Louise GLUCK: La râu

Într-o seară mama a hotărât că e timpul să-mi spună despre
ceea ce ea numea plăcere deși se vedea că toată
ceremonia îi dădea un fel de neliniște, pe care a încercat
s-o acopere luându-mă de mână, de parcă tocmai murise cineva din familie -
a continuat să mă țină de mână cât a vorbit
și ce spunea era mai degrabă un discurs despre inginerie mecanică
decât o discuție despre plăcere. În mîna cealaltă
avea o carte din care cred că-și luase datele principale.
Făcuse același lucru cu toți ceilalți, frații și surorile mele
iar cartea era aceeași, albastru întunecat,
totuși am primit fiecare câte un exemplar numai al său.

Pe copertă era un desen
cu un bărbat și o femeie ținându-se de mână dar la oarecare distanță
unul de altul, ca doi oameni de o parte și de alta a unui drum.

Evident, ea și tata nu aveau un limbaj pentru ce făceau
și ce făceau, din câte înțelegeam, nu era plăcere.
În același timp, orice o fi ceea ce ține oamenii împreună
cu greu s-ar zice că seamănă cu acele diagrame reci alb-negru,
care sugerau printre altele, că poți obține plăcere numai
cu o persoană de sex opus așa că nu vedeai și desene cu,
să zicem, două piulițe și nici un șurub.

Era vacanța de vară.
M-am întors în camera mea și am închis ușa
și mama s-a dus în bucătărie
unde tata turna vin în pahare pentru el și musafirul invizibil
care, surpriză, nu apărea niciodată.
Nu, era doar tata și prietenul lui Sfîntul Duh
chefuind până se termina sticla
după care tata stătea mai departe la masă
cu o carte deschisă în față.
Cu tact, ca și cum nu voia să-l jeneze pe Spirit,
tata mînuia paharele, mai întâi pe al lui, apoi pe al celuilalt,
înainte și înapoi ca în fiecare seară.

Până atunci însă deja ieșisem din casă.
Vara, prietenii mei se întîlneau la rîu.
Toată treaba aia părea o mare stinghereală
deși adevărul era că, cu excepția băieților, poate nu înțelegeam
mecanica.
Băieții aveau cheia în fața lor, în mâinile lor, dacă voiau,
și mulți spuneau că deja o folosiseră,
adică un băiat a spus-o și au spus-o și ceilalți
și bineînțeles aveam frați și surori mai mari.
Stăteam pe malul râului și vorbeam de părinți în general
și de sex în particular. Circula multă informație
și subiectul era întotdeauna interesant.
Le-am arătat cartea de la mama, Căsnicia ideală – am râs cu lacrimi pe seama ei.
Într-o seară un băiat a adus o sticlă de vin care a mers din mână în mână.

În vara aia am înțeles din ce în ce mai bine
că avea să ni se întâmple ceva
ce urma să ne schimbe.

Și grupul, noi toți ăia care ne întîlneam la râu,
grupul avea să se spargă, ca o coajă care cade
ca pasărea să poată ieși.

Desigur, avea să fie vorba de două păsări, perechi de păsări.

Stăteam în iarbă pe malul râului
și aruncam pietricele. Cînd pietricelele loveau apa
stelele se multiplicau pentru o clipă, mici explozii de lumină,
clipind și dispărînd. Era un băiat pe care începusem să-l plac,
nu vorbeam cu el, doar îl priveam.
Îmi plăcea să stau în spatele lui și să-i studiez ceafa.

După un timp ne-am ridicat toți și ne-am întors prin beznă
în sat. Deasupra câmpului, cerul era clar,
stelele peste tot, ca în râu, dar astea erau stele reale,
chiar și cele moarte erau reale.

Dar cele din rîu -

erau ca și cum ai avea o idee care explodează brusc într-o mie de idei,
poate nu reale, dar cumva mai vii.

Când m-am întors acasă, mama dormea, tata era încă la masă,
își citea cartea. I-am spus – Prietenul tău a plecat?
Și el m-a privit cu atenție o vreme,
apoi mi-a spus – Mama ta și cu mine obișnuiam să bem un pahar de vin împreună
în fiecare seară, după cină.

Dan SOCIU

Poet (n. 1978) de unanimă recunoaștere în lumea scriitorilor, popular, tradus, premiat, Dan este autorul volumelor borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână (2002), fratele păduche (2004), cîntece eXcesive (2005), Mouths Dry with Hatred (2012) Poezii naive și sentimentale (2012), Vino cu mine știu exact unde mergem (2013). De asemenea, scrie romane, traduce poeme. Premii: „Ronald Gasparic”, Canada (2002), Premiul Național pentru Poezie Mihai Eminescu (2002).

NOUA LITERATURĂ

Andrei SIMUȚ a scris un roman (Calvarium) în stil masiv, realist, o saga în buna tradiție a romanului de gen. Fragmentul de proză publicat în acest număr al revistei continuă aceeași linie stilistică, aducând caractere care rămân în minte și un subiect grav: sfârșitul monarhiei românești. Atent scris, cu o simplitate retorică demnă de invidiat, Act final este un exemplu de proză de factură istorică, descinsă din stilul memorialistic, în care evenimentul ficțional și cel al unei realități unanim asumate se armonizează foarte bine.

Doina RUȘTI

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Scurtă istorie ironică a literaturii române. În contrapunctul lui G Călinescu

de Cătălin Ghiță

Recomandată de OPTm

​AIUS

Corozivă și iconoclastă, în descendența unui Eugen Ionescu din Nu sau a lui Eugen Negrici din Iluziile literaturii române, cartea lui Cătălin Ghiță, O scurtă istorie ironică a literaturii române. În contrapunctul lui G. Călinescu este un exercițiu anticanonic, de dezvrăjire culturală, necesar mai ales pentru adevărurile incomode pe care le suportăm mai ușor cu zâmbetul pe buze.

Mihai ENE

Citindu-i titlul, cu fascinația pe care-o am pentru etimologii, mă simt avertizată: εἰρωνεία (eirōneía) înseamnă „disimulare, falsă ignoranță”. De aici va trebui să pornesc.

Cristina BOGDAN

PREZENTĂRI & CRONICHETE

Joël Dicker, scriitor elvețian, multipremiat (printre altele, cu Prix Goncourt des Lycéens și Grand Prix du Roman de l’Académie Française), a publicat de curând L'Énigme de la Chambre 622/The Enigma in Room 622, o poveste noir, plasată iarna, într-un hotel fabulos din Alpi: Palatul Verbier. Romanul te ține cu sufletul la gură, fiind un thriller excelent scris, la care se adaugă în același timp câte puțin din toate: o poveste de dragoste, literaturitate și suspans tipic romanului polițist. Deși publicat de doar două luni (în franceză), a apărut deja în mai multe limbi, printre care în engleză și în spaniolă.

Doina RUȘTI

În curând va apărea volumul colectiv Modernismul rus în Veacul de Argint, coordonat de Camelia Dinu (Editura Ratio et Revelatio, 2020, 348 p.).

Monografia prezintă o epocă grandioasă și tragică în viața culturală a Rusiei de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, denumită „Veacul de Argint”.

Cei opt autori ai volumului predau în învățământul superior, sunt cercetători și traducători, cunoscători ai limbii ruse, care au interacționat în activitatea lor cu problematicile modernismului rus.

Din cuprins: Modernismul rus: delimitări, trasee și contradicții (Camelia Dinu), Filosofia și doctrinele politice ale modernismului rus (Marina Ilie), Spre modernism, spre modernism! (Non)realismul lui Cehov (Anton Breiner), Simbolismul rus de la cosmopolitism la misticism (Andreea Dunaeva), Literatura rusă decadentă și frumusețea ei perversă (Gabriel-Andrei Stan), Osip Mandelștam și poezia ca turn gotic (Florentina Marin), Nikolai Gumiliov – un conchistador în Parnasul modernist (Ciprian Nițișor), Anna Ahmatova: sufletul feminin în dialog cu universul (Marinela Nistea).

Cristina BOGDAN

Manuel Vilas – Alegría

Mi-a atras atenția Alegría (Bucuria) lui Manuel Vilas pentru că e ce căutăm zilele astea pe unde putem, chiar și cei care n-o recunoaștem. Poate știți: Vilas a scris Ordesa în 2018, carte care s-a transformat imediat într-un bestseller. Cum se ajunge la bucurie? Nu foarte ușor: un scriitor care îmbătrânește încearcă să scape de melancolia care se ține scai de el. Succesul ultimei lui cărți (și aici deja v-ați dat seama că e ceva autobiografie în roman) vine cu obligația unui turneu prin toată lumea, călătorie în care momentele de singurătate îl forțează să ajungă la propriul adevăr. S-ar putea spune că este un fel de căutare a bucuriei pierdute, în care pilonii pricipali sunt: lecția învățată din divorț, noua iubită și copiii scriitorului.

Alexandra NICULESCU

Catrinel POPA recomandă

Humanitas

Ioan CRISTESCU, despre Alice Voinescu, la Cultura in direct, MNLR

AVANPREMIERĂ

„A venit o dată la mine la o trecere de pietoni, s-a apropiat și m-a privit cu o curiozitate infinită în ochii alungiți, migdalați, de tătar. Nu i-am spus nimic și ne-am revăzut peste o vreme la o petrecere de ziariști, a venit iar la mine și a început să plângă."

mai mult

ÎN NUMĂRUL ACESTA SEMNEAZĂ

BOTANICA

lui Sim. Fl Marian

Evul Mediu: vikingi, aventuri, acțiuni puternice.

RAO

O ușă roșie, un trecut tenebros, tensiune, suspens și povestea unei femei.

Anul BEETHOVEN

Copyright © optmotive.ro