Un coleg cu care am vorbit, recent, la telefon (restricțiile impuse de pandemia de coronavirus ne-au redus la minimum interacțiunile sociale) mi se plângea că se simte apatic, demotivat, lipsit de poftă de scris. Cauza nu era izolarea prelungită: respectivul scriitor, unul altminteri stimat și citit cu plăcere de profesioniști, se afla în această stare (care nu este nici depresie, nici disperare) de ani buni. El pretinde că totul a început cam prin anul 2000, când vechii cititori din vremea ceaușismului trecuseră la răsfoirea superficială a ziarelor și, ulterior, a tabloidelor, iar noii potențiali cititori se risipeau sub vraja exercitată de televiziune și de internetul abia emergent. „Ce sens are să mai scrii?”, mă întreba, nu doar retoric, întristatul coleg la telefon. ...
Aici sunt banii dumneavoastră! Nu glumesc deloc. După cum prea bine știți, eu sunt umorist, iar micul secret al umoriștilor este că ei nu glumesc niciodată. Dacă dumneavoastră sunteți scriitori, sau doriți să deveniți, atunci repet, subliniez, accentuez și insist: aici sunt banii. Unde? În non-ficțiune.
Păi, de ce? Păi, iată de ce: pe lume sunt, în clipa de față, cam o jumătate de milion de scriitori, număr aflat în creștere explozivă (cam fiecare om cu carte crede că are ceva de spus, și cum în țările prospere sunt enorm de mulți oameni cu carte... care mai și ies la pensie, iar la pensie au prea mult timp, cu care n-au ce face... trageți singuri concluzia); numărul de cititori scade ...
Fiind foarte înalt, n-am reușit să-i văd ochii. Și nici n-am auzit ce spunea, pentru că închiriase un cosaș ca să vorbească în locul său. Pe urmă am aflat că trăiește într-o cutie muzicală, din care cauză unele cuvinte se topesc de îndată ce-i ies pe gură. Fiind nocturn și visând să zboare, s-a înscris la Colegiul de Muzică Selenară, pe care nu știu sigur dacă l-a absolvit. Deși cunosc atât de puține despre el, totuși i-am trimis trei întrebări, ca să înțeleg cât de departe țintesc speranțele lui.
Zenob
...
Într-o conversație cu Ryu Murakami, Miyazaki făcea următoare afirmație, poate surprinzătoare pentru cei care nu au avut vreodată curiozitatea să se apropie de estetica filmelor sale:
„Atunci când comparăm un bărbat și o femeie în acțiune, femeile au mai multă clasă. Poate fiindcă sunt un bărbat.”
În ultima săptămâna m-am cufundat în universul lui Miyazaki, (re)văzând filmele cele mai importante și, într-adevăr, elementul feminin este cel activ în majoritatea dintre ele. În acest context mi-am pus întrebarea dacă este vorba ...
spangen, rotterdam. nu se pune problema dacă vine apa, ci când și cum se etajează. nu se pune problema dacă vine viața, ci când și cum se etajează. nu se pune problema dacă vine moartea, ci când și cum se etajează. administrarea problemelor: a eșua suportabil. nu se pune problema să nu te pregătești pentru înghițire.
pentru îmbrățișarea a ce va să vină: structuri de stratificare. cel mai jos punct din parc este pentagonul plăcerii (pe o latură ai și un fragment de ...
Am vrut să citesc noul roman în miniatură al lui McEwan, pentru că așa se întâmplă: citești o carte, două, trei, de același autor și decretezi că gata, îți place, e de-al tău, deci, logic, cum apare ceva scris de el, te năpustești și citești. Cât de bine sunt scrise Pe plaja Chesil și Legea copiilor, ca să nu mai zic de povestirile din Prima dragoste, ultimele ritualuri. Între așternuturi!
Știu foarte bine ce a vrut Ian McEwan cu romanul ăsta, pot să îi înțeleg ...
Igiena mentală se poate realiza prin metode dobândite prin trecerea anotimpurilor, care pentru unii aduce și maturizarea. O metodă insolită e poezia în forma ei actuală, care va deveni sau este deja o tradiție.
„Și dacă atunci ești la 5000 de metri deasupra pământului? Și dacă ești doar pe o mică platformă de 1 m pătrat?”
Iată cum o resursă a controlului și a igienei devine mărturisirea și asumarea fragilității. Pentru identitatea poetică construită de autoare, poem cu poem, explorările mentale devin o aventură cu riscuri și câștiguri. Un risc posibil e ...
Era o vară fierbinte, cu temperaturi de 34 de grade Celsius la început de iunie. Deși visam din aprilie să merg în vacanță la mare, după 2 luni de căldură, eram sătulă de soare. Ajunsesem să fac și 4 dușuri pe zi, dimineța înainte să plec la job, după-amiaza, când mă întorceam de la job, seara, înainte să plec la terasă și noaptea, după ce mă întorceam de la terasă. Așa încât când a venit august, m-am hotărât să plec într-o țară cu climă răcoroasă, oricare ar fi fost aia.
M-am uitat la știri, așteptând cu nerăbdare să văd prognoza. În Italia, Grecia, Spania – țările mele preferate pentru vacanță – căldură mare, ca și în România, mai puțin în Olanda și Belgia. Cum în Belgia nu aveam nici un interes turistic, ...
Apărută în Islanda în 2013, cu șapte ani înainte ca epidemia provocată de Covid-19 să zguduie din temelii societatea așa cum o cunoșteam noi și să aducă schimbări profunde la toate nivelurile, scurta poveste a lui Sjón pare o descriere extrem de fidelă a unui orășel luat pe sus tocmai de epidemia mai sus pomenită.
Însă el descrie, prin ochii unui adolescent de șaisprezece ani, cum este afectată capitala Islandei a anului 1918 de cumplita epidemie de Gripă Spaniolă ce-a luat pe sus lumea înainte și după încheierea Marelui Război și a provocat moartea a zeci de milioane de oameni. ...
Maestru al frumuseții, meșter al fulgului de nea,
inventator inimitabil,
decorator al Pământului, atât de superb & diferit de plictisitoarea Lună
mulțumesc pentru acest cadou.
Am compus o rugăciune de dimineață pentru tine,
conține, cu precizie, tot ce contează.
Începe așa – Facă-se voia Ta.
Mi-a luat două zile s-o scriu. Nu are pretenții de elocvență.
...
Anca GOJA (n. 1978, Baia Mare) este o scriitoare și ziaristă, care a debutat cu proză scurtă, publicând până acum volumele: 360 de grade (Ed. „Paralela 45”, 2018), Fabrica de fericire (Ed. „Școala Ardeleană”, 2016) și Zăpadă neagră și alte povestiri (Ed. „Tracus Arte”, 2014). A absolvit câteva ateliere de scriere creativă, organizate de Revista de povestiri. Este prezentă cu texte în antologiile Cartea copilăriilor și Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism volume coordonate de Dan Lungu și Amelia Gheorghiță (Ed. Polirom, col. Egografii).
Recent, Anca Goja a făcut trecerea și spre poezie, contrar multor poeți care au ...
Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.
Crenguța SANDU aborbează teme urbane, fiind în mod evident preocupată de comunicarea dintre personaje, de convențiile acestei zone. Detalii, narator care vorbește doar despre sine, despre ceea ce observă, despre ceea ce crede - asta veți găsi în povestirea de săptămâna aceasta, care, în plus, aduce o viziune feminină, plăcută prin tema turistică.
OPTm
Zoe, fii barbată! Coduri de gen în cultura României contemporane
volum colectiv, coordonat de Mihaela Ursa
Ed. Paralela 45,
2019
Recomandată de Catrinel POPA
Biblioteca de Proză Contemporană. LITERA
ALDULESCU: Cea mai veche și cea mai nouă ediție
Doina Ruști & Bogdan Tănase, despre ficțiune, la Cultura în direct, Muzeul Literaturii
Elena Medel (Córdoba, 1985) – Las Maravillas (Minunile)
Cartea este debutul Elenei Medel în proză și este o privire asupra ultimelor decade din istoria Spaniei și asupra vieții a două muncitoare. Elena Medel este în același timp poetă și directoare editorială la La Bella Varsovia. Ce înseamnă familia și ce înseamnă banii, se întreabă autoarea. Ce se întâmplă când o mamă nu are grijă de copilul ei și invers? Am fi fost altfel dacă ne-am fi născut în alt loc sau timp sau corp? Două femei: María și Alicia repetă același drum, la o diferență de treizeci de ani. Este un roman despre bani și lipsa lor și despre vocile care pot să spună ceva despre originea noastră. De la periferia orașului ni se vorbește din perspectiva celui care nu se poate manifesta. Cartea a cucerit editori din întreaga lume încă înainte de apariția ei și este în curs de a fi tradusă în greacă, olandeză, germană și engleză.
Alexandra NICULESCU
Cătălin D. CONSTANTIN: Piețe din Transilvania
Un proiect ICR Brussels
Fotografii pentru versuri
Latest face
by Philip Larkin
Latest face, so effortless
Your great arrival at my eyes,
No one standing near could guess
Your beauty had no home till then;
Precious vagrant, recognise
My look, and do not turn again.
BookLand renovează școli din mediul rural
Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.
În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)
Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR
Copyright © optmotive.ro