Andrei ȘERBAN

Doctor în filologie, asistent universitar la Departamentul de Artă Teatrală (Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu), secretar literar al Teatrului Național „Radu Stanca”, Andrei iubește teatrul, cinematografia și literatura – nu neapărat în această ordine.

Malmkrog. Ofensele frumuseții oratorice

Sunt anumite filme care se lasă greu descoperite, care se dezvăluie cu lentoare, cu o curgere evenimențială vâscoasă, implozivă. Sunt anumite filme care cer de la spectator răbdare, amăgindu-i cu doza de adrenalină a unei turnuri imprevizibile. De asemenea, sunt anumite filme pentru care convenția spațio-temporală ori configurațiile psihologice ale personajelor servesc ca pretext nu pentru o acțiune elaborată, ci pentru lungi tirade aforistice în care personajul central este, de fapt, limbajul însuși. Un astfel de film este Malmkrog – coproducție între Romania, Serbia, Elveția, Suedia, Bosnia și Macedonia ce poartă semnătura lui Cristi Puiu – un film pe care, ...

Amparo Dávila și oaspeții ei

M-a bucurat foarte mult să descopăr în ultimii ani, prin volumele de proză scurtă semnate de Mariana Enriquez (Ce am pierdut în foc, Editura Art, 2017) și de Carmen Maria Machado (Corpul ei și alte desfătări, Editura Vellant, 2018), două voci proaspete, fascinante care împing genul horror-fantastic la un alt nivel de rafinament. La fel de bucuros am fost să descopăr prin prozele lor două modalități inteligente de a pune în valoare atributele prozei feministe, valorificând prin crearea unor protagoniste intrigante perspective narative inedite ce plonjează în universuri stranii, îmbinând tenebrele prozei lui Poe cu fantasticul diurn al lui Cortázar. ...

Kiki, c’est qui?

Când auziți de nasuri feminine celebre, mai mult ca sigur că primul – și poate singurul – nume care vă vine în minte e cel al Cleopatrei. Ei bine, mai există cel puțin o posesoare faimoasă a unui astfel de nas atipic după standardele de frumusețe ale vremii sale, dar care a reușit să-și transforme defectul într-un adevărat accesoriu: Kiki de Montparnasse. De fapt, întâmplarea face ca între Kiki și Cleopatra să mai existe o legătură, dar vom reveni la asta mai târziu. Cine a fost Kiki? Oricine îi vede portretul o va recunoaște într-o oarecare măsură, pentru că ea ...

Ruben Brandt și arta de a fura artă

Un psihoterapeut specializat în terapia prin artă suferă de coșmaruri diurne în care personaje desprinse din tablouri celebre încearcă să îl omoare. O fostă acrobată profesionistă cedează impulsurilor sale de cleptomanie, furând exponate din marile muzee ale lumii. Un hoț bidimensional, fiu al unei mame tridimensionale și al unui tată unidimensional, încearcă să-și învingă poftele ilegale. Același lucru este valabil și pentru un spărgător profesionist cu trei ochi, specialist în IT, precum și pentru partenerul său impozant, asemenea unei statui realizate de Rodin. La toate acestea se mai adaugă un detectiv tânăr și ambițios, plus niște relații familiale complicate, dominate ...

Autobahn sau despre oameni și mașini

Situațiile de criză cer mereu măsuri de criză. În același timp, istoria ne-a învățat că un context dificil deschide deseori căi de reinventare spectaculoasă. Acest lucru se poate aplica și în cazul teatrului ca experiență digitală care, chiar dacă este considerat de mulți un compromis justificat de situația delicată a momentului, marchează, totuși, o necesitate de prezervare a contactului cu universul performativ. Evident, mulți vor imputa oricărei forme de digitalizare pierderea energiei pe care o dă imediatețea actului artistic, însă, în același timp, tehnologia nu trebuie văzută doar ca un mijloc de a imortaliza o reprezentație. De fapt, spectacolele online ...

Povestea unui radio, povestea unui masacru

Deja a devenit o tradiție ca Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu să depășească limitele – destul de discutabile, oricum, în contextul noilor sintaxe în continuă schimbare ale posibilităților multiple conferite de actul performativ – discursului teatral convențional, găzduind o serie de secțiuni care includ, printre altele, dansul, circul contemporan, concertele, dar și filmul. Lucrurile devin cu atât mai interesante când filmele incluse în programul FITS sunt, la rândul lor, destul de incomode pentru cinefilii posedați de demonul taxonomiei, din moment ce una dintre frumoasele vocații ale acestui demers festivalier vizează tocmai suspendarea aparentelor bariere între formele de expresivitate ...

Biblia și iPhone-ul

„Biblia nu trebuie să fie ca un iPhone”, pentru că asta ar însemna că ar putea fi detronată oricând de o variantă upgradată. Astfel, raportul cu scriptura, care trebuie să-și păstreze formula originară, devine o problematică de ordin strict personal, în funcție de nevoile fiecăruia. Iar orice încercare de a invoca iluzia unei comuniuni sub semnul unul decalog rigid devine un act de credulitate. Serialul-sequel The New Pope (2020) se concentrează, în mare, pe acest punct nevralgic, continuându-și formula narativă obraznică și revoltătoare impusă de precedentul The Young Pope (2016). În consecință, intrigile și păcatele ce se ascund în inima ...

Suflet de femeie sub Aurora Boreală

Cinematografia europeană, ca să nu o mai amintim și pe cea americană, a problematizat atât de mult experiența Holocaustului, încât, la un moment dat, aveai impresia că lumea a uitat de faptul că istoria secolului trecut ascunde și alte drame. Evident, prin aceste cuvinte nu vreau absolut deloc să minimalizez amploarea monstruoasă a acestui episod. Totuși, se pare că, în ciuda abordării deseori intimiste a acestui context, criteriul statistic care îi face pe realizatorii de film să fie mai implicați emoțional în astfel de scenarii ale carnagiului tinde să primeze în fața altor subiecte cu caracter istoric relativ recent. Dar ...

Actul matricidului

Sunt un mare fan al filmelor de artă. În același timp, fără a încerca să le desconsider calitățile, nu mă consider un mare amator de filme și spectacole de teatru care atacă într-o manieră poate prea evidentă ori într-un stil mai frust o tematică socială cu un discurs pe măsură ori cu iz de docudramă. Și, totuși, mi se întâmplă câteodată ca un astfel de film să mă ia prin surprindere, tocmai pentru a-mi da peste cap toate ierarhiile ori prejudecățile. Titlul nu este extrem de sugestiv la o primă vedere, însă când afli mai multe detalii despre această antologie ...

casa de dincolo de ocean

nu putea fi decât mirosul tristeții tale care de obicei se ascunde în acel loc al gâtului tău în care plictisul rutinei se ciocnește de uscăciunea rece a spaimei sau de preaplinul lasciv al salivei vreunui mascul în călduri care se freacă de tine chiar de acel loc în care pliurile ușor vinete de piele se acoperă de pliurile acestei eșarfe ascunzând singurul spațiu minuscul dintre vertebrele arcuite ce susțin greutatea unui cap dinamitat de plăcere ceafa transpirată de dorința femelei ce visează posedări demonice până în momentul în care cartilajele acelea invizibile par să iasă prin piele strivite de ...

Amurgul zeilor în variantă western

Statul acasă se împacă bine cu cinefilia. În special cu cea de „cursă lungă” – serialele. În plus, când descoperi ceva care, cu adevărat, te impresionează prin originalitatea sa, ajungi să îți dai seama că izolarea asta are și ea părțile ei bune. Să începem cu titlul. Westworld. Știu, nu mai este o noutate pentru pasionații de seriale, din rândurile cărora nu am făcut parte până de curând. Totuși, iau acest fapt drept un avantaj, din moment ce vizionarea primului sezon vine în continuarea unei (re)parcurgeri susținute a celor mai bune lungmetraje inspirate din scrierile lui Philip K. Dick. Conexiunea ...

Boli (in)suportabile

Mereu am fost mai impresionat de filmele care ilustrează lupta agonică a unui individ cu o boală decât de așa-numitele „disaster films” unde catastrofele naturale sau biologice rad de pe suprafața pământului mii de victime. Dar acest lucru nu se întâmplă doar din cauza / datorită faptului că prima categorie „riscă” să aibă o calitate estetică net superioară celeilalte, din moment ce astfel de filme permit regizorilor să acceseze un spațiu intimist cu un potențial poetic mult mai mare. Nu întâmplător, forța filmului Melancholia se datorează și modului în care Lars von Trier mută delirul planetar cauzat de iminenta coliziune ...

Distopia sau noul realism ecologic

Interesul evident al cititorilor pentru marile distopii ale umanității nu se datorează numai faptului că aceste opere literare sunt niște semnale de alarmă pentru ce s-ar putea întâmpla în viitorul (apropiat) al omenirii, ci, dimpotrivă, succesul lor pare să se datoreze faptului că multe dintre acestea s-au întâmplat deja, la o scară mai mică sau mai mare. Depășind cazul profeticului roman 1984 (deși George Orwell nu a dorit să-și adjudece un astfel de rol prin scriitura sa), este imposibil să nu observăm, de exemplu, în multe dintre culturile dedate consumerismului scene desprinse din Fahrenheit 451 scris de Ray Bradbury. Tot ...

Griul este noul negru

Dincolo de impactul mai mult sau mai puțin entuziast ori agresiv provocat de filmul și, mai ales, de rolul lui Joaquin Phoenix, care a reușit (în sfârșit!) să obțină Oscarul pentru personajul Joker, producția semnată de Todd Phillips nu face altceva decât să continue o viziune inițiată acum mai bine de zece ani (unii văd în Christopher Nolan unul dintre principalii pionieri), care stă sub semnul umanizării excesive a personajelor catalogate până atunci drept negative. Estomparea granițelor convenționale, inspirate oarecum de estetica basmului, dintre antagonist și protagonist, y compris sfidarea regulii prin care personajul pozitiv și cel negativ acționează în ...

Vorbești imagini? Romanul grafic

Nu am înțeles niciodată de ce românii (și, implicit, mediile editoriale românești) nu au acordat mai niciodată importanța cuvenită benzii desenate. Evident, nu vreau ca prin aceste cuvinte să deplâng absența totală a acestei forme (literare?, artistice?) în spațiul nostru, ci doar să îi remarc minoratul cauzat, cel mai probabil, de o înțelegere eronată a scopului său. Astfel, depășind cele câteva apariții revuistice clasice mai mult sau mai puțin longevive, precum Rahan ori comics-urile Marvel, sau mai recentele Harap Alb continuă care par a fi subsumate mai degrabă amatorilor de filme de acțiune ori nostalgicilor, banda desenată riscă (sau deja ...

Despre daimoni și alți demoni: Materiile întunecate

Cu sau fără voia cuiva anume, trebuie să admitem că Biserica este poate una dintre cele mai eficiente instituții în promovarea unui anumit gen de literatură. Evident, nu mă refer la actul promovării în sine, ci, dimpotrivă, la mecanismul antireclamei. Lezate de „erezii” literare, fețele bisericești de multe ori transformă anumite volume în adevărate fenomene editoriale. Mai mult ca sigur, mulți dintre dumneavoastră se vor gândi instantaneu la Codul lui da Vinci, însă, fără a discuta calitatea literară, îndelung combătută de critică, a acestui roman, trebuie să spunem că din această categorie fac parte și nume mari ale scenei literare, ...

Un paradis ca oricare altul

Sunt convins că mulți dintre dumneavoastră nu ar pune cuvintele „Palestina” și „comedie” într-un context care nu frizează ironia. Și totuși, da!, există un film ce reușește să depășească aparentul clișeu care atribuie din start spațiului palestinian toate calificativele (in)imaginabile derivate din experiența războiului. Numele acestui lungmetraj este It Must Be Heaven (Paradisul, probabil) și, chiar dacă regizorul este departe de a fi un ingenuu care se pierde în poetizări derizorii, titlul nu este deloc unul cinic. De fapt, chiar și „demonul” taxonomiei care ne împinge să catalogăm acest film prin „comedie” pare neputincios. Pentru că una dintre mizele regizorului ...

Bianca Burța-Cernat despre Dolgoruki

Cartea săptămânii

Neguțătorul din Veneția​

de William Shakespeare

Recomandată de

Ion CARAMITRU

Recomandări 8M

Anul BEETHOVEN

Paul Cernat & Nușa recomandă

Jurnalul lui Nicolae Iorga

Din oboseală sau atonie, omul se dă în lături din fața existenței, își târșește picioarele, ar vrea uneori să spună ajunge! Dar orice evadare e imposibilă: omul este prins în ființă.

Alain Finkielkraut - Înțelepciunea dragostei

Recomandarea lui

Dan SOCIU: James Tate

Roman istoric, ultima parte a unei trilogii de succes

Cristina Barbu Buhac recomandă:

America de peste pogrom, scris de ieșeanul Cătălin Mihuleac, este un mare roman.

Doina RUȘTI recomandă

Moartea și lumea românească premodernă: discursuri întretăiate de Cristina BOGDAN

Cărți de la Editura TREI

Pentru când se termină pandemia:

Neguțătorul din Veneția

de William Shakespeare

Traducere: Dragoș Protopopescu

Regie: Alexander Morfov

Ion CARAMITRU în rolul lui Shylock

Un thriller psihologic strălucit

Amintirile lui Neagu Djuvara completează segmentul memorialisticii românești, putând sta alături de Memoriile lui Valeriu Anania sau Viața unui om singur a lui Adrian Marino, cărți venind pe același fundal al României postrevoluționare, dar rămânând profund eterogene.

Monica GROSU

Este greu de surprins în câteva cuvinte complexitatea și gradul de maturitate pe care romanul grafic l-a atins.

Andrei ȘERBAN

Copyright © optmotive.ro