Spre sfârșitul lui august, după ploile grele și soarele
de-o săptămână, se coceau murele.
La început, doar una, un cocoloș mov, strălucitor
printre altele, roșii, verzi, tari ca niște noduri.
O mâncai și dulce îi era carnea
ca vinul îngroșat: sîngele verii în ea
lăsînd pete pe limbă și poftă de cules.
Cele roșii s-au înnegrit și pofta ne-a trimis
cu bidoanele pentru lapte, toate oalele și cutiile
până unde mărăcinii zgâriau și iarba udă ne albea cizmele.
În jurul izlazelor, câmpuril ...
