Filosofia pe vârful picioarelor

O singură imagine face cât o mie de cuvinte, spune o mantră plată din limba engleză, preluând o aserțiune infinit mai plastică a lui Ibsen. Tocmai despre o fotografie mi-am propus să vă vorbesc pe scurt aici, dar una a cărei semantică, fie și la un nivel de suprafață, generează explozii de umor involuntar.

Bernard-Henri Lévy sau BHL, cum îi place să fie alintat, este, precum singur se recomandă, filosof. În secolul al XVIII-lea, un individ ca el ar fi ocupat, timorat, colțul canapelei unui salon, sorbind avid ironiile unui Vauvenargues sau aforismele unui Rivarol. Născut însă două secole mai târziu, el a putut trece drept gânditor (și șef al găștii de „nouveaux philosophes”) grație deșertului de concurență în care l-a proiectat dansul șchiop al cromozomilor galici.

Povestea care subîntinde fotografia atașată acestui editorial este simplă. În vara acestui an, BHL a zburat cu un avion privat în Libia, pentru a se fotografia alături de câțiva localnici îmbrăcați în uniforme militare, fapt care a provocat revolta mai multor segmente de populație (ecourile orientalismului nu au încetat în fostele colonii europene). Locul instantaneului este Tarhuna, așezarea în care 47 de civili au fost uciși de milițiile loiale comandantului regional, Khalifa Haftar. Firește, fotografia merita însoțită de un text pe măsură, ivit de geniul lingvistic al lui BHL:

„Aceștia sunt adevărații polițiști libieni, care protejează presa liberă. Ei sunt atât de diferiți de bandiții care au încercat să-mi blocheze convoiul la întoarcerea de la Misrata”.

Am omis să precizez că filosoful francez pretindea că realizează un reportaj la fața locului în calitate de trimis special al celebrei reviste americane The Wall Street Journal.

Dacă l-ar fi cunoscut pe BHL, Hans Vaininger, influent critic post-kantian și autor al lucrării Die Philosophie des Als Ob (Filosofia lui ca-și-cum), ar fi avut un material mai savuros asupra căruia să se aplice. Fotografia îl are în centru pe un gigolo mediteraneean, îmbrăcat într-un costum țesut de mâini exigente pe Savile Row și împodobit cu o cămașă deschisă, căutat neglijent, în dreptul pieptului (marcă personală), care se ridică pe vârful picioarelor pentru a părea mai înalt decât colegii de decor. El ambiționează a străluci ca și cum ar domina pe toată lumea, semioză sugerată și de mâinile odihnind, calin-dominator, pe umerii vecinilor. Las la o parte faptul că tovarășii de platou par desprinși dintr-un sketch incorect politic al lui Monty Python. De la stânga la dreapta, ni se dezvăluie, ca în commedia dell’arte, personaje decupate în mucava: locotenentul nătâng, bufonul regimentului, cu turban în culori indecise, comandantul complexat de calviție, etalând un cronograf elvețian confiscat, bodyguard-ul priapic, sigur de performanțele sale erotice, și amazoana nimfomană, pe care numai constrângerile religioase prost înțelese o împiedică să-și etaleze sânii fermi și posteriorul bombat. În mijlocul lor, tronează incarnarea filosofiei franceze contemporane, în ce are ea mai bun de oferit lumii întregi.

BHL declara într-un rând, cu nonșalanță pariziană, că „nu-i prea pasă de propria imagine”. Această fotografie ne demonstrează, mai presus de orice îndoială, că autodesemnatul lider al noii filosofii franceze nu minte.

Cătălin GHIȚĂ

Prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, coordonator de doctorate, membru al BARS (British Association for Romantic Studies), Cătălin a publicat și editat peste 20 de volume, apărute în țară și în străinătate. Membru PEN, USR.

NOUA LITERATURĂ

Roxana DUMITRACHE scrie dens, cu aglomerări descriptive care te introduc într-un univers ficțional pe cât de veridic pe atât de straniu, cu accent pe aspecte vizuale care te intrigă. Dar acesta nu este decât ambalajul unui epos legat de probleme reale, militant fără ostentație. Debutul recent, cu Papa Nicolau…., indică un traseu pe care proza publicată azi îl reconfirmă, un fragment din viitorul roman. Atentă la detalii, Roxana le aduce în prim-plan pe cele legate de temă, astfel încât povestea se adună cu grație și mai ales în mod convingător. Gestualitatea banală devine ritual social, iar atmosfera abulică a unei comunități neînsemnate amplifică evenimentul epic. Scrisul Roxanei Dumitrache este rafinat, inteligent, creator.

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Delirium

de Enda Walsh

Recomandată de Alexandru Papadopol

Bogdan TĂNASE recomandă o carte

Ickabog

Un proiect internațional la care participă și Editura Arthur,  la invitația scriitoarei J.K. Rowling. O poveste gratuită, un foileton online, aici, doar în perioada 1 septembrie – 16 octombrie 2020. Și un concurs de ilustrații. 

ÎN CURÂND

Fernando Aramburu – Utilidad de las desgracias y otros textos

Coming soon: apare în cinci zile. Ar părea că sunt vreun fan Aramburu, de-l recomand atâta, și, de fapt, poate sunt. Noua carte are doar 352 de pagini, deci la jumătatea Patriei și reunește articole de-ale scriitorului. Despre ce sunt? Să vedem: copilăria lui în San Sebastián, experiența ca profesor în Germania, ritualurile lui când se apucă de scris, plimbări și călătorii, ce l-a fascinat pe el la Camus (aici mă gândesc iar la Pamuk pentru că are și el pagini întregi dedicate aceluiași scriitor). E o carte cu multe detalii din cotidian, ca dragostea pentru păsări, veverițe și literatură.

Alexandra NICULESCU

Aventură noir si fantasy, din octombrie. Hachette UK.

Editura Paralela 45

Să ne amintim: Marfa și banii (r. Cristi Puiu)

FOTOGRAFII

de Bianca ZBARCEA

The Wasp
by Ogden Nash

The wasp and all his numerous family
I look upon as a major calamity.
He throws open his nest with prodigality,
But I distrust his waspitality.

Apariție editorială la Budapesta

Numărul 4/2020. Revista Szépirodalmi Figyelő apare fără întrerupere din 2002

BURSE PENTRU SCRIITORI

Fundația Cărturești, în parteneriat cu Asociația Maria și Pro Patrimonio, anunță inițierea unui program de burse și rezidențe de creație literară. Mai multe aici

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro