O poveste ca une montagne russe

Romanul Furtul. O poveste de iubire, reeditat anul trecut în seria de autor Peter Carey a Editurii Art este, fără doar și poate, o carte plină de culoare. Când spun asta nu am în vedere neapărat atmosfera, limbajul sau darul de povestitor al autorului, virtuți incontenstabile ale stilului lui Carey, deseori remarcate de comentatori, dar care aici nu sunt parcă la fel de evidente ca în alte romane ale sale mai minuțios elaborate - mă gândesc la Oscar și Lucinda sau la Parrot și Olivier în America. De astă dată avem de-a face cu o poveste a cărei acțiune se petrece în anii ’80 ai secolului XX, iar personajul principal este Michael „Butcher” Boone, pictor australian, cândva faimos, acum proaspăt ieșit din închisoare, falit și uitat de toți. Fascinat de viața secretă a culorilor, de problema falsului și, în general, de tot ceea ce vine în atingere cu fața întunecată a creativității, Butcher încearcă să-și restabilească echilibrul (provizoriu) și totodată – lucru esențial – să găsească resursele necesare, interioare și materiale, pentru a supraviețui într-o lume ce-i pare uneori ostilă, alteori de-a dreptul caraghioasă. O lume, în tot cazul, imprevizibilă, cum va descoperi nu peste multă vreme.

Refugiat, împreună cu fratele său, Hugh, în casa de la țară a celui mai important colecționar al tablourilor sale, Michael primește într-o seară, pe o ploaie torențială, când apele râului din apropiere se revărsaseră din matcă, vizita unei blonde seducătoare, Marlene Leibovitz, pe numele său. Ironia sorții face ca – în momentul când artistul se socotea mai izolat ca niciodată – să fie vizitat de un mesager al destinului! Căci Marlene nu este o blondă oarecare, o femeie frumoasă și rafinată, purtând pantofi Manolo Blahnik, și atât. Este nora unui pictor celebru, expertă în artă și totodată abilitată să autentifice operele maestrului defunct. De fapt, după cum se va constata, e chiar ceva mai mult decât atât…

Din acest punct începe odiseea lui Michael Boone, un periplu picaresc cu nimic mai prejos de cel la care luau parte Parrot și Olivier, porniți să descopere America; o experiență care-l va scoate din izolarea sa voluntară și îl va purta pe trei continente, într-un vertij cu adevărat de montagne russe. Mă abțin să intru în detalii, pentru a nu răpi cititorului bucuria descoperirilor pe cont propriu. Cert e că avem de-a face cu o un roman ce se poate citi în multe feluri, fiecare cititor fiind liber să-și aleagă ce i se pare mai interesant: dacă îi plac poveștile de dragoste cu final neașteptat, nu va fi dezamăgit. La fel, dacă este pasionat de povestiri detectivistice, cu enigme, intrigi întortocheate, despre mistificări și falsuri din lumea colecționarilor de artă.

Personal, mărturisesc că am fost acaparată de secvențele în care Michael Boone sondează viața secretă a culorilor, adulmecă pigmenții, celebrează bogăția și splendoarea unei anumite nuanțe de verde -

„verde permanent, verde vegetal, verde Jenkins, verde titan, verde Prusia, verde ftalo atât de intens, încât doar o picătură cât o lacrimă din chestia asta putea să invadeze complet o pată de alb.”

Tema artei ca obsesie, viziunea „golemului” neobosit care-l bântuie pe artist, nu sunt însă chestiuni abordate în registru grav, emfatic, ci dimpotrivă: orice urmă de patos este permanent dizolvată la momentul potrivit, prin aportul substanțial de ironie, prin umor, prin alternarea oportună a unghiurilor de vedere.

La acest punct se impune o observație: lui Peter Carey îi ies foarte bine poveștile în care prezintă același eveniment din cel puțin două perspective. Așa se întâmpla și în Parrot și Olivier în America, așa se întâmplă și aici, când autorul le dă, pe rând, cuvântul lui Michael și fratelui său, Hugh. Mai cu seamă perspectiva acestuia din urmă reușește să câștige adeziunea cititorului, nu doar pentru că hirsutul „idiot savant” are – asemenea bufonilor din teatrul elizabetan – franchețe și curaj când vine vorba de a spune lucrurilor pe nume, ci și pentru că se dovedește în măsură să arunce o lumină cu totul insolită asupra întâmplărilor în ansamblul lor cețos. Nu o dată Hugh reușește să ne surprindă prin acuitatea intuițiilor sale („În versiunea lui Butcher eu eram crucea pe care o avea el de purtat, Doamne ajută-mi, trebuie că sunt IDIOTUL SAVANT, un mare dezastru.”), prin prospețimea și inocența percepțiilor sale.

Mi-a venit în minte, citind „partitura” lui, monologul interior al lui Benjy, din faimosul roman al lui Faulkner. Sound-ul particular al textului este dat chiar de alternarea celor două „partituri”, astfel dezvăluindu-ni-se complexitatea afectivă a legăturii dintre frați (cu flash-back-uri ce dezgroapă de multe ori relicve ale unei eredități încărcate, tulburi).        

Una peste alta, Furtul se dovedește a fi nu doar o poveste de(spre) iubire, ci și una despre artă, culoare, fals și mistificare. Pe scurt, un puzzle sofisticat, plin de mister și suspans, în măsură să hipnotizeze cititorul întocmai ca o cursă de montagne russe.

Catrinel POPA

Lector univ. dr. la Facultatea de Litere din București și scriitoare, Catrinel a colaborat cu mai multe reviste culturale printre care România literară, Observator cultural, Dilema veche, Dilemateca etc. Cărți: Caietul oranj (2001), Labirintul de oglinzi. Repere pentru o poetică a metatranzitivității (2007).

Noua Literatură

Ca prozator, Cristi NEDELCU se află încă la debut, în sensul că n-a publicat roman, ci doar proză scurtă, volumul său Graffiti, apărut anul trecut, fiind bine primit de public și de presă.

Fragmentul pe care îl propun azi, la rubrica Noua literatură (vz mai jos), face parte dintr-un roman, aflat aproape de final, o scriere alertă, cu o poveste interesantă, în subteranele căreia se dezvoltă subtil o parabolă cu apertură sociologică. Am selectat un fragment de pe la mijlocul romanului, care dă măsura talentului său. Inventiv epic, cu o scriitură inteligentă și cu imaginație, Cristi și-a format stilul ca jurnalist și capacitatea constructivă ca dramaturg.

Doina RUȘTI

Cartea săptămânii

Livada cu vișini​​

de AP Cehov

Recomandată de

Adriana IRIMESCU (Titieni)

[Radio Trafika Europe]

NOUTĂȚI

Humanitas

În numărul acesta semnează

Ioana Pârvulescu, la BNR

UN EVENIMENT TEATRAL

Miercuri, 27 mai, de la ora 18:00, pe SCENA 5, va avea loc premiera spectacolului-lectură: Sindromul Quijote de Carmen DOMINTE, (regia: Radu Ghilaș). Carmen a publicat teatru și în OPTm

Recomandări OPTm

Andrew Singer

la Penn University State

CRONICHETE & PREZENTĂRI

Harlan Coben este autorul cărții The Stranger, recent ecranizată de Netflix, în serialul de succes cu același nume. Fanii genului thriller vor fi cu siguranță încântați să audă că deja cunoscutul autor a publicat, anul acesta, un nou roman: The Boy from the Woods. Stephen King l-a citit și a spus că i-a plăcut la nebunie. Promite, așadar, să fie o poveste which brings the Wilde in Wilderness (nu spunem mai multe, vă lăsăm să descoperiți pe cont propriu).

Sandra OPRESCU

Una dintre cărțile importante ale anului trecut este Staze și metastaze carcerale, semnată de Ioana Cistelecan, un volum consistent despre literatura închisorilor comuniste, de la producțiunile orale (Radu Gyr) la memorialistica de după detenție (Nichifor Crainic, Paul Goma). Documentată, scrisă cu pasiune, cartea aduce și o viziune asupra epocii de teroare. Un fragment din carte a fost publicat în revista OPT motive.

Doina RUȘTI

Rafel Nadal (să nu-l confundăm cu faimosul tenismen, care are un „a“ în plus) a publicat recent romanul Mare de vară, unde evocă momentele petrecute în insulele Stromboli și Hydra, și întâlnirea cu Leonard Cohen. Ce mai știm despre Nadal? Doar că în 2019 a câștigat premiul Ramon Llull pentru cartea Fiul italianului. Romanul său de succes, tradus in 22 de limbi este La Maledicció dels Palmisano.

Alexandra NICULESCU

Radu ALDULESCU - de vorbă cu editorul său, Andrei RUSE, nu demult, la apariția unei noi ediții din Rezidenți în casa visurilor.

Anul BEETHOVEN

Edituri mici, cărți importante

Cartex

Roxane Gay scrie despre corp, folosind propriile bătălii emoționale, ca instrumente de explorare a zecilor de frici ce ne populează ființa, atunci când e vorba despre plăcere, consum, imagine, sănătate, dorință, acceptare și refuz.

Într-un fel, cartea răspunde la provocarea lansată de Margaret Mead cu decenii bune în urmă: „Înainte de a încerca să vedem cum putem schimba obișnuințele alimentare, trebuie să înțelegem ce înseamnă a mânca.” Pentru fiecare dintre noi, dincolo de tiparele culturii căreia îi aparținem, există răspunsuri individuale, care derivă din firele mai mult sau mai puțin întortocheate ale istoriei personale, din feluritele alegeri făcute de-a lungul timpului și din relațiile stabilite cu cei alături de care am străbătut bucăți din cărările lumii.

Roxane Gay, Foame. Memoriile corpului (meu), traducere de Aurelia Ulici, București, Black Button Books, 2019

Cristina BOGDAN

Cărți de succes

[ART]

Inscrierile pentru Conferința de Antropologie Urbană, ed a 6-a, - se prelungesc până pe 1 iulie. Mai multe informații, pe pagina conferinței, Muzeul Municipiului București (Palatul Suțu).

EDITURA UNIVERS

ARE CELE MAI MARI REDUCERI

Copyright © optmotive.ro