O singură imagine face cât o mie de cuvinte, spune o mantră plată din limba engleză, preluând o aserțiune infinit mai plastică a lui Ibsen. Tocmai despre o fotografie mi-am propus să vă vorbesc pe scurt aici, dar una a cărei semantică, fie și la un nivel de suprafață, generează explozii de umor involuntar. Bernard-Henri Lévy sau BHL, cum îi place să fie alintat, este, precum singur se recomandă, filosof. În secolul al XVIII-lea, un individ ca el ar fi ocupat, timorat, colțul canapelei unui salon, sorbind avid ironiile unui Vauvenargues sau aforismele unui Rivarol. Născut însă două secole mai ...

Sunt anumite filme care se lasă greu descoperite, care se dezvăluie cu lentoare, cu o curgere evenimențială vâscoasă, implozivă. Sunt anumite filme care cer de la spectator răbdare, amăgindu-i cu doza de adrenalină a unei turnuri imprevizibile. De asemenea, sunt anumite filme pentru care convenția spațio-temporală ori configurațiile psihologice ale personajelor servesc ca pretext nu pentru o acțiune elaborată, ci pentru lungi tirade aforistice în care personajul central este, de fapt, limbajul însuși. Un astfel de film este Malmkrog – coproducție între Romania, Serbia, Elveția, Suedia, Bosnia și Macedonia ce poartă semnătura lui Cristi Puiu – un film pe care, ...

L-am văzut în filme - v-aduceți aminte: Marfa și banii, Occident, Acasă, la tata s.a. Și totul ar fi rămas aici, dacă nu apărea Pompiliu, cu bluza lui penibilă, un erou din Două lozuri. De la Pompiliu au pornit toate aventurile lui Alexandru Papadopol pentru că fără s-o știe, acest tip te face să te ții după el. Îl vezi și gata - ai devenit clientul lui, îl urmezi peste tot, iar dacă dispare în vreo clădire, într-un bloc cenușiu de exemplu, îl cauți disperat, cum mi s-a întâmplat mie. Ei bine, pentru Alexandru Papadopol a fost chiar mai mult, ...

Luni seara spre marți dimineața s-a desfășurat ediția 2020 a Galei UNITER, un eveniment care ar trebui să reunească întreaga comunitate teatrală din România în jurul premiilor anuale ale breslei. Anul acesta, din cauza pandemiei, gala a fost devansată, având loc tot la Craiova, așa cum era programată, dar nu în luna mai, ci în septembrie. Plasată în ziua echinocțiului de toamnă, gala ar fi trebuit să beneficieze, sub auspicii astrale și (cvasi)regale de un echilibru cert. În următoarele rânduri voi puncta câteva aspecte ale experienței prezenței la această gală, mai ales că pentru mine a fost o premieră, pe ...

De cum se lumină de ziuă, porniră spre Dom cu o barcă cu motor pilotată de Alfred Rippley, însă nu înainte ca bodyguardul acestuia să-l percheziționeze. Imensitatea pacifică era netulburată, o netezime perfectă se întindea peste oglinda de jad a apei. Rudy sorbea dintr-o limonadă. O frunzuliță de mentă se legăna între cuburile de gheață, clinchetul cristalului scump era inaudibil în huruitul motorului. Cu o seară în urmă, la petrecerea de pe Jaluit, un atol desenat ca un șarpe în salba Insulelor Marshall, Alfred Rippley îi făcuse propunerea, cuprins de adrenalina unui cercetător marin: — Trebuie neapărat să vedem acest ...

Încerc de ceva vreme să găsesc 8 evenimente culturale pentru care aș lăsa casa sau terasa (după caz, atenție, fac parte din "breasla artelor") și nu prea îmi iese. Sigur că se poate trăi fără artă, n-am văzut pe nimeni zvârcolindu-se pe stradă, în chinuri, de dorul evenimentelor culturale… Dar ar fi păcat și pustiu. Unde aș merge, dacă aș merge??? Iată un top al preferințelor personale, cu întâmplări mai mult sau mai puțin actoricești... PAPAGALUL MUT în regia lui Nae Caranfil, cu Vlad Logigan și Claudiu Bleonț, 1 oct, ora 19.00. TNB Cred că sunt treizeci de ...

„— În sfârșit, aș vrea să vă mai spun ceva. Fără îndoială, este una dintre> ultimele dăți când vă vorbesc. Am venit la Thetford Mines pentru că în altă> parte nu mai eram dorit. Și voi pleca de aici din aceleași motive. De două> ori am căzut în greșeală. De două ori am fost alungat. Cu siguranță, veți> auzi despre mine niște lucruri destul de neplăcute. Toate vor fi adevărate.> Și încă o dată, n-am nimic de spus în apărarea mea. Dar trebuie să știți că> în toți anii pe care i-am petrecut ...

Căsuța lor din Blaj avea aerul unui kibbuț. Doar în aminitirile lor tandru construite, străbuncii erau grofi, aveau doar tacâmuri de argint și menajere crescute de călugărițele Ursuline. În realitate, casa lor găzduia toate nimicurile posibile, ca un decor de teatru gata să se prăbușească. E umitor câte lucruri pot coabita pașnic în casele oamenilor: volume broșate și bibelouri înspăimântător de urâte, poze vechi cu margini dințate lăsate alandala pe un o masă instabilă, o umbrelă japoneză parcată lângă piciorul unui divan acoperit cu o cergă, flori uscate prinse cu scotch pe oglindă de pe hol, de parcă vreun Cattelan ...

Care e cel mai neobișnuit sau atipic subiect de cercetare al unei teze de doctorat pe care ați coordonat-o? Am îndrumat multe teze cu subiecte interesante, unele foarte ingenioase, însă nici una cu totul „stranie” sau „atipică”. (Te rog să observi că folosesc verbul „a îndruma” pentru „conducerea științifică”, așa cum e ea definită legal; acum destui ani, hâtrul profesor Ștefan Cazimir, marele „caragialeolog”, mi-a atras atenția că un doctorand nu poate fi „coordonat”, căci termenul ar presupune minimum două persoane care să fie co-îndrumate!, avea dreptate, așa că îi reiau argumentația de câte ori am ocazia!). Îmi dau seama ...

Pe când încă mă jucam de-a vacanța pe malul mării, cineva mă întreabă cum mi se pare vara virusului. Sunt atât de căzută în mine de ceva vreme, încât îmi percep aproape cu voluptate propria inerție. Nu mi se clintește nicio geană de voință. Nu văd ce aș putea spune eu și nu pot să spună alții (dacă n-or fi și spus deja ce de abia ar urma să-mi treacă mie prin cap, darămite prin expresie). Nu văd de ce ar interesa pe cineva, nu văd ce aș putea spune eu interesant. Non-existența de-a care mă joc de ceva ani ...

Îl știți pe prietenul de care îți e dor tot anul, pe care abia aștepți să îl revezi în carne și oase, pentru că are atâtea să-ți spună, iar tu îi primești poveștile cu uimire și încântare, pentru că nu sunt niciodată aceleași, pentru că le sublimează mereu, dându-ți libertatea de a lua din ele ceea ce te inspiră să visezi, să creezi, să te bucuri, să te joci, să te reinventezi? Un astfel de prieten a devenit în 7 ani de existență Festivalul Puppets Occupy Street de la Craiova, pentru artiști, public, parteneri, voluntari, pentru fiecare entitate implicată în ...

Ce te frapează în Balanța, romanul lui Ion Băieșu, e viteza cu care se derulează poveștile. Uneori, ai impresia că naratorul le mitraliază, în rafale. Iată cum se întoarce eroina Nelade la spital acasă: „Se ridică și ieși fără să închidă ușa. Taxiul o aștepta. Se urcă și ajunse în fața casei în cinci minute. Când să coboare, își aduse aminte că nu are bani la ea și-l rugă pe șofer să vină până sus. Când ajunse sus, găsi ușa deschisă și clanța spartă. Alergă înăuntru și descoperi patul în care lăsase cadavrul tatălui ei gol. Nela scoase un țipăt ...

Prima jumătate a anului a fost ruptă dintr-un scenariu distopic. Erai aproape sigur că exiști doar tu, nu maivăzusei exteriorul casei sau al blocului decât în amintiri și scurte sesiuni de cumpărături (necesare și pline de anxietăți). Până și Celălalt era o amintire, o imagine pe Zoom, o postare pe Facebook – era și nu era. Odată cu ridicarea restricțiilor, au început mai timid și evenimentele. Cartierul Cotroceni, intitulat pe fugă „acasă” în ultimii zece ani, are o comunitate pe care am cunoscut-o în urmă cu 5 ani la unul dintre evenimentele lor. De atunci mă las anual încântată de ...