27 / 24 august, 2020

Relaxat, despre timp

Nu vă neliniștiți: rândurile care urmează nu coagulează o lecție neguroasă de filosofie existențialistă și nici măcar un expozeu de naratologie. Nu merită să vă obosesc, într-o revistă sprințară, cu asemenea afectări dogmatice. De aceea mi-am propus să vă vorbesc în câteva rânduri, stând picior peste picior, despre marota thanatofobilor din întreaga lume intelectuală, recte, despre timp. Ca să fie abordat într-o notă relaxată, timpul trebuie supus unui tratament personal, demitizant și, deci, dizolvant. Altfel spus, el nu trebuie nici fetișizat, nici preschimbat în mit. Ca să fiu sincer, am tratat întotdeauna timpul ca pe o glumă. Deoarece nu mi-a ...

Sub semnul lui Boris Vian, al lui Raymond Queneau și al lui Lewis Carroll...

Ca o avanpremieră la cele două volume de Corespondență care vor încheia Integrala operei lui N. Steinhardt de la Polirom (e vorba de volumele 20 și 21), propun pentru acest număr al revistei OPT motive două scrisori ale lui N. Steinhardt către Monica Pillat (cunoscută poetă, prozatoare, eseistă, memorialistă, îngrijitoare de ediții, profesoară de literatură engleză și americană – între 1973 și 2005 – la Catedra de Engleză a Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București). Monica Pillat este, după cum se știe, fiica lui Dinu Pillat, coleg de „lot” în procesul Noica-Pillat și unul dintre cei ...

Invitații lui Zenob: Marius DONICI

Cu multă vreme în urmă m-am întâlnit cu Marius pe strada Batiște, colț cu G-ral Praporgescu. Hai, Zenob, m-a îndemnat el, vino să filmăm ceva din balconul clădirii ăsteia! Nu vedeam cum am fi putut să intrăm acolo, dar până la urmă n-a fost greu. Era un edificiu de cărămidă, ceva vechi, cu balconașe albe, rotunde. Marius umbla pe-atunci cu un raglan de piele și-avea părul lung. Prin urmare, oriunde ne duceam, el sărea imediat în ochi, iar pe mine nu mă vedea nimeni. Am trecut prin câteva încăperi, cu toți ochii pe noi, adică pe el, iar când am ...

O istorie în cheie ludic-minoră

Terry Eagleton afirma undeva că, printre fenomenele contradictorii ale lumii moderne, naționalismul și umorul ocupă poziții privilegiate. Cel din urmă mai cu seamă în măsura în care se dovedește capabil să cenzureze, să demaște și să dizolve conflicte de tot felul (inclusiv pe acelea generate de primul), printr-o expresie de veselie dezarmantă. Mi-am amintit de această observație a lui Eagleton citind, zilele trecute, Scurta istorie ironică a literaturii române de Cătălin Ghiță. Având o miză iconoclastă (și totodată ambițioasă, dacă acordăm credit subtitlului – „În contrapunctul lui G. Călinescu”), cartea își propune să deconstruiască, ludic și parodic, toate acele idei ...

Poem cu tractor

Astă-noapte am visat un vis pentru care nu am studii: am visat că sunt tractorist, dar eu nu am făcut niciodată școala de tractoriști. Speriat, căci eram totuși la volan fără carnet de tractorist, cu motorul pornit, duduind, cu plugul cu trei brăzdare înfipt la mijlocul ogorului, am întors cheia în contact și am oprit motorul. Am coborât din pat, am privit în oglindă și m-am văzut: un copil de vreo șase ani, în pantaloni scurți, cu o mică pufoaică pe umeri, cu picioarele subțiri pătate de motorină și vaselină, ținând în mână cheia de contact a tractorului (cheia ca ...

Regele Carol I în scrisorile către Regina Elisabeta

Romanița CONSTANTINESCU si Silvia Irina ZIMMERMANN - Carte - nr. 27 / 24 august, 2020

„Sunt totuși un bărbat și nu o făptură de ceață” Publicarea pentru prima dată în limba română a corespondenței dintre regele Carol I și regina Elisabeta dezvăluie două voci necunoscute până acum. Carol I este altul în aceste documente private decât cel din jurnalul pe care l-a ținut vreme de șase decenii, jurnal pe care îl cunoaștem în cele trei volume apărute la Polirom (din cele patru prevăzute să apară, curprinzând perioada 1881-1914), grație efortului de editare și traducere al istoricului Vasile Docea. Schimbarea de tonalitate pe care o percepem în scrisorile lui Carol I se datorează fără doar și ...

Kiki, c’est qui?

Când auziți de nasuri feminine celebre, mai mult ca sigur că primul – și poate singurul – nume care vă vine în minte e cel al Cleopatrei. Ei bine, mai există cel puțin o posesoare faimoasă a unui astfel de nas atipic după standardele de frumusețe ale vremii sale, dar care a reușit să-și transforme defectul într-un adevărat accesoriu: Kiki de Montparnasse. De fapt, întâmplarea face ca între Kiki și Cleopatra să mai existe o legătură, dar vom reveni la asta mai târziu. Cine a fost Kiki? Oricine îi vede portretul o va recunoaște într-o oarecare măsură, pentru că ea ...

Strada Luminii Nr. 2A

Locuiesc într-un imobil interbelic cu trei etaje. Toate camerele au tavanul înalt, podele acoperite de covoare bătute în cuie și mobilier masiv, imperial. De fapt, sunt două clădiri identice și aproape lipite una de cealaltă, cu ferestre mari și alungite, coridoare întunecate și două balcoane lungi și atât de încărcate de vegetație, încât abia dacă se mai zăresc dedesubt contururile stâlpilor albi de ipsos. Cele două balcoane străbat dintr-o parte în alta imobilele, trec pe deasupra scărilor de la intrarea principală și se deschid spre grădină. Este vorba despre grădina din față, pentru că mai este una în spate, neîngrijită, ...

Toate trec – la Veneția

Iată-mă din nou în Veneția. Nu mă întrebați de ce. Pot spune că sunt aici ca să mă regăsesc. Voi sta două săptămâni întregi. Andra tutto bene – proclamă în continuare curcubeiele din desenele copiilor, afișate pe ușile caselor sau lipite pe geamuri. Este mantra pandemiei, impusă prin teoria lui Coué. În august 2020, orașul carnavalului romantic este orașul măștilor chirurgicale, obligatorii în toate spațiile închise: muzee, magazine, biserici, restaurante. Dar și în cele cvasi-închise, dar foarte aglomerate, cum sunt faimoasele mijloace de transport în comun, renumitele vaporetti. Cu umor, eleganță și mândrie națională, comercianții poartă adesea măști în culorile ...

O familie de armatoli

Marina COSTA - mIstorii subiective - nr. 27 / 24 august, 2020

În anul 1764, în satul Dovra, nu departe de Veria, azi în Macedonia grecească, în familia unui luptător anti-otoman aromân (numiți armatoli, adică purtători de arme) s-a născut un băiat. A primit numele de Anastasi. La școala grecească din sat, numele i-a fost transcris Anastasios Karatasos. Tatăl lui a căzut în luptă. Anastasi și-a dorit să-l răzbune. La optsprezece ani, în 1782, a încins armele și s-a alăturat căpitanului Vassilios Romfeis, în Olimp, făcându-se cunoscut prin vitejia lui. În 1795, când Ali Pașa a atacat Naoussa, ceata lui a apărat orașul. În 1804, Anastasi, deja căpitan de armatoli, a răspuns ...

Un călător de profesie

Cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, când ne-am intersectat pentru prima dată, părul negru cârlionțat îi flutura pe umeri și surâsul timid rar înflorea înspre râs. Între timp, obrazul s-a acoperit cu o barbă lungă, monahală, și doar privirea a rămas aceeași, ca un bisturiu ce sfredelește înlăuntrul tainei celui asupra căruia zăbovește. Pe Constantin Cioc l-am întâlnit adesea prin muzee, uitând timpul în fața câte unui tablou, la vernisaje, ca un copil ascunzându-se de oamenii mari, pentru a se putea bucura în liniște de obiectele expuse, prin librării, hălăduind mereu cu o geantă de piele de ...

Andreea PETCU

Andrei ZBÎRNEA - Grand Slam Poetic - nr. 27 / 24 august, 2020

Date biografice: Mă numesc Andreea, am copilărit și crescut într-un sat, aproape de natură, aproape de lumină. În prezent locuiesc în Iași, lucrez într-o corporație cu o balerină desenată pe pereți. În rest, mai scriu, mai citesc etc. II O fată fără gură e o fată rea pentru că tot ce ajunge la ea se distruge și se naște la infinit o fată fără gură e o fată rea pentru că tot ce cunoaște e dus mai departe de imaginație (iar imaginația e un monstru hapsân dintr-o poveste cehă) o fată rămâne fără gură când mănâncă toporași și zburdă desculță ...

Omul de castane

"E o carte pe care n‑o poți lăsa din mână, dar care te va face să eziți înainte să dai pagina, atât de tulburătoare este”, concluzionează Kirkus Review când vine vorba de excelentul volum de debut al danezului Søren Sveistrup, cunoscut de toată lumea ca scenarist al serialului „Crima” (Forbrydelsen), cel care mai apoi a fost adaptat și de Netflix pentru publicul american, cu o nouă distribuție, o nouă poveste și o atmosferă complet diferită de original. Și chiar așa și este: odată ce-ai început acest înspăimântător crime nordic, nici că-l mai poți lăsa din mână, în ciuda celor peste ...

Opt romane românești în registru fantastic

În literatura noastră fantastică s-a scris mai mult proză scurtă decât roman. Iar romanele, nu prea numeroase, au adoptat de cele mai multe ori filonul folcloric, fără îmbunătățiri compoziționale. Dacă ar fi să numesc opt romane, primul care îmi vine în minte este Adam și Eva (Rebreanu), distanțat de folclor devreme și în mod declarat, apoi aș numi Fantoma din moară (Doina Ruști) pentru că am scris recent despre el, cu un tip de fantastic rar în literatura noastă, între neogotic și realismul magic. Și pentru c-a venit vorba despre fabulația cu accente magice, aș numi Creanga de aur a ...

NOUA LITERATURĂ

O știam pe Iulia MICU SIMUȚ ca pe un eseist rafinat, iar acum i-am citit proza și sunt atât de încântată, încât trebuie s-o spun și public: Strada Luminii Nr. 2A este o povestire frumoasă și scrisă cu voluptate. Ceea ce te frapează, în ciuda subiectului care mizează pe zona stranie a vieții, este veridicitatea extraordinară. Dar scrisul Iuliei este înrudit cu al poeziei, vine dintr-o realitate care îi poartă amprenta. E ceva descins din Doctor Faustus (Mann fiind și romancierul ei preferat), care ajunge subtil aproape de Materiile întunecate ale lui Philip Pullman. Tensionată, inteligentă, învăluitoare. Oarecum înrudită cu proza lui Tudor Runcanu, alt prozator pe care-l iubesc maxim.

Doina RUȘTI

EVENIMENTUL SĂPTĂMÂNII

Expoziția Orașe în rezumat. Piețe din Europa și istoriile lor, alcătuită din fotografii realizate cu drona de antropologul Cătălin D. Constantin, își continuă itinerariul început anii trecuți. Irlanda este cea de-a noua țară care găzduiește expoziția.

Proiectul de antropologie vizuală poate fi văzut, până pe 29 august 2020, la sediul Irish Architectural Archive, într-una dintre cele mai frumoase clădiri în stilul epocii georgiene din Dublin, situată la doar câteva numere distanță de casa în care a locuit Oscar Wilde, în Merrion Square no. 45, cea mai veche piață a capitalei irlandeze.

Mai multe despre proiect: www.intothesquare.org

Recomandat de OPTm

Catrinel POPA recomandă

La sfârșitul lecturii parcă îți vine să mai cauți o altă carte de-a autorului (după ce am citit mai demult Moartea pinguinului și Legea melcului, mă grăbesc să încep Lăptarul de la miezul nopții). Presimt că voi râde copios. Printre lacrimi.          

Andrei Kurkov, Grădinarul din Oceakov. Traducere din limba rusă și note de Antoaneta Olteanu, Pitești, Editura Paralela 45, 2019

Anton Pann, prin București. Cultura in direct, MNLR

Alexandra NICULESCU recomandă

Jordi NOPCA – En la sombra ( În umbră)

Este o carte ambițioasă despre identitatea personală în zilele noastre. Vara lui 2011: Pere, un tânăr din Barcelona locuiește cu părinții, ascultă muzică electronică, lucrează la un proiect cultural și are întâlniri cu Kate, o violonistă britanică, în timp ce fratele lui, Joan, este deja profesor, dar are și un fel de viață secretă, care nu-l afectează doar pe el. Cam asta este tema centrală: rivalitatea fraților, pe lângă criza economică. Frații sunt ca două râuri sau ca două mașini care au alte drumuri de parcurs și totuși se întâlnesc din când în când. Nopca a scris cartea în catalană, a încercat să combine drama cu ironia, și spune că se simte invizibil ca scriitor, deși a avut mare succes cu volumul de povestiri Vente a casa (Vino acasă), din 2015.

Expoziție-eveniment: Constantin CIOC - Museikon, Alba Iulia. La vernisaj a vorbit Cristina BOGDAN

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

CĂRȚI vechi, lecturi actuale

Eu încă mă surprind găsind dificilă întoarcerea la realitate, după ce citesc o carte densă, iar Zenobia lui Gellu Naum îmi pare a fi una dintre cărțile care nu încearcă să creeze o realitate, ci să o descopere, să o ajute să ne nască. Mai că auzi cum foșnesc oamenii și lucrurile, ai senzația aproape palpabilă că, dacă îți treci degetele peste cuvinte, vezi întrega viață din carte. Adesea nici nu mai știi dacă ai dezlipit pelicula de pe ficțiune sau dacă nu era decât o pliu al realității.

Zenobia e Limbaj, oamenii ar putea lesne să meargă năuci pe stradă și să strige pagini întregi cu voce tare azi, pentru ca mâine doar să și le spună cu voce ștearsă, dacă simt că își respiră tânguirea sau că le e urât în ei. Căci e o carte din care fraza răstită țâșnește, la timpul potrivit, de sub învelișul deloc fragil al poeziei.

Sanda OPRESCU

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

CARTE DE VACANȚĂ

Anul BEETHOVEN

Noutăți

„Cu iubire tandră, Elisabeta” – „Mereu al tău credincios, Carol”. Corespondența perechii regale. Ediție critică și comentată, note și traducere din germană de Silvia Irina Zimmermann și Romanița Constantinescu.

Humanitas, 2020, volumul I: 1869-1888, 376 pagini.

Copyright © optmotive.ro