja câteva romane, cel mai recent fiind Salamandre. Însă textul de azi e diferit, se înscrie în alt trend, e noua literatură a lui Liviu G Stan. În general, proza lui emană de la primele fraze inteligență și știința scrisului, o grjă paternă față de poveste. În generația sa, aduce romanul elaborat, înnoitor în mod evident și ancorat în același timp în realitatea evenimentului și a știrii. Efuziunile lirice sunt întodeauna dublate de necruțătoarea privire a jurnalistului. Spre deosebire, aici lasă la vedere lumea interioară, Țăcăniții... e un text personal, tușant, de reconectare la lumea Brăilei, așa cum o știm din literatură.

Doina RUȘTI

OPTm

FILMELE REVISTEI

Evenimentul SĂPTĂMÂNII

Cristina BOGDAN, noua decană a Facultății de Litere, Universitatea din București. FELICITĂRI!

VOXA

reunește cărți, mai ales ceea ce-a apărut la Humanitas și Litera, cum ar fi „Povestirile" lui Ilf și Petrov în lectura lui Victor Rebengiuc sau povestirile lui E. A Poe in lectura lui Mihai Călin. Există și lecturi de autori.

 

AZI

de Ligia Pârvulescu

 

ca un personaj semi-tragic
care se lovește de rama tabloului,
dă-mi senzația supunerii față de evitabil
și devotamentul câinelui față de stăpanul cel crud atașamentul copilului față de mama care-l sugrumă în fașă și tremurul condamnatului în fața plutonului
lasă-mă doamne măcar azi
să fiu femeie
pentru că azi
am văzut un bărbat care mă iubea –
vedeam bine că m-ar fi primit
sub talpa lui.

 

LITERA, 2021

ART, 2020-2021 - toată seria, la promoție

În curând

O carte despre cel mai teribil experiment comunist - un frag. aici

Interviu cu Sandro Veronesi

 

 

 

Copyright © optmotive.ro