25 / 10 august, 2020

Recomandări horror pentru o vacanță non-horror

În pofida coronavirusului, a venit și vacanța de vară. În mod normal, aceasta ar fi o perioadă de retragere în natură (la o distanță convenabilă însă de natura propriu-zisă, care, precum parcurile de distracții și catedralele, trebuie savurată de la depărtare) și de citit. Însă, cum deplasările sunt limitate (și de spectrul molipsirii virale, și de cel al epuizării financiare), ne rămâne doar plăcerea dubios autoerotică a lecturii. Pe linia acestei sugestii îmi permit să vă rețin atenția câteva minute. Aceia dintre dumneavoastră care mă știu din bârfe sunt la curent cu pasiunea mea pentru all things horror: cinematograf, Grand ...

Nouăsprezece trandafiri

Citind splendidul eseu al lui Mihai Ene, într-un număr anterior, mi-am adus aminte de romanul lui Eliade Nouăsprezece trandafiri (1980). În ciuda speculațiilor care s-au făcut pe marginea lui, romanul transmite un mesaj legat de dictatura comunistă și de credința lui Eliade în forța revoluționară a spectacolului, fiind scris cu intenția de a anticipa căderea cortinei de fier, într-o perioadă în care el fixase anul 1987 ca hotar între era terifiantă și cea benefică, a viitorului, de după căderea comunismului. A greșit doar cu doi ani. Și nu de tot. Acțiunea romanului se petrece la începutul anilor 80, când granițele ...

Invitații lui Zenob: Bogdan Simion COBZARUL

Când era student la Litere, obișnuia să pună pe fila de examen câteva note muzicale, în loc de semnătură. Tot pe-atunci umbla pe holurile Universității din București, ținând sub braț o cobză bătrână, cu autograful lui Anton Pann. Îl văd și-acum în minte, cu pălăria tipărită pe frunte și cu mantaua fâlfâind în două pulpane, ca niște aripi de corb. Din aceste două motive, nimeni nu-i cunoștea numele adevărat, cu toate că atât studențimea, cât și profesorii îl știau foarte bine. Prin urmare, i s-a spus Cobzarul. Într-o seară savuram liniștea de pe un coridor, când a apărut el. Ce ...

Doi poeți și-o armă cu lunetă

Puține orașe se simt „pe viu” exact ca-n filmele făcute despre ele, puține reușesc să se plieze cameleonic peste propria alteritate cinematografică. Atotciuruitul Sarajevo este unul dintre ele. Dar nu despre Sarajevo turistic vreau să scriu sau despre Sarajevo-ul meu, labirint istoric de care m-am îndrăgostit iremediabil și scrupulos, ci despre un Sarajevo îmbrăcat în geometria perfectă a globului ocular, Sarajevo din ochii a doi indivizi. Mai exact, amintirea unei partide de vânătoare. Covid-ul există doar în realitatea biologică, nu și-n cea scripturală. Literele sunt cea mai eficientă companie de transport aerian. Așadar, vino cu mine prin hipnoză, fă-ți canapeaua ...

Discuția

Un bărbat și o femeie de la o mare corporație vizitaseră școala Rebeccăi: aceeași corporație ce subscrisese noua aripă a gimnaziului, care acum purta numele companiei respective. În onoarea colaborării cu școala, bărbatul și femeia le-au promis elevilor cadouri promoționale pe care le puteau revendica devenind fani ai companiei pe rețeaua de socializare folosită cam de un an încoace de toți cei de vârsta Rebeccăi. Rebecca se alăturase și ea bazei de fani și primise prin poștă șampon, balsam și spray de păr, împreună cu un supliment numit ALTIUS! Pentru „deficiențe în interacțiuni, induse de presiune” și „stres situațional”, și ...

Alberto Moravia – Amorul conjugal

  Scriu despre cineva care scrie despre cineva care scrie, cam așa se întâmplă, dar să nu m-arunc direct în subiect ca într-o piscină, pentru că prefer să încerc apa mai întâi. * Ciociara* și Conformistul sunt printre cele mai cunoscute cărți ale lui Alberto Moravia, sigur știți și filmul cu Sophia Loren, regizat de Vittorio de Sica. La Amorul conjugal abia acum am ajuns, prin ediția din 2020. E o carte cu siluetă (nu are nici două sute de pagini). A renunțat la toate straturile de care nu avea nevoie și arată fațete ale celui care vrea să fie ...

Act final

Fostul palat nu se vedea nici acum, cu toate că el se afla la câțiva metri de scările sale interminabile, care urcau prin ploaie și ceață, printre brazi. Mihai și ai săi prieteni se iluzionaseră că, venind la Sinaia, își vor prelungi atmosfera de Crăciun, cu zăpadă și seri de iarnă, dar era un decembrie în care se cuibărise toată mizeria lui noiembrie. Întreaga zi au așteptat ca ploaia să se transforme în ninsoare, ceea ce nu se întâmplă. Mihai era, prin natura profesiei, un împătimit al muzeelor, așa că nu le putea rata nici pe cele din Sinaia. Niciunul ...

Poeme

*** Ce-ți închipui că fac toată ziua și seara o energie dureroasă și o mare putere psihică mi-au fost puse la dispoziție divulgate doar mie și celor lăsați să se descurce singuri societatea a dat măști și dezinfectant curierat pentru livrat dulciuri țigări și alcool teleconferințe filme a dat ce putea carne multă carne iar ce e sub societate în hăul ei dintotdeauna coace nervi și telepatie își numără aleșii și-i învață să reziste ca toți ceilalți consumatori de sacrificii și ritualuri nu am neapărat nevoie e suficient să mă retrag zgomotos din somnul cuiva mă pieptăn îndelung firele căzute ...

Blecher, azi

Unul dintre cei mai rafinați (și, concomitent, neînțeleși) prozatori de analiză psihologică pe care i-a dat literatura autohtonă este M. Blecher (1909-1938). Deși Călinescu discută în treacăt doar romanul Inimi cicatrizate (1937), despre care notează, cu obișnuita-i suficiență magisterială, că ar fi „o imitație după Der Zauberberg de Thomas Mann”, reușita majoră a lui Blecher este constituită de romanul autobiografic Întâmplări în irealitatea imediată (1936), care se deschide cu un epigraf sugestiv din Percy Bysshe Shelley și care instrumentează o (i)realitate coșmarescă. Aici, autoscopia dobândește proporțiile unei adevărate obsesii onirice, care, odată dezghiocată, dezvăluie un șir interminabil de alte vise ...

Louise GLUCK: La râu

Într-o seară mama a hotărât că e timpul să-mi spună despre ceea ce ea numea plăcere deși se vedea că toată ceremonia îi dădea un fel de neliniște, pe care a încercat s-o acopere luându-mă de mână, de parcă tocmai murise cineva din familie - a continuat să mă țină de mână cât a vorbit și ce spunea era mai degrabă un discurs despre inginerie mecanică decât o discuție despre plăcere. În mîna cealaltă avea o carte din care cred că-și luase datele principale. Făcuse același lucru cu toți ceilalți, frații și surorile mele iar cartea era aceeași, albastru întunecat, ...

Maria CÂRSTIAN

Andrei ZBÎRNEA - Grand Slam Poetic - nr. 25 / 10 august, 2020

ascult de pe un site                                           zgomot de mașină de spălat mă calmează mă ajută să dorm uneori ascult zgomot de cafenea și espressoare care huruie de ploaie pe cort de coaste irlandeze de oameni care vorbesc unii peste alții                                       azi ascult sunet de uter glisez cu mouse-ul peste blood – breath – fluid – heart – mom schimb frecvențele cum ...

Zece ani mai târziu

Pentru că în august 2020 se împlinesc 10 ani de existență a editurii Casa de Pariuri Literare (înființată de un cristian), am scos de la naftalină două dintre primele volume editate, lansate și la festivalul de literatură de la Săvârșin prin 2011, parcă. Primul se numește chiar Invitat la Săvârșin (CDPL, 2010) de Dumitru Bădița, un „carnețel underground” cu momente și versuri adunate la tabăra tinerilor scriitori din aceeași localitate cu domeniu regal. A ieșit un experiment savuros, un film de „desene animate cu poeți”, cum îl numește Radu Vancu în prefață, având doi poeți din zonă în rolurile principale ...

NOUA LITERATURĂ

Andrei SIMUȚ a scris un roman (Calvarium) în stil masiv, realist, o saga în buna tradiție a romanului de gen. Fragmentul de proză publicat în acest număr al revistei continuă aceeași linie stilistică, aducând caractere care rămân în minte și un subiect grav: sfârșitul monarhiei românești. Atent scris, cu o simplitate retorică demnă de invidiat, Act final este un exemplu de proză de factură istorică, descinsă din stilul memorialistic, în care evenimentul ficțional și cel al unei realități unanim asumate se armonizează foarte bine.

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Scurtă istorie ironică a literaturii române. În contrapunctul lui G Călinescu

de Cătălin Ghiță

Recomandată de OPTm

​AIUS

Corozivă și iconoclastă, în descendența unui Eugen Ionescu din Nu sau a lui Eugen Negrici din Iluziile literaturii române, cartea lui Cătălin Ghiță, O scurtă istorie ironică a literaturii române. În contrapunctul lui G. Călinescu este un exercițiu anticanonic, de dezvrăjire culturală, necesar mai ales pentru adevărurile incomode pe care le suportăm mai ușor cu zâmbetul pe buze.

Mihai ENE

Citindu-i titlul, cu fascinația pe care-o am pentru etimologii, mă simt avertizată: εἰρωνεία (eirōneía) înseamnă „disimulare, falsă ignoranță”. De aici va trebui să pornesc.

Cristina BOGDAN

PREZENTĂRI & CRONICHETE

Joël Dicker, scriitor elvețian, multipremiat (printre altele, cu Prix Goncourt des Lycéens și Grand Prix du Roman de l’Académie Française), a publicat de curând L'Énigme de la Chambre 622/The Enigma in Room 622, o poveste noir, plasată iarna, într-un hotel fabulos din Alpi: Palatul Verbier. Romanul te ține cu sufletul la gură, fiind un thriller excelent scris, la care se adaugă în același timp câte puțin din toate: o poveste de dragoste, literaturitate și suspans tipic romanului polițist. Deși publicat de doar două luni (în franceză), a apărut deja în mai multe limbi, printre care în engleză și în spaniolă.

Doina RUȘTI

În curând va apărea volumul colectiv Modernismul rus în Veacul de Argint, coordonat de Camelia Dinu (Editura Ratio et Revelatio, 2020, 348 p.).

Monografia prezintă o epocă grandioasă și tragică în viața culturală a Rusiei de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, denumită „Veacul de Argint”.

Cei opt autori ai volumului predau în învățământul superior, sunt cercetători și traducători, cunoscători ai limbii ruse, care au interacționat în activitatea lor cu problematicile modernismului rus.

Din cuprins: Modernismul rus: delimitări, trasee și contradicții (Camelia Dinu), Filosofia și doctrinele politice ale modernismului rus (Marina Ilie), Spre modernism, spre modernism! (Non)realismul lui Cehov (Anton Breiner), Simbolismul rus de la cosmopolitism la misticism (Andreea Dunaeva), Literatura rusă decadentă și frumusețea ei perversă (Gabriel-Andrei Stan), Osip Mandelștam și poezia ca turn gotic (Florentina Marin), Nikolai Gumiliov – un conchistador în Parnasul modernist (Ciprian Nițișor), Anna Ahmatova: sufletul feminin în dialog cu universul (Marinela Nistea).

Cristina BOGDAN

Manuel Vilas – Alegría

Mi-a atras atenția Alegría (Bucuria) lui Manuel Vilas pentru că e ce căutăm zilele astea pe unde putem, chiar și cei care n-o recunoaștem. Poate știți: Vilas a scris Ordesa în 2018, carte care s-a transformat imediat într-un bestseller. Cum se ajunge la bucurie? Nu foarte ușor: un scriitor care îmbătrânește încearcă să scape de melancolia care se ține scai de el. Succesul ultimei lui cărți (și aici deja v-ați dat seama că e ceva autobiografie în roman) vine cu obligația unui turneu prin toată lumea, călătorie în care momentele de singurătate îl forțează să ajungă la propriul adevăr. S-ar putea spune că este un fel de căutare a bucuriei pierdute, în care pilonii pricipali sunt: lecția învățată din divorț, noua iubită și copiii scriitorului.

Alexandra NICULESCU

Catrinel POPA recomandă

Humanitas

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

AVANPREMIERĂ

„A venit o dată la mine la o trecere de pietoni, s-a apropiat și m-a privit cu o curiozitate infinită în ochii alungiți, migdalați, de tătar. Nu i-am spus nimic și ne-am revăzut peste o vreme la o petrecere de ziariști, a venit iar la mine și a început să plângă."

mai mult

ÎN NUMĂRUL ACESTA SEMNEAZĂ

BOTANICA

lui Sim. Fl Marian

Evul Mediu: vikingi, aventuri, acțiuni puternice.

RAO

O ușă roșie, un trecut tenebros, tensiune, suspens și povestea unei femei.

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro