Carina Lăpușneanu (rolul lui LENI): În acest rol, am învățat răbdarea

Dragă Carina, ești o adevărată revelație pentru lumea cinematografică. Ți-ai jucat rolul exemplar, iar, datorită ție, Leni, din "Unde merg elefanții", ajunge la inimile celor mai mulți spectatori. Felicitări pentru un debut atât de impresionat la doar 10 ani!

Bună ziua, mulțumesc pentru invitația voastră și sunt super fericită să vă răspund la întrebări!

Spune-ne pe scurt despre ce este vorba în filmul “Unde merg elefanții" și mai ales câte ceva despre rolul tău.

Din punctul meu de vedere, Unde merg elefanții este despre prietenie, despre viață așa cum este ea, dar mai ales este despre puterea pe care noi o avem de a alege, despre modul în care privim situațiile neplăcute din viață, despre cum le abordăm și despre oamenii care ne ajuta în acele momente.

Ce ți-a plăcut cel mai mult în a o juca pe Leni ?

Cel mai mult îmi place la Leni maturitatea cu care își privește situația. Ea își înțelege foarte bine condiția, dar alege să trăiască fiecare zi cu o bucurie molipsitoare. Are o libertatea pe care, probabil, numai ea o înțelege. Și de aici super puterea ei, pentru că, da, eu o consider o super-putere, asemenea unui erou de benzi desenate. Nu știu dacă salvează ceva, în schimb, ne învață despre cum ar trebui să trecem prin momentele dificile. Șirul de “prostioare" pe care le face alături de Marcel sunt de o naivitate pură și toate absolut delicioase. Cred că această libertate a ei mi-a plăcut cel mai mult, pentru că eu m-am distrat maxim jucând acest rol.

Ce a fost cel mai dificil în construirea rolului?

Nu am să spun că a fost ușor să o construiesc pe Leni, pentru că aș minți. Cu siguranță munca cea mai grea au dus-o regizorii, Gabi și Cătălin, pentru că ei au dedicat mult timp în a mă învăța, în a-mi explica, în a-mi da direcția. Ei au simplificat mult pentru mine. Și partea cea mai mișto este că ne-am distrat copios la repetiții. Fiecare zi era o nouă aventură pentru mine. Abia așteptam să mă lase mama cu ei și să începem să lucrăm. Eu nu am simțit că e o muncă și cred că nimeni din echipa, pentru că s-a creat rapid o conexiune superbă între noi toți, și actorii și regizorii.

Dar, ca să revin la întrebare, cel mai dificil moment a fost rasul în cap. Dar și aici am avut-o alături pe Gabi, iar prin gestul ei de a face asta împreună, cumva am luat-o amândouă ca pe o joacă, ca pe o nebunie asumată.

Am avut mereu familia lângă mine și asta a contat enorm, mai ales în toate etapele de creștere a părului, care nu au fost deloc …ușoare.

Cum a fost atmosfera pe set fiind cea mai tânără din cadrul întregii echipe?

Eu aș zice că am fost răsfățata echipei și probabil toată lumea este de acord cu mine. Gabi și Cătălin au creat o atmosferă foarte plăcută pentru noi toți, echipa a fost una tânără, mereu pusă pe glume și șotii și eu am fost prima la toate. Chiar dacă s-a filmat și noaptea, și prin frig, ceață, umezeală și cu multă oboseală adunată, eu tot nu am simțit. M-am distrat, asta este cel mai potrivit cuvânt – distracție. Țin minte că aveam filmare noaptea, afară și era foarte frig. În pauze stăteam cu echipa și ca să ne încălzim beam ceaiuri și cântam “Ursuleții s-au trezit." Cred că toată echipa s-a pus la mintea mea de copil și atunci a ieșit acest mix de muncă și distracție, ceea ce cred că a ușurat munca tuturor. Aaa, și mi-a mai plăcut când am mâncat prânzul la 2 dimineața… vai, ce mi-a plăcut! Și uneori veneam pe platou și în zilele în care eu nu filmam, doar ca să stau cu ei, să văd ce și cum fac. Am învățat rolul fiecăruia de pe set, care, cum și ce face, am adunat de la fiecare cunoștințe din industrie.

Cu Ștefan Mihai (Marcel) m-am distrat cel mai tare! Ba am creat și un dans al nostru, ne-am pus porecle și cumva, continuăm "prostiile" din scenariu, făcute de Leni și Marcel. Alice Cora Mihalache (Magda) m-a ajutat să construiesc acea relație mamă-fiică, m-a ghidat și mi-a explicat multe trucuri de actorie. Cu toții avem în continuare o relație strânsă și am dus atmosfera de familie și după filmări și cu siguranță așa va rămâne mult timp de acum.

Care a fost cea mai dificilă secvență de filmat pentru tine?

Cred că cea de pe SkyTower, cel mai probabil, pentru că a fost și ultima secvență, iar eu nu voiam să se termine. Dar da, era foarte frig și vânt și în sine nu a fost o secvență ușoară.

Care din zilele de filmări e bună de pus în album?

Am pus toată perioada în ramă, dar dacă ar fi să aleg, cred că ultima zi. Da, ziua cu cea mai dificilă secvență a fost și cea mai tare. Ne-am distrat maxim în acea zi, poate pentru că era ultima, eram toata echipa pe set. La final ne-am bucurat de ceea ce am realizat și de toată perioada petrecută împreună. Ne-am dat seama de atunci ca va fi un mega film și aveam acea mândrie de proiect împlinit cu succes.

Ce ai învățat în urma acestui prim proiect cinematografic și ce ai vrea să le transmiți tuturor copiilor care-ți împărtășesc pasiunea?

Îmi place enorm de mult să filmez, îmi place atmosfera de pe un platoul de filmare, îmi place organizarea departamentelor și să văd cum colaborează. Îmi place forfota aceea, zumzetul de pregătire și liniștea când se strigă “Acțiune". De fiecare dată când aud “acțiune", ceva din mine se schimbă, parcă e un buton ce intră pe on și uit de tot, sunt numai acolo în acea lume.

Dar cel mai important lucru de reținut este perseverența și asta aș vrea să înțeleagă copiii care sunt interesați de lumea cinematografică: să nu renunțe, ci să ia fiecare piedică drept o lecție. Eu am luat primul meu rol dintr-o reclamă abia la a treia încercare. La primul casting am fost respinsă. Am fost foarte dezamăgită, dar asta m-a ambiționat și mai tare. Am vrut neapărat să joc într-o reclamă și nu m-am lăsat până când nu mi-a ieșit. Și, cum spuneam, mi-a ieșit abia dintr-a treia. Apoi au urmat mai multe roluri, dar asta pentru că la fiecare casting și interacțiune cu oamenii din industrie, eu am mai învățat câte ceva. Am absorbit ca un burete orice mică informație, de la cum trebuie sa se comporte un actor pe set până la ce face un boom sau cum trebuie să pice lumina. Am avut filmări dificile, și în căldură și noaptea, pe zăpadă, dar fix asta îmi place, să nu fie ușor. Poate suna ciudat, dar îmi plac rolurile provocatoare, care mă scot din zona de confort. Și sper la cât mai multe.

Iar în acest rol, Leni, am învățat răbdarea și am descoperit că părul nu crește atât de repede pe cât mă așteptam.

Cu ce mesaj ai vrea să plece spectatorii din sălile de cinema?

Eu îmi doresc ca fiecare să se bucure de acest film, este un film diferit ce merita vizionat. Și am sa fac referire la începutul interviului, aș dori ca toată lumea să aibă puterea să își coloreze viața în roz, așa cum a făcut-o și Leni.

P​rogramul proiecțiilor

Elefanții au pornit de pe 20 septembrie în cinematografele din toată țara. Prima lor poposire a fost la Cinema Muzeul Țăranului din București unde am avut premiera filmului în prezența a peste 300 de spectatori care ne-au bucurat sufletele venind să susțină lansare. S-a plâns, s-a râs, am primit multe felicitări și mulți ne-au mărturisit că vor reveni în sălile de cinema să-l revadă.

Pentru cei care vor să meargă acolo Unde merg elefanții, aflați că îi veți găsi în perioada 22.09-26.09 în București în cinematografele Movieplex Cinema, Hollywood Multiplex, Happy Cinema Vitantis, Cinema City Cotroceni, Cinema Elvire Popesco și Cinema Union, iar în restul țării îi mai găsiți la: Cinema Arta din Cluj-Napoca, Cinema Unirea din Botoșani, Cinema Patria din Craiova, Cinema Victoria din Timișoara, Cinema Ion Besoiu din Sibiu, și pe 29.09 La teatrul de Stat din Oradea, cu o proiecție urmată de un Q&A în prezența echipei.

Pentru orele și zilele exacte de proiecție vă recomandăm să urmăriți pagina de Instagram: \@whereelephantsgo sau să consultați programele cinematografelor de pe cinemagia.ro sau eventbook, sau pagina de Facebook a distribuitorului Follow Art Distribution.

Producător general: Gabi Suciu