OPTm
nr. 74

Ce trebuie să dispară cu adevărat

Anglofonii de pretutindeni au aflat că, la începutul lunii octombrie, atacantul clubului Manchester United, Marcus Rashford, și-a descoperit numele pe așa-numita honours list a reginei, fiind desemnat MBE (Member of the British Empire). Distincția este, fără îndoială, meritată: ca activist social, Rashford a pledat ca peste un milion de copii proveniți din familii vulnerabile de pe tot cuprinsul regatului să continue să primească, pe perioada vacanței de vară, masa gratuită pe care, inițial, guvernul o oferea în timpul semestrului școlar. Campania declanșată de acesta i-a sensibilizat chiar și pe politicienii conservatori aflați la putere, așa încât aceștia, din oportunism sau din rușine bine mimată, au votat prelungirea programului de asistență publică.

Trec peste gestul de infinită condescendență pe care-l trădează conferirea unei distincții de către o aristocrată albă unui plebeu de culoare, ca și cum frumusețea morală a ultimului ar trebui validată de un establishment ipocrit și prăfuit, și mă opresc doar la titulatura decorației: Membru al Imperiului Britanic. Alături de CBE (Commander of the British Empire sau Comandant al Imperiului Britanic) și de OBE (Officer of the British Empire sau Ofițer al Imperiului Britanic), această medalie completează triada infamă a distincțiilor care par fantomele unui Crăciun trecut. Imperiul Britanic, cultivat de susținut de aristocrați aroganți precum Lugard, Rhodes sau Curzon, a fost una dintre cele mai revoltătoare construcții politico-economice din lumea modernă, iar el își cultivă mecanica existenței ca un surogat zombie, sub denumirea, aparent inofensivă, de Commonwealth (termen politic brevetat în secolul al XVI-lea și făcut celebru, o sută de ani mai târziu, de dictatura lui Cromwell). Astfel, după ce au scos în afara legii sclavia la începutul secolului al XIX-lea, grație eforturilor lui William Wilberforce, politicienii insulari i-au perpetuat, într-un mod pervers, post-existența grație sistemului mai întâi imperial, apoi cripto-imperial, în care coloniile și dominioanele au continuat să funcționeze ca piețe de materie primă și ca furnizoare de mână de lucru ieftină pentru metropolă. A menține în titulatura decorațiilor regale sintagme care trimit la acest trecut rușinos demonstrează fie miopie intelectuală, fie, mai grav, nepăsare crasă față de suferința unor populații întregi de culoare, care s-au văzut reduse la statutul de coolies exotici pentru piața londoneză.

În plus, este momentul ca această honours list să înceteze să existe, fiindcă medaliile sunt conferite de o persoană așezată pe tron de hazardul genetic, nu de vreun merit sau de vreo abilitate personală. Iar revizuirile ar putea continua cu titulaturile controversate ale unor instituții de învățământ superior, precum Imperial College din Londra, care, în secolul al XXI-lea, categoric nu se mai poate numi astfel. De pildă, după cel de-al doilea război mondial, universitățile de elită ale Japoniei, teikoku daigaku (Tokyo, Tohoku, Kyoto, etc.), nu s-au mai putut chema așa din motive evidente: imperialismul era una dintre cauzele războaielor mondiale. Lecția aceasta, a umilinței, fie ea și impusă din exterior, trebuie să fie cât mai curând deprinsă și de bravii urmași ai celor care, ca niște masoni ai geopoliticii, și-au permis să traseze cu rigla și compasul conturul majorității țărilor din Asia sau din Africa și apoi să afirme că așa este bine.

Cătălin GHIȚĂ

Prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, coordonator de doctorate, membru al BARS (British Association for Romantic Studies), Cătălin a publicat și editat peste 20 de volume, apărute în țară și în străinătate. Membru PEN, USR.

Echipa
Arhiva

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

 

 

 

Fantasme

obsesii, spirite, ficțiuni

 

 

 

 

NOUA LITERATURĂ

Proză de avangardă, experimente epice, fantastic bizar - acesta este domeniul lui Ionuț CHERAN, care a publicat două volume de proză scurtă, din care transpare o dorință obsesivă de a fi original, de a-și găsi drumul spre confirmare. Inventiv tematic, cu o retorică simplă, a reușit în cei câțiva ani de la debut să-și creeze o identitate prozistică.

OPTm

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CARTEA SĂPTĂMÂNII

 

Recomandată de

Radu Paraschivescu

​Nemira

 

 

Doina RUȘTI

lectură în avanpremieră: Paturi oculte

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

elegie imperfectă

ce prosternare și toamna asta

singur de n-aș fi și tot m-aș ascunde

mări și pustiuri înaintea mea

înapoia mea doar cenușa prietenilor.

cuvinte am încetat să mai sper

rostite-ntr-o doară până la sfert

numai tu de-ai fi și atât mi-ar

ajunge s-o iau de la capăt.

 

Mihai ENE

 

 

 

 

 

CĂRȚI

 

 

O carte de nonficțiune, despre tipuri de șarlatani foarte proaspeți - academicieni în baliverne ori escroci ai pandemiei -, fermecător scrisă, marca Radu Paraschivescu.

Humanitas

OPTm

 

 

 

 

 

 

LITERA

 

 

 

 

ART

 

 

 

 

 

 

Berta Marsé – Encargo 

Nu, nu e o coincidență, e chiar fiica lui Juan Marsé, și normal că există o mare curiozitate când e vorba de o rudă a unui scriitor faimos: vrem să știm cât seamănă scriitura ei cu cea a marelui scriitor catalan. Encargo este o poveste despre prietenia, respingerea și răzbunarea dintre două femei care au multe în comun. Începe ca un roman pentru adolescenți, dar încet-încet se schimbă, capătă densitate și forță. 

 

 

 

 

FOTO-POEME DE BIANCA ZBARCEA

 

The brain is wider than the sky

by Emily DICKINSON

 

The Brain – is wider than the Sky – 

For – put them side by side –

The one the other will contain

With ease – and you – beside –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ȘCOLI

BookLand renovează școli din mediul rural

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bani negri (pentru zile albe). Un serial HBO, semnat de Daniel Sandu.

În fiecare an apar șapte mii de filme în lume, dar cel pe care îl faci tu trebuie să aibă ceva inedit. (Daniel Sandu)

 

 

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

 

 

Anul BEETHOVEN

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Copyright © optmotive.ro