"Timpul trece ca lama unui cuțit care-ți fusese înfipt în pântece și acum atacatorul ți-l scoate încetul cu încetul din rană. Încerc să îmi găsesc totuși, pe fundul sacului, o ultimă fărâmă de răbdare. Simt că de acum înainte totul va fi așa cum vreau eu. Ziarista va fi o bănățeancă focoasă de care mă voi îndrăgosti instantaneu. Eu de ea și ea de mine. După ce își va publica articolul vom rămâne împreună și vom vâsli fericiți în amurg. Cuplat pe filmul ăsta simt că avionul începe să piardă din altitudine. Îmi pocnesc urechile. Imediat aterizăm. Trec de security, îmi iau bagajul și ies din terminal. Nu mă așteaptă una, ci două persoane însă niciuna așa cum mi-am închipuit. Prima întrebare le scapă pe gură la unison: "Cum ai rezistat acolo opt ani de zile?"
Încep să vorbesc dar cuvintele nu sunt ale mele. Ce pot să înțeleagă aceste femei din acei opt ani? Ce au făcut ele în acești ani? Acum opt ani erau probabil studente. Spun pe scurt cum am fost condamnat. Rememorez ziua de la tribunal, cușca învinuirii, capitonată, cuvintele traducătoarei, traducându-mi verdictul: ai fost condamnat la opt ani. Totul sună neverosimil, la întrebările pe care le-am așteptat atâta vreme, ridic doar umărul, fără cuvinte. Mă apucă un dor nebun de casa copilăriei mele, de mama, de hortensiile din curte. Ridic privirea și deasupra parcării văd cerul."

Marius Balo - Păturica roz, Litera, BPC, 2023