Andrei Novac are încredere în poezie și în oameni. Într-o zi a ieșit din casă și pe la Cișmigiu a dat de mine. Mă așteptam să tresară, cum face lumea de obicei, dar el a spus: ochii sunt singurul câmp de luptă,/ ca un oraș abandonat/ în care războaiele nu se termină niciodată.

Zenob

Să începem cu ceva simplu: Crezi în premii? Care e cel mai important premiu pe care l-ai luat până acum?

Cred în lucrurile pe care le facem raportându-ne la esența vieții fiecăruia dintre noi. Mai cu seamă, nu aș putea să spun că eu cred în altceva decât în Dumnezeu. Credința nu poate să fie depășită de satisfacții temporare sau de opțiuni personale, pe care fiecare dintre noi le avem inevitabil. Consider că premiile literare pot să stimuleze orgoliul fiecăruia dintre noi. Cel mai important lucru, atunci când vorbim despre literatură, este însăși literatura. Nichita Stănescu vorbea despre importanța premiilor astfel: "Fiecare poet ar trebui să primească un premiu ca să-și dea seama că opera lui nu are nicio legătură cu el. Fiecare poet ar trebui să primească o medalie ca să aibă cu ce azvârli pe fereastră." Cât despre importanța vreunuia dintre premiile pe care le-am primit, consider că toate sunt importante, pentru că fiecare dintre cei care au hotărât să acorde unei cărți scrise de mine un premiu au creditat literatura scrisă de mine cu încredere, o încredere pe care uneori cred că mi-au acordat-o în avans.

Mi-aduc aminte, totuși, de un premiu, pe care l-am primit în toamna anului 2009. Cu banii primiți pe acel premiu am fugit trei zile până la mare. Era un premiu care mi-a fost acordat în memoria unui poet care s-a stins foarte tânăr, Artur Bădița, un poet optzecist, foarte talentat, care, pentru că a rămas în provincie, e foarte puțin cunoscut. Las aici o strofă dintr-o poezie scrisă de Artur Bădița:

"Eu sunt înconjurat de iubire și moarte, de dragoste, de adevăr și nu există decât o singură încăpere pe care o locuim și pe care unii o numesc poezie."

Ai publicat relativ recent un volum de versuri, intitulat ca un început de poem "lumea ta/ carnea mea/ oasele noastre" (2022, Litera). Volumul s-a bucurat de succes chiar de la apariție, ai avut cronici bune și te-ai întâlnit cu mulți cititori. Vorbește-mi puțin despre turneul cărții tale.

Este un volum care s-a bucurat de succes, dacă este să ne raportăm la numărul mare de cronici și la nominalizările pe care cartea le-a avut la premiile pentru cărțile apărute în anul 2022. De altfel, a și primit unul dintre ele: Cartea anului de poezii/ 2022, în cadrul Premiilor APLER.

A apărut în condiții grafice excepționale, având aportul vizual oferit de artistul Mircea Cantor, dar și un audiobook realizat de actorii Ștefana Samfira și George Costin, pe muzica lui Eugen Mihăescu. Am avut bucuria de a călători aproape prin toată țara. Au fost trei evenimente în București și aproape douăzeci de evenimente prin toată țara, inclusiv un eveniment la Chișinău. Au fost foarte multe lansări unde, într-adevăr, am avut bucuria să mă întâlnesc cu foarte mulți cititori, plecând de la lansarea de debut, din 12 decembrie 2022, și până la ultimul eveniment dedicat cărții, o dezbatere dialog, la Librăria Humanitas Cișmigiu din București. Bucuria e cu atât mai mare, cu cât la cele trei evenimente, dedicate prezentării acestei cărți în București, au participat aproape 300 de persoane și s-a bucurat de mediatizare. Fiecare dintre cele trei evenimente s-a bucurat de succes, fie că vorbim de Târgul Gaudeamus, fie că vorbim de lansarea de la ArtSafari sau de acest ultim dialog dedicat cărții, în noiembrie 2023, adică la aproape un an de la apariția acesteia. Au fost lansări atât în librării, așa cum este cazul celei de la Timișoara, cât și în spații mai puțin convenționale, așa cum este Muzeul Național "Constantin Brâncuși" din Târgu Jiu. Așadar, îmi aduc aminte, cu foarte mare plăcere, de aceste evenimente.

Din câte știu, un text din volumul "Lumea ta / Carnea mea / Oasele noastre" a ajuns în manualul de clasa a VII-a. Cum e să fii autor studiat în școală?

Este adevărat. Un text din volumul Lumea ta / Carnea mea / Oasele noastre este în manualul de clasa a VII-a. Mi-ar plăcea foarte mult să aflu care este părerea copiilor de clasa a VII-a despre literatura contemporană și, desigur, cred că ar fi foarte interesantă o interacționare directă cu aceștia. Prezența într-un manual școlar este o responsabilizare în plus. Asta înseamnă că activitatea literară are cu adevărat un rezultat. Tinerii reprezintă esența unei societăți pentru că ei sunt cei care fac lumea să meargă mai departe. Părerea lor este întotdeauna cea mai importantă. Astfel că, prezența într-un manual reprezintă, cu adevărat, o mare bucurie pentru mine.

Poezia s-a spus că este o stare de spirit. Dintre poemele importante ce-ți place să citești seara? Cu ce poet / poetă ți-ar plăcea să citești la o seară de lectură publică?

Poezia este cu adevărat importantă în ansamblul ei atâta timp cât este poezie de calitate. Nu cred într-o importanță, mai mare sau mai mică, a unor poeți. Cred în literatura care reușește să stabilească conexiuni. Enumerarea unuia sau altui nume ar însemna realizarea unui top, lucru de care mă feresc și m-am ferit întotdeauna. Am realizat, la un moment dat, la cererea unei reviste literare, un top al unei biblioteci ideale de poezie. Cu toate că am ales doar autori care nu mai sunt printre noi, topul a stârnit o serie de dezbateri. Îți dai seama că menționarea unor nume din literatura contemporană ar fi stârnit o adevărată furtună. Cititul este un lucru esențial, reprezintă și o mare bucurie pentru mine, așa că practicarea lui, indiferent de tipul lecturii, este aproape esențială. Serile de lectură alături de colegi poeți / poete sunt unele dintre cele mai frumoase momente pe care le trăiește un scriitor. Întâlnirile dintre noi au reprezentat și reprezintă, pentru mine, un exercițiu esențial al bucuriei de a împărtăși valorile fiecăruia dintre noi.

Am citit alături de mulți poeți contemporani, dar, de foarte multe ori, am avut cu mine și am citit texte ale unor poeți / poete care nu mai sunt printre noi. Cred în această întâlnire continuă dintre poeți și poezie, care nu poate să fie oprită niciodată de absolut nimic, nici măcar de moarte.

dintre toate intersecțiile prin care treci,
cea mai frumoasă încă nu a venit,
niciodată carnea mea nu a fost mai sensibilă, mai dispusă să își depășească trecerea.

(Andrei Novac - cu nostalgie)

Să trecem la lucrurile serioase: Ce tip de pălărie ți se potrivește pentru poemele scrise pe malul mării?

Avantajul poeziei este că poate fi scrisă și citită aproape peste tot, de la tramvaiele rătăcite prin cartiere, până la cele mai frumoase terase sau baruri și, inevitabil, și pe malul mării. Cred că o pălărie care să poată să facă umbră tuturor emoțiilor și trăirilor esențiale, care ne definește pe fiecare dintre noi.

Care dintre desenele / lucrările *Flaviei se leagă cel mai bine de emoția care a generat un text scris de tine?*

Desenele / lucrările realizate de Flavia, plecând de la textele scrise de mine, au devenit, inevitabil, parte componentă a acelor texte, o continuare, cumva în formă fizică, a acelor texte, fie că discutăm de ilustrațiile antologiei mele de versuri, fie că vorbim despre cuburile din rășină sau despre actele performative care au plecat de la texte publicate, scrise de mine special pentru anumite evenimente. Într-un fel sau altul, lucrările Flaviei au ieșit din cărți, s-au transformat în expoziții, în galerii, la fel cum literatura scrisă de mine a migrat către aceste spații, din perspectiva mea acest lucru fiind esențial pentru a aduce literatura contemporană în prim planul atenției publice. Cărțile, lucrate împreună cu Flavia, s-au transformat în adevărate obiecte de artă, poezia fiind doar argumentul care a generat opera de artă. Așadar, nu am o lucrare anume de care să fiu mai apropiat. Fiecare dintre ele este parte componentă a universului artistic pe care l-am definit.

Ai scris recent o carte minunată despre eroii Revoluției. Cum ți-a venit ideea? Cine sunt eroii tăi? Ce poem ai scris pentru Călin Nemeș?

Întotdeauna mi-am dorit să scriu o carte care să înglobeze parte din emoțiile care au generat evenimentele din decembrie 1989. Demult, în perioada în care eram elev de liceu, am primit cadou o carte care, alături de poezii scrise de Nichita Stănescu, avea, în loc de ilustrații, imagini din timpul Revoluției din 1989. Cu toate că textele nu fuseseră scrise special pentru acele imagini, alăturarea lor a creat un impact vizual excepțional. Așa că de atunci m-am gândit să scriu special mai multe texte care să vorbească despre acel moment. `

Anul acesta se împlinesc 35 de ani de la acel eveniment, așa că m-am gândit că este esențial să realizez acum acest proiect. Cartea o să conțină 35 de imagini ale unor oameni care au murit, au fost răniți sau au avut un rol esențial în acel eveniment. Fiecare imagine o să aibă alături povestea fiecăruia dintre ei și, la sfârșit, câte un poem scris de mine pentru fiecare dintre ei. Cartea trebuie să apară la jumătatea lunii decembrie și e parte a unor evenimente pe care vrem să le generăm în câteva dintre orașele unde s-a murit în decembrie `89. Este un concept mai amplu care cuprinde mai mulți artiști. (Nu voi dezvălui aici toate amănuntele). Este un concept care să aducă în atenția publică dramele uriașe care s-au petrecut în acel sfârșit de decembrie.

cu degetul desenez teama

imaginația este selectivă

se strecoară prin alte vieți

alte stări

alte limite împreună.

în mijlocul unei piețe aglomerate

eroul își privește călăul în ochi

moartea nu poate să spele nimic

remușcările se întorc în fiecare noapte

un bulgăre de sentimente zdrobind rondurile

piatra cubică întoarsă cu conștiința în sus

deasupra este doar cerul

cu o moarte toți suntem datori

trăind în libertate viața își pierde inevitabil rostul

Se apropie decernarea premiilor Academiei Române unde cartea ta, "Lumea ta / Carnea mea / Oasele noastre", a fost nominalizată la premiul Mihai Eminescu pentru poezie. Ce speranțe ai? Ce ai face dacă ai primi prestigiosul premiu? Cum ai sărbători? Iar dacă nu, cum oftează un poet și cum se bucură un poet?

Acest volum este al treilea volum al meu, consecutiv, nominalizat la premiile Academiei Române. Indiferent de rezultatele deliberărilor legate de acordarea acestui premiu, important rămâne, întotdeauna, poezia, lumile prin care ea se dezvăluie publicului.

Dacă volumul o să fie distins cu acest prestigios premiu, pentru mine acest lucru o să devină o responsabilitate în plus atunci când o să trimit o nouă carte către o editură. Lumea ta / Carnea mea / Oasele noastre urmează să apară în traducere atât în Franța, cât și în Spania. Un text din ea, așa cum aminteai mai sus, a apărut într-unul din manualele de clasa a VI-a. Așa că, într-un fel sau altul, ea a reușit să ajungă la publicul cititor.

Un poet se bucură și oftează la fel ca un om obișnuit. Doar că aceste stări sunt dublate de o încărcătură emoțională, uneori aproape epuizantă.

În eventualitatea în care voi primi acest prestigios premiu, atunci, cu siguranță, primirea lui se datorează tuturor celor care au avut încredere în literatura scrisă de mine.