Wannsee

Există, la periferia Berlinului, o salbă întreagă de lacuri: Krumme Lanke, favoritul studenților, Schlachtensee, destinația pescarilor, Tegeler See, ținta surfer-ilor, Plötzensee, fief-ul hipster-ilor și cel mai mare dintre toate, Müggelsee. Îndrăznesc însă să spun că niciunul nu este mai frumos decât Wannsee. În stagiile de cercetare din capitala Germaniei, obișnuiam să merg cu S-Bahn-ul aproape săptămânal pentru o plimbare pe malurile sale, indiferent de starea vremii. Simpla contemplație a apelor cenușii, sclipind oțelit în frigiditatea aerului prusac, evocă viziuni romantice à la Caspar David Friedrich și deschide apetitul pentru reverii teoretice.

Întâmplarea face ca Wannsee să lege două tragedii din istoria Germaniei, una personală, cealaltă colectivă.

Astfel, la 21 noiembrie 1811, aici se sinucideau scriitorul Heinrich von Kleist și iubita acestuia, Henriette Vogel, într-o scenă desprinsă, parcă, din tradiția dramatică shinju (a pieselor centrate asupra sinuciderilor duble din teatrul japonez). Ultima scrisoare trimisă de Henriette consilierului militar Ernst Friedrich Peguilhen și livrată cu precizie poștală teutonă era formulată în termenii următori:

„Mult stimate prietene! Prieteniei pe care domnia ta ai dovedit-o întotdeauna cu atâta fidelitate față de mine îi era hărăzit să fie supusă la o probă nemaipomenită, întrucât noi amândoi, și anume Kleist, pe care-l cunoști, și eu, ne aflăm aici, la Stimmings, pe drumul spre Potsdam, într-o stare foarte neajutorată, căci zăcem împușcați și avem nevoie de ajutorul unei mâini binevoitoare care să predea învelișul nostru neputincios cetății sigure a pământului”.

Intuim, astfel, că teroarea sinuciderii nu constă în consumarea actului propriu-zis, ci în persistența obscenă a rămășițelor trupești, pe care simpla voință a sinucigașului nu le poate aneantiza.

A doua catastrofă legată de Wannsee vizează infama conferință organizată, la 20 ianuarie 1942, de adjunctul lui Heinrich Himmler, SS-Obbergruppenführer Reinhard Heydrich, într-o vilă somptuoasă, situată la numerele 56-58 și care găzduiește, astăzi, un muzeu deschis vizitatorilor capabili să asimileze tragicul. La această conferință, s-a discutat și s-a adoptat Soluția Finală, cumplita Endlösung, vizând exterminarea fizică a întregii populații evreiești din Europa. Trebuie notat că opt dintre cei 15 participanți, cu toții afectând manierele obișnuite ale birocrației național-socialiste, inclusiv pofta de mâncare pantagruelică, dețineau titlul de doctor în științe. După uciderea, câteva luni mai târziu, a lui Heydrich de către un grup de patrioți cehoslovaci pregătiți și parașutați din Marea Britanie, munca de nimicire în masă a căzut în sarcina mâinii drepte a celui asasinat, SS-Obersturmbannführer Adolf Eichmann. Acesta va incarna, în expresia făcută celebră de Hannah Arendt în volumul Eichmann la Ierusalim, „banalitatea răului”.

Despre toți acești mărunți și eficienți funcționari ai răului se poate spune ceea ce au afirmat odinioară englezii despre Maria Stuart și despre nepotul acesteia, Carol I, anume că nimic nu li s-a potrivit mai bine pe lume decât părăsirea ei.

Cătălin GHIȚĂ

Prof. univ. dr. hab. la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, coordonator de doctorate, membru al BARS (British Association for Romantic Studies), Cătălin a publicat și editat peste 20 de volume, apărute în țară și în străinătate. Membru PEN, USR.

Noua Literatură

Ca prozator, Cristi NEDELCU se află încă la debut, în sensul că n-a publicat roman, ci doar proză scurtă, volumul său Graffiti, apărut anul trecut, fiind bine primit de public și de presă.

Fragmentul pe care îl propun azi, la rubrica Noua literatură (vz mai jos), face parte dintr-un roman, aflat aproape de final, o scriere alertă, cu o poveste interesantă, în subteranele căreia se dezvoltă subtil o parabolă cu apertură sociologică. Am selectat un fragment de pe la mijlocul romanului, care dă măsura talentului său. Inventiv epic, cu o scriitură inteligentă și cu imaginație, Cristi și-a format stilul ca jurnalist și capacitatea constructivă ca dramaturg.

Doina RUȘTI

Cartea săptămânii

Livada cu vișini​​

de AP Cehov

Recomandată de

Adriana IRIMESCU (Titieni)

[Radio Trafika Europe]

NOUTĂȚI

Humanitas

În numărul acesta semnează

Ioana Pârvulescu, la BNR

UN EVENIMENT TEATRAL

Miercuri, 27 mai, de la ora 18:00, pe SCENA 5, va avea loc premiera spectacolului-lectură: Sindromul Quijote de Carmen DOMINTE, (regia: Radu Ghilaș). Carmen a publicat teatru și în OPTm

Recomandări OPTm

Andrew Singer

la Penn University State

CRONICHETE & PREZENTĂRI

Harlan Coben este autorul cărții The Stranger, recent ecranizată de Netflix, în serialul de succes cu același nume. Fanii genului thriller vor fi cu siguranță încântați să audă că deja cunoscutul autor a publicat, anul acesta, un nou roman: The Boy from the Woods. Stephen King l-a citit și a spus că i-a plăcut la nebunie. Promite, așadar, să fie o poveste which brings the Wilde in Wilderness (nu spunem mai multe, vă lăsăm să descoperiți pe cont propriu).

Sandra OPRESCU

Una dintre cărțile importante ale anului trecut este Staze și metastaze carcerale, semnată de Ioana Cistelecan, un volum consistent despre literatura închisorilor comuniste, de la producțiunile orale (Radu Gyr) la memorialistica de după detenție (Nichifor Crainic, Paul Goma). Documentată, scrisă cu pasiune, cartea aduce și o viziune asupra epocii de teroare. Un fragment din carte a fost publicat în revista OPT motive.

Doina RUȘTI

Rafel Nadal (să nu-l confundăm cu faimosul tenismen, care are un „a“ în plus) a publicat recent romanul Mare de vară, unde evocă momentele petrecute în insulele Stromboli și Hydra, și întâlnirea cu Leonard Cohen. Ce mai știm despre Nadal? Doar că în 2019 a câștigat premiul Ramon Llull pentru cartea Fiul italianului. Romanul său de succes, tradus in 22 de limbi este La Maledicció dels Palmisano.

Alexandra NICULESCU

Radu ALDULESCU - de vorbă cu editorul său, Andrei RUSE, nu demult, la apariția unei noi ediții din Rezidenți în casa visurilor.

Anul BEETHOVEN

Edituri mici, cărți importante

Cartex

Roxane Gay scrie despre corp, folosind propriile bătălii emoționale, ca instrumente de explorare a zecilor de frici ce ne populează ființa, atunci când e vorba despre plăcere, consum, imagine, sănătate, dorință, acceptare și refuz.

Într-un fel, cartea răspunde la provocarea lansată de Margaret Mead cu decenii bune în urmă: „Înainte de a încerca să vedem cum putem schimba obișnuințele alimentare, trebuie să înțelegem ce înseamnă a mânca.” Pentru fiecare dintre noi, dincolo de tiparele culturii căreia îi aparținem, există răspunsuri individuale, care derivă din firele mai mult sau mai puțin întortocheate ale istoriei personale, din feluritele alegeri făcute de-a lungul timpului și din relațiile stabilite cu cei alături de care am străbătut bucăți din cărările lumii.

Roxane Gay, Foame. Memoriile corpului (meu), traducere de Aurelia Ulici, București, Black Button Books, 2019

Cristina BOGDAN

Cărți de succes

[ART]

Inscrierile pentru Conferința de Antropologie Urbană, ed a 6-a, - se prelungesc până pe 1 iulie. Mai multe informații, pe pagina conferinței, Muzeul Municipiului București (Palatul Suțu).

EDITURA UNIVERS

ARE CELE MAI MARI REDUCERI

Copyright © optmotive.ro