Invitații lui Zenob: Ioana PÂRVULESCU

Dacă este vineri și treceți prin zona Universității e posibil să vă întâlniți cu Ioana PÂRVULESCU. Poartă pălării somptuoase și umbreluțe albe. Dar nu vă lăsați înșelați! Cum iese din zonă, o așteaptă un Bentley interbelic, își piaptănă bretonul și urcă la volan, pentru un drum vijelios, care-o duce fie la Șosea, fie în miezul unui roman voluminos, numit Inocenții.

Uneori, mai ales în e-mailuri, lumea îi greșește numele, unii scriind în loc de Ioana - Iona. Așa a ajuns într-o zi să-l cunoască pe adevăratul Iona, care, și-a dat seama după aceea că nici nu locuia prea departe de ea, ceea ce desigur i s-a părut o Prevestire demnă de toată atenția.

Alteori face plimbări lungi pe Champs-Élysées, pe un velociped roșu, visând la personajele ei viitoare, ori are diferite întâlniri de taină cu niște spiriduși din Brașov.

Zenob

1. Ce legătură ai tu cu Iona?

La început a fost o rudenie onomastică, un a în plus sau în minus, depinde dinspre care nume spre care priveai. N-aș fi remarcat asta singură, mi s-a tot scos în față legătura asta, mi s-a subliniat cu markerul fosforescent al destinului. Întâlnirea cu acest personaj a pornit de la o greșeală, cum povestesc și în prologul romanului pe care i l-am dedicat, Prevestirea: scrisori cu numele meu înlocuit cu al lui Iona și chiar (lucru pe care nu-l spun în roman), un bilet de avion spre Nantes cu numele Iona Pârvulescu, care mi-a dat mari emoții. Culmea e că nimeni n-a văzut nepotrivirea, n-am avut probleme la aeroport.

Mai în glumă mai în serios, am spus public, mai întâi la New York, la un festival, apoi la o întâlnire cu studenții Facultății de Limbi Străine din București, că mă simt obligată să scriu despre Iona. Și am făcut-o, iată! Acum legăturile noastre s-au întărit: credem amândoi, Iona și cu mine, în cuvânt și în Cuvânt și în Dumnezeu. Iar eu cred și în Iona: cred că povestea lui e în bună măsură adevărată. Trăiesc cu convingerea că majoritatea poveștilor care ni s-au transmis de mii de ani sunt în bună măsură adevărate. Un personaj din carte, unul dintre povestitori, unul dintre urmașii lui Iona din epoca modernă, spune că și arca lui Noe trebuie să fi existat, și Turnul Babel trebuie că s-a construit, și Atlantida cu siguranță că nu e doar o invenție a lui Platon. Aici vorbește inima mea de arheolog, despre care am pomenit de atâtea ori. În ciuda celor care cred că e vorba de mituri pure, de metafore, de povești frumoase, eu, una, m-aș apuca să sap, să caut urmele acestor mituri. La Iona e mai greu (urmele unei cetăți, ale unui turn, chiar ale unei arce se mai pot găsi, dar urmele unui pește mare și ale unei prevestiri, mai greu). În schimb s-ar putea găsi, cu puțin noroc, urme oricât de mărunte ale corabiei pe care a călătorit Iona când a vrut să fugă de Dumnezeu sau mormântul lui Iona, care nu se știe deocamdată unde e, în Irakul de azi sau în Israelul de azi.

2. Dar fata lui Iona? Ce secrete ascunde?

Da, desigur, de ce nu? A fost chiar unul dintre titlurile la care m-am gândit pentru romanul Prevestirea. Fata lui Iona e ca sora lui Shakespeare, cea pe care Virginia Woolf a botezat-o Iudith. De fapt Shakespeare chiar a avut o soră, o chema Joan (culmea, dacă amestec literele dau de Jona), și ea a avut urmași. Cine știe, poate că descendenții și descendentele ei, cu ADN shakespearian, trăiesc și azi pe undeva prin lume, cu alte nume, desigur, fără să știe ce origine importantă au. Dacă ar ști-o! Așa și cu urmașii celei pe care am numit-o în carte Esther. Într-adevăr, fetele nu rămâneau în memoria familiei în care se nășteau pentru că în vremurile biblice ele se măritau pe la 13-14 ani și își părăseau familia. E foarte posibil ca Iona să fi avut deci o fată. În romanul meu ea este inițiatoarea și transmițătoarea poveștii în varianta ei lungă. În Vechiul Testament povestea lui Iona, care are doar, dacă am numărat bine, 44 de versete, e scrisă la aproape patru secole după ce se petrec întâmplările, de unde și unele anacronisme stabilite de specialiști. Dar la mine povestea se transmite din gură în gură, ultima povestitoare fiind în pragul secolului 21. Să mai spun că mi-am încheiat romanul în ziua palindrom 02.02.2020 și că există două nume-palindrom în carte, așadar care se citesc la fel de la dreapta la stânga și de la stânga la dreapta: Hannah și Natan.

3.Să presupunem că ai putea să călătorești în seara asta. Să presupunem că n-ar mai exista COVID. Să presupunem că ai avea avion personal: în ce oraș european ți-ar plăcea să iei cina și în compania căruia dintre personajele tale?

Asta cu „avion personal” îmi place mult! Îmi place să zbor. Să presupunem că am măcar un planor personal, că pe ăsta chiar știu să-l pilotez. Aproape oricare dintre orașele italiene ar fi bun. Pe Instagram urmăresc un site care se cheamă map_of_Italy și toate fotografiile de acolo par de poveste, de-a dreptul mitice. Să aleg pentru mine și invitatul meu o terasă cu vedere spre Marea cea Mare de pe Coasta Amalfi!

Dintre personajele romanului Prevestirea categoric l-aș invita pe Iacob: e vindecător, are umor și e plin de înțelegere față de slăbiciunile omenești și cu o vorbire colorată, în pilde. E personajul care echilibrează balanța narativă ca să nu atârne Iona prea greu, pe un talger. Dar cum eu gândesc realist orice vis/ ficțiune /ipoteză frumoasă, mă întreb în ce limbă am comunica, dat fiind că Iacob nu vorbea limbile pe care le vorbesc eu și cu siguranță nici eu pe cele pe care le știa el. Mi-ar trebui un interpret. Dar mi-ar plăcea să ne fie în preajmă și Abiel cu Elișa și, poate, Esther, ca să-i dau o șansă, totuși, în dragostea ei pentru băiat.

Dar mult mai simplu ar fi să mă reîntâlnesc cu personaje din Inocenții, de care mi-e tare dor și care, cele mai multe, au existat și m-au crescut și m-au făcut să fiu cum sunt. N-am avea nevoie de zboruri lungi, aș lua doar trenul spre orașul meu natal. Când am reajuns în sfârșit la Brașov – după câteva luni de stat departe de personajul principal al cărții, casa Inocenților, din motive de pandemie –, mi-a venit să-mi iau casa în brațe ca pe oricare membru al familiei.

ZENOB

Zenob face parte din grupul "Perucile verzi”.

ScriitoriOpiniiCarteVizualConfesiuniPagina de literaturăIdeiInvitații lui ZenobNoua literaturăConvorbiri cosmopoliteGrand Slam PoeticIstorii subiectiveDebutArhivă

Noua Literatură

Ca prozator, Cristi NEDELCU se află încă la debut, în sensul că n-a publicat roman, ci doar proză scurtă, volumul său Graffiti, apărut anul trecut, fiind bine primit de public și de presă.

Fragmentul pe care îl propun azi, la rubrica Noua literatură (vz mai jos), face parte dintr-un roman, aflat aproape de final, o scriere alertă, cu o poveste interesantă, în subteranele căreia se dezvoltă subtil o parabolă cu apertură sociologică. Am selectat un fragment de pe la mijlocul romanului, care dă măsura talentului său. Inventiv epic, cu o scriitură inteligentă și cu imaginație, Cristi și-a format stilul ca jurnalist și capacitatea constructivă ca dramaturg.

Doina RUȘTI

Cartea săptămânii

Livada cu vișini​​

de AP Cehov

Recomandată de

Adriana IRIMESCU (Titieni)

[Radio Trafika Europe]

NOUTĂȚI

Humanitas

În numărul acesta semnează

Ioana Pârvulescu, la BNR

UN EVENIMENT TEATRAL

Miercuri, 27 mai, de la ora 18:00, pe SCENA 5, va avea loc premiera spectacolului-lectură: Sindromul Quijote de Carmen DOMINTE, (regia: Radu Ghilaș). Carmen a publicat teatru și în OPTm

Recomandări OPTm

Andrew Singer

la Penn University State

CRONICHETE & PREZENTĂRI

Harlan Coben este autorul cărții The Stranger, recent ecranizată de Netflix, în serialul de succes cu același nume. Fanii genului thriller vor fi cu siguranță încântați să audă că deja cunoscutul autor a publicat, anul acesta, un nou roman: The Boy from the Woods. Stephen King l-a citit și a spus că i-a plăcut la nebunie. Promite, așadar, să fie o poveste which brings the Wilde in Wilderness (nu spunem mai multe, vă lăsăm să descoperiți pe cont propriu).

Sandra OPRESCU

Una dintre cărțile importante ale anului trecut este Staze și metastaze carcerale, semnată de Ioana Cistelecan, un volum consistent despre literatura închisorilor comuniste, de la producțiunile orale (Radu Gyr) la memorialistica de după detenție (Nichifor Crainic, Paul Goma). Documentată, scrisă cu pasiune, cartea aduce și o viziune asupra epocii de teroare. Un fragment din carte a fost publicat în revista OPT motive.

Doina RUȘTI

Rafel Nadal (să nu-l confundăm cu faimosul tenismen, care are un „a“ în plus) a publicat recent romanul Mare de vară, unde evocă momentele petrecute în insulele Stromboli și Hydra, și întâlnirea cu Leonard Cohen. Ce mai știm despre Nadal? Doar că în 2019 a câștigat premiul Ramon Llull pentru cartea Fiul italianului. Romanul său de succes, tradus in 22 de limbi este La Maledicció dels Palmisano.

Alexandra NICULESCU

Radu ALDULESCU - de vorbă cu editorul său, Andrei RUSE, nu demult, la apariția unei noi ediții din Rezidenți în casa visurilor.

Anul BEETHOVEN

Edituri mici, cărți importante

Cartex

Roxane Gay scrie despre corp, folosind propriile bătălii emoționale, ca instrumente de explorare a zecilor de frici ce ne populează ființa, atunci când e vorba despre plăcere, consum, imagine, sănătate, dorință, acceptare și refuz.

Într-un fel, cartea răspunde la provocarea lansată de Margaret Mead cu decenii bune în urmă: „Înainte de a încerca să vedem cum putem schimba obișnuințele alimentare, trebuie să înțelegem ce înseamnă a mânca.” Pentru fiecare dintre noi, dincolo de tiparele culturii căreia îi aparținem, există răspunsuri individuale, care derivă din firele mai mult sau mai puțin întortocheate ale istoriei personale, din feluritele alegeri făcute de-a lungul timpului și din relațiile stabilite cu cei alături de care am străbătut bucăți din cărările lumii.

Roxane Gay, Foame. Memoriile corpului (meu), traducere de Aurelia Ulici, București, Black Button Books, 2019

Cristina BOGDAN

Cărți de succes

[ART]

Inscrierile pentru Conferința de Antropologie Urbană, ed a 6-a, - se prelungesc până pe 1 iulie. Mai multe informații, pe pagina conferinței, Muzeul Municipiului București (Palatul Suțu).

EDITURA UNIVERS

ARE CELE MAI MARI REDUCERI

Copyright © optmotive.ro

Echipa