Îmi caut dreptul de a locui urmând

această geografie a țărilor aflate-n noapte

acolo unde brațele deschise spre iubire

sunt spânzurate-n latitudine pe cruci

în așteptarea desprinsă de pământ.

Întotdeauna

Întotdeauna

acolo unde mor copiii

nespus de blânde lucruri rămân fără de casă.

Din mantia durerii întinse de amurg,

mierla cu sufletul înnegurat

noaptea o-mbie-n plânset –

zefirul care-adie prin ierburi șovăinde

lumina cea din urmă punând-o sub

obroc și-atunci sădește moartea –

Întotdeauna

acolo unde mor copiii

aprinse chipuri ale nopții

se mistuie de tot, singure-n taina lor –

Și cine să cunoască semnele

scoase în drum de moarte:

duhoarea pomului vieții,

un strigăt de cocoș ce curmă ziua

ceasul cel rău din tainițele toamnei

blestem ursește odăilor de prunci –

șuvoaie s-ajungă-n limanul de-ntuneric,

somn al timpului, răsunător, cotropitor.

Întotdeauna

acolo unde mor copiii

oglinzile din casa de păpuși atârnă-n ștreang

c-o răsuflare doar,

n-au să mai vadă dansul micuței marionete

croite din zările mânjite cu sânge de copil; o

lume-n dans domol

ce stă ca-ntr-un ochean

întors spre lună.

Întotdeauna

acolo unde mor copiii

rămân piatră și stea

și vise o mulțime

fără de casă.

Traduceri realizate în colaborare cu Georgiana A. Alexe, masterandă a Facultății de Litere, Universitatea București.