anamorfoză
dincolo de strada cu rumeguș
fără iluzii n-aș fi venit
oameni mici se plimbă pe
trupul meu ca pe o cale regală
spasmele mele nu mint niciodată
doar se ascund după balansoare
lumea pare a fi un citat din mine
când eram mai tânăr.
elegie imperfectă
ce prosternare și toamna asta
singur de n-aș fi și tot m-aș ascunde
mări și pustiuri înaintea mea
înapoia mea doar cenușa prietenilor.
cuvinte am încetat să mai sper
rostite-ntr-o doară până la sfert
numai tu de-ai fi și atât mi-ar
ajunge s-o iau de la capăt.
cea din urmă împietrire
de la o vreme devenisem pietre
și călcam pe noi fără să ne uităm împrejur
de-a lungul străzii ne înghesuisem de frig parcă
era o foame nebună de spațiu
și nici nu observasem că a venit vara
rămăsesem lipiți unii de alții și luceam
călcam pe câte o mână sau pe vreun cap gol
acoperisem tot drumul până la orizont
împietrisem și tot mai treceam uneori
din ce în ce mai rar
era o frică nebună de timp
de la o vreme începuseră și alții
să treacă nici nu băgasem de seamă
cert e că nu mai eram singuri și asta ne rănea
până la linia orizontului
din ce în ce mai departe.
uneori tristețea vine de dimineață
dimineața aceea mirosea a ciocolată cu rom
ne prelingeam o dată cu ploaia pe
geamurile murdare ale autobuzului
și ochii tăi mă priveau fix te iubeam
cu oboseala ultimei secunde învățam
să te privesc cu degetele cu buzele
cu epiderma crepuscular la nouă dimineața
sosisem după o luptă îndelungată și obositoare
mă dureau nervurile toate și tu ziceai că e bine
între geamurile murdare ale autobuzului
care ne ducea în orașul dezertării
ne sărutam cu indiferență
doar ploaia ne amesteca cu ceilalți
aveai gust de ciocolată cu rom
când mi-ai spus că nu ne vom
mai vedea niciodată.
despre imperiul imposibil al frigului
frigul în care mă învălui tu
e mai aprig decât moartea mea timpurie
decât șoaptele tale care îmi îngheață
privirea noaptea distanțele
îmi ating ochii cu palmele
și din ele ies aburi străvezii
apoi le dau la o parte și te
privesc în mine se face frig
se anulează și ultima voce
în încăperile abandonate în care
cristalele devin oglinzi, ocheane
prin ochii tăi se întinde imperiul frigului
să nu adormi tocmai acum – îmi spun –
se nasc solzi de gheață pe
spinările șubrede ale lumii.
când întoarcerea din infern e totuna cu plecarea
azi-noapte venisem din infern șoferul
taxiului era tăcut precum charon
dar el habar n-avea de asta
te priveam cu un singur ochi
îți spuneam că viața ne ajunge din urmă
nu trebuie să privești înapoi
trecutul își pierde adesea culorile
îți simțeam sexul moale și umed
între degete și gustul lui de mango
încă îmi electriza papilele
aș fi vrut să pot opri taxiul
așa cum altădată opream timpul
să coborâm în noapte singuri și neștiuți
bântuiți de fantomele care devenisem.
nu, noaptea nu se naște
nu, noaptea nu se naște decât în camera ta
umbrele noastre inocente prelinse pe pereți
lumea începe și se termină acolo – restul e delir
două solilocvii – un mănunchi de spaime în alb și negru
și tu urcând spre dimineață ca un alpinist curios
trupul tău nu e pentru mine obiectul adorației
e o boală mortală care crește
în tăcere și lovește năprasnic
mi-e teamă de sosirea dimineții
epuizarea iluziei
cearșaful jilav adăpostind aroma pielii tale
singurul giulgiu posibil în care voi fi învelit
când primele raze vor alunga tăcerea.
Mihai ENE
Este lector universitar la Facultatea de Litere a Universității din Craiova și scriitor (poezie, proză, eseistică și critică literară). Cărți: Trei viziuni ale orașului (pentru un film alb-negru), versuri (2004), Vălurile Salomeei. Literatura română și decadentismul european (studiu, 2011); Jocurile Thaliei. Ipostaze ale actului teatral (studiu, 2018). Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Craiova.
obsesii, spirite, ficțiuni
Proză de avangardă, experimente epice, fantastic bizar - acesta este domeniul lui Ionuț CHERAN, care a publicat două volume de proză scurtă, din care transpare o dorință obsesivă de a fi original, de a-și găsi drumul spre confirmare. Inventiv tematic, cu o retorică simplă, a reușit în cei câțiva ani de la debut să-și creeze o identitate prozistică.
OPTm
Recomandată de
Radu Paraschivescu
Doina RUȘTI
lectură în avanpremieră: Paturi oculte
elegie imperfectă
ce prosternare și toamna asta
singur de n-aș fi și tot m-aș ascunde
mări și pustiuri înaintea mea
înapoia mea doar cenușa prietenilor.
cuvinte am încetat să mai sper
rostite-ntr-o doară până la sfert
numai tu de-ai fi și atât mi-ar
ajunge s-o iau de la capăt.
Mihai ENE
O carte de nonficțiune, despre tipuri de șarlatani foarte proaspeți - academicieni în baliverne ori escroci ai pandemiei -, fermecător scrisă, marca Radu Paraschivescu.
OPTm
Berta Marsé – Encargo
Nu, nu e o coincidență, e chiar fiica lui Juan Marsé, și normal că există o mare curiozitate când e vorba de o rudă a unui scriitor faimos: vrem să știm cât seamănă scriitura ei cu cea a marelui scriitor catalan. Encargo este o poveste despre prietenia, respingerea și răzbunarea dintre două femei care au multe în comun. Începe ca un roman pentru adolescenți, dar încet-încet se schimbă, capătă densitate și forță.
The brain is wider than the sky
by Emily DICKINSON
The Brain – is wider than the Sky –
For – put them side by side –
The one the other will contain
With ease – and you – beside –
BookLand renovează școli din mediul rural
Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.
În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)
Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR
Copyright © optmotive.ro