36 / 26 oct., 2020

Ce trebuie să dispară cu adevărat

Cătălin GHIȚĂ - Idei. Echivocul nodului gordian - nr. 36 / 26 oct., 2020

Anglofonii de pretutindeni au aflat că, la începutul lunii octombrie, atacantul clubului Manchester United, Marcus Rashford, și-a descoperit numele pe așa-numita honours list a reginei, fiind desemnat MBE (Member of the British Empire). Distincția este, fără îndoială, meritată: ca activist social, Rashford a pledat ca peste un milion de copii proveniți din familii vulnerabile de pe tot cuprinsul regatului să continue să primească, pe perioada vacanței de vară, masa gratuită pe care, inițial, guvernul o oferea în timpul semestrului școlar. Campania declanșată de acesta i-a sensibilizat chiar și pe politicienii conservatori aflați la putere, așa încât aceștia, din oportunism sau ...

Șotiile drăcușorului din tabacheră

„Există mai multă magie în realismul său decât într-o bibliotecă plină de vrăjitori și vrăjitoare”, citesc într-o recenzie consacrată unuia dintre romanele lui Andrei Kurkov, apărută în Occident. Într-adevăr, frumusețea cărților sale cred că vine, înainte de orice, din sentimentul că, în mod aparent inexplicabil, ceva străin și invizibil se ascunde în spatele lucrurilor cunoscute. Paradoxal (și totodată amuzant) mi se pare faptul că explicațiile posibile nu țin întotdeauna de intruziunea unor forțe supranaturale, ci de angrenaje cu mult mai pământene, intim cunoscute celor familiarizați cu lumea noastră est-europeană, unde poți să dai la tot pasul peste politicieni corupți, rețele ...

Invitații lui Zenob: Mihai STAN

Mihai poate fi văzut uneori pe străzile Romei, îmbrăcat cu o pelerină de stofă, absolut obișnuită la prima vedere, dar pentru cunoscători e o haină specială, moștenită de la Contele de Saint Germain. Când o așează pe umeri dispare instantaneu, te poți trezi cu el la Sala Radio din București sau la Ateneu, într-o cu totul altă ținută, iar dacă ai avea ochi mistici, l-ai putea observa trecând cu aceeași ușurință în La Belle Epoque, tolănit pe bancheta din spate a unui Daimler. Odată s-a întâmplat să împărțim aceeași vilă din Torino. Ne vedem la micul dejun, Zenob, m-a asigurat ...

Micul Prinț

Să adaptezi și să pui în scenă Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry nu e doar o provocare, e mai ales o mare responsabilitate. Această carte, povestea dintre coperțile ei, personajele, aforismele și limbajul folosit, dar mai ales emoția, starea de grație pe care o ai atunci când o citești, nu au produs doar aprecierea cititorilor de toate vârstele, din toate zările, nu! Au provocat un adevărat val de iubire, aproape o religie, un cult destinat „micului prinț” și personajelor fabuloase pe care le întâlnește în rătăcirea lui pe planeta albastră. Este poate cea mai citată carte, cea mai tradusă, ...

poemele sfâșierii

anamorfoză> dincolo de strada cu rumeguș> fără iluzii n-aș fi venit> oameni mici se plimbă pe> trupul meu ca pe o cale regală> spasmele mele nu mint niciodată> doar se ascund după balansoare> lumea pare a fi un citat din mine> când eram mai tânăr. elegie imperfectă> ce prosternare și toamna asta> singur de n-aș fi și tot m-aș ascunde> mări și pustiuri înaintea mea> înapoia mea doar cenușa prietenilor.> cuvinte am încetat să mai sper> rostite-ntr-o doară până la sfert> numai tu de-ai fi ...

De vorbă cu Bogdan VLĂDUȚĂ

Bogdan VLĂDUȚĂ (n. 1971) a studiat pictura la clasa profesorului Ștefan> Câlția la Universitatea Națională de Artă din București. I-a avut ca> maeștri de pictură pe artiștii Sorin Dumitrescu și Ion Grigorescu. Între> 1996 și 2009 a fost lector la catedra de pictură a aceleiași universități.> Bursier Vasile Pârvan la Accademia di Romania din Roma în perioada> 2002-2004, interval despre care ne oferă, în mai toate lucrările sale, o> intensă și revelatoare mărturie. În 2007 publică un volum bilingv (în română> și italiană), intitulat ROMA, imaginat ca un obiect artistic, cu text,> ...

Călătorie la marginea nopții

Am avut râie. Nu mă laud cu asta, dar nici nu mi-e rușine: m-am infectat într-un tren internațional, nu în cine știe ce bidonville românesc! Tratamentul a fost relativ simplu și nedureros (am citit și eu povești cu „îmbăierea cu sodă caustică”, dar sunt minciuni), doar că oprobiul social a fost greu de dus („Mihăiță Râiosu”) și-ar fi fost și mai greu dac-aș fi infectat la rândul meu pe cineva; din fericire, nu s-a întâmplat. Au trecut peste două decenii de-atunci, nu mă mai doare povestea asta, e mai mult subiect de glume; dar nici nu pot s-o uit. Una ...

Exil în alb

Alb, alb nemărginit și gândul negru de suicid. Un aisberg plutește în depărtare ca o părere de rău. Sunt pregătit oricând să mor. Sunt îmbrăcat la patru ace. Am să-mi pătez de sânge smochingul. Nu-i nimic. Sângele va fi înghițit fără sfială de zăpadă. Am să mor singur în miezul frigului. Mă gândeam să sar în apă și să mă înec, dar nu am cum să reușesc, pentru că apa e prietena mea bună. Să-mi bag capul în zăpadă și să mă asfixiez. Nu pot, căci zăpada e mama mea. Să mă las mâncat de o focă leopard nesimțită sau ...

Autobiografia – José Luís Peixoto

Citisem deja câte ceva din Peixoto, îl întâlnisem și-l ascultasem vorbind despre copilăria lui și despre ce înseamnă literatura pentru el, și ideea pe care o aveam despre proza pe care o scrie era că se simte peste tot aerul poetic. Îmi place propoziția cu care se încheie cartea, este căutată, este voită, dar este și firească:> „Jose a scris prima frază a romanului”, și atunci evident îmi amintesc de> cum începe volumul: Saramago a scris ultima frază din roman”. Se numește Autobiografia și ne gândim la viața scriitorului, nu? Aici înseamnă de fapt mult mai mult: sunt ...

Străini apropiați

Totuși, din călătoriile tale> o să-i ții în minte mai mult> pe cei pe care nu i-ai cunoscut> numai pentru o clipă s-au întâlnit privirile voastre> în tren erai tu prin ținutul lor un trecător> la un pub duminică aplecați la un pahar> batrânele prin geamuri deschise te-au văzut> înainte de a se întoarce pe norii lor> ospătari, menajere, șoferi de autocar> mulțimea oamenilor din orașele mari> care a trecut pe lângă tine fugind> ei înghesuiți așa cum erau în ziua lor> toți acești străini> atât ...

Sânge și grădini

Mai frumoasă decât hoinăreala prin librării nu e, în această toamnă, decât lectura în grădină. Ultimele raze de soare, eu cu o carte în mână, printre flori mov, ca-n poezia simbolistă. Iar cartea este Focul din casă, un roman de Kamilei Shamsie, apărut la Polirom. Autoarea nu-mi era străină. Sunt sigură că ați auzit de ea. Scriitoare pakistaneză, din epoca postcolonială, fiica editorului și a jurnalistului literar Muneeza Shamsie, a predat la Universitatea din Massachusetts și în cadrul Hamilton College. Dacă citiți cu regularitate The Guardian, The New Stateman, Index on Censorship sau Prospect porbabil că îi cunoașteți munca. Lucrările ...

8 bărbați și ferestrele lor

Prin școală auzeam des că fereastra e un simbol al feminității. Domnițele triste stau la ferestre, plănuind să fugă în lume, își așteaptă prinții, își visează iubiții. Dar am constatat cu timpul că mai mult bărbații scriu despre ferestre și le așează pe femei acolo. Bărbații stau cu ochii pe fereastră, rezemându-și coatele pe pervaz, și pun la cale niște călătorii bizare. Spun asta pentru că am căutat prin poeziile de pe net și am ales opt texte, semnate de bărbați, în care e vorba despre ferestre Virgil Mazilescu - prima poveste pentru stefana> pisica va deschide iar ...

Fantasme

obsesii, spirite, ficțiuni

NOUA LITERATURĂ

Proză de avangardă, experimente epice, fantastic bizar - acesta este domeniul lui Ionuț CHERAN, care a publicat două volume de proză scurtă, din care transpare o dorință obsesivă de a fi original, de a-și găsi drumul spre confirmare. Inventiv tematic, cu o retorică simplă, a reușit în cei câțiva ani de la debut să-și creeze o identitate prozistică.

OPTm

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Recomandată de

Radu Paraschivescu

​Nemira

Doina RUȘTI

lectură în avanpremieră: Paturi oculte

elegie imperfectă

ce prosternare și toamna asta

singur de n-aș fi și tot m-aș ascunde

mări și pustiuri înaintea mea

înapoia mea doar cenușa prietenilor.

cuvinte am încetat să mai sper

rostite-ntr-o doară până la sfert

numai tu de-ai fi și atât mi-ar

ajunge s-o iau de la capăt.

Mihai ENE

CĂRȚI

O carte de nonficțiune, despre tipuri de șarlatani foarte proaspeți - academicieni în baliverne ori escroci ai pandemiei -, fermecător scrisă, marca Radu Paraschivescu.

Humanitas

OPTm

LITERA

ART

Berta Marsé – Encargo

Nu, nu e o coincidență, e chiar fiica lui Juan Marsé, și normal că există o mare curiozitate când e vorba de o rudă a unui scriitor faimos: vrem să știm cât seamănă scriitura ei cu cea a marelui scriitor catalan. Encargo este o poveste despre prietenia, respingerea și răzbunarea dintre două femei care au multe în comun. Începe ca un roman pentru adolescenți, dar încet-încet se schimbă, capătă densitate și forță.

FOTO-POEME DE BIANCA ZBARCEA

The brain is wider than the sky

by Emily DICKINSON

The Brain – is wider than the Sky –

For – put them side by side –

The one the other will contain

With ease – and you – beside –

ȘCOLI

BookLand renovează școli din mediul rural

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro