Americanii au venit mai întâi să viziteze satul. L-au căutat pe primar și l-au rugat să le arate împrejurimile înainte să își facă intențiile cunoscute. Căutau să cumpere pământ. Nu prea conta cât de mult pământ. Nu conta unde se afla pământul. Nu conta nici dacă era pământ bun sau nu. Cumpărau toate terenurile care puteau fi cumpărate, iar vorba umbla, încă de la început, că ofereau bani buni mai ales pentru acelea care nu erau de vânzare.

Cei care aveau pământ de vândut și cei care aveau pământ de ținut au fost sceptici la început. Multe dintre terenurile pe care americanii le cumpăraseră imediat după sosire erau pământ care nu fusese bun pentru agricultură de multă vreme. Părea ca și când cineva îi luase de proști. Dar nu erau proști. Ei doar căutau să cumpere, să cumpere și să cumpere. Dacă nu pentru agricultură, atunci pentru ce, s-au întrebat mulți.

Mai toate familiile au vândut. Pământul bun și pământul rău și pământul OK s-au vândut în anul în care au venit americanii și până la urmă chiar și acei care au fost sceptici la început au ajuns să vândă. Cu toții voiau să plece din sat. Lumea din afară mersese mai departe de multă vreme. La oraș puteai să ai o viață bună. Singura viață din sat era aia amară. Genul ăla de viață care nu dă roade și care răsplătește sacrificiul și compromisul cu lovituri care te tot pun la pământ și care uneori parcă te bagă în el de nu mai poți să ieși. Trai care te îngropă. Cei care nu au avut nimic de vândut sau cărora nu prea le-a păsat că lucrurile au stat într-un fel sau altul și au rămas, au văzut și au trăit după aceea răul cu totul.

Mi-aș dori să-ți spun că a existat rezistență și că la un moment dat au fost oameni care s-au luptat din răsputeri să întârzie măcar ceea ce a urmat. Dar asta nu este o poveste cum le place americanilor să spună despre vestul lor sălbatic. În povestea asta oamenii au vândut pământul și s-au mutat în orașe, iar cei care l-au cumpărat au făcut găuri adânci în el și au ridicat platforme de gaz. Fracking-ul le-a adus o avere.

În curând, tot pământul acela care a născut grâu, porumb și floarea-soarelui n-a mai fost bun de nimic și nu aveai ce să mai scoți viu din el nici dacă ai fi vrut. Nu a mai fost decât gazul care se transforma în bani și mașini, și bărci, și country clubs, și insule private și vile de vară, departe de acolo.