O familie de armatoli

Marina COSTA - mIstorii subiective - nr. 27 / 24 august, 2020

În anul 1764, în satul Dovra, nu departe de Veria, azi în Macedonia grecească, în familia unui luptător anti-otoman aromân (numiți armatoli, adică purtători de arme) s-a născut un băiat. A primit numele de Anastasi. La școala grecească din sat, numele i-a fost transcris Anastasios Karatasos.

Tatăl lui a căzut în luptă. Anastasi și-a dorit să-l răzbune. La optsprezece ani, în 1782, a încins armele și s-a alăturat căpitanului Vassilios Romfeis, în Olimp, făcându-se cunoscut prin vitejia lui. În 1795, când Ali Pașa a atacat Naoussa, ceata lui a apărat orașul. În 1804, Anastasi, deja căpitan de armatoli, a răspuns chemării revoluționarului sârb Karadjordjevic, ajutându-l în lupta împotriva oștilor otomane, pentru a se reîntoarce apoi în Naussa, asediată din nou. Experiența l-a făcut să viseze o alianță greco-sârbă împotriva dușmanului comun.

Cetatea a rezistat unor atacuri succesive, până în 1805, când, după un asediu de 5 luni, au fost învinși. Între timp, Anastasi se căsătorise cu o fată din satul Dihalevri. Prin trădare, soția și trei dintre copii i-au fost prinși de turci și torturați, din ordinul lui Ali Pașa, fiind aruncați în saci cu șerpi veninoși. Doar fiul cel mare, Dimitri, zis Dzami, în vârstă de șapte ani, a scăpat, fiind la bunici. În 1813, la nici șaisprezece ani, și-a urmat tatăl în haiducie.

Anastasi s-a alăturat cauzei Eteriei. El credea în eliberarea tuturor popoarelor balcanice de sub stăpânire otomană. În 1821, a proclamat revoluția de eliberare în Halkidiki, apoi în zona Naoussa, până s-o recucerească pașa din Salonic, cu 18.000 de soldați. Înfrânți, Anastasi și Dzami abia au reușit să scape din orașul în flăcări.

Și-au unit forțele cu cei din Macedonia și Rumelia, continuând lupta. În 1823, au ucis două mii de ieniceri la Podul Baba de pe râul Pinios. Pe urmă, cu alt căpitan, Anghel Gațu, au trecut Olimpul, unindu-se cu alt fiu de armatol aromân, Karaiskaki, căpitanul cetei din Agrafa. Tată și fiu au luptat alături de marii conducători ai Eteriei, inclusiv la Missolonghi.

În 1828, Kapodistria l-a numit pe Dimitrios Karatasos ofițer al armatei grecești, comandantul unei trupe de o mie de oameni, responsabil cu apărarea frontierei de nord. Tatăl lui a primit o misiune similară, în fruntea altei cete de armatoli. Doi ani mai târziu, Anastasios Karatassos s-a stins, la vârsta de 66 de ani, la Nafpaktos, fiind înmormântat cu onoruri.

Dzami a căzut în dizgrație în anul 1833, împreună cu alții care-i împărtășeau credința în sprijinul Țarului pentru eliberarea Macedoniei, aflată încă sub puterea otomană. Și-a pierdut gradul de ofițer și a petrecut un an în închisoare. După eliberare, s-a retras pe meleagurile natale, întemeindu-și o familie.

În 1841, când s-au răsculat din nou locuitorii Thessaliei și Epirului, Dzami și-a adunat iar ceata de armatoli. După un an de rezistență eroică, au fost nevoiți să se retragă în Grecia, copleșiți de oastea turcească. I-a jurat credință regelui Othon, care l-a numit aghiotant.

În fapt, Dzami (numit Thiamis sau Tsamis printre greci), devenise un fel de agent secret al regelui Othon, fiind văzut, între anii 1844 și 1852, prin comunitățile sârbești și aromâne din Trieste sau din Skopje, promovând alianța anti-otomană. Era cunoscut ca un diplomat talentat, politician și strateg, care știa să vorbească frumos în public și era plăcut în societate.

Fotografia care a supraviețuit istoriei arată un bărbat puternic, în vârstă de 44 de ani, îmbrăcat pitoresc, cu costumul popular aromân, purtat de majoritatea armatolilor: cămașă de pânză, cu mânecile și partea de la brâu în jos deosebit de ample, împodobite cu găitan la răscroiala gâtului, la piept și la mâneci, sub care iarna avea o flanelă din lână moale, scurtă până la brâu, cu mâneci lungi.

Cioarecii din lână erau croiți separat pentru fiecare picior, strânși bine de la gleznă până la jumătatea gambei și încheiați cu copci, marginea superioară legându-se de cingătoarea izmenelor. Ciorapii erau tot din lână. Peste cămașă avea fustanela, în partea de jos, până la genunchi, cu foarte multe pliuri, iar în partea de sus, o vestă din șiac, fără mâneci, deschisă în față, tot până la brâu, cu aplicații de galoane, găitane, șireturi. Sarica bătrânească, strânsă la mijloc, era foarte largă jos. Brâul lat, din lână, în care intrau armele, atât iatagan, cât și flintă, precum și căciula din piele de miel întregeau costumul. În brâu avea cuțitul, punga cu bani, cremenea și amnarul, batista albă, precum și tradiționalul șirag de mătănii, numit comboloi.

În anul 1853, odată cu începerea Războiului Crimeei, cu binecuvântarea regelui Othon, Dzami și-a adunat armatolii iar, în zonele încă stăpânite de turci. A invadat peninsula Halkidiki cu o mie de oameni, înaintând până la porțile Salonicului, unde ajutoarele promise de rege nu au mai sosit. Au fost nevoiți să se retragă, lipsiți de muniție și de provizii, pe brațul Kassandra, salvând viețile luptătorilor săi. Atunci și-a dobândit porecla Ghero-Tsamis, adică Bătrânul Tsamis, cu care a rămas în legende și balade.

După semnarea tratatului de pace, care prevedea integritatea Imperiului Otoman, Dzami Karatasso a continuat să tragă sforile diplomației, în vederea unei înțelegeri între Serbia și Grecia, care ar fi schimbat raportul de forțe în lupta cu turcii.

În 1861, acesta s-a dus la Belgrad, în vederea semnării primului acord oficial între cele două țări. Acolo, bărbatul de 63 de ani a murit subit – aparent, de stop cardiac, însă a existat bănuiala că ar fi fost otrăvit, ca alianța să nu se înfăptuiască.

Peste câteva luni, regele Othon a fost exilat, în urma unei revolte populare, acordul încheindu-se abia în 1867.

Marina COSTA

Scrie poezie și proză scurtă, dar s-a făcut cunoscută mai ales prin monografii istorice și romane de aventuri, între care amintim Pribegii mărilor (2016), Echipajul (2018), Soarta mercenarului și alte destine (2019) etc. Premii: Premiul I, la Concursul Național de proză scurtă "Nicolae Velea" (2018), Premiul special "Fănuș Neagu" (2019).

NOUA LITERATURĂ

O știam pe Iulia MICU SIMUȚ ca pe un eseist rafinat, iar acum i-am citit proza și sunt atât de încântată, încât trebuie s-o spun și public: Strada Luminii Nr. 2A este o povestire frumoasă și scrisă cu voluptate. Ceea ce te frapează, în ciuda subiectului care mizează pe zona stranie a vieții, este veridicitatea extraordinară. Dar scrisul Iuliei este înrudit cu al poeziei, vine dintr-o realitate care îi poartă amprenta. E ceva descins din Doctor Faustus (Mann fiind și romancierul ei preferat), care ajunge subtil aproape de Materiile întunecate ale lui Philip Pullman. Tensionată, inteligentă, învăluitoare. Oarecum înrudită cu proza lui Tudor Runcanu, alt prozator pe care-l iubesc maxim.

Doina RUȘTI

EVENIMENTUL SĂPTĂMÂNII

Expoziția Orașe în rezumat. Piețe din Europa și istoriile lor, alcătuită din fotografii realizate cu drona de antropologul Cătălin D. Constantin, își continuă itinerariul început anii trecuți. Irlanda este cea de-a noua țară care găzduiește expoziția.

Proiectul de antropologie vizuală poate fi văzut, până pe 29 august 2020, la sediul Irish Architectural Archive, într-una dintre cele mai frumoase clădiri în stilul epocii georgiene din Dublin, situată la doar câteva numere distanță de casa în care a locuit Oscar Wilde, în Merrion Square no. 45, cea mai veche piață a capitalei irlandeze.

Mai multe despre proiect: www.intothesquare.org

Recomandat de OPTm

Catrinel POPA recomandă

La sfârșitul lecturii parcă îți vine să mai cauți o altă carte de-a autorului (după ce am citit mai demult Moartea pinguinului și Legea melcului, mă grăbesc să încep Lăptarul de la miezul nopții). Presimt că voi râde copios. Printre lacrimi.          

Andrei Kurkov, Grădinarul din Oceakov. Traducere din limba rusă și note de Antoaneta Olteanu, Pitești, Editura Paralela 45, 2019

Anton Pann, prin București. Cultura in direct, MNLR

Alexandra NICULESCU recomandă

Jordi NOPCA – En la sombra ( În umbră)

Este o carte ambițioasă despre identitatea personală în zilele noastre. Vara lui 2011: Pere, un tânăr din Barcelona locuiește cu părinții, ascultă muzică electronică, lucrează la un proiect cultural și are întâlniri cu Kate, o violonistă britanică, în timp ce fratele lui, Joan, este deja profesor, dar are și un fel de viață secretă, care nu-l afectează doar pe el. Cam asta este tema centrală: rivalitatea fraților, pe lângă criza economică. Frații sunt ca două râuri sau ca două mașini care au alte drumuri de parcurs și totuși se întâlnesc din când în când. Nopca a scris cartea în catalană, a încercat să combine drama cu ironia, și spune că se simte invizibil ca scriitor, deși a avut mare succes cu volumul de povestiri Vente a casa (Vino acasă), din 2015.

Expoziție-eveniment: Constantin CIOC - Museikon, Alba Iulia. La vernisaj a vorbit Cristina BOGDAN

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

CĂRȚI vechi, lecturi actuale

Eu încă mă surprind găsind dificilă întoarcerea la realitate, după ce citesc o carte densă, iar Zenobia lui Gellu Naum îmi pare a fi una dintre cărțile care nu încearcă să creeze o realitate, ci să o descopere, să o ajute să ne nască. Mai că auzi cum foșnesc oamenii și lucrurile, ai senzația aproape palpabilă că, dacă îți treci degetele peste cuvinte, vezi întrega viață din carte. Adesea nici nu mai știi dacă ai dezlipit pelicula de pe ficțiune sau dacă nu era decât o pliu al realității.

Zenobia e Limbaj, oamenii ar putea lesne să meargă năuci pe stradă și să strige pagini întregi cu voce tare azi, pentru ca mâine doar să și le spună cu voce ștearsă, dacă simt că își respiră tânguirea sau că le e urât în ei. Căci e o carte din care fraza răstită țâșnește, la timpul potrivit, de sub învelișul deloc fragil al poeziei.

Sanda OPRESCU

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

CARTE DE VACANȚĂ

Anul BEETHOVEN

Noutăți

„Cu iubire tandră, Elisabeta” – „Mereu al tău credincios, Carol”. Corespondența perechii regale. Ediție critică și comentată, note și traducere din germană de Silvia Irina Zimmermann și Romanița Constantinescu.

Humanitas, 2020, volumul I: 1869-1888, 376 pagini.

Copyright © optmotive.ro