Fiind foarte înalt, n-am reușit să-i văd ochii. Și nici n-am auzit ce spunea, pentru că închiriase un cosaș ca să vorbească în locul său. Pe urmă am aflat că trăiește într-o cutie muzicală, din care cauză unele cuvinte se topesc de îndată ce-i ies pe gură. Fiind nocturn și visând să zboare, s-a înscris la Colegiul de Muzică Selenară, pe care nu știu sigur dacă l-a absolvit. Deși cunosc atât de puține despre el, totuși i-am trimis trei întrebări, ca să înțeleg cât de departe țintesc speranțele lui.

Zenob

Așa m-am întâlnit cu Năltărogu. Opera Doinei Ruști se remarcă printr-o imaginație narativă exuberantă și printr-o galerie de personaje fantastice care depășesc convențiile tradiționale ale genului. Departe de a fi simple împrumuturi din mitologiile consacrate, aceste figuri alcătuiesc o mitologie personală, recognoscibilă și coerentă, care traversează mai multe dintre romanele și povestirile scriitoarei. În acest univers apar ființe cu identitate proprie — glolele, morgonii, Năltărogu, pisicile magice, vrăjitorii ori neamul Lecu — tipologii care nu pot fi regăsite ca atare în alte literaturi și care poartă o amprentă stilistică distinctă.

În literatura fantastică europeană există numeroase tradiții — spiridușii nordici, elfii, silfii sau kobolzii din imaginarul germanic. Personajele create de Doina Ruști dialoghează indirect cu aceste modele, dar nu le reproduc. Ele se nasc dintr-un amestec de mitologie balcanică, memorie urbană, folclor românesc și imaginație personală. De aceea, aceste ființe nu apar ca relicve ale unei mitologii vechi, ci ca organisme vii ale ficțiunii, adaptate lumii narative în care se mișcă.

În unele cazuri, aceste personaje fantastice au o funcție aproape etnografică. Ele par să recupereze straturi uitate ale imaginarului sud-est european, amestecând elemente de magie populară, credințe urbane și superstiții. În alte cazuri, ele devin simboluri ale memoriei sau ale identității. Astfel, fantasticul nu apare doar ca ornament narativ, ci ca un instrument de explorare a istoriei, a psihologiei și a destinului.

Dintre toate aceste creații, Zogru este probabil figura cea mai stranie și memorabilă. Personajul depășește tiparele clasice ale literaturii fantastice și pare să circule între mai multe tradiții literare simultan. Criticul literar Dan C. Mihăilescu observa caracterul hibrid al acestei figuri:

"Acest Zogru este o făptură vecină cu silfii, cu elfii, cu spiridușii, cu kobolzii; dacă vreți îl înrudim cu romanul gotic, dacă vreți îl înrudim cu romanul fantastic, cu ce înseamnă demonul în romanul rus, dacă vreți îl legăm de romanul picaresc."

Zogru este, într-adevăr, un personaj care scapă clasificărilor. El este simultan spirit, povestitor, martor și aventurier. Capacitatea lui de a traversa epoci și destine îl transformă într-un instrument narativ excepțional, prin care lumea istorică și lumea imaginară se amestecă permanent.

Fantasticul din opera Doinei Ruști nu este unul decorativ, ci unul structural. Personajele fantastice funcționează ca mecanisme ale memoriei și ale imaginației colective. Ele conectează lumea concretă — orașele, epocile, documentele istorice — cu o dimensiune simbolică, unde istoria devine poveste, iar povestea devine mit.

Prin aceste figuri — glolele, morgonii, Năltărogu, Lecu sau enigmaticul Zogru — proza Doinei Ruști construiește un univers recognoscibil și original, în care fantasticul nu este evadare din realitate, ci o formă de cunoaștere a ei.

Năltărogu este personajul căruia m-am hotărât să-i pun trei întrebări:

1. Pari când spirit, când om, când simplă umbră strecurată printre lucruri. Ce ești de fapt: o făptură a lumii nevăzute sau doar o poveste pe care oamenii au început s-o creadă?

Este secret, despre asta chiar nu pot să vorbesc.

1. Ai străbătut atâtea locuri și întâmplări ale Bucureștiului fanariot — spune-mi: ce te atrage mai mult la oameni, slăbiciunile lor sau poveștile pe care le ascund?

Poveștile, categoric. Iar dintre ele, cea mai incitantă pentru mine este povestea Despinei.

1. Dacă ai putea schimba un singur lucru din istoria oamenilor pe care i-ai întâlnit, ai face-o sau ai lăsa totul așa, ca să poată deveni poveste?

Aș schimba prea multe ca să încapă într-un interviu.