ZENOB

Zenob face parte din grupul „Perucile verzi”.

Invitații lui Zenob: Andrei ARADITS

Într-o vară, acum mai mulți ani, mă plimbam fără treabă prin Cișmigiu și-am dat de Andrei. Citea pe o bancă, așa mi s-a părut inițial, dar când m-am apropiat, tiptil, recunosc, prin spatele lui, am observat că paginile nu erau acoperite cu literele, cu te-ai fi așteptat, ci cu niște personaje micuțe, libelule ori zâne înaripate, care dădeau o adevărată reprezentație, cu decoruri, cu perdele în falduri, cu foșnet de rochii. Ce faci aici, nu m-am mai putut abține eu, nu cumva ai o carte vrăjită? Oh, nicidecum, a spus el, citesc Shakespeare, îmi pregătesc rolul. Iar când a spus cuvintele astea, era deja alt om, iar cartea devenise una normală. Așa că m-am hotărât să-l urmăresc, considerându-l desigur suspect. Și nu m-am înșelat ...

Invitații lui Zenob: Ileana OLTEANU

Pe Ileana Olteanu o știu de pe scena Naționalului. E actrița cu 1200 de rochii și siluetă de Barbie. Prin urmare, m-am strecurat odată în garderoba ei, cu intenția de a-mi face un șal. Printre multele rochii era una de catifea, de un roșu imperial, pe care pusesem de mult ochii. Și ce i se potrivește mai bine unui zenob, dacă nu catifeaua?! Dar când am ajuns în imensul dressing, am descoperit o cutie, genul rotundă, de pălării. M-am chinuit ceva, iar până la urmă am deschis-o și-am rămas lampă. Cutia era plină de omuleți roșii, sute de degeței-țesători. Valuri de pânze se foiau prin cutia aia, ca inexplicabil să dispară în abisul din fundul cutiei. Zenob, dragă, mi-a spus unul dintre ei, care se cățărase pe margine, n-are rost ...

Invitații lui Zenob: Victor GINGIU

Înainte de pandemie, putea fi văzut prin Timișoara, mișunând pe la Universitate, cu un crin alb în mână. Ce faci, Zenob, m-a întrebat odată, nu vrei să urcăm pe acoperișul muzeului ăla? Ce să facem acolo, am întrebat cam cu lehamite, mai ales că am și rău de înălțime de multe ori. Mă întâlnesc cu cineva. Și cum își luase o față misterioasă, a început să mă înțepe curiozitatea (vulgară), așa c-am urcat. Dar în lumina soarelui a devenit transparent ca o picătură de ploaie. Și-apoi am auzit cum îl striga cineva, o matahală de fum. Se cunoșteau, mai vorbiseră poate, căci din vocile lor răzbătea ceva calm. Vorbeau o limbă necunoscută și se apropiaseră mult și-apoi în ființa lui de gelatină subțire s-au risipit fire de fum. Iar în aerul verii, căci era luna iunie, s-au ridicat, ...

Invitații lui Zenob: Lia BUGNAR

Pe Lia n-am văzut-o niciodată, dar mi-a povestit Adriana Titieni Irimescu despre ea. Zenob, mi-a spus ea, ai grijă, când ajungi pe la Facultatea de Drept, vezi că e acolo un turn, în care locuiește o prințesă. Urci treptele (din loc în loc să te oprești, ca să-ți tragi sufletul), iar la final e o ușă. Ce să zic, azi am luat un taxi, am urcat treptele și-am bătut la acea ușă, unde într-adevăr se afla o femeie frumoasă, cocoțată pe un scaun foarte înalt, încât, la prima vedere am avut impresia că joacă într-o piesă de teatru. M-am prezentat, am spus câteva cuvinte. Ea se foia în rochia albă, eu făcusem deja câțiva pași peste prag. Din ...

Invitații lui Zenob: Emanuel PÂRVU

Pe Emi l-am văzut prin Hackerville, nu în film, ci în orașul hackerilor, care se întinde din Pantelimon, doi kilometri mai sus. Era vară, iar el vorbea cu Sf. Avram într-o scară de bloc. Să nu credeți că era vreo discuție teologică! Nicidecum! Sfântul încerca să-i vândă o pălărie, iar Emi, pe jumătate ridicat de pe trepte, îi spunea cât de dăunătoare sunt pălăriile, mai ales cele cumpărate de la sfinți, care-ți țin ideile la respect. În sfârșit până la urmă m-a văzut și pe mine și-a făcut prezentările, uite, ăsta este Zenob, a venit să mă ia la un ceai, dacă ții morțiș, i-a spus el lui Avram, care mă privea fără pic de respect, n-ai decât să-i vinzi lui pălăria. Unde-ai mai văzut ...

Invitații lui Zenob: Ioana FLORA

Pe Ioana n-o cunosc, dar îl știu pe tatăl ei, bardul. De câte ori mă vedea, zicea, hai aici, Zenob, să-ți recit un poem! Totuși am întâlnit-o și pe ea o dată, la teatru. Era într-o lojă tapetată cu petale de liliac și fâlfâia pe balustradă o pălărie albă, imensă. Exact cum am anticipat, a luat-o boarea spectacolului, căci se juca ceva cu patos și lacrimi, și-un timp pălăria asta a plutit peste sală. Când a ajuns la mine arăta ca o petală, fragilă, iar borurile se umeziseră, ca iarba în diminețile verii. Am alergat să i-o dau înapoi, am așteptat-o la ușa lojei. Păstreaz-o, Zenob, nu mai am nevoie de ea, asta e pălăria mea de strâns lacrimi! Ce puteam să mai zic! Am pus-o la presat într-o carte, cred c-o mai am și-acum. ...

Invitații lui Zenob: Dorotheea PETRE

Întâlnirea mea cu Dorotheea s-a petrecut într-o zi de februarie, prin Piața Amzei. Mă holbam la vazele cu frezii, ceva mă făcea să vin mai aproape, iar când ajunsesem la o distanță de câteva degete, una dintre florile ălea albe, ca o fustă de balerină, s-a deschis, oftând, și-a ieșit de-acolo Dorotheea, cu o voce de comandant, luându-mă în primire de la primele vorbe: Ce faci, Zenob, mă spionezi ori îți plac freziile? Deși eram foarte fâstâcit, am invitat-o la o cafea, cred că în Waterloo. Îmi aduc aminte că ne-am așezat lângă geam și cine trecea pe-acolo făcea ochii mari. Normal! De câte ori ai ocazia s-o vezi pe Dorotheea cu un zenob! Apoi mi-a cerut să-i fac rost de un parfum pentru zâne, pe care mi l-a plătit cu un bănuț de argint. Și-acum îl mai port într-un ...

Invitații lui Zenob: Radu ALDULESCU

Pe Aldulescu l-am văzut prima oară la Muzeul Literaturii, într-o cârciumă care se numea Groapa. Stătea cu mâna în falcă, aplecat peste masă, cu un tricou verde foarte procopsit. A fost dragoste la prima vedere - cum m-a văzut, mi-a făcut semn, ia vino aici, Zenob, mi-a zis el, să-mi dai o bere! Cam la a doua halbă ne povesteam viețile, iar pe măsură ce detaliam, trecând în revistă pixurile deținute de-a lungul timpului, de la cele cu muci, de pe vremea lu’ Împușcatu’, la cele cu cerneluri plasmatice, am băgat de seama că berea lui Aldulescu se umpluse de litere mici, aurite, fluturași de lumină, care cărau pe aripioare nu doar praf de polen, ci pulberile unor lumi care-au lăsat moștenire ambiții, scandaluri și drame, capete rostogolite pe ...

Zilele mele de luni

Pentru mine, ca zenob, revista OPTm a fost ca o cafenea. Ieșeam din casă, luni, la prima oră, și hop - mă întâlneam cu un cunoscut! Uneori nici nu mă întâlneam de-adevăratelea, ci așa, îl zăream într-o mașină, îl auzeam la radio. Nu contează cum - întâlnirile sunt de multe feluri! Important e că diminețile de luni sunt memorabile pentru mine, m-au băgat în amintiri și de-acolo în conversații, care nici nu există dacă nu sunt purtate sub un pavilion învăluit în parfum de cafea. Stai tolănit într-un fotoliu de răchită, iar spre tavan, printre frunzele de viță, pe lângă florile de caprifoi, se ridică aburii cafelelor, se furișează fumul albăstrui al visării. Cam asta e condiția zenobianului, iar cine citește revista OPTm - știe prea bine! ...

Invitații lui Zenob: Bogdan Baciu

Pe Bogdan Baciu l-am întâlnit pe la Cișmigiu, în era antepandemică. Citea lângă o fereastră, cu o ceașcă de cafea alături, iar pe umărul lui ofta o mierlă, o cunoștință de-a mea, cu care voiam să schimb două vorbe. Dar n-am apucat. Nu vrei să citești cu mine, Zenob? - m-a întrebat Bogdan, care, deși nu mă privea, știa că sunt acolo, mă simțise într-un fel. Cum?! - nu mi-am dat seama. Dar după ce ne-am cunoscut mai bine, la aproape un an, am realizat că totul venea de la cărți. Deși citește după preferințe pentru mine bizare, căutând descrieri sofisticate ori narațiuni care nu ajung niciodată la vreun sfârșit, știe de fiecare dată cărările nevăzute, care leagă povestea de autor. Fără autor, nici nu se apucă de citit, pe el îl caută în fiecare cuvânt, în fiecare propoziție, ...

Invitații lui Zenob: Daniela Brown

Fiind castelană de Mogoșoaia, Daniela nu poate să citească în tramvai. Dimineața iese în grădinile de leandri și caută din ochi balansoarul unde obișnuiește să se cufunde în lecturi. Iar în timpul ăsta nu aude nici vântul, nici greierii nemernici. Nimeni nu îndrăznește s-o deranjeze. Chiar și maidanezii, care mai trec pe la porțile ei uneori, preferă să latre în limba engleză, ca să-i intre în grații. Într-o zi am văzut-o pe Pitar Moș, cu o pălărie de pai, genul divă, iar pe panglica pălăriei se lăfăiau niște zâne verzi. Ce te uiți la mine, Zenob, m-a întrebat ea, dar nu puteam să-i spun că mă holbam la zânele alea, așa că am ...

Invitații lui Zenob: James Christian Brown

Jim își petrece multă vreme prin Pitar Moș, acolo l-am și văzut prima oară, ieșind din Sala Joyce. Bineînțeles, mă știa, după cum mi-a mărturisit mai târziu, căci îi plăcea pe vremea aia să mai zenobieze din când în când. Așa că am coborât la subsol. Eu mergeam în urmă, măturând coridorul, cum fac zenobii, iar Jim vorbea cu cineva, un interlocutor invizibil. Ca apoi să mă întrebe dacă am fost vreodată în Insula Staffa. Nici n-auzisem. Ei bine, acum e momentul, mi-a făcut el semn s-o iau înainte și abia atunci am văzut că fața îi era argintie, iar din ochi îi ieșeau cu lentoare fulgi plăpânzi și scânteiuțe de foc. Pereții clădirii se topiseră, în locul lor se zbătea marea. Suflul ei înghețat mă izbea drept în tâmplă. Și cum ezitam să mă mă mișc, Jim mi-a făcut ...

Invitații lui Zenob: Xenia Negrea

Cum iese pe ușa facultății se transformă. În primul rând, crește în înălțime, apoi se face ca o ceață de vară. Și-așa, abia văzută, plutește peste oraș, scanând totul, de la scăfârliile oamenilor, la străzi, ghivece de flori, câini și motani ieșiți la plimbare ori chiar insecte abia vizibile. Nu-i scapă nimic, nici măcar eu, care în general sunt destul de prudent. Totul este înregistrat, arhivat și transformat mai târziu în litere aurii, pe care curioșii le pot vedea mai ales la primele ore ale dimineții, strălucind pe zidurile Craiovei. Acolo este înscrisă toată istoria plimbărilor ei, aventuri fabuloase, pentru că pe lângă fețele întâlnite în drum, apar consemnări ale întâmplărilor din spatele fiecărei persoane, descrieri meseriașe, dialoguri și, în fine, toată povestea ...

Invitații lui Zenob: Diana NECHIT

Diana poate fi văzută adeseori prin Sibiu, cu o carte de Houellebecq sub braț, coborând străzile, lăsând în urmă, pe piatra cubică, o pulbere ca bruma de toamnă târzie. Are câteva păpuși genul rebel, cu părul zburlit și haine ușchite, care o urmează peste tot. Cel mai adesea intră pe ușa teatrului, unde are întâlniri misterioase cu diverse vânzătoare de măști, dar și cu un elf, paznicul ușii spre luna februarie. Uneori scrie scrisori parfumate cu esențe de flori, iar din când în când îmi trimite și mie câte una. Ai grijă, Zenob, zice ea, să n-o pierzi, pentru că scrisorica asta îndeplinește dorințele.

Zenob ...

Invitații lui Zenob: Tudor RUNCANU

Fiind foarte înalt, n-am reușit să-i văd ochii. Și nici n-am auzit ce spunea, pentru că închiriase un cosaș ca să vorbească în locul său. Pe urmă am aflat că trăiește într-o cutie muzicală, din care cauză unele cuvinte se topesc de îndată ce-i ies pe gură. Fiind nocturn și visând să zboare, s-a înscris la Colegiul de Muzică Selenară, pe care nu știu sigur dacă l-a absolvit. Deși cunosc atât de puține despre el, totuși i-am trimis trei întrebări, ca să înțeleg cât de departe țintesc speranțele lui.

Zenob

...

Invitații lui Zenob: Allex TRUȘCĂ

Allex, cu doi de ll, ca să nu semene cu toți ceilalți Alecși, locatari în același imobil, siluete subțiri, de manechine, bărbați între care te-ai putea pierde fără un blazon. Tocmai de-aia, Allex are unul, brodat pe buzunarul sacoului, așa arată la prima vedere, însă după cum se vorbește prin cartier - ar putea fi o hartă. Cum nu-l cunosc prea bine, n-aș ști să spun la ce-i folosește, așa că i-am pus câteva întrebări, trimise prin poștă.

Zenob

...

Invitații lui Zenob: Anca-Doina CIOBOTARU

Anca Ciobotaru este păpușăreasă, șefă peste un grup important de păpușărese, doctor în teatru și dascăl de artă scenică. Asta pentru profani, căci inițiații știu foarte bine că altele sunt talentele ei. În primul rând, că știe graiul păpușilor. Apoi - are o pălărie din petale de trandafiri și de margaretă, pe care și-o pune vara, mai ales în plimbările ei prin Copou, unde anual, cam prin iunie, prezidează un colocviu al lăcustelor, care, odată instruite, se risipesc peste tot orașul și adună visele oamenilor. Din acest motiv, la Universitatea de Arte din Iași se aude cântecul cosașilor, mai ales pe la prânz, și odată cu el, încep să plutească peste bulevard și pe urmă pe aleea din Pușkin, mici ființe înaripate, prinți de lumină și păsări de brumă, care aduc o toropeală peste ...

Invitații lui Zenob: Mihai STAN

Mihai poate fi văzut uneori pe străzile Romei, îmbrăcat cu o pelerină de stofă, absolut obișnuită la prima vedere, dar pentru cunoscători e o haină specială, moștenită de la Contele de Saint Germain. Când o așează pe umeri dispare instantaneu, te poți trezi cu el la Sala Radio din București sau la Ateneu, într-o cu totul altă ținută, iar dacă ai avea ochi mistici, l-ai putea observa trecând cu aceeași ușurință în La Belle Epoque, tolănit pe bancheta din spate a unui Daimler. Odată s-a întâmplat să împărțim aceeași vilă din Torino. Ne vedem la micul dejun, Zenob, m-a asigurat el, dar dimineața dispăruse fără urmă, era deja la Veneția, într-una dintre acele clădiri uriașe, așezat pe pervaz. Așa a văzu-o prima oară pe Alina, trecând pe canal, într-o gondolă albastră, iar ...

Invitații lui Zenob: Doru CIOLACU

E de la televizor, e pe străzi. E din Craiova. Doru Ciolacu trece prin Oltenia în lung și-n lat, de parcă îl caută subiectele pe el, și nu invers, din toată această călătorie cel mai fericit fiind cameramanul cu care lucrează, pentru că nu mai trebuie să se ducă la școală:) Stai pe lângă Doru și ești doctor în TV. Ca orice reporter deștept, caută adevărul și numai adevărul, lucrul clar, fără ocolișuri, caută ce este, nu ce crede el că este. A făcut așa: Vedere cu olteni, Țăst Show, plus alte emisiuni ieșite din mintea sa iscoditoare, de reporter deștept. În octombrie 2020, la România…în bucate a făcut poeme dintr-un ied înțepenit pe proțap și dintr-un borș din cinci feluri de pește. De ce nu te-ai uita la așa ceva, mai ales acum c-ai aflat de la mine?   ...

Invitații lui Zenob: Florentina SÂMIHĂIAN

Înainte de pandemie, o vedeam pe coridoarele Universității, pe la bibliotecă sau pe la Sala Vianu. Dar în ultimele luni a plutit pe deasupra Cișmigiului, pentru că are două rânduri de aripioare, cum au toți spiridușii. În special dimineața iese în zbor, căci pe la prânz o ia per pedes spre strada Gr. Alexandrescu, unde are mulți prieteni, majoritatea cititori de poeme. Când ajunge prin zonă, se aud imediat voci, din toate părțile - Tina, Tina! (căci așa-i spun prietenii), vino să-ți citim niște versuri! Și nu vă mai spun ce desfătări au loc pe strada aia, pe la cafenele ascunse în curți, pe sub umbrare de viță sălbatică! Abia pe la apus ține cursuri de editare, până la ora 8 fix, când își încalță pantofiorii de crin, își ia umbrela cu danteluță și își începe ...

Invitații lui Zenob: Denisa POPESCU

Prima oară când am văzut-o pe Denisa zbura pe la Ateneu, îmbrăcată cu o rochie pepită, mi s-a părut inițial, apoi când am văzut-o de aproape, am realizat că era o mătase albicioasă, imprimată cu litere. Dar de cum mi-am dat seama de asta, au început să curgă cuvintele, apoi frazele, și-așa am intrat eu într-un poem lung, care începea pe străzile Bucureștiului și se termina la Biblioteca „Dinicu Golescu”, din centrul Piteștiului. Apoi m-a invitat la o emisiune a ei, să știi, a zis ea, că ești primul Zenob pe care îl văd! Și-am constatat cu timpul că spunea adevărul. În lumea ei nu zburau decât libelule, iar printre aripi subțiri și apariții fragile, se mai vedea uneori câte un bondar cu papion alb. Dar, desigur, nu m-am supărat și la întâlnirea aia neverosimilă, din ...

Invitații lui Zenob: Alexandru PAPADOPOL

L-am văzut în filme - v-aduceți aminte: Marfa și banii, Occident, Acasă, la tata s.a. Și totul ar fi rămas aici, dacă nu apărea Pompiliu, cu bluza lui penibilă, un erou din Două lozuri. De la Pompiliu au pornit toate aventurile lui Alexandru Papadopol pentru că fără s-o știe, acest tip te face să te ții după el. Îl vezi și gata - ai devenit clientul lui, îl urmezi peste tot, iar dacă dispare în vreo clădire, într-un bloc cenușiu de exemplu, îl cauți disperat, cum mi s-a întâmplat mie. Ei bine, pentru Alexandru Papadopol a fost chiar mai mult, pentru că după ce a dat nas în nas cu Pompiliu, pe undeva pe la Piața Romană, pe când se străduia să nu-l piardă, fără să-și dea seama, a intrat în Verona. Or, cine ajunge aici trebuie să aibă mare grijă, din strada asta poți ...

Invitații lui Zenob: Aurora Speranța CERNITU

Pe Speranța am întâlnit-o într-o noapte de toamnă. Eu alergam bezmetic pe o șosea, iar ea visa în Cetatea Băniei. Pe unde ești Zenob? - a vrut ea să știe - nu cumva alergi după manuscrise? Și-apoi mi-a povestit despre o carte veche, în chirilice, cu muchii aurite și coperți cartonate. La fiecare filă emana niște aburi, pânze subțiri, cețoase, colorate în nuanțe de verde și de albastru, care luau forme nemaivăzute, de fauni, zâne ori de cai zburători, iar de cât o citise, se umpluse Craiova de aceste spectre bizare, pe care am apucat să le văd, nu mult după aceea, într-o călătorie memorabilă, vara. Iar unul dintre personajele astea ciudate s-a luat după mine și n-am mai scăpat de el nici în ziua de azi. Uneori, noaptea îl găsesc tolănit în hamacul de pe balcon - m-a ...

Invitații lui Zenob: Alexandra NICULESCU

Pe Alexandra am întâlnit-o odată, pe la Biserica Rusă. Râdea fără să spună nimic și cumva m-am simțit dator să vorbesc, să povestesc ceva, dar cum nu știam nimic despre interlocutoare, am început să bat câmpii, despre lucruri care nu aveau nicio importanță pentru mine. Ea a rămas acolo, îngropată în cuvintele mele, eu am trecut mai departe. Apoi, altădată, am văzut că poartă pantofi de piele întoarsă și că se gândește la stele. Și-a mai fost o întâlnire din care am aflat că e scriitoare. Mai multe nu știu, ce-i drept. Cam asta ar fi. Iar azi, auzind-o că povestește despre Ray Loriga, am rămas lampă! Și eu mă cunosc cu el, l-am întâlnit și la București, mulți poate își aduc aminte. Până la urmă, lumea e mică. ...

Invitații lui Zenob: Andrei BONCEA

Andrei este cel mai imaginativ om pe care-l cunosc. La el, imaginile curg lanț, interacționează, transformându-se repede în poem, în epopee, în film serial. Poate și din cauza ochilor mari, în care încap milioane de păsări oliv. Face film, preferându-le pe cele în registru fantastic. Dar nu numai. Uneori colindă prin anii ’80, cu Nae Caranfil, alteori pune la cale mega proiecte, la Londra sau Los Angeles. Sunt momente când se lasă purtat de muzică sau de citit. Și sunt alte momente în care călătorește în lumi paralele. Îl cunosc o grămadă de oameni, dar cel mai bun prieten rămâne câinele Ilie, o ființă foarte înțeleaptă, de altfel. Împreună pot fi văzuți zilnic la Frame Reel. ...

Invitații lui Zenob: Cristina BOGDAN

Când era studentă se împrietenise cu un cal, genul cu un corn în frunte. Așa am cunoscut-o. Ea și unicornul ăsta stăteau non-stop în biblioteca de la Litere. Iar dacă nu erau acolo, precis o luau spre Cozia, unde se adunau niște antropologi sofisticați, cu pălării negre, doamne și domni, care păreau scăpați dintr-un roman englezesc de secol al 19-lea. Cristina căuta nu știu ce uși, care zicea ea ar duce în altă dimensiune a lumii, din care cauză purta în buzunar un inel de chei de pe vremuri. Era misterioasă rău dar, intuitiv, mi-am dat seama că ușile ei erau prin desenele de pe pereții bisericilor. Era convinsă că niciun ...

Invitații lui Zenob: Marius DONICI

Cu multă vreme în urmă m-am întâlnit cu Marius pe strada Batiște, colț cu G-ral Praporgescu. Hai, Zenob, m-a îndemnat el, vino să filmăm ceva din balconul clădirii ăsteia! Nu vedeam cum am fi putut să intrăm acolo, dar până la urmă n-a fost greu. Era un edificiu de cărămidă, ceva vechi, cu balconașe albe, rotunde. Marius umbla pe-atunci cu un raglan de piele și-avea părul lung. Prin urmare, oriunde ne duceam, el sărea imediat în ochi, iar pe mine nu mă vedea nimeni. Am trecut prin câteva încăperi, cu toți ochii pe noi, adică pe el, iar când am ajuns în balcon, mi-a spus: pe strada asta, care acum se numește Louis Calderon, trecea o apă pe vremuri, dacă ești atent, de-aici de sus, îi mai poți urmări cursul, care se răsucește până la Piața Rosetti. A luat două cadre, iar când am ...

Invitații lui Zenob: Ioan CRISTESCU

Pe vremea când se afla pe bulevardul Dacia, Muzeul Literaturii avea o grădină, cu mese încăpătoare, o terasă-restaurant, plină de scriitorime. La orice oră te-ai fi dus, dădeai peste Ioan Cristescu, înconjurat de prieteni. Nici pe-atunci nu vorbea mult, dar când o făcea se ambala, pasional. Într-o zi ne-a spus hai să facem o revistă! Erau timpuri grele, după anul 2000; revistele literare lipseau ori erau blocate de grupuri, costurile erau imense. Părea o nebunie să faci revistă, pe-un timp ca ăla. S-a lăsat liniștea. Ce revistă să facem și cu ce? Cristescu și-a dres vocea și-a spus: Calul! Revista Calul. Asta era culmea! Un hohot de râs a umplut grădina. Minute în șir ne-am bătut joc de el. Groșan a spus câteva zeci de întâmplări legate de cai. Dar Cristescu ...

Invitații lui Zenob: Bogdan Simion COBZARUL

Când era student la Litere, obișnuia să pună pe fila de examen câteva note muzicale, în loc de semnătură. Tot pe-atunci umbla pe holurile Universității din București, ținând sub braț o cobză bătrână, cu autograful lui Anton Pann. Îl văd și-acum în minte, cu pălăria tipărită pe frunte și cu mantaua fâlfâind în două pulpane, ca niște aripi de corb. Din aceste două motive, nimeni nu-i cunoștea numele adevărat, cu toate că atât studențimea, cât și profesorii îl știau foarte bine. Prin urmare, i s-a spus Cobzarul. Într-o seară savuram liniștea de pe un coridor, când a apărut el. Ce faci aici, Zenob, m-a întrebat, de ce stai sub tabloul lui Nicolae Bălcescu? Bineînțeles, nu mă uitasem la ce era pe perete. Rareori o fac. Hai, mai bine, la Madona Dudu, să-i cântăm lui Cârlova o romanță. ...

Invitații lui Zenob: Simina DIACONU

Scriitorii iubesc „Revista de povestiri”, un spațiu larg, cu multe personaje bizare. Eu am auzit de ea la Lente, într-o toamnă, când mi-am petrecut acolo o după-amiază de pomină. Așa am cunoscut-o pe Simina, care în ziua aceea purta o rochie verde, acoperită cu litere, un scris mărunțel și foarte intrigant, pentru că din când în când îți săreau în ochi unele cuvinte, cum ar fi trăsură sau Motanov, încât era imposibil să nu citești mai departe, ca să vezi cine e în trăsură și dacă prințul Motanov nu e cumva descins din literatura rusă. Simina a râs luându-mi peste picior presupunerile: O, dragă Zenob, nu e rochia mea! ...

Invitații lui Zenob: Andrei ȘERBAN

Prima oară ne-am întâlnit pe o stradă din Sibiu. El vorbea la telefon, din apropiere se auzeau mașinile. Eu eram în București și-l ascultam. Imediat mi-am dat seama că are ceva vrăjitoresc în glas, iar dacă-l asculți mai mult de-un minut, te trezești teleportat la Sibiu, unde și locuiește, într-o ficțiune încă neterminată. Scrie poeme. Citește avid.

La Sibiu există o Facultate de Litere și Arte. Cei de la Litere sunt triști, iar cei de la Arte trăiesc intens, într-o veselie continuă. Andrei e prof la Arte, ...

Invitații lui Zenob: Andrei CREȚULESCU

Andrei Crețulescu produce filme și dansează Charleston. În plus, mai este și director. El nu calcă pe noul val, ci pe valul recent, însoțit de toți spiridușii cinema-ului, din ultimii 30 de ani. Bineînțeles, ne-am întâlnit numai în interiorul unui film, unde-am mâncat prăjituri împreună. Păi, bine, măi, Zenob, mi-a spus el, de-aia te-am invitat aici, ca să-mi mănânci recuzita? De-aici mi-am dat seama că are autoritate și ochii ațintiți asupra întregii povești. Dar e și frumușel, drept să vă spun, ar putea să mai bage capul în vreunul din filmele lui. Pe deasupra, are niște prieteni, tot unul și-unul – de ...

Invitații lui Zenob: Anastasia GAVRILOVICI

Anastasia și-a uitat în Sala "Tudor Vianu", demult, pe când era studentă, o pereche de aripi, pe care le-a găsit Catrinel Popa. Zilele trecute m-a prins prin școală (desigur, pustie) și-a zis bine c-ai venit, Zenob, ce-ar fi să tragi o fugă, să-i duci aripile Anastasiei! Ce puteam să mai zic?! Am luat-o din loc, dar de cum am ajuns la Poesis internațional, mi-am dat seama că nu e în regulă. Anastasia avea, bine-merci, amândouă aripile acasă! Și cum nu puteam să-i spun de ce venisem, i-am cerut un autograf. Ea mi-a desenat o cireașă. Și-aș mai fi stat dacă nu apărea un Bentley (Coupe de Ville), fabricat în anii 30, cu un șofer din anii 30, cu o scrisoare, tot așa, scrisă-n același an. Bineînțeles, eram curios să aflu ce scrie, dar n-am putut să văd decât *Doris ...

Invitații lui Zenob: Cristian POPA

Astăzi m-am întâlnit cu Cristian Popa, pe la Cișmigiu - foarte dichisit, ca de obicei, cu un sacou bej-pembé și-o eșarfă albă, de spumă. Era însoțit de câțiva monștri, destul de cunoscuți și ei - Sfinxul, Medusa și câteva Erinii, aflate în pauza lor de cafea. Acestea din urmă mi-au amintit imediat de Oreste, pentru că păreau destinse, un pic visătoare. "Ei bine, cu aceste persoane simpatice m-am pregătit ca să-l interpretez pe Arthur, mi-a spus el, iar acum, ca mulțumire, le-am invitat la o înghețată". Lumea le făcea loc, mai ales că tot grupul era foarte vesel. Eriniile își scuturau aripile, Sfinxul îi trimitea unei dame mesaje discrete. Așa au intrat la

...

Invitații lui Zenob: Mihai ENE

Scăpat dintr-un roman, pe vremea în care personajele mai ieșeau din cărți, Mihai și-a ținut secrete originile, dându-se drept cetățean pragmatic al Craiovei. Dar nu s-a putut abține să stea departe de cărți. Așa a ajuns la Facultatea de Litere, adunând în jurul său alte personaje de roman, din toate epocile. Oricine ajunge la Craiova va rămâne impresionat de versurile care plutesc pe străzi, mai ales pe terase și prin cafenele, fraze subțirele, de fum narcotic. Să știți că sunt ale lui Mihai Ene, care le dă drumul prin oraș, ori de câte ori iese de la facultate, însoțit întotdeauna de studenți, foarte amatori de literatură.

Ca fost personaj de roman contemporan, e preocupat Dasein și Selbst. Din ...

Invitații lui Zenob: Camelia VĂCARU

Personaj de pe ecran, vorbind dintre teancuri de cărți, Cami este și una dintre cele mai plăcute amfitrioane. Prin studioul ei de la TVR trece lume bună: scriitori, artiști, savanți. Și nimeni nu pleacă repede de-acolo, până nu gustă din cuvintele înflorite în aburii unei cești de cafea.

În restul timpului, plutește cu Sofia de mână, peste străzile bucureștene, prin parcuri și mai ales prin grădina din fața ferestrei, unde are un măr.

Uneori, mai ales pe la sfârșit de iunie, ca acum, o așteaptă o trăsură, căptușită cu mătase, unul dintre acele vehicule care duc spre lumea subtilă. Iar ...

Invitații lui Zenob: Adriana IRIMESCU TITIENI

O știm de pe la TVR, de pe scenă sau din filme. Dar sunt și alții, ca mine, privilegiați, care-o întâlnesc zilnic, pe la atelierele de teatru din UNATC sau de la Universitate, acum mutate pe Zoom, cu examene cu tot. A fost Ofelia lui Ciulei. A jucat în Danaidele. A lucrat cu Francis Coppola și cu Tim Roth. Iar acum așteaptă să treacă pandemia, cu același sentiment care mă încearcă și pe mine, că niște inși cu buze vopsite ne pregătesc hamuri de mătase.

Are puțin peste 40, dar arată în continuare ca un spiriduș fără vârstă. Tocmai ...

Invitații lui Zenob: Alex IORDĂCHESCU

Elegant și sensibil, regizor și producător de film, creator de povești, Alex zboară des de la Geneva la București, uneori doar ca să prindă un concert la Ateneul Român, dar, de cele mai multe ori, ca să facă un film. Are un mini-elefant vorbitor, care îl urmează pretutindeni, și o cinematecă plină cu filme, dintre care nu lipsesc Ryna, Copilăria lui Icar ori Miracolul din Tekir, dar și documentare, filme scurte și alte producții. Când iese din casă, întotdeauna buzunarele îi sunt pline cu niște mici topaze vrăjite, care-l ajută să se teleporteze oriunde. Din acest motiv călătorește mult și e greu de ...

Invitații lui Zenob: Adriana PETRESCU

La Craiova lumea este foarte agitată și inventivă. N-ar sta în casă sub nicio amenințare, prin urmare, chiar și pe timp de pandemie, mulți au găsit metode să se plimbe în mod legal. În plus, nu prea vezi lume tristă pe-acolo. În orașul ăsta, unde viața se derulează la cote înalte, trăiește și Adriana. Printre lucrurile ei de preț se numără o trusă de penițe, care desenează singure, niște instrumente fine, trase-n argint. Le-a primit cadou de la spiridușii-fierari din Lunca Jiului, demult, cu mult înainte de a mă naște eu. Cu penițele astea a făcut personaje din literele alfabetului, prietene foarte bune cu cine învață să ...

Invitații lui Zenob: Ioana PÂRVULESCU

Dacă este vineri și treceți prin zona Universității e posibil să vă întâlniți cu Ioana PÂRVULESCU. Poartă pălării somptuoase și umbreluțe albe. Dar nu vă lăsați înșelați! Cum iese din zonă, o așteaptă un Bentley interbelic, își piaptănă bretonul și urcă la volan, pentru un drum vijelios, care-o duce fie la Șosea, fie în miezul unui roman voluminos, numit Inocenții.

Uneori, mai ales în e-mailuri, lumea îi greșește numele, unii scriind în loc de ...

Invitații lui Zenob: Adrian MAJURU

Adrian MAJURU putea fi văzut în urmă cu un deceniu la Capșa, unde în fiecare joi după-amiază avea întâlnire cu niște prieteni năuci, toți preocupați de faptele care s-au dus ca firul de fum. Iar printre aceștia mă aflam și eu, pe vremea când nu purtam încă peruci verzi și mănuși aurii. Și ce vremuri! Radu Oltean desena străzile, iar Majuru răsucea cuvintele scoase din hârtii vechi.

Într-o zi a intrat în Palatul lui Suțu, a urcat scările, a salutat umbra din ...

Dialog pe NV: tineri scriitori

Credeam că va fi altfel ieșirea în lume, dar lucrurile par neschimbate. Universitatea e pustie și în afară de Bogdan Tănase, care așteaptă lângă o fereastră, nu e nimeni, nu se aud pașii pe lângă lift, nu urcă nimeni scările… Și eu care credeam că la Biblioteca Facultății de Litere o să mă aștepte cineva să-mi ia temperatura!

...

Invitații lui Zenob: Oana BOȘCA MĂLIN

Oana BOȘCA MĂLIN visează în limba italiană. I se trage de la faptul c-a făcut de două ori turul Italiei pe motocicletă, din România și înapoi. Nu chiar cu piciorul pe pedala întâi, ci pe post de copilot, ceea ce i-a permis să și scrie în timpul ăsta. A început prin a traduce din Leopardi și-a sfârșit cu Italo Calvino, din care cauză multe dintre orașele prin care a trecut au devenit invizibile. Deși o parte dintre ele și-au revenit, unele nici în ziua de astăzi nu mai pot fi văzute.

...

Invitații lui Zenob: Adrian TITIENI

Adrian TITIENI este în viața cotidiană exact ca pe scenă - jovial, cald, foarte firesc. Adeseori se plimbă prin Buftea, la lăsarea serii, sau urcă în avion ca să ia un premiu la Cannes. E elegant, poartă papioane și eșarfe de mătase, dar are și pălării mocănești sau pantofi sport. Sunt zile în care îl poți confunda cu Cehov la tinerețe și zile în care poți să juri că e Gavrilescu, din La țigănci. Dimineața repetă cu studenții de la Facultatea de Actorie, iar în zilele speciale ține un curs despre joc, pentru oricine trece, în acea zi, pe strada Matei Voievod. ...

Invitații lui Zenob: Cosmin CIOTLOȘ

Cosmin CIOTLOȘ este foarte politicos. Chiar și mie mi se adresează cu dvs, deși nu sunt decât Zenob.

Predă literatură la Litere. Scrie prin reviste și vorbește la radio. A publicat câteva volume de critică literară.

Uneori poartă o pălărie de vrăjitor, primită cadou de la zâne. Cu una dintre ele este prieten bun, iar în serile de august pot fi văzuți pe Bulevardul Magheru, ...

Invitații lui Zenob: Cătălin D. CONSTANTIN

Cătălin D. CONSTANTIN este prodecan la Litere, prin urmare, m-am văzut cu el ultima oară pe ZOOM, la cursul de antropologie urbană. Dacă n-ar fi fost cu pandemia, ne-am fi întâlnit în aceeași zi, de joi, și la Palatul Suțu, unde în fiecare săptămână primește în vizită lume multă, dornică de vorbă. Unii povestesc atât de mult, încât, uneori, dl Constantin își pune o parte din gânduri într-o mică dronă, un obiect de artă, placat cu argint, care plutește deasupra orașelor, prin toată Europa, mai ales pe deasupra piețelor în care oftează îndrăgostiții. Dacă vedeți vreodată pe cer un obiect care strălucește, ...

Invitații lui Zenob: Ana NICULESCU

Ana NICULESCU este director de comunicare la Librăriile Cărturești. Adică, intri într-o librărie, deschizi o carte și se aude imediat vocea Anei. Bineînțeles, treci mai departe, dai filele, prefăcându-te că n-ai auzit, dar, după câteva pagini, găsești o scrisoare, unul dintre acele plicuri împodobite cu timbre poștale, acoperit cu scris caligrafic. Normal, încerci să-l deschizi, așa am făcut eu, dar plicul oftează. Siderat, îl abandonezi, însă, plicul acela, care făcuse mofturi, se deschide singur, foșnind, iar din lumea lui nesfârșită, cu parfum de cerneală, apare Ana. Nu știu ce-ați face voi, dar eu i-am pus trei ...

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90.Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

NOUA LITERATURĂ

Imaginație epică, frază de maximă literaturitate, talent evident. Pavel NEDELCU m-a fermecat prin fabulația care crește epidemic, de la iun simplu detaliu la viața integrală a orașului, cuprinzând în cuvinte puține straturi existențiale diverse, nunațe emoționale incredibile, mini-episoade satirice. Adică scrie literatură, nu se oprește la a relata un fapt.

Doina RUȘTI

Cum am devenit câine de Vladimir Maiakovski; Ah, cât de multe pisici, cu Alexandru Malaicu, Scena Digitală, Sibiu.

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Vladimir Maiakovski - Singur în mulțime (poeme), traducere de Camelia Dinu, Ed Tracus Arte, 2021

Recomandată de Mihai ENE

CĂRȚI NOI

Un roman „istoric”, în sensul că a fost primul mare roman postdecembrist, Sonata pentru acordeon de Radu Aldulescu, după mulți ani, vede din nou lumina tiparului săptămâna aceasta, la Ed LITERA.

Primele exemplare sunt cu autograf.

Black Button, 2021

ORATIO IN SOLITUDINES

de

Enrique Javier Nogueras Valdivieso

Oh, sigurătate, doamna mea absolută

protectoare silnică

a zilelor mele, a nopților mele și a somnului meu,

singurătate a dorinței și a verii

Singurătate a dragostei și a urii,

singurătate pustie, a memoriei și a oboselii

(trad Eugen Barz)

LITERA, 2021

Ed Pandora M

VIAȚA Culturală

Florica Courriol căutând un verb potrivit

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

Copyright © optmotive.ro