Romulus BUCUR

Sunt multe lucruri care se pot reproșa revistelor de cultură nu atât de mainstream, însă nu pot fi acuzate că nu se străduiesc să se plieze pe mersul lucrurilor din societate. Dacă despre cultura care nu se vede la televizor sau pe Youtube putem afirma că are o mică șansă să găsească ecou(ri), nu același lucru îl putem spune despre poezia contemporană. Și am să adun aici câteva dintre acuzele și statisticile cu care este bombardată poezia în ultimii zece-douăzeci de ani. Dacă ați participat măcar la o lectură de poezie sau la un club de lectură cu poezie, sigur vă veți aduce aminte de aceste refrene mult vehiculate în cercurile (nu așa de) înalte ale poeziei. Vă invit să jucăm fact or fiction. La final, vă aștept răspunsurile.

  • Toată poezia contemporană sună la fel. Toți și toate scriu la fel;

  • Oricine poate să scrie poezie contemporană. Mă pun și eu la masă și imediat produc un volum de poeme;

  • De ce sunt cărțile de poezie atât de subțiri? De ce aș da 20 de lei pe o carte pe care o pot citi în jumătate de oră la Cărturești?

  • Poeții se citesc doar între ei;

  • Tirajele cărților de poezie încep de la 100 de bucăți și rareori trec de 500 de exemplare. Un al doilea tiraj pentru un poet contemporan este ceva de neînchipuit;

  • Poezia e o chestiune de gașcă. Ca să ai cronici, tre’ să fii prieten cu X sau cu Y;

  • Promovare pe site-uri cool sau cronici în reviste pe care nu le citește nimeni?

De ce Grand Slam Poetic și de ce acum?

Opt motive

#1 – Aparenta inflație de poezie în spațiul public se vede doar în interiorul bulelor poetice. Se întâmplă câteodată să radieze și în exterior, dar impulsul transmis pe scena publică oficială nu mai are nicio legătură cu fenomenul inițial. Cu alte cuvinte, un scandal provenind din sânul poeziei nu mai are nicio legătură cu poezia per se. În afara acestor bule poetice, meciurile de tenis poetic se joacă foarte departe de terenul cu iarbă de la All England Lawn Tennis & Croquet Club.

#2 – Nu toată poezia de azi sună la fel și nu toată poezia înseamnă doar ideologizare și doar polarizare. Aici ar fi foarte multe de zis, dar voi lăsa poetele și poeții selectați în cadrul rubricii să vorbească prin textele lor. Să jucăm Grand Slam Poetic și să ne bucurăm de poezie.

#3 – Pentru că îmi place ideea de a aduce în atenția publicului autori care merită prizați mai mult și care au fost ignorați din varii motive. Coordonatele acestui câmp poetic aparțin jucătorilor și jucătoarelor care au avut nevoie de tururi de calificare pentru a ajunge pe tabloul principal de la Wimbledon.

#4 – Pentru că în 2020, avem active generații care au publicat poezie în anii ’60, ’70, ’80, ’90, 2000, 2010 și care continuă să publice în cărți și în reviste (pe hârtie sau online). Adunăm momente actuale ale acestor generații și le transformăm în file de Grand Slam Poetic.

#5 – Experimentul este un cuvânt la fel de valoros atât pentru tenis, cât și pentru poezie. Printr-un experiment poți ajunge la un poet sau la o poetă și să îți dai seama că vrei să explorezi mai mult terenul DecoTurf poetic. Primul pas: la următoarea ta comandă de cărți de pe net adaugă și un volum de poezie. Sigur vei găsi o opțiune printre numele promovate în revista OPT Motive.

#6 – Pentru că abordarea dinspre particular spre general e mai bună decât drumul invers. Doar așa putem înțelege de ce se publică sute sau chiar mii de cărți de poezie anual în România. Sau cel puțin asta se întâmpla până la momentul COVID-19. Un Grand Slam aduce la start 128 de jucători și 128 de jucătoare pe tablourile principale de la Paris, Londra, Melbourne sau New York. De ce nu ar fi și câmpul poetic unul incluziv?

#7 – Conexiunea dintre poezie și alte arte sau (de ce nu?) alte domenii. Însuși Grand Slam-ul poetic e o formă de transgresare.

#8 – Vedem cum s-a transformat poezia sau cum se transformă după starea de urgență. Și aici, la final, apare singura diferență între Grand Slamul poetic și cel tenisistic: rubrica nu încearcă să creeze topuri, clasamente, să determine învingători și învinși. Cum am mai spus: poezia nu e atletism, însă poate fi tenis, în măsura în care împrumută formele estetice ale acestui sport.

Să înceapă Grand Slamul poetic! Nu uitați de castronul cu căpșuni acoperite de frișcă. Și nici de pălăria Panama.

ROMULUS BUCUR

Shū Chī

numele ei e mai-puțin-ca-perfectul o fată

brodată pe un semn de carte din mătase

care iese

dintr-o carte pe care o iei la întîmplare

din bibliotecă atunci când vrea ea

o poveste care vine în fugă dinspre trecut

înspre viitor nu știi dacă o să se oprească

o să se întoarcă

în carte o să o mai vezi vreodată

câte o clipă ți se pare că te privește

din vitrina câte unui magazin zîmbitoare

sau îngândurată oricum

e mai puțin decît perfectă și

de aceea o iubești

Liáozhāi zhìyì

uneori te visezi un xiucai învățând

pentru examene

poposind peste noapte

într-un templu părăsit te tragi

lângă fereastră să citești

la lumina lunii

în loc de asta

iei pensula și scrii o strofă

pe care o citești cu voce tare

auzi

o voce de fată cântând

câteva versuri ca răspuns

într-o clipă

e împreună cu tine îți ia pensula

din mână ia o coală de hârtie

pe care scrie ceva o împătură

și o bagă în sân

te privește lung

pe sub sprîncenele lungite

cu tuș zâmbește

permiți

întreabă ți se așează pe genunchi

se cuibărește la pieptul tău îngână

un cântec de leagăn și adormi

te trezești dimineața cu capul

pe masă căzut pe cartea

deschisă găsești hârtia

suntem

responsabili pentru cei

pe care-i îmblânzim o flamă

o transformă în cenușă ce se

împrăștie

cu coada ochiului

zărești o clipă ceva tare

semănând cu coada unei vulpi

Romulus BUCUR

Născut la11 mai 1956, în Arad, predă literatură comparată, studii culturale, traducere literară & scriere creatoare la Universitatea «Transilvania» din Brașov; redactor șef-adjunct al revistei de cultură «Arca» din Arad (cronica de poezie din 1990). Volume de poezie:

Cinci (împreună cu Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin și Alexandru Mușina), 1982; Greutatea cernelii pe hîrtie, 1984; Literatură, viață, 1989; Dragoste & Bravură, 1995; Poetry at Annaghmakerrig (împreună cu Mircea Cărtărescu), Dublin, Dedalus Press, 1996; Ditty / Cîntecel, London, Slow Dancer Press, 1998; Cîntecel(e). Fast-food Poems, 1998; Cărticică pentru pisică, 2003; Poeme alese 1975 – 2005, 2008; O seamă de personaje secundare, 2009, Arta războiului, 2015, Opera poetică, 2017, Odeletă societății de consum, 2018.

Prezent într-o serie de antologii, în țară și străinătate; diverse articole academice & volume de critică literară.

Andrei ZBÎRNEA

Jurnalist și scriitor, Andrei a publicat în special poezie, printre volumele sale numărându-se: Rock în Praga (2011), #kazim (contemporani cu primăvara arabă) -2014, Turneul Celor Cinci Națiuni (2017), [Pink Pong] (împreună cu poetul danez Claus Ankersen), volumul trilingv (română-engleză-daneză) - 2019. Totodată este prezent în numeroase antologii și publicații.

Scriitori și creatori de ficțiuneOpiniiCarteVizualConfesiuniPagina de literaturăIdeiInvitații lui ZenobNoua literaturăConvorbiri cosmopoliteGrand Slam PoeticIstorii subiectiveDebutArhivă

Noua Literatură

Andrei ZBÎRNEA, poet cu deja câteva volume publicate, m-a uimit inițial prin mobilitate, regăsindu-l în varii grupuri literare. Abia după aceea l-am citit, recent, și m-a încântat prin observația atentă și prin selecția detaliului, ceea ce-l anunță ca prozator. Poeme scurte, niște clipuri, în fapt, care alcătuiesc un autoportret din decupaje, montate epic, detașat, cu acel confort care-i permite să mediteze asupra moștenirii familiale sau chiar să facă paranteze. Plus un tip de emoție intelectuală, asistată, cu mici pauze extravagante. Și-a mai fost un vers, care m-a făcut să-l trec pe Andrei pe lista mea de lecturi:

mă numesc Gook am aproape 34 de ani și voi ajunge (la un moment dat) în bergen

Prin urmare, rubrica Noua literatură (vz mai jos) are parte azi de poezie. Doar o canapea ne mai lipsește, iar Andrei, anticipând, a și adus niște fotolii, pentru noul lui atelier: Grand Slam Poetic. Cine scrie poezie trebuie neapărat să-i facă o vizită.

Doina RUȘTI

Cartea săptămânii

Noua povestiri

de J.D.Salinger

Recomandată de

Dorotheea PETRE

Anticariat nou

NOUTĂȚI

Mircea CĂRTĂRESCU

favorit la Premiul Nobel pentru literatură

Începe Festivalul de Teatru de la Sibiu

ediția 2020

O carte consistentă, semnată de

Bogdan Tănase

În numărul acesta semnează

Vești bune: ne pregătim din nou de

G O P O

Recomandări OPTm

CRONICHETE & PREZENTĂRI

Patricio Pron –* Mâine vom avea alte nume* - premiul Alfaguara 2019 pentru roman – are în centru un cuplu: ea e arhitectă și nu prea știe ce vrea, el scrie eseuri și știe că nu vrea să fie singur. Cartea nu e doar despre soarta relațiilor în epoca aplicațiilor și a rețelelor sociale, ci și despre un moment în istorie și despre cețoasa confuzie într-un secol neurotic, spune scriitorul, născut în Argentina (1975) și stabilit la Madrid. In 2010 revista Granta l-a ales printre cei mai buni 22 de scriitori tineri de limbă spaniolă.

Patricio Pron -* Mañana tendremos otros nombres*, Alfaguara, 2019; 304 pg.

Alexandra NICULESCU

Oricum am lua-o, istoricul este dependent de privire și de o mică dictatură a ochiului, căci modul în care privim lumea revendică și închiderea ei  într-o cronologie anume. Și, totuși, nu cronologia este cea care dictează privirea autorului atunci când alege să analizeze cum se conturează figura lui Nicolae Iorga în arhivele poliției Vechiului Regat, anatomia cotidianului în jurnalul și corespondența lui Franz Kafka, evreul în stenogramele ședințelor PCR sau perioada stalinistă în reprezentările foștilor colaboratori ai lui Gheorghiu-Dej. Mai degrabă dorința de a descifra un imaginar social, în care unei interogații de tipul „cine sunt eu?” nu-i poate fi adăugat decât un singur răspuns: „toate poveștile celorlalți”.

Andi Mihalache - Codificări culturale, inflexiuni sociale, colecția „Anima Mundi”, Editura Argonaut / Mega, Cluj-Napoca, 2020, 271 pg.

Cristina BOGDAN

BOTANICA

lui Sim. Fl Marian

Anul BEETHOVEN

Iulia PANĂ ne îndeamnă să citim la malul mării

Edituri mici, cărți importante

Editura Paralela 45

Cărți de succes

Inscrierile pentru Conferința de Antropologie Urbană, ed a 6-a, - se prelungesc până pe 1 iulie. Mai multe informații, pe pagina conferinței, Muzeul Municipiului București (Palatul Suțu)

EDITURA UNIVERS

ARE CELE MAI MARI REDUCERI

Pe SCENA 5, la Iași un spectacolul-lectură: Sindromul Quijote de Carmen DOMINTE, (regia: Radu Ghilaș). Carmen a publicat teatru și în OPTm

IN CURÂND

Copyright © optmotive.ro

Echipa