Invitații lui Zenob: Bogdan Simion COBZARUL

Când era student la Litere, obișnuia să pună pe fila de examen câteva note muzicale, în loc de semnătură. Tot pe-atunci umbla pe holurile Universității din București, ținând sub braț o cobză bătrână, cu autograful lui Anton Pann. Îl văd și-acum în minte, cu pălăria tipărită pe frunte și cu mantaua fâlfâind în două pulpane, ca niște aripi de corb. Din aceste două motive, nimeni nu-i cunoștea numele adevărat, cu toate că atât studențimea, cât și profesorii îl știau foarte bine. Prin urmare, i s-a spus Cobzarul. Într-o seară savuram liniștea de pe un coridor, când a apărut el. Ce faci aici, Zenob, m-a întrebat, de ce stai sub tabloul lui Nicolae Bălcescu? Bineînțeles, nu mă uitasem la ce era pe perete. Rareori o fac. Hai, mai bine, la Madona Dudu, să-i cântăm lui Cârlova o romanță. Și-așa m-am împrietenit cu el.

Zenob

1. Dragă Bogdan, dacă ai fi instrument muzical ce ți-ar plăcea să fii?

O cobză, normal! Sau în funcție de loc - un rubab, dacă aș fi în Afganistan, o mandore în India, un buzuki în Grecia sau o mandolină în Italia. Iubesc cobza și toată familia lăutelor, pentru vechime, pentru drumul lung pe care l-au parcurs, lăsând versiuni ori pe unde treceau. Cobza vine din Mesopotamia antică, a migrat de la Est al Vest, apoi peste Ocean, devenind banjo, iar drumul acesta lung se păstrează în toate instrumentele familiei. Deasupra fiecărei corzi e cineva care spune poeme, chemându-i pe barzi, menestreli, truveri sau trubaduri, adică pe lăutari.

2. Ce personaj de ficțiune ai invita la o nuntă românească?

Categoric, pe Manoil, personajul titular din romanul lui Bolintineanu (1851). El zice într-o scrisoare că-i plac grădinile, femeile și natura. Prin urmare cred că s-ar potrivi ca naș la o nuntă pe malul Neajlovului, cu lăutari mulți și femei vesele.

Dar mi-ar plăcea să-l invit și pe Nodreanu, din Mistere din București, romanul lui Ioan M. Bujoreanu (1862) pentru că miroase a burghezie. Deși boier, primește în salonul său lume diversă, joacă loton și consideră că multe familii boierești vin de la tăbăcarii și șelarii orașului, printr-o istorie care nu i-a ferit de complexe, dar nici de abilități. El este boier, însă anunță deja ceea ce astăzi numim clasa de mijloc.

Ar mai merita invitat la nuntă și Pașadia (Craii de Curtea-veche), dar în perioada lui bună, înainte de a-și pierde mințile.

3. În ce haine te simți cel mai bine?

Sunt câteva obiecte care mă fac să mă simt în largul meu. În primul rând o cămașă albă, de poplin, care are un semn anarhic, un A, încercuit în roșu. Dar îmi place de asemenea și-o cămașă creată de Mădălina, iubita mea, o combinație de culori care-mi aduc aventura cositorilor și patimile șătrarilor, făcută din petice roșii, galbene și violet. În cămașa asta mă simt liber.

Și, bineînțeles, pălăria, un Mossant din anii 30, cumpărată de mine dintr-un târg. Are o mică pată, pe care n-am putut s-o curăț, căci trebuia să-i desfac căptușeala și nu m-am îndurat. Am vrut să-i păstrez intactă toată istoria. De pălăria asta nu mă despart, pur și simplu o ador, o port și când ies la cină, cu iubita mea, dar și în concerte. E parte din ființa mea artistică.

ZENOB

Zenob face parte din grupul „Perucile verzi”.

NOUA LITERATURĂ

Andrei SIMUȚ a scris un roman (Calvarium) în stil masiv, realist, o saga în buna tradiție a romanului de gen. Fragmentul de proză publicat în acest număr al revistei continuă aceeași linie stilistică, aducând caractere care rămân în minte și un subiect grav: sfârșitul monarhiei românești. Atent scris, cu o simplitate retorică demnă de invidiat, Act final este un exemplu de proză de factură istorică, descinsă din stilul memorialistic, în care evenimentul ficțional și cel al unei realități unanim asumate se armonizează foarte bine.

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Scurtă istorie ironică a literaturii române. În contrapunctul lui G Călinescu

de Cătălin Ghiță

Recomandată de OPTm

​AIUS

Corozivă și iconoclastă, în descendența unui Eugen Ionescu din Nu sau a lui Eugen Negrici din Iluziile literaturii române, cartea lui Cătălin Ghiță, O scurtă istorie ironică a literaturii române. În contrapunctul lui G. Călinescu este un exercițiu anticanonic, de dezvrăjire culturală, necesar mai ales pentru adevărurile incomode pe care le suportăm mai ușor cu zâmbetul pe buze.

Mihai ENE

Citindu-i titlul, cu fascinația pe care-o am pentru etimologii, mă simt avertizată: εἰρωνεία (eirōneía) înseamnă „disimulare, falsă ignoranță”. De aici va trebui să pornesc.

Cristina BOGDAN

PREZENTĂRI & CRONICHETE

Joël Dicker, scriitor elvețian, multipremiat (printre altele, cu Prix Goncourt des Lycéens și Grand Prix du Roman de l’Académie Française), a publicat de curând L'Énigme de la Chambre 622/The Enigma in Room 622, o poveste noir, plasată iarna, într-un hotel fabulos din Alpi: Palatul Verbier. Romanul te ține cu sufletul la gură, fiind un thriller excelent scris, la care se adaugă în același timp câte puțin din toate: o poveste de dragoste, literaturitate și suspans tipic romanului polițist. Deși publicat de doar două luni (în franceză), a apărut deja în mai multe limbi, printre care în engleză și în spaniolă.

Doina RUȘTI

În curând va apărea volumul colectiv Modernismul rus în Veacul de Argint, coordonat de Camelia Dinu (Editura Ratio et Revelatio, 2020, 348 p.).

Monografia prezintă o epocă grandioasă și tragică în viața culturală a Rusiei de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, denumită „Veacul de Argint”.

Cei opt autori ai volumului predau în învățământul superior, sunt cercetători și traducători, cunoscători ai limbii ruse, care au interacționat în activitatea lor cu problematicile modernismului rus.

Din cuprins: Modernismul rus: delimitări, trasee și contradicții (Camelia Dinu), Filosofia și doctrinele politice ale modernismului rus (Marina Ilie), Spre modernism, spre modernism! (Non)realismul lui Cehov (Anton Breiner), Simbolismul rus de la cosmopolitism la misticism (Andreea Dunaeva), Literatura rusă decadentă și frumusețea ei perversă (Gabriel-Andrei Stan), Osip Mandelștam și poezia ca turn gotic (Florentina Marin), Nikolai Gumiliov – un conchistador în Parnasul modernist (Ciprian Nițișor), Anna Ahmatova: sufletul feminin în dialog cu universul (Marinela Nistea).

Cristina BOGDAN

Manuel Vilas – Alegría

Mi-a atras atenția Alegría (Bucuria) lui Manuel Vilas pentru că e ce căutăm zilele astea pe unde putem, chiar și cei care n-o recunoaștem. Poate știți: Vilas a scris Ordesa în 2018, carte care s-a transformat imediat într-un bestseller. Cum se ajunge la bucurie? Nu foarte ușor: un scriitor care îmbătrânește încearcă să scape de melancolia care se ține scai de el. Succesul ultimei lui cărți (și aici deja v-ați dat seama că e ceva autobiografie în roman) vine cu obligația unui turneu prin toată lumea, călătorie în care momentele de singurătate îl forțează să ajungă la propriul adevăr. S-ar putea spune că este un fel de căutare a bucuriei pierdute, în care pilonii pricipali sunt: lecția învățată din divorț, noua iubită și copiii scriitorului.

Alexandra NICULESCU

Catrinel POPA recomandă

Humanitas

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

AVANPREMIERĂ

„A venit o dată la mine la o trecere de pietoni, s-a apropiat și m-a privit cu o curiozitate infinită în ochii alungiți, migdalați, de tătar. Nu i-am spus nimic și ne-am revăzut peste o vreme la o petrecere de ziariști, a venit iar la mine și a început să plângă."

mai mult

ÎN NUMĂRUL ACESTA SEMNEAZĂ

BOTANICA

lui Sim. Fl Marian

Evul Mediu: vikingi, aventuri, acțiuni puternice.

RAO

O ușă roșie, un trecut tenebros, tensiune, suspens și povestea unei femei.

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro