Bazar de Cotroceni 2020

Prima jumătate a anului a fost ruptă dintr-un scenariu distopic. Erai aproape sigur că exiști doar tu, nu maivăzusei exteriorul casei sau al blocului decât în amintiri și scurte sesiuni de cumpărături (necesare și pline de anxietăți). Până și Celălalt era o amintire, o imagine pe Zoom, o postare pe Facebook – era și nu era.

Odată cu ridicarea restricțiilor, au început mai timid și evenimentele. Cartierul Cotroceni, intitulat pe fugă „acasă” în ultimii zece ani, are o comunitate pe care am cunoscut-o în urmă cu 5 ani la unul dintre evenimentele lor. De atunci mă las anual încântată de activitățile Asociației Incotroceni, unul dintre cele mai de succes proiecte ale acesteia fiind Bazar de Cotroceni. Deși cu o mică întârziere, Bazarul a avut loc pe 19, respectiv 20 septembrie 2020, scoțându-l din casă și pe cel mai înfricoșat Celălalt.

Obișnuiam să simt pulsul comunității doar pe Facebook, dar față în față (cu distanțare socială, bineînțeles) ceva s-a schimbat. Nu, nu oamenii, deși poate și ei zâmbeau mai larg. Nu, nu străzile – ele sunt aceleași, deși mai colorate. Schimbarea era de atmosferă (când spui atmosferă te gândești la sinestezii, de cele mai multe ori). Și cam asta a fost: mii de neuroni activați de stimuli olfactivi, vizuali, auditivi, neuronii unui weekend desprins din societăți utopice.

Am trecut în revistă clădiri și colțuri de stradă noi (sau poate văzute prin alte lentile), restaurante și cafenele cu râsete delicioase și bucate copioase, afaceri creative mari și mici, curți pline de obiecte pierdute în timp și regăsite.

Pe la jumătatea plimbării, mi-am propus să fac un exercițiu de imaginație: am hotărât că mă aflu sub o cupola de sticlă cam cât cartierul de mare, una sub care locuim noi, oameni ai unei lumi utopice. Și pentru că aici orice dorință se împlinește, stimulii de trecut și viitor care valsau unul într-altul m-au purtat pe neașteptate la mare. Da, la mare.

Pentru că vara asta nu ne-a permis să luăm „trenul accelerat spre Mangalia de la linia 5”, gustul de cidru și bragă, mirosul de clătite și vremea, parcă ajustată de societatea ideală în care mi-am imaginat că trăiesc, mi-au facilitat călătoria atemporal utopică.

De după o poartă impunătoare la colț de stradă, micile locuitoare ale cartierului mă invită să le urmez. Simțeam briza mării, așa că n-am putut refuza. Convinsă de o „mișcare de marketing irezistibilă” am făcut prima achiziție a zilei: scoici pictate.

Ca să nu mă trezesc din plimbarea-mi onirică, am renunțat să mai număr turele de cartier, treptele urcate, bicicliștii și măsurile de jazz care răsunau la fiecare intersecție. Mi-am evitat doar propria stradă, nu mai voiam acasă, eram într-un „acasă” colectiv.

Maria CHIRILĂ

Maria Chirilă este masterandă a Facultății de Litere, Universitatea din București, fotografă, toboșară și, din când în când, jongler de cuvinte. Întrebată cum s-ar descrie în trei rânduri, nu ar putea pune punctul pe „i” nici în Maria, nici în Chirilă, dar ar încerca să îți spună că „i”-ul din identitate e în continuă schimbare.

NOUA LITERATURĂ

Roxana DUMITRACHE scrie dens, cu aglomerări descriptive care te introduc într-un univers ficțional pe cât de veridic pe atât de straniu, cu accent pe aspecte vizuale care te intrigă. Dar acesta nu este decât ambalajul unui epos legat de probleme reale, militant fără ostentație. Debutul recent, cu Papa Nicolau…., indică un traseu pe care proza publicată azi îl reconfirmă, un fragment din viitorul roman. Atentă la detalii, Roxana le aduce în prim-plan pe cele legate de temă, astfel încât povestea se adună cu grație și mai ales în mod convingător. Gestualitatea banală devine ritual social, iar atmosfera abulică a unei comunități neînsemnate amplifică evenimentul epic. Scrisul Roxanei Dumitrache este rafinat, inteligent, creator.

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Delirium

de Enda Walsh

Recomandată de Alexandru Papadopol

Bogdan TĂNASE recomandă o carte

Ickabog

Un proiect internațional la care participă și Editura Arthur,  la invitația scriitoarei J.K. Rowling. O poveste gratuită, un foileton online, aici, doar în perioada 1 septembrie – 16 octombrie 2020. Și un concurs de ilustrații. 

ÎN CURÂND

Fernando Aramburu – Utilidad de las desgracias y otros textos

Coming soon: apare în cinci zile. Ar părea că sunt vreun fan Aramburu, de-l recomand atâta, și, de fapt, poate sunt. Noua carte are doar 352 de pagini, deci la jumătatea Patriei și reunește articole de-ale scriitorului. Despre ce sunt? Să vedem: copilăria lui în San Sebastián, experiența ca profesor în Germania, ritualurile lui când se apucă de scris, plimbări și călătorii, ce l-a fascinat pe el la Camus (aici mă gândesc iar la Pamuk pentru că are și el pagini întregi dedicate aceluiași scriitor). E o carte cu multe detalii din cotidian, ca dragostea pentru păsări, veverițe și literatură.

Alexandra NICULESCU

Aventură noir si fantasy, din octombrie. Hachette UK.

Editura Paralela 45

Să ne amintim: Marfa și banii (r. Cristi Puiu)

FOTOGRAFII

de Bianca ZBARCEA

The Wasp
by Ogden Nash

The wasp and all his numerous family
I look upon as a major calamity.
He throws open his nest with prodigality,
But I distrust his waspitality.

Apariție editorială la Budapesta

Numărul 4/2020. Revista Szépirodalmi Figyelő apare fără întrerupere din 2002

BURSE PENTRU SCRIITORI

Fundația Cărturești, în parteneriat cu Asociația Maria și Pro Patrimonio, anunță inițierea unui program de burse și rezidențe de creație literară. Mai multe aici

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro