Am copilărit cu marea energie vestică de după Revoluție: boom-ul de produse noi, marketingul năvălitor în ale consumului, canalele de televiziune noi, în special străine, și în special filmele americane. Acestea din urmă au hrănit imaginația, au creat iluzia unei societăți la care să tânjesc în anii ce au urmat.

Urmăream în special filmele de acțiune, ele mă țineau atentă: seria Rambo al lui Sylvester Gardenzio Stallone, de pildă, Sport Sangeros, dar și celelalte filme, cu Jean-Claude Van Damme, apoi, mai ales Terminator ori Comado ale lui Arnold Schwarzenegger. Filmelor de acțiune au intrat în mințile tinere, buretoase, intrând în componența idealurilor, în baza personalității, în comportament etc.

Atâta energie, atâtea lupte, acțiune fără pauză, oameni masivi și activi, soldați puternici, polițiști bine antrenați, componente bune de imitat. Ce alimente minune să facă posibile aceste puteri? Păi fie în casele lor, cu bucătărie open, fie in restaurantele lor practice, tip vagon, micul dejun, masa principală a omului de rând, conține trei elemente de bază: câteva ouă ochiuri, prăjite în tigaie, în ulei fierbinte, lângă care se pun câteva felii de bacon, lungi de cam 10 cm, cam cei 4 inch americani, nu mai groase de 1 mm european, toate acestea cu două felii de pâine prăjita.

Acest simplu, nu destul de sănătos, dar foarte rapid menu, l-am cam preparat și eu în acei ani și nu m-am săturat niciodată de el, fără să mă gândesc că venea direct din filme, fără a atinge încă perfecțiunea lor.

Dar au fost și detalii, și invenții. Spectatorii din filme se alimentau cu pop-corn, pe când eu îmi făceam cu sârg un sandviș cu salam.

Dar nu contează: filmele de acțiune și mâncarea merg împreună.

Pun pe calda lingură/Gust și aromă pentru limbă/Simt în liniște textura/Pun la lucru toata gura.