Opt romane românești în registru fantastic

În literatura noastră fantastică s-a scris mai mult proză scurtă decât roman. Iar romanele, nu prea numeroase, au adoptat de cele mai multe ori filonul folcloric, fără îmbunătățiri compoziționale. Dacă ar fi să numesc opt romane, primul care îmi vine în minte este Adam și Eva (Rebreanu), distanțat de folclor devreme și în mod declarat, apoi aș numi Fantoma din moară (Doina Ruști) pentru că am scris recent despre el, cu un tip de fantastic rar în literatura noastă, între neogotic și realismul magic. Și pentru c-a venit vorba despre fabulația cu accente magice, aș numi Creanga de aur a lui Sadoveanu și romanele lui Eliade. Între acestea, Noaptea de Sânziene vine cu un exces de complexitate, fiind o sinteză a tehnicilor fantastice, continuate de Mircea Cărtărescu (Orbitor). Parabola, ca figură a fantasticului, cred că cel mai bine este reprezentată de DR Popescu (Vânătoarea regală), completat oarecum de George Bălăiță (Lumea în două zile). Nu trec aici Cartea Milionarului de Ștefan Bănulescu, - fantastic dens, de tip metaforic, saga proiectat în fantastic, tot pe fundamentul unei parabole -, deoarece Cartea de la Metopolis (1977) prima din serie și singura scrisă se risipește în povestiri fiind mai valoroasă în acest gen decât ca roman. Voi lăsa deoparte și Îngerul a strigat (Fănuș Neagu) - poveste dramatică, scrisă în linia fabulosului, și mă voi opri asupra Cazematei lui Ganea.

Adam și Eva de Liviu Rebreanu

Profesorul Toma Novac se îndrăgostește de-o femeie întâlnită întâmplător (Ileana). Iubirea lor nu are finalitate, cei doi căutându-se de-a lungul mai multor reîncarnări. Abia a noua oară se întâmplă miracolul. Romanul a apărut în 1925. Se regăsește aici un tip de fantastic popular, cu accent pe acțiune, romanul fiind scris în stilul alert și exact al binecunoscutului romancier.

Fantoma din moară de Doina Ruști

Povestea complexă și fragmentară a imaginarului unei comunități mici, Fantoma din moară (2008) ilustrează tipul de fantastic neogotic, cum am mai scris, o viziune care se desfășoară între evenimentul natural (adeseori violent) și evoluția lui până în aria imaginarului mitic. Povestea unei fantome devine povestea unei nații.

Creanga de aur de Mihail Sadoveanu

Tema romanului este călătoria inițiatică și semnificațiile ei, cu trimiteri la epoci antice. Kesarion Breb este un preot, continuator al credințelor dacice, cunoscător al misterelor egiptene, paznic al acelei crengi de aur, menționată de către Vergiliu în Eneida. Există aici un fantastic elaborat, cu rădăcini mitice și o derulare similară romanului istoric. Anul apariției: 1933

Noaptea de Sânziene de Mircea Eliade

Amestec de mitic și de autobiografie metaforică, romanul (apărut în 1955) are în centru o poveste de iubire. Ștefan Viziru își presimte moartea și chiar împrejurările în care se va produce, într-o noapte de Sânziene. După 12 ani moare într-un accident de mașină, alături de Ileana, perechea sa astrală. În opera lui Eliade moartea-nuntă are semnificații mistice, iar în acest roman, cu simboluri numeroase și teme ramificate, apare cel mai bine reprezentat fantasticul de factură mistică.

Orbitor de Mircea Cărtărescu

Roman misterios, în linia lui Eliade, cu derulări ample și galerie mare de personaje, Orbitor. Aripa stângă (1996) este un roman în care fantasticul pornește de la misterele unui rit medieval și sfârșește în întâmplarea cotidiană. Cu simbolism bogat, legat de secretele vieții, prima parte a trilogiei se păstreză ca scris în linia unui fantastic de tip postmodern.

Vânătoarea regală de DR Popescu

Publicat în 1973, romanul e o parabolă a stalinismului, tipul acesta de fantastic apărând atunci prima oară la noi. Deși înscris într-o directivă politică a epocii, anume de criticare a anilor 50, adică de revizuire a comunismului, Vânătoarea regală este un roman cu multe sensuri și cu o atmosferă halucinantă, la care participă haite și vânători.

Lumea în două zile de George Bălăiță

În romanul lui Bălăiță eliadismul este prelucrat, elaborat, transferat în cele mai de jos paliere ale cotidianului. Acțiunea se petrece în două zile: solstițiul de iarnă și de vară. Dar simbolismul este epurat de surplusuri, totul concentrându-se pe existența unui funcționar. Romanul a apărut în 1975.

Cazemata de Tudor Ganea

Fantasticul aici vine pe tiparul altor cărți din ultima perioadă, din demontări ale realității în părțile ei componente, adică de la realitatea percepută prin acțiune (de tip policier) către mit.

Pompilia CHIFU

Doctorand în studii filologice, Universitatea Dunărea de Jos, Galați

NOUA LITERATURĂ

O știam pe Iulia MICU SIMUȚ ca pe un eseist rafinat, iar acum i-am citit proza și sunt atât de încântată, încât trebuie s-o spun și public: Strada Luminii Nr. 2A este o povestire frumoasă și scrisă cu voluptate. Ceea ce te frapează, în ciuda subiectului care mizează pe zona stranie a vieții, este veridicitatea extraordinară. Dar scrisul Iuliei este înrudit cu al poeziei, vine dintr-o realitate care îi poartă amprenta. E ceva descins din Doctor Faustus (Mann fiind și romancierul ei preferat), care ajunge subtil aproape de Materiile întunecate ale lui Philip Pullman. Tensionată, inteligentă, învăluitoare. Oarecum înrudită cu proza lui Tudor Runcanu, alt prozator pe care-l iubesc maxim.

Doina RUȘTI

EVENIMENTUL SĂPTĂMÂNII

Expoziția Orașe în rezumat. Piețe din Europa și istoriile lor, alcătuită din fotografii realizate cu drona de antropologul Cătălin D. Constantin, își continuă itinerariul început anii trecuți. Irlanda este cea de-a noua țară care găzduiește expoziția.

Proiectul de antropologie vizuală poate fi văzut, până pe 29 august 2020, la sediul Irish Architectural Archive, într-una dintre cele mai frumoase clădiri în stilul epocii georgiene din Dublin, situată la doar câteva numere distanță de casa în care a locuit Oscar Wilde, în Merrion Square no. 45, cea mai veche piață a capitalei irlandeze.

Mai multe despre proiect: www.intothesquare.org

Recomandat de OPTm

Catrinel POPA recomandă

La sfârșitul lecturii parcă îți vine să mai cauți o altă carte de-a autorului (după ce am citit mai demult Moartea pinguinului și Legea melcului, mă grăbesc să încep Lăptarul de la miezul nopții). Presimt că voi râde copios. Printre lacrimi.          

Andrei Kurkov, Grădinarul din Oceakov. Traducere din limba rusă și note de Antoaneta Olteanu, Pitești, Editura Paralela 45, 2019

Anton Pann, prin București. Cultura in direct, MNLR

Alexandra NICULESCU recomandă

Jordi NOPCA – En la sombra ( În umbră)

Este o carte ambițioasă despre identitatea personală în zilele noastre. Vara lui 2011: Pere, un tânăr din Barcelona locuiește cu părinții, ascultă muzică electronică, lucrează la un proiect cultural și are întâlniri cu Kate, o violonistă britanică, în timp ce fratele lui, Joan, este deja profesor, dar are și un fel de viață secretă, care nu-l afectează doar pe el. Cam asta este tema centrală: rivalitatea fraților, pe lângă criza economică. Frații sunt ca două râuri sau ca două mașini care au alte drumuri de parcurs și totuși se întâlnesc din când în când. Nopca a scris cartea în catalană, a încercat să combine drama cu ironia, și spune că se simte invizibil ca scriitor, deși a avut mare succes cu volumul de povestiri Vente a casa (Vino acasă), din 2015.

Expoziție-eveniment: Constantin CIOC - Museikon, Alba Iulia. La vernisaj a vorbit Cristina BOGDAN

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

CĂRȚI vechi, lecturi actuale

Eu încă mă surprind găsind dificilă întoarcerea la realitate, după ce citesc o carte densă, iar Zenobia lui Gellu Naum îmi pare a fi una dintre cărțile care nu încearcă să creeze o realitate, ci să o descopere, să o ajute să ne nască. Mai că auzi cum foșnesc oamenii și lucrurile, ai senzația aproape palpabilă că, dacă îți treci degetele peste cuvinte, vezi întrega viață din carte. Adesea nici nu mai știi dacă ai dezlipit pelicula de pe ficțiune sau dacă nu era decât o pliu al realității.

Zenobia e Limbaj, oamenii ar putea lesne să meargă năuci pe stradă și să strige pagini întregi cu voce tare azi, pentru ca mâine doar să și le spună cu voce ștearsă, dacă simt că își respiră tânguirea sau că le e urât în ei. Căci e o carte din care fraza răstită țâșnește, la timpul potrivit, de sub învelișul deloc fragil al poeziei.

Sanda OPRESCU

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

CARTE DE VACANȚĂ

Anul BEETHOVEN

Noutăți

„Cu iubire tandră, Elisabeta” – „Mereu al tău credincios, Carol”. Corespondența perechii regale. Ediție critică și comentată, note și traducere din germană de Silvia Irina Zimmermann și Romanița Constantinescu.

Humanitas, 2020, volumul I: 1869-1888, 376 pagini.

Copyright © optmotive.ro