Daniel Coman este un poet sibian, format la Cenaclul Zona Nouă, și o prezență constantă în viața culturală sibiană.
e sentimentul de noutate cel care-mi dă energie
și mă plimbă pe culmi doar după ce totul s-a consumat
văd în retrospect și simt cu mintea de parcă-aș pune mâna
pe filtrul de condens de pe paharul de plastic plin
cu ceai și perle de tapioca fără gust
de parcă sunt acolo și mă lovesc de pestilența marelui oraș
în al cărui parc de cartier s-au aprins ghirlande de lumini în copacii înfloriți
nostalgie – și când mă gândesc la amintirea asta
nostalgie – și când văd lucrurile astea pe bune
și nu-mi pot explica cum diferențiez ce e realitate
de ce e filtrul pe care-l aplic constant
dincolo de toate astea știu că am trăit
chiar dacă am fost schimnic într-un apartament de cămin
nu săpat, ci construit,
nu izolat, ci în lifturi aglomerate cu oameni
cu care am schimbat priviri sincere și reale
după cum îmi dau acum seama
când mă plimbă pe culmi în retrospect și văd
că e sentimentul de noutate cel care mi-a dat energie
florile de mușețel plutind pe apa caldă – plăcere
imaginea din punctul tău de vedere a mâinii când culegi frăguțele –
materialul ceramic a cărui căldură se simte în creier –
poziționarea corpului pe un pisc sau delușor la baza căruia se află
un drum intens circulat –
rumoarea care se-ntinde ca ceața – plăcere
lemnul ca sursă de foc care m-a obsedat acum din ce în ce mai mult –
fumul care se strecoară afară printre buze –
fumul care NU se ridică prin hornuri în pastelurile lui Peter Bruegel bătrânul
deși e iarnă afară –
sau iarna pe uliță, pe care am citit-o stând pe taburetul din hol
visând la senzația fizică a zăpezii care se topește în palmă
cer verde spălăcit văzut ca prin vată de zahăr
încă mă electrizează cu totul senzația
de piele lipicioasă
de strat superficial
de apă pe suprafața pielii
se simte acut
adierea curentului de aer
ar fi trebuit să mângâie dar uite că
NU
pe munte doar mi-a mai fost așa de rău
când furtuna mi-a dat peste nas
locșor umed pe fața mea
unde s-au lipit ace de brad
miros frumos frustrare intensă
când prietenii mă cheamă și nu refuz
doar ca să mă expandez ca orezul
până ce fiecare celulă se dematerializează
ca să fie totuși și bine
Daniel Coman
(Anii 90. Anii 2000: 1998-2005. Anii 2005-2007. Anul 2008-2009. Anii 2009-2011. Anul decăderii - 2012. Prin cenușa imperiilor - 2013-2019.)
PS. Vă așteptăm cu amintiri, opinii, comentarii - să scriem împreună istoria literaturii postdecembriste.
Tandră și nostalgică, proza Serenelei GHIȚEANU este un bildungsroman în variantă miniaturală. Amintind de atmosfera spațiilor citadine romanești interbelice, această broderie textuală în care se pierd ample pasaje oniric-senzoriale pare o îngemănare între arta narativă a Cellei Serghi și decorurile prozei lui Eliade.
Andrei ȘERBAN
Acasă în lume, de Vintilă Mihăilescu și Ioana Tudora
igloobooks, 2020
Carte recomandată de Cristina BOGDAN
Antologie și introducere de Francesco Napoli
Traducere și note de Smaranda Bratu Elian și Aurora Firța Marin
Ediție îngrijită de Smaranda Bratu Elian
Cu o reducere de 25 %
30% reducere
Apărută în 2021: fantasy, mister, poveste despre magie și memorie.
The Cats Will Know
by Cesare Pavese
There will be other days,
there will be other voices.
You will smile alone.
The cats will know.
You will hear words
old and spent and useless
like costumes left over
from yesterday’s parties.
Credem în imagine și de aceea nu ilustrăm textele de literatură, ci le personalizăm cu secvențe din viața scriitorului, cu poze de la lansări sau de la alte evenimente care făceau până nu demult parte din viața noastră normală. Creatorul de ficțiune este un om viu, mai important decât relația simbolică din mintea unui ilustrator.
Copyright © optmotive.ro