Invitații lui Zenob: Alex Iordăchescu

Elegant și sensibil, regizor și producător de film, creator de povești, Alex zboară des de la Geneva la București, uneori doar ca să prindă un concert la Ateneul Român, dar, de cele mai multe ori, ca să facă un film. Are un mini-elefant vorbitor, care îl urmează pretutindeni, și o cinematecă plină cu filme, dintre care nu lipsesc Ryna, Copilăria lui Icar ori Miracolul din Tekir, dar și documentare, filme scurte și alte producții. Când iese din casă, întotdeauna buzunarele îi sunt pline cu niște mici topaze vrăjite, care-l ajută să se teleporteze oriunde. Din acest motiv călătorește mult și e greu de găsit. Noroc că are un telefon bun.

Zenob

Ultima oară ne-am întâlnit în junglă: eu mă legănam pe-o frunză, tu erai cu niște tipi: ce făceai acolo?

Deci tu erai libelula! M-am întâlnit cu niște „indieni” Shipibo, un trib pe care l-am cunoscut acum câțiva ani și la care mă întorc des. Până acum vreo 50 de ani, acei Shipibo trăiau exclusiv în junglă. Cultura lor e multi-milenară, se pare că are peste 5.000 de ani, dar, fiind doar orală, datările sunt aproximative. Partea spectaculoasă este limba pe care-o vorbesc, deoarece nu conține referințe la timp și nici măcar numere. Cum o fi asta ? Cum o arăta oare o lume interioară fără ieri, azi sau mâine? Fără distanțe în kilometri și cantități cifrate? O lume bazată pe relații „organice” și nu matematice ?

Asta m-am dus să fac acolo, să încerc să înțeleg ceea ce văd ei și ceea ce simt acești oameni, să învăț limba lor. Inițial, am auzit că Shipibo, izolați în mijlocul junglei, cunosc limba plantelor și că pot vorbi cu iarba, copacii, chiar și cu frunza pe care te legănai. Sunt un trib arhaic în multe privințe, dar contaminat totuși de civilizație pe alocuri.

Când îmi iau lumea-n cap, plec la Shipibo, în jungla amazoniană, de unde întotdeauna mă întorc renovat.

*Se spune că trăiești la Geneva, unde ai avea un elefant care se uită la filme. E adevărat? *

E adevărat, dar este incomplet: elefantul se uită la filme, dar și filmele îl caută. Elefant este o casă de producție, unde am făcut vreo 30 de filme, de la lung metraje la seriale, documentare sau advertising, de fiecare dată cu ajutorul unui elefant, prieten bun cu Ruxandra Zenide. Aș adăuga că mi se întâmplă să privesc filme cu elefantul, o persoană foarte critică, de altfel, mereu prezentă în visele mele și ale lui Icar, a cărui poveste m-a obsedat multă vreme, și de la care pornește cariera mea cinematografică.

Pe care dintre personajele tale l-ai invita la o cafea?

Pe Laika, o fată de 17 ani, care tocmai s-a „născut”, pregătită și înarmată, precum Atena.

Laika se visează printre stele, poate din cauza rezonanței cu ilustrul ei omonim canin, dar reprezintă, mai ales pentru mine, generațiile noi. Așa vor arăta copiii noștri nu peste mult.

M-as duce la o cafea cu Laika și i-aș spune că, în ciuda aparențelor, totul va fi ok. Că am încredere în ea și în noi. Aș convinge-o că nu trebuie să-i fie frică de COVIZI, de sistemele de supraveghere omniprezente sau de alte catastrofe mai mult sau mai puțin naturale, pentru că ele sunt doar un vis, sau, mai degrabă, un coșmar al vechilor generații, somatizat inconștient: un Chullachaki.

Mă va asculta probabil atent, dar nu va răspunde, pentru că deja știe, e conștientă de asta – și pentru că și eu, la rândul meu, fac parte din acel vis.

ZENOB

Zenob face parte din grupul „Perucile verzi”.

Scriitori și creatori de ficțiuneOpinii și ideiCarteVizualConfesiuniPagina de literaturăInvitații lui ZenobNoua literaturăConvorbiri cosmopolitePoemele săptămâniiIstorii subiectiveDebutTraduceriTOPURIArhivă

Noua Literatură

Andrei ZBÎRNEA, poet cu deja câteva volume publicate, m-a uimit inițial prin mobilitate, regăsindu-l în varii grupuri literare. Abia după aceea l-am citit, recent, și m-a încântat prin observația atentă și prin selecția detaliului, ceea ce-l anunță ca prozator. Poeme scurte, niște clipuri, în fapt, care alcătuiesc un autoportret din decupaje, montate epic, detașat, cu acel confort care-i permite să mediteze asupra moștenirii familiale sau chiar să facă paranteze. Plus un tip de emoție intelectuală, asistată, cu mici pauze extravagante. Și-a mai fost un vers, care m-a făcut să-l trec pe Andrei pe lista mea de lecturi:

mă numesc Gook am aproape 34 de ani și voi ajunge (la un moment dat) în bergen

Prin urmare, rubrica Noua literatură (vz mai jos) are parte azi de poezie. Doar o canapea ne mai lipsește, iar Andrei, anticipând, a și adus niște fotolii, pentru noul lui atelier: Grand Slam Poetic. Cine scrie poezie trebuie neapărat să-i facă o vizită.

Doina RUȘTI

Cartea săptămânii

Noua povestiri

de J.D.Salinger

Recomandată de

Dorotheea PETRE

Anticariat nou

NOUTĂȚI

Mircea CĂRTĂRESCU

favorit la Premiul Nobel pentru literatură

Începe Festivalul de Teatru de la Sibiu

ediția 2020

O carte consistentă, semnată de

Bogdan Tănase

În numărul acesta semnează

Vești bune: ne pregătim din nou de

G O P O

Recomandări OPTm

CRONICHETE & PREZENTĂRI

Patricio Pron –* Mâine vom avea alte nume* - premiul Alfaguara 2019 pentru roman – are în centru un cuplu: ea e arhitectă și nu prea știe ce vrea, el scrie eseuri și știe că nu vrea să fie singur. Cartea nu e doar despre soarta relațiilor în epoca aplicațiilor și a rețelelor sociale, ci și despre un moment în istorie și despre cețoasa confuzie într-un secol neurotic, spune scriitorul, născut în Argentina (1975) și stabilit la Madrid. In 2010 revista Granta l-a ales printre cei mai buni 22 de scriitori tineri de limbă spaniolă.

Patricio Pron -* Mañana tendremos otros nombres*, Alfaguara, 2019; 304 pg.

Alexandra NICULESCU

Oricum am lua-o, istoricul este dependent de privire și de o mică dictatură a ochiului, căci modul în care privim lumea revendică și închiderea ei  într-o cronologie anume. Și, totuși, nu cronologia este cea care dictează privirea autorului atunci când alege să analizeze cum se conturează figura lui Nicolae Iorga în arhivele poliției Vechiului Regat, anatomia cotidianului în jurnalul și corespondența lui Franz Kafka, evreul în stenogramele ședințelor PCR sau perioada stalinistă în reprezentările foștilor colaboratori ai lui Gheorghiu-Dej. Mai degrabă dorința de a descifra un imaginar social, în care unei interogații de tipul „cine sunt eu?” nu-i poate fi adăugat decât un singur răspuns: „toate poveștile celorlalți”.

Andi Mihalache - Codificări culturale, inflexiuni sociale, colecția „Anima Mundi”, Editura Argonaut / Mega, Cluj-Napoca, 2020, 271 pg.

Cristina BOGDAN

BOTANICA

lui Sim. Fl Marian

Anul BEETHOVEN

Iulia PANĂ ne îndeamnă să citim la malul mării

Edituri mici, cărți importante

Editura Paralela 45

Cărți de succes

Inscrierile pentru Conferința de Antropologie Urbană, ed a 6-a, - se prelungesc până pe 1 iulie. Mai multe informații, pe pagina conferinței, Muzeul Municipiului București (Palatul Suțu)

EDITURA UNIVERS

ARE CELE MAI MARI REDUCERI

Pe SCENA 5, la Iași un spectacolul-lectură: Sindromul Quijote de Carmen DOMINTE, (regia: Radu Ghilaș). Carmen a publicat teatru și în OPTm

IN CURÂND

Copyright © optmotive.ro

Echipa