Florin Piersic nu mai are nevoie de nicio prezentare. Cu șarmul său și cu talentul fără vârstă, maestul și-a serbat cei 88 de ani alături de public, pe scena Casei de Cultură Constanța, în rolul lui Pierre, din piesa Străini în noapte. Parteneră în spectacol i-a fost actrița Medeea Marinescu, în rolul lui Juliette. Pentru cei care nu au văzut încă piesa, iată un mic rezumat destinat să invite nu numai la acest spectacol în care performanța celor doi actori este, aș spune, greu de egalat, ci și pentru a reflecta la condiția noastră în aceste timpuri în care una din traumele umane este singurătatea.

Spumoasa comedie ne invită să pășim în apartamentul lui Pierre, unde el o aduce pe Juliette, din simplul motiv că se simte singur, soția și fiul fiind plecați în altă localitate, la ski. Ceea ce nu știe Pierre este că tânăra femeie nu este chiar cine pretinde a fi, iar situația devine din ce în ce mai tulbure în mintea bărbatului, după fiecare pahar golit. Fără a dezvălui prea multe, pot spune că această piesă este de neratat, căci dincolo de umorul evident, de replicile atât de potrivite ale celor doi străini în noapte care se continuă prin ecoul piesei muzicale a lui Frank Sinatra, atmosfera poveștii rămâne în suflet. Coincidență sau nu, întâlnirea cu cineva aparent necunoscut ne schimbă viața într-un mod în care nu ne-am fi așteptat, deși poate că totul este aparent proiectat și aranjat de și în mintea noastră. Facem planuri peste planuri, ne imaginăm totul până în cele mai mici detalii, fiecare zâmbet, fiecare grimasă și cuvânt. Ciudat însă, o parte din toate acestea nu se vor întâmpla niciodată, exact așa cum află și Juliette. Cât despre Pierre, poate că gestul său e de condamnat, dar, până la urmă, cei doi străini găsesc puterea de a reconcilia totul.

După cum ne-a mărturisit chiar maestrul Florin Piersic înainte de spectacol, la împlinirea acelei infinități duble, era emoționat știindu-se în fața unui public care îl aștepta răbdător încă din 2019, atunci când același iubit actor încânta publicul cu aceeași piesă. Răbdarea ne-a fost însă răsplătită, iar emoțiile, deși au existat, au fost ascunse cu măiestrie, strecurându-se doar înspre noi, spectatorii. Și cum altfel, când ai în fața ochilor un talent asemenea lui Florin Piersic? Iar partenera de replică, actrița Medeea Marinescu încântă cu fiecare apariție pe scenă. Delicată și dăruită în ceea ce face, joacă cu o naturalețe debordantă, care ne invită să "pășim" pe scenă, într-un apartament parizian, unde numai lucrurile neînsuflețite sunt martorii muți ai poveștii celor doi. Nu este nevoie de replici complicate și planuri mărețe pentru a ajunge acolo unde personajele își doresc și poate că cea mai importantă lecție pe care o aflăm este aceea că niciodată nu e prea târziu, dar și aceea că trebuie să ne asumăm trecutul, oricare ar fi.

Așa se face că, de ziua maestrului Florin Piersic și noi spectatorii am primit în dar un regal actoricesc, un spectacol pe care îl recomand și pe care l-aș revedea de nenumărate ori, iar partenera sa de scenă - Medeea Marinescu - mi-a acordat un interviu, pe care îl împărtășesc cititorilor:

IB: Dacă din această clipă ați fi nevoită să alegeți un singur rol pe care să-l interpretați pentru restul carierei, care ar fi acesta și de ce tocmai acesta?

MM: Cu siguranță că rolul de care sunt cel mai mult atașată este Juliette, din Străini în noapte. Pentru că e atât de complex, pentru că îmi dă șansa să mă joc, să fiu mereu un pic altfel și pentru că e atât de emoționant. Dar, natura unui actor înseamnă mereu căutare, mereu încercări de a descoperi și alte tipologii, de aici poate “foamea" oricărui actor de a juca cât mai multe și mai diferite roluri.

IB: Există vreun rol în repertoriul dvs. pe care regretați că l-ați jucat? Sau dimpotrivă, există vreun regret legat de vreun rol pe care nu ați avut ocazia să-l jucați?

MM: ⁠Nu regret nimic din ceea ce am jucat. Adică și rolurile nereușite, pentru că am înțeles ceva legat de ideea de compromis. Până unde ai voie să îl faci. Și sunt desigur și roluri pe care aș fi putut să le joc, însă timpul lor a trecut. Asta e. Poate că și asta a avut un sens. Am făcut, din fericire roluri alături de actori mari, care s-au bucurat de succes și s-au jucat ani mulți cu săli pline. Până la urmă nu numărul rolurilor contează, ci viața acestor personaje.

IB: A fi actor înseamnă a-ți împrumuta ființa unor personaje, uneori foarte diferite de sinele propriu. Există însă vreun personaj în care vă regăsiți cu totul?

MM: Mirabela. Sunt eu. Copilul acela neastâmpărat sălășluiește și acum în mine.

IB: De-a lungul timpului, am avut plăcerea să vă urmăresc în filme, unde ați jucat alături de mari nume ale cinematografiei și teatrului românesc. Din păcate, mulți dintre aceștia ne privesc acum din ceruri. Dacă să spunem, pentru o singură zi, ați avea posibilitatea de a juca alături de un actor și de o actriță aflați într-o stea, pe cine ați alege drept parteneri de scenă sau de platou?

MM: Dintre cei cu care nu m-am întâlnit pe platourile de filmare sau scena… cu George Constantin (deși ne-am întâlnit, însă prea puțin, în Domnișoara Christina), Ștefan Iordache, Gina Patrichi și Rodica Tapalagă.