48 / 25 ianuarie, 2021

De ce (nu) literatură contemporană?

În pripa toamnei, când mi-am smuls din piept promisiunea, prizam tăriile albicioase ale Dealului Mare. Strângeam în târne de răchită ciorchinii încărcați de promisiuni amețitoare, migdalele răsucite din calcarul sarmațian al Istriței și nucile rostogolite dinspre cer. Damigene pântecoase din sticlă verde luceau discret, în așteptare. Eram fericit.

Poate tocmai aceasta să fie explicația limpezimii cu care văd astăzi totul. Până la urmă orice pariu (chiar și unul literar) se naște din orgoliul și ...

Prietenia meduzelor

Revenirea la o perioadă de timp (1998-2005) hotărâtoare pentru evoluția ulterioară a unui întreg câmp literar ce încerca să-și reconfigureze chiar atunci structurile de putere, revenirea, așadar, dar sub o formă „minoră”, ca amintire personală poate să lase impresia unui demers de îmblânzire a unei rigori cu care analizele anterioare au abordat-o. Însă acum și aici, scriind aceste rânduri, amintirea mea îmi aduce în gând câteva cuvinte, cuvinte pe a căror autoare am întâlnit-o din întâmplare într-o seară, în bucătăria unui prieten, și despre care nu știam foarte multe la început. Sfatul ei mi s-a părut mereu straniu – căci trebuie să ne îndoim de tot, să ne amintim ce a fost interzis și să ne punem laolaltă poveștile, pentru ca o lumină nouă să ...

Invitații lui Zenob: Ioana FLORA

Pe Ioana n-o cunosc, dar îl știu pe tatăl ei, bardul. De câte ori mă vedea, zicea, hai aici, Zenob, să-ți recit un poem! Totuși am întâlnit-o și pe ea o dată, la teatru. Era într-o lojă tapetată cu petale de liliac și fâlfâia pe balustradă o pălărie albă, imensă. Exact cum am anticipat, a luat-o boarea spectacolului, căci se juca ceva cu patos și lacrimi, și-un timp pălăria asta a plutit peste sală. Când a ajuns la mine arăta ca o petală, fragilă, iar borurile se umeziseră, ca iarba în diminețile verii. Am alergat să i-o dau înapoi, am așteptat-o la ușa lojei. Păstreaz-o, Zenob, nu mai am nevoie de ea, asta e pălăria mea de strâns lacrimi! Ce puteam să mai zic! Am pus-o la presat într-o carte, cred c-o mai am și-acum. ...

Jurnal de festival

Miercuri, 18 octombrie 2000

E ziua lui Florin. Dar până diseară, când ne întâlnim pentru o oră, o oră și jumătate, la Tequila, am de vorbit la o lansare de carte, am de făcut paginile pentru numărul de vineri, de pregătit bagajul pentru București. Le fac pe toate, pe rând, ajung și la club, cu geanta după mine, ne pu-pu-pu, beau repede trei degete de whisky, joc două partide de darț, pu-pu-pu și la gară. La 10 pleacă trenul. Ajung la fără douăzeci. Petre Stoica mă așteaptă acolo unde am stabilit. Mă uit după Șerban și Ildi, ei au locurile la două vagoane mai încolo. Nu-i văd zâmbind la geamuri. Ne cazăm în vagonul de dormit, eu sus, că-s mai sprintenel. ...

Am mai văzut undeva omul acesta de nea

Privesc ochii unui pirapitinga, un pacu mai mare, probabil mort.

Stau în genunchi lângă cada din baie, baia mea care îmi povestește mucegaiuri, țin peștele de aproape un metru în brațe, miroase a Amazon, a sălbăticie, a alge, sufletul meu poate fi oriunde, ochii peștelui se trec prin ochii mei ca printr-o strecurătoare, văd cerurile Americii, mă opintesc, ridic namila, îmi scapă, trebuie să o învelesc într-un prosop, ceva, alunecă, este peștele meu mântuitor, alunec și eu, mă duc pe spate, ghemuit, mă ridic, îmi strecor degetele mele de pianist ratat, urăsc muzica, în urechile animalului, îl trag pe jos până în sufragerie, n-am covor, îl las acolo, pe podeaua murdară, printre ...

Bazaconia zodiacului

Ca persoană rațională și laică, mi-a venit greu să înțeleg de ce cred oamenii în bazaconii, deși, în tinerețe, nu am fost nici eu scutit de morbul idealismului, insuflat de lecturi filosofice prost asimilate. Imun la expunerea îndelungată la formele agresive ale ridicolului, jurnalistul britanic Francis Wheen a avut răbdarea de a scrie o întreagă carte pe această temă, pe care a intitulat-o, sugestiv, How Mumbo-Jumbo Conquered the World: A Short History of Modern Delusions (London: Quercus, 2004). Acolo, curioșii vor găsi un tratament extensiv aplicat unor fenomene dintre cele mai delicioase, de la scenarii catastrofiste la credințe în extratereștri. Și la noi, recent, infatigabilul și degrabă declanșatorul de râs homeric Radu ...

Pe scurt

Scurt-scurt de tot! În lumea scriitoricescă s-au dat premii, a fost Gala Tinerilor Scriitori (15 ianuarie 2021), așa cum am citit pe Agenția de Carte.

Pot să vă spun că Premiul Tânărul Scriitor al anului 2020 i-a fost decernat lui Radu Nițescu pentru Satao (Casa de Editură Max Blecher), despre care a scris și revista OPTm, uite aici. Apoi a fost un premiu pentru poezie, pe care l-a luat Olga Ștefan, pe care ne ...

Casa-cochilie

Motto: "La maison natale est plus qu’un corps de logis, elle est un corps de songes".

"Toute enfance est fabuleuse, naturellement fabuleuse". (Gaston Bachelard)

Aleea cãtre casã nu era dreaptã, ci fãcea câteva ocoluri, respectând copacii care fuseserã plantați de mult timp acolo. O alee pietruitã, în zig-zag aproape, ca un drum care ar gândi aproape singur și ar oscila de mai multe ori înainte sã meargã mai departe.

...

Radiografia unei noi senzorialități

Apărut în 2020, la editura OMG, volumul Sputnik în grădină e cel de-al treilea volum de poezie lansat de Gabi Eftimie (al doilea după mutarea în Suedia). Odată cu volumul amintit, Sputnik în grădină , pare că indeterminarea identitară trece într-o nouă etapă a dimensiunii postumane. Subiectul poetic este acum evacuat din real, iar umanul nu mai reacționează decât prin condiționare exterioară, așa cum tinde să se arate încă din reflecția biografică de pe coperta interioară: „nu ai viața ta/ sau dacă o ai, nu-ți dai seama de ea/ ceea ce ți se întâmplă e o chestie/ ceva/ ce n-are nici o legătură cu ce vrei”.

...

Arta rememorării

Narațiunile sunt legate, prin însăși natura lor, de o anumită viziune asupra timpului. În unele cazuri, scriitorii aleg chiar să pună acut problema lui, lăsându-și personajele să își depene povestea în timp, dar oprindu-le în momente-cheie pentru a zăbovi meditativ asupra lui. Unele romane folosesc subtil tehnica analepselor și a prolepselor, altele suprapun temporalități pentru a crea senzația de fantastic sau de oniric.

Proza scurtă mizează, adesea, pe o secvență anume din curgerea timpului (de regulă, trecut sau prezent), construind micro-narațiunea în acea falie decupată din fluviul de particule ce se scurge prin nisiparniță. În _Viitorul ...

Dragostea de tip Guban

Sentimentul de jenă este abia la pubertate. Istoricii care analizează societatea spun că până la începutul secolului al XIX-lea, sau, mai exact, până la Erasmus de Rotterdam și bine-cunoscutul lui manual de conduită, cuvântul „rușine” nu avea înțelesul pe care îl cunoaștem astăzi.

Rușinea îi era atribuită, de exemplu, unei fete care își pierdea virginitatea înainte de căsătorie sau, și mai grav, avea relații cu un domn care se limita la o noapte de amor. Dar această rușine nu avea întocmai consecințe „de conștiință încărcată” ci, pur și simplu, urmări pecuniare – considerate mult mai grave în epocă. Ca să o spunem pe șleau: fata își pierdea valoarea sau mare parte din ...

Un poet al „intereselor oculte”

Ultima poezie, cu care Andrei Doboș își încheie volumul antologic Carst, propune o percepție a banalității și a nesemnificativului, a prozaicului și a casnicului, într-un limbaj tranzitiv, slab metaforic, dar capabil să construiască imagini debordante și pline de striații intime. Poezia Interese oculte înregistrează, aproape ca o (auto-)biografie, momentele-cheie din viața poetului, traversând perioada infantilă, copilăria, adolescența și ajungând până la maturitate. Acolada narativă se încheie cu momentul-zero al notației poetice. Ceea ce rămâne important atât pentru biografia lui Andrei Doboș, cât și pentru întreaga sa poetică din Carst este interesul pentru ocult, pentru partea nevăzută a lucrurilor și pentru misticismul indic („Cam în aceeași perioadă/ ...

furtuna mi-a dat peste nas

Daniel Coman este un poet sibian, format la Cenaclul Zona Nouă, și o prezență constantă în viața culturală sibiană.

e sentimentul de noutate cel care-mi dă energie ...

ISTORIA VIE A LITERATURII ROMÂNE

(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)

PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.

NOUA LITERATURĂ

Tandră și nostalgică, proza Serenelei GHIȚEANU este un bildungsroman în variantă miniaturală. Amintind de atmosfera spațiilor citadine romanești interbelice, această broderie textuală în care se pierd ample pasaje oniric-senzoriale pare o îngemănare între arta narativă a Cellei Serghi și decorurile prozei lui Eliade.

Andrei ȘERBAN

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Acasă în lume, de Vintilă Mihăilescu și Ioana Tudora

igloobooks, 2020

Carte recomandată de Cristina BOGDAN

CĂRȚI NOI

Antologie și introducere de Francesco Napoli

Traducere și note de Smaranda Bratu Elian și Aurora Firța Marin

Ediție îngrijită de Smaranda Bratu Elian

HUMANITAS

Cu o reducere de 25 %

ART

30% reducere

CORINT

Apărută în 2021: fantasy, mister, poveste despre magie și memorie.

SCRIITORI ÎN VIAȚA PRIVATĂ

CĂRȚI BUNE

la edituri mici

Black Button

Editura Muzeul Literaturii

Foto-poeme de

Bianca ZBARCEA

The Cats Will Know
by Cesare Pavese

There will be other days,
there will be other voices.
You will smile alone.
The cats will know.
You will hear words
old and spent and useless
like costumes left over
from yesterday’s parties.

Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.

Copyright © optmotive.ro