FITS 2020 – din culise

Într-un articol precedent, vorbeam despre avantajele și dezavantajele teatrului înregistrat, despre faptul că, în ciuda experienței imediate, a atmosferei simțite pe propria piele, spectacolele digitalizate au, totuși, meritul de a imortaliza și de a populariza actul teatral. Digitalul, captările, dar, mai ales, reinventarea ideii de spectacol teatral prin abordarea tehnicilor video și chiar ale regiei de film, folosite deja de ceva timp în estetica teatrală, rămân în acest prezent improbabil singura forma de continuitate a reprezentației teatrale. Poate cea mai grea vocație a teatrului astăzi a fost aceea de a se proiecta pe sine într-un prezent și viitor care și-au schimbat coordonatele firești. Toată existența palpabilă, spațiul participativ al scenei și al sălii, timpul reprezentației care coincidea cu cel al spectatorului, prezența actorului busculau într-un hic et nunc circumscris între două căi de salvare: adaptare sau re-inventare.

Din fericire, sau poate grație acelui sâmbure de îndrăzneală ce apare în momentele de criză, inițiativele câtorva instituții de profil au asigurat continuitatea actului spectacular. Poate cea mai salutară formă de supraviețuire a teatrului universal actual vine din partea Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, care demarează în acest an prima sa ediție exclusiv online.

Deloc intimidată de aceste circumstanțe sensibile și impulsionată de puterea de a crede, tema ediției 2020, echipa organizatorică sibiană condusă de Constantin Chiriac, alături de rețeaua sa globală de parteneri și prieteni, aduc gratuit pe ecranele internauților, timp de zece zile, spectacole-eveniment ale scenei actuale mondiale, precum și conferințe centrate în jurul nevoii de a prezerva teatrul cu orice preț.

Criteriului calității i se alătură, în mod firesc, cel al diversității: firescul de ieri al plimbărilor dintre o sală de spectacol înspre alta, de la manifestările de teatru de stradă la concerte în biserici, acea pulsație uneori incontrolabilă a alegerii a fost înlocuit cu un firesc digitalizat care, printr-un clic, ne deschide oportunități de selecție nebănuit de diverse și atât de la îndemână. Un festival de teatru există prin sine, dar mai ales prin forțele și energiile sale nelimitate, atât ale celor care l-au creat, dar mai ales ale nucleului său fierbinte: spectacolul și mirobolantul său univers. Nu vreau să prejudiciez cu nimic așteptarea, surpriza, ci doar să vă fac niște recomandări de veșnică îndrăgostită.

Cum marea mea pasiune rămâne, în continuare, spațiul teatral francofon, îmi este greu să nu încep cu câteva nume regizorale importante ale sezonului francez. Emmanuel Demarcy-Mota, carismaticul director al Théâtre de la Ville, care semnează spectacolul Victor sau copiii la putere, ne propune să interacționăm cu sensibilitatea unui copil care asistă la colapsul spiritual al familiei și, implicit, al întregii sale lumi. Despre nebunia unei lumi aflate pe marginea prăpastiei ne vorbește și Eugen Jebeleanu care, în I was looking at the Ceiling and then I saw the Sky, se inspiră din realitatea apropiată a conflictelor americane, pentru a surprinde urmările catastrofale ale rasismului. O alternativă de la acest teatru ce nu ezită să șocheze prin autenticitatea sa socio-politică este flamboaiantul univers imaginat de Robert Wilson, în spectacolul de operă, Mesia, bazat pe adaptarea lui Mozart după oratoriul lui Händel. Iubitorii de dans, pe de altă parte, se pot bucura de performanța Companiei Hervé Koubi, în spectacolul Boys don‘t cry.

Nu vă dezvălui chiar totul, nu vreau să transform acest text într-un catalog de prezentare, vreau doar să trezesc acel avant-goût care prevestește banchetul, ospățul la care sunt invitați creatorii de teatru care au desăvârșit arta spectacolului prin inventivitatea și forța lor evocatoare. Dintre acești maîtres ai scenei, alături de reprezentanții scenei românești, precum Silviu Purcărete, Radu Afrim, Mihai Mănuțiu sau Gabor Tompa, fac parte Eugenio Barba, Lev Dodin, Declan Donnellan, Pipo Delbono, Thomas Ostermeier, Krzysztof Warlikowski, Peter Sellars, Sasha Waltz, Peter Stein, Luk Perceval sau Hideki Noda, într-un conglomerat de stiluri, genuri și apartenențe geografice dintre cele mai diverse.

Spectacolele de teatru convențional alternează cu teatrul-dans, opera cu circul contemporan, fado-ul cu flamenco, iar autori europeni canonici, precum Cehov, Shakespeare, Brecht sau Kafka, trec prin filtrele sensibilității asiatice. La fel, romanul proustian ia tușa glamour a amprentei lui Warlikowski, iar Purcărete reinterpretează teatrul kabuki cu aceeași convingere cu care rușii reînvie spiritul pieselor cehoviene. Fără nicio intenție de marketing, am atins poate cel mai mare atu al acestei ediții: online-ul netezește limitele și frontierele pe care societatea le trasează la nivelul publicului, îndeplinind vocația unificatoare a teatrului.

Ca orice ediție FITS, spectacolele marchează ocazia întâlnirilor dintre creatori și amfitrionii lor (George Banu și Octavian Saiu), dintre cei care fac teatru și cei care (de)scriu teatrul. Astfel, festivalul nu își abandonează vocația de cronicar al prezentului teatral, concentrând într-o serie de conferințe online o retrospectivă imediată și edificatoare a întregului demers festivalier.

De asemenea, tradiția spectacolelor-lectură este continuată și în această ediție online, acoperind o plajă generoasă de voci și tendințe existente în scrisul dramaturgic internațional.

Chiar dacă lista deja amintită poate părea impresionantă, nu am menționat decât o parte a programului FITS 2020, care pregătește surprize și noutăți chiar din inima Sibiului teatral. Vă spun doar atât: este un concept inedit de spectacol, care ne dovedește că digitalul nu a învins teatrul, ci poate i-a dat un prilej de a renaște!

Bon festival! FITS-i aproape de noi!

Diana NECHIT

Lector universitar la Departamentul de Artă Teatrală, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Diana este doctor în literatură franceză cu o teză despre teatrul lui Bernard-Marie Koltès. Scrie cronici și studii despre literatura dramatică, teatru și film. A tradus literatură franceză contemporană, în special, teatru.

ScriitoriOpiniiCarteVizualConfesiuniPagina de literaturăIdeiInvitații lui ZenobNoua literaturăConvorbiri cosmopoliteGrand Slam PoeticIstorii subiectiveDebutArhivă

Noua Literatură

Andrei ZBÎRNEA, poet cu deja câteva volume publicate, m-a uimit inițial prin mobilitate, regăsindu-l în varii grupuri literare. Abia după aceea l-am citit, recent, și m-a încântat prin observația atentă și prin selecția detaliului, ceea ce-l anunță ca prozator. Poeme scurte, niște clipuri, în fapt, care alcătuiesc un autoportret din decupaje, montate epic, detașat, cu acel confort care-i permite să mediteze asupra moștenirii familiale sau chiar să facă paranteze. Plus un tip de emoție intelectuală, asistată, cu mici pauze extravagante. Și-a mai fost un vers, care m-a făcut să-l trec pe Andrei pe lista mea de lecturi:

mă numesc Gook am aproape 34 de ani și voi ajunge (la un moment dat) în bergen

Prin urmare, rubrica Noua literatură (vz mai jos) are parte azi de poezie. Doar o canapea ne mai lipsește, iar Andrei, anticipând, a și adus niște fotolii, pentru noul lui atelier: Grand Slam Poetic. Cine scrie poezie trebuie neapărat să-i facă o vizită.

Doina RUȘTI

Cartea săptămânii

Noua povestiri

de J.D.Salinger

Recomandată de

Dorotheea PETRE

Anticariat nou

NOUTĂȚI

Mircea CĂRTĂRESCU

favorit la Premiul Nobel pentru literatură

Începe Festivalul de Teatru de la Sibiu

ediția 2020

O carte consistentă, semnată de

Bogdan Tănase

În numărul acesta semnează

Vești bune: ne pregătim din nou de

G O P O

Recomandări OPTm

CRONICHETE & PREZENTĂRI

Patricio Pron –* Mâine vom avea alte nume* - premiul Alfaguara 2019 pentru roman – are în centru un cuplu: ea e arhitectă și nu prea știe ce vrea, el scrie eseuri și știe că nu vrea să fie singur. Cartea nu e doar despre soarta relațiilor în epoca aplicațiilor și a rețelelor sociale, ci și despre un moment în istorie și despre cețoasa confuzie într-un secol neurotic, spune scriitorul, născut în Argentina (1975) și stabilit la Madrid. In 2010 revista Granta l-a ales printre cei mai buni 22 de scriitori tineri de limbă spaniolă.

Patricio Pron -* Mañana tendremos otros nombres*, Alfaguara, 2019; 304 pg.

Alexandra NICULESCU

Oricum am lua-o, istoricul este dependent de privire și de o mică dictatură a ochiului, căci modul în care privim lumea revendică și închiderea ei  într-o cronologie anume. Și, totuși, nu cronologia este cea care dictează privirea autorului atunci când alege să analizeze cum se conturează figura lui Nicolae Iorga în arhivele poliției Vechiului Regat, anatomia cotidianului în jurnalul și corespondența lui Franz Kafka, evreul în stenogramele ședințelor PCR sau perioada stalinistă în reprezentările foștilor colaboratori ai lui Gheorghiu-Dej. Mai degrabă dorința de a descifra un imaginar social, în care unei interogații de tipul „cine sunt eu?” nu-i poate fi adăugat decât un singur răspuns: „toate poveștile celorlalți”.

Andi Mihalache - Codificări culturale, inflexiuni sociale, colecția „Anima Mundi”, Editura Argonaut / Mega, Cluj-Napoca, 2020, 271 pg.

Cristina BOGDAN

BOTANICA

lui Sim. Fl Marian

Anul BEETHOVEN

Iulia PANĂ ne îndeamnă să citim la malul mării

Edituri mici, cărți importante

Editura Paralela 45

Cărți de succes

Inscrierile pentru Conferința de Antropologie Urbană, ed a 6-a, - se prelungesc până pe 1 iulie. Mai multe informații, pe pagina conferinței, Muzeul Municipiului București (Palatul Suțu)

EDITURA UNIVERS

ARE CELE MAI MARI REDUCERI

Pe SCENA 5, la Iași un spectacolul-lectură: Sindromul Quijote de Carmen DOMINTE, (regia: Radu Ghilaș). Carmen a publicat teatru și în OPTm

IN CURÂND

Copyright © optmotive.ro

Echipa