OPTmnr. 86
OPTm
Date biografice: Mă numesc Andreea, am copilărit și crescut într-un sat, aproape de natură, aproape de lumină. În prezent locuiesc în Iași, lucrez într-o corporație cu o balerină desenată pe pereți. În rest, mai scriu, mai citesc etc.
II
O fată fără gură e o fată rea
pentru că tot ce ajunge la ea
se distruge și se naște la infinit
o fată fără gură e o fată rea
pentru că tot ce cunoaște
e dus mai departe de imaginație
(iar imaginația e un monstru hapsân dintr-o poveste cehă)
o fată rămâne fără gură
când mănâncă toporași
și zburdă desculță pe câmpuri
unde se înalță blocuri și bordeluri
iar cine aleargă după toporași ca o scufiță
se-ntoarce cu un mac între picioare
o fată fără gură e o epavă
și asta dăunează mediului înconjurător
doar ea știe
știe că e rea
III. În treacăt
O fată fără gură
aleargă pe câmpul de luptă
vânează rațe sălbatice
se împiedică în mintea
celor pe care îi vede
CREIOANE
Chibrituri
Furnici
pungi aruncate
Fugă NICĂIERI
gândește
gândește că afecțiunea dintre doi roboți
contează mai puțin decât dragostea
dintre două violuri
visează balene albastre
le șterge cu o cârpă umedă
grija ei e fiecare apus al soarelui
când roboțeii cântă triumfător
poezia lor metalică
se încolăcește în somn
în pântec își adună ocrotitor
tot ce mintea ei a cunoscut
IV.
Ai înălțat orașe
la marginea cărora
nebunii bat clopotele
ca să putem vorbi despre posibile sinucideri
nici nu știm cât de singuri suntem
în afara zilelor cu număr impar
când Tu cobori să mai tragi o linie
ai inventat boala ca să iți scuze imaginația
pe rând toți ajungem la margine
la urma urmei ne-am bucurat prea mult
#1 – Aparenta inflație de poezie în spațiul public se vede doar în interiorul bulelor poetice. Se întâmplă câteodată să radieze și în exterior, dar impulsul transmis pe scena publică oficială nu mai are nicio legătură cu fenomenul inițial. Cu alte cuvinte, un scandal provenind din sânul poeziei nu mai are nicio legătură cu poezia per se. În afara acestor bule poetice, meciurile de tenis poetic se joacă foarte departe de terenul cu iarbă de la All England Lawn Tennis & Croquet Club.
Jurnalist și scriitor, Andrei a publicat în special poezie, printre volumele sale numărându-se: Rock în Praga (2011), #kazim (contemporani cu primăvara arabă) -2014, Turneul Celor Cinci Națiuni (2017), [Pink Pong] (împreună cu poetul danez Claus Ankersen), volumul trilingv (română-engleză-daneză) - 2019. Totodată este prezent în numeroase antologii și publicații.
Relaxat, despre timp
Sub semnul lui Boris Vian, al lui Raymond Queneau și al lui Lewis Carroll...
Invitații lui Zenob: Marius DONICI
O istorie în cheie ludic-minoră
Poem cu tractor
Regele Carol I în scrisorile către Regina Elisabeta
Kiki, c’est qui?
Strada
Toate trec – la Veneția
O familie de armatoli
Un călător de profesie
Omul de castane
Opt romane românești în registru fantastic
(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)
PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.
O știam pe Iulia MICU SIMUȚ ca pe un eseist rafinat, iar acum i-am citit proza și sunt atât de încântată, încât trebuie s-o spun și public: Strada Luminii Nr. 2A este o povestire frumoasă și scrisă cu voluptate. Ceea ce te frapează, în ciuda subiectului care mizează pe zona stranie a vieții, este veridicitatea extraordinară. Dar scrisul Iuliei este înrudit cu al poeziei, vine dintr-o realitate care îi poartă amprenta. E ceva descins din Doctor Faustus (Mann fiind și romancierul ei preferat), care ajunge subtil aproape de Materiile întunecate ale lui Philip Pullman. Tensionată, inteligentă, învăluitoare. Oarecum înrudită cu proza lui Tudor Runcanu, alt prozator pe care-l iubesc maxim.
Doina RUȘTI
Expoziția Orașe în rezumat. Piețe din Europa și istoriile lor, alcătuită din fotografii realizate cu drona de antropologul Cătălin D. Constantin, își continuă itinerariul început anii trecuți. Irlanda este cea de-a noua țară care găzduiește expoziția.
Proiectul de antropologie vizuală poate fi văzut, până pe 29 august 2020, la sediul Irish Architectural Archive, într-una dintre cele mai frumoase clădiri în stilul epocii georgiene din Dublin, situată la doar câteva numere distanță de casa în care a locuit Oscar Wilde, în Merrion Square no. 45, cea mai veche piață a capitalei irlandeze.
Mai multe despre proiect: www.intothesquare.org
Recomandat de OPTm
La sfârșitul lecturii parcă îți vine să mai cauți o altă carte de-a autorului (după ce am citit mai demult Moartea pinguinului și Legea melcului, mă grăbesc să încep Lăptarul de la miezul nopții). Presimt că voi râde copios. Printre lacrimi.
Andrei Kurkov, Grădinarul din Oceakov. Traducere din limba rusă și note de Antoaneta Olteanu, Pitești, Editura Paralela 45, 2019
Anton Pann, prin București. Cultura in direct, MNLR
Jordi NOPCA – En la sombra ( În umbră)
Este o carte ambițioasă despre identitatea personală în zilele noastre. Vara lui 2011: Pere, un tânăr din Barcelona locuiește cu părinții, ascultă muzică electronică, lucrează la un proiect cultural și are întâlniri cu Kate, o violonistă britanică, în timp ce fratele lui, Joan, este deja profesor, dar are și un fel de viață secretă, care nu-l afectează doar pe el. Cam asta este tema centrală: rivalitatea fraților, pe lângă criza economică. Frații sunt ca două râuri sau ca două mașini care au alte drumuri de parcurs și totuși se întâlnesc din când în când. Nopca a scris cartea în catalană, a încercat să combine drama cu ironia, și spune că se simte invizibil ca scriitor, deși a avut mare succes cu volumul de povestiri Vente a casa (Vino acasă), din 2015.
Expoziție-eveniment: Constantin CIOC - Museikon, Alba Iulia. La vernisaj a vorbit Cristina BOGDAN
Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.
Eu încă mă surprind găsind dificilă întoarcerea la realitate, după ce citesc o carte densă, iar Zenobia lui Gellu Naum îmi pare a fi una dintre cărțile care nu încearcă să creeze o realitate, ci să o descopere, să o ajute să ne nască. Mai că auzi cum foșnesc oamenii și lucrurile, ai senzația aproape palpabilă că, dacă îți treci degetele peste cuvinte, vezi întrega viață din carte. Adesea nici nu mai știi dacă ai dezlipit pelicula de pe ficțiune sau dacă nu era decât o pliu al realității.
Zenobia e Limbaj, oamenii ar putea lesne să meargă năuci pe stradă și să strige pagini întregi cu voce tare azi, pentru ca mâine doar să și le spună cu voce ștearsă, dacă simt că își respiră tânguirea sau că le e urât în ei. Căci e o carte din care fraza răstită țâșnește, la timpul potrivit, de sub învelișul deloc fragil al poeziei.
Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR
„Cu iubire tandră, Elisabeta” – „Mereu al tău credincios, Carol”. Corespondența perechii regale. Ediție critică și comentată, note și traducere din germană de Silvia Irina Zimmermann și Romanița Constantinescu.
Humanitas, 2020, volumul I: 1869-1888, 376 pagini.
Parteneri
Copyright © optmotive.ro