Noua literatură

Abigal Samsonite

Pe ecranul telelefonului îi apăru brusc o petunie uriașă, vibrantă, o petunie nerușinată de-a Georgiei O'Keffee. Preferata ei. Era screen-ul căutat îndelung în appstore după ce ajunsă într-o excursie, în studenție, la Santa Fe, descoperise o colecție botanică uluitoare, în muzeul dedicat acestei pictorițe de care nu auzise până atunci. Cum și în ce fel asociase aceea imagine cu ea, sensibilitatea ei poetică putea da răspuns. Telefonul acesta okeffean era conexiunea ei cu lumea, era de cele mai multe ori busoala ei de orientare în spațiu, era companionul singurătății și o ancoră cu care se aloca la realitate. Altfel spus ...

Acolo unde nu ningea niciodată

De fiecare dată când se apropie sezonul friguros, o parte din mine se ascunde în trupul și inima Africii primilor mei ani. Prea puține date și imagini au mai rămas intacte. Unele s-au dus de tot, altele sunt alterate de timp, diluate de filtrele vieții de după. Doar senzații, fulgurații de imagini, zgomote, mirosuri... Africa e o stare, o pulsație sălbatică de o frumusețe carnală, de floare roșie, de fluture nocturn, din catifea și aur asemenea celor pe care, în inocența crudă a copilului alb, îi prindeam cu plasa pentru insectarele mele de petit maître blanc. Fragile urme de aripi, ...

Păsărarul

Vă puteți închipuit încă de la început că Păsărarul are pe cap o pălărie imensă din paie, că târâie în jurul lui colivii mai mici sau mai mari și că șuieră în toate limbile păsărilor. Înfățișarea lui de zburătoare și fascinația aproape bolnăvicioasă pe care o are pentru oameni, care îl sperie și de care nu se poate lipsi însă prea mult timp, îl fac să rămână întotdeauna singur. Căci nici păsările nu îi pot alunga singurătatea și nici oamenii nu reușesc să o facă. Vara, femei parfumate, în rochii transparente își trag sufletul pentru o clipă sub umbra copacului ...

Poeme

(Mi.Gook) Pentru M.U. nu avem brațe vajnice poate că există un deficit major de drojdie în univers iar praful de copt e doar un biet surogat încercăm să eliminăm glutenul și zahărul din alimentația zilnică ciocolata e permisă doar în porții mici. nu mai mult de una pe săptămână pronunțăm puțin spre deloc următoarele sintagme și cuvinte: - izolare la domiciliu - distanțare socială - SARS-CoV-2 (deși acest termen are propria lui poetică) nu avem brațe vajnice dar asta nu ne oprește să ne mutăm temporar activitatea în balcon ne construim măști din brațele infinite ale florilor de ghiveci avem ...

Piele întoarsă

  Marele clișeu legat de femei: pantofii. Unele parcă n-ar ști, așa că îl împănează în continuare: le vezi pe stradă în pantofi cu toc subțire, înalt bine, și câteva reușesc să meargă drept-aproape normal, dar altele n-au cum, pentru că unii pantofi sunt cum sunt, așa că labele picioarelor se sprijină pe partea din față și pe cea exterioară și atunci mersul iese crăcănat și seamănă cu o încercare stângace de a imita mersul masculin a lui Ellen Barkin. Toată copilăria mă gândeam -când venea gândul la încălțăminte- că o să fiu mare și o să am papuci și ...

Vizita

Fără îndoială, eram emoționat. Rar mi se întâmplă asta, pentru că, de cele mai multe ori, am asimilat emoția cu necunoscutul și mereu am încercat să fug de necunoscut. Acum, însă, era altceva. Urma s-o cunosc pe cea care-mi bântuia gândurile de mai bine de o lună. Îi știam o bună parte din viața ei, îi știam teribilul secret, dar nu o cunoșteam. Pentru că eram de pe atunci convins că nu cunoști un om, chiar dacă îi știi faptele. Îl știi mult mai bine după ce ai stat alături de el, i-ai văzut micile gesturi, care, de cele mai ...

casa de dincolo de ocean

nu putea fi decât mirosul tristeții tale care de obicei se ascunde în acel loc al gâtului tău în care plictisul rutinei se ciocnește de uscăciunea rece a spaimei sau de preaplinul lasciv al salivei vreunui mascul în călduri care se freacă de tine chiar de acel loc în care pliurile ușor vinete de piele se acoperă de pliurile acestei eșarfe ascunzând singurul spațiu minuscul dintre vertebrele arcuite ce susțin greutatea unui cap dinamitat de plăcere ceafa transpirată de dorința femelei ce visează posedări demonice până în momentul în care cartilajele acelea invizibile par să iasă prin piele strivite de ...

ScriitoriOpiniiCarteVizualConfesiuniPagina de literaturăIdeiInvitații lui ZenobNoua literaturăConvorbiri cosmopoliteGrand Slam PoeticIstorii subiectiveDebutArhivă

Bianca Burța-Cernat despre Dolgoruki

Cartea săptămânii

Neguțătorul din Veneția​

de William Shakespeare

Recomandată de

Ion CARAMITRU

Recomandări 8M

Anul BEETHOVEN

Paul Cernat & Nușa recomandă

Jurnalul lui Nicolae Iorga

Din oboseală sau atonie, omul se dă în lături din fața existenței, își târșește picioarele, ar vrea uneori să spună ajunge! Dar orice evadare e imposibilă: omul este prins în ființă.

Alain Finkielkraut - Înțelepciunea dragostei

Recomandarea lui

Dan SOCIU: James Tate

Roman istoric, ultima parte a unei trilogii de succes

Cristina Barbu Buhac recomandă:

America de peste pogrom, scris de ieșeanul Cătălin Mihuleac, este un mare roman.

Doina RUȘTI recomandă

Moartea și lumea românească premodernă: discursuri întretăiate de Cristina BOGDAN

Cărți de la Editura TREI

Pentru când se termină pandemia:

Neguțătorul din Veneția

de William Shakespeare

Traducere: Dragoș Protopopescu

Regie: Alexander Morfov

Ion CARAMITRU în rolul lui Shylock

Un thriller psihologic strălucit

Amintirile lui Neagu Djuvara completează segmentul memorialisticii românești, putând sta alături de Memoriile lui Valeriu Anania sau Viața unui om singur a lui Adrian Marino, cărți venind pe același fundal al României postrevoluționare, dar rămânând profund eterogene.

Monica GROSU

Este greu de surprins în câteva cuvinte complexitatea și gradul de maturitate pe care romanul grafic l-a atins.

Andrei ȘERBAN

Copyright © optmotive.ro

Echipa