Cum îți construiești personajele din roman? Atunci când începi un roman, ai deja în minte ce fel de personaje vei avea sau se "construiesc" treptat, pe măsură ce se desfășoară evenimentele? (Răzvan Idriceanu)

În general, pornesc la drum doar cu personajul principal creionat. Celelalte personaje îmi sunt livrate la tombola întâmplărilor. Important este să am prima cărămidă din fundație, care-mi devine busolă.

**Cum intri în starea creativă, de scris? Scrii organizat, cu program, zilnic? ...

Joi, 8 februarie 2024, ora 18.30, Muzeul Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu nr. 8, în Ceainăria muzeului) găzduiește a doua secvență a proiectului "Ficțiunea de joi",  cu tema "Artă imersivă".

 Sunt invitați actrița Adriana Irimescu și  scriitorul Liviu G. Stan. Moderează Narcis Amariei.

Proiectul Ficțiunea de joi își propune să aducă în dialog generații diferite și artiști  care contribuie, chiar și tangențial, la un construct artistic. Fiecare ediție ...

Facebook îmi amintește de-o întâmplare din noiembrie 2021. Eram în tren spre Brăila și-un bărbat trăgea cu ochiul în agenda în care lucram la roman.

N-a trecut mult timp, și curiozitatea l-a împins să-mi vorbească. Se plictisea și avea nevoie de companie întru plictiseală. Am lăsat agenda-n poală și, cu un zâmbet procedural, ușor iritat de limbarița lui, m-am prefăcut că-l ascult. Până când, una dintre amintirile sale, scăpată cu nonșalanță printre tot soiul de mărunțișuri, ca și când ar fi fo ...

Iată că "Ficțiunea" a ajuns la numărul 100!

Dacă am fi fost încă în perioada de glorie a printului, poate că cifra asta ar fi trecut drept o cotă banală a unei publicații, dar în actualul context, are ștaiful unui act de dârzenie culturală.

Lansată la apă în pragul naufragiului economic, numit Covid-19, iar acum înfruntându-se cu turbulențele stagflaționiste ale pieței editoriale, "Ficțiunea" se ambiționează să înoate contra curentului, alegând să existe și-n lumea tot mai complicată a cuvânt ...

Toamna a devenit un anotimp complicat. Hachițele climei au transformat-o într-un colaj schizofrenic: azi îți ies aburi pe nări, mâine țânțarii îți bâzâie pe sită înviați de-un simulacru de 30 de grade. Bine totuși că lumina i-a rămas nepervertită, încă învăluie detaliile într-un profil mătăsos, odihnitor, gonind acea hiperclaritate agresivă a verii. Și vântul, nici vântul autumnal nu și-a pierdut din particularități. Explorând recent ruinele Curții Coțofenilor, i-am simțit din plin miezul. Cocoț ...

Cosmin Perța despre Translucid de Ligia Pârvulescu

În distopia Ligiei Pârvulescu lumea este condusă de "pozitiviști", intelectualii fiind considerați nocivi și exterminați progresiv. Industria care prosperă este cea pornografică, atât pe ecrane cât și în viața de zi cu zi, mai mult de jumătate dintre femei fiind lucrătoare sexuale. Pe acest fundal viața și lumea se desfășoară în continuare, cu prietenii și ranchiune, cu iubiri și despărțiri, cu încercări disperate de supraviețuire a unor indi ...

La rădăcina artei imersive se află progresul tehnologiei militare. Armata a fost "vatra" esteticilor imersive, cunoscute în sens larg ca instalații multisenzoriale, fiind folosite în pregătirea tactică din industria postmodernă a războiului.

Din acest punct de vedere, "Voices of War", instalația audio creată de Cosmin Perța și de compozitorul ucrainean Denis Vasiliev, se cuplează direct la matricea speciei artistice, utilizând ca mediu sonor înregistrări audio raw, fără stilizări, din timp ...

Orice autor bun, cu instincte narative ascuțite, știe că nu trebuie să forțeze membrana subțire care separă verosimilul de incredibil pentru ca aceasta să pocnească, ci să pună suficientă presiune încât să crape natural, permițându-le celor doi poli ai tramei să se contopească lin, fără "cocoloașe". Asta izbutește de-a dreptul spectaculos Roxana Ruscior în "Diavolul din Freisetzburg" (Ed. Litera, 2023).

Și când scriu spectaculos, mă refer la patru forțe care se armonizează în fluxul epic ca ...

Pornind de la imaginea atașată vă invităm să scrieți povestea celor doi sau a unuia ori a celui care privește spre ei.

Au participat mulți scriitori la jocul nostru de pe grupul Ficțiunea:

https://www.facebook.com/groups/763098094356833

Și am ales câteva texte, pe care le puteți citi și voi. Vă așteptăm pe grupul revistei, cu o nouă provocare, în fiecare sătămână.

Ileana Marin

Privitor într-o expoziție: Tablou impresionist, cu urmele dorinței de a picta în plein air, dar pe o ploa ...

Premiul Ficțiunea "Cel mai bun final de operă"

Bine-cunoscut consumatorilor de science-fiction, Alexandru Lamba ne apare de data asta într-o altă postură, mutându-și flerul ficțional pe nisipurile mișcătoare ale thrillerului psihologic.

Un discret ecou camusian străbate subteranele romanului Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte, purtându-ne prin labirintul escatologic al unui personaj din middle class-ul românesc: Horia, fost luptător de kickboxing în studenție, angajat al u ...

Premiul Ficțiunea pentru Stil artistic rafinat și ingenios

Categoria "Stil artistic rafinat și ingenios" i-a reunit pe următorii nominalizați la Premiile Ficțiunea, ediția a II-a: Adi G. Secară – "Horodok" (Ed. Eikon, 2022); Răzvan Mazilu – "Opera de trei parale" (Teatrul Excelsior); Nicolae Vicol – rolul Dr. Wangel din "Femeia mării" de Henrik Ibsen, regia Andriy Zholdak, Teatrul Național "Marin Sorescu" din Craiova; Ștefan Câlția – expoziția "Obiectele restaurării", Iași, 2022.

Nu a f ...

Un fel de perpetuum poeticum fără început și fără sfârșit

Vasile Baghiu

Prinsă în inserții suprarealiste și referințe culturale (de nișă sau în planul vizibilității, însă puse în context relativizant) asociate cu o priză la realitate de tip mizerabilist, detașat și chiar sceptic, poezia lui Adi G. Secară, așa cum o găsim în volumul Horodok, este vie pentru că scanează nu realitatea, nefiind acesta rostul poeziei, ci haloul dintre lucrurile realității. Este ceața după care bănuim exis ...

Propunerea mea pentru Premiul Ficțiunea, secțiunea literatură, este cartea lui Ion Pleșa, "Geografia uitării" (CDPL, 2022). Am scris aici recent despre acest volum excelent, care grupează câteva povestiri ce relaționează romanesc în asamblajul cărții. Așadar, nu este un volum de proză scurtă, ci, mai degrabă, la limită, un roman-mozaic, polimorf, în care piesele interacționează prin reconstrucția unei memorii. Cam ca-n Maria Stepanova ("În amintirea memoriei").

Amintirile despre părinții noștri ...

Proiectoratul – teoretizat fin de Doina Ruști într-un articol anterior – vine să cârpească și o lipsă de infrastructură umană din viața unui scriitor, de pildă. În absența industriei agenților literari și pe fondul transformării rețelelor de socializare în temple ale imaginii publice, Scriitorul trebuie acum să dețină și calități de briceag elvețian. Nu mai este doar autor, ci și curator, MC, PR, content manager și tarabagiu al propriei opere, trăind la intersecția dintre spaima de vid și spaima ...

E ceva ciudat cu romanul ăsta. Structural, premisa narativă pare pur și simplu o însăilare pentru a ajunge mai repede în miezul romanului (finalul e și el slăbuț), ca și cum ai lăsa cărămida pe accelerație ca să-ți schimbi șlapii cu niște mocasini Gucci. Dar când ajungi în epicentrul lui, narat din perspectiva lui Vadim Baranov, croit după Vladislav Surkov, cel care a forjat putinismul ca filosofie a puterii, ai în mână un eseu magnific despre gândirea magică a Kremlinului. Impecabil scris, chia ...

Vocația prieteniei nu se găsește pe toate drumurile. Așa că atunci când dai peste ea, te încearcă o senzație de exclusivitate muzeală. Mă refer la acea aristocrație a inimii capabilă să extragă din prietenie o imago mundi. Acestea sunt și coordonatele memoriale ale savurosului volum semnat de Șerban Tomșa, unul dintre prozatorii mei români preferați, "Amintirile unui optzecist întârziat" (Ed. Tracus Arte, 2022).

Jumătate caleidoscop generațional, jumătate enciclopedie de reverii picarești, me ...

Când a văzut că-și ia telefonul de pe noptieră, a dat ochii peste cap. O reacție inutilă, desigur, fiindcă el face asta zilnic. Și tot zilnic, gestul o cam răvășește. Mai bine ar ține ochii strânși, ca să nu-i mai urmărească degetele, degetele lui frumoase, chiar așa grăsune cum sunt, să nu le mai urmărească cum se întind și apucă telefonul. E ceva infam în gestul ăsta. INFAM.

Și ea are un telefon, dar nu-l va folosi niciodată împotriva relației lor, așa cum face el, se gândește și extrage din ...

Cotroceni

Liviu G. Stan

Cum își alegea "victimele"? Cotrobăindu-le prin gunoaie. De două ori pe săptămână ajungea mai târziu acasă decât de obicei. Chiar foarte târziu. Sub pretextul că ieșea la o băută cu colegii (Carina nu părea deranjată) sau că avea o tonă de muncă și un deadline care nu mai putea fi tărăgănat, pornea în incursiunea lui științifică în puterea nopții.

De când firmele de curierat au devenit un organ indispensabil al traiului metropolitan, își spunea el, sacii ...

Efectele invaziei ruse în Ucraina s-au rostogolit și-n industria editorială. Prețul hârtiei a explodat în 2022, înregistrând și creșteri aiuritoare de până la 115%. Iar asta se vede și-n prețul cărților, care produce migrene bugetare scriitorului român. Unele edituri de la noi și-au redus ținta de titluri autohtone anuale, în vreme ce altele s-au ambiționat să înoate împotriva valului inflaționist; ca de obicei, greul a picat pe umerii editurilor mici, încă în convalescență după turbulențele eco ...

Lăudabil efortul lui Adrian Mureșan de a obține un peisaj publicistic al criticii de întâmpinare din ultimii ani, așa cum a reușit ea să supraviețuiască taifunului economic post-2008 și, per total, agoniei print-ului în fața tranziției digitale. Mă refer la eseul lui din nr. 1132 al "Observatorului Cultural", care a făcut ceva vâlvă în minuscula și hiperbolica noastră bulă literară. Totul s-ar fi sfârșit cu bine, după umilele mele standarde, dacă pledoaria pentru anumite reviste ar fi fost nițel ...

Reveria este atunci când, uitându-te în jur, ai brusc senzația că copilăria durează toată viață. Cred că prima reverie pe care am putut-o localiza în mediul înconjurător a avut de-a face cu ceva atât de banal precum o conservă. Da, da, o conservă.

Când eram mic, în familia mea conservele erau o raritate. Doar cele cu bulion își găseau locul pe rafturile din bucătărie. Nu și cele cu mâncare. Erau anii 90, o perioadă, după cum știți, dificilă, plină de traume financiare, dar din ce aveam, din ce ...

Când mă gândesc la anarhie, primele filme care-mi vin în minte sunt "Invasion" al lui Hugo Santiago, din 1969, și unul recent, din 2020, "New Order" al lui Michel Franco.

În ‘69, regizorul argentinian Hugo Santiago, convocându-i ca scenariști pe Borges și pe Adolfo Bioy Casares, lansa o ciudățenie absurd-noir: "Invasion", un mix turbo între un SF politic și un thriller avangardist. Un oraș imaginar, Aquilea, intră sub asediul unor forțe obscure, beckettiene, iar o droaie de bărbați în costume ...

Așadar, o întâmplare care m-a umplut de jenă? Păi, să vă povestesc una...

Trebuia să te duci pe chei și să sari în Dunăre făcând "bomba" cu genunchii la piept; dacă te ținea curajul, o comiteai de pe macaraua portuară. Trebuia să plonjezi de pe bac. Trebuia să te duci cât mai mult în larg, acolo unde domneau vârtejurile. Cam astea erau "legile hormonale" ale verilor la Brăila. Dacă erai băiat și nu te țineau balamalele pentru aceste activități de kamikaze, riscai să acumulezi niște frustrări. ...

Un nou limbaj al ficțiunii plutește în jurul nostru, emanând din crevasele revoluției digitale și din burtierele televiziunilor. Trăim sub tirania lui Breaking News, înconjurați de un imaginar straniu al globalizării, iar asta le oferă scriitorilor un nou și vast teren de joacă, o terra nullius într-o amețitoare expansiune. Orice roman este inevitabil un roman istoric.

Rezumându-i pe scurt ideile, asta spunea într-un interviu din 2008 scriitorul italian Antonio Scurati, aranjându-și frumos pe ...

Filolog subtil, format la școala bucureșteană, aducându-mi aminte de rafinamentul cultural al lui Romulus Vulpescu, de care însă se detașează net ca prozator, Florin Spătaru este un povestitor care prețuiește emoția, respingând proza cerebrală și exhibițiile postmoderne. Te cucerește din capul locului prin frază, prin imaginar, prin demersul poveștii.

Doina Ruști, prefață la volumul Greier de topaz, Litera, 2022.

Fragment

"Olga stă pe scaun și fumează. Îi place să-și bâțâie picior ...

Alexandra Olteanu

Când mă gândesc la roman, îmi vine în minte un fragment din "Doctor Faustus": "Am motive să cred că în adâncul nopții spirituale a lui Adrian mai dăinuise încă o urmă de oroare în fața acestei blajine înjosiri, o repulsie instinctivă împotriva ei, o rămășiță de mândrie, până când ceda în trista satisfacție a confortului pe care un suflet sleit trebuie să-l afle, în cele din urmă, în abdicarea minții".

Tema pe care o asociez adesea involuntar romanului este cea a artei. De ...

Alexandra Olteanu

Când mă gândesc la roman, îmi vine în minte un fragment din "Doctor Faustus": "Am motive să cred că în adâncul nopții spirituale a lui Adrian mai dăinuise încă o urmă de oroare în fața acestei blajine înjosiri, o repulsie instinctivă împotriva ei, o rămășiță de mândrie, până când ceda în trista satisfacție a confortului pe care un suflet sleit trebuie să-l afle, în cele din urmă, în abdicarea minții".

Tema pe care o asociez adesea involuntar romanului este cea a artei. De ...

Niciodată n-am fost atras de mare. O fi gena danubiană de vină, trebuie neapărat să văd o întindere de apă tivită cu maluri și meandre? De fapt, omit o nuanță importantă: ceea ce-mi jenează relația cu marea este cultura litorală – desantul populației pe plaje, turismul-amfibiu ce face adesea din prima linie a apelor teritoriale o veritabilă cocină hormonală. Și când scriu asta, nu mă refer doar la România, ci la un soi de "litoralism" universal.

Așadar, sunt trei lucruri care îmi vin în minte c ...

Doina RUȘTI

Radu Aldulescu s-a născut de Sfinții Petru și Pavel, adică de ziua fructelor, mai ales a celor din care se scot alcooluri tari. Prin urmare, la sfârșit de iunie, mai precis în seara de 29 iunie, ne strângem să vorbim despre literatură.

Firesc, năvalnic și rudă bună cu "poeții viscerali" ai lui Roberto Bolaño, Aldulescu este prozatorul care a deschis poarta la finalul comunismului, aducând cu el "floarea albă" de pe câmp, despre care cântă mai sus. Mulți ani, Radule, cu proză și ...

Liviu G. Stan a fost recompensat recent cu Premiul FICȚIUNEA pentru cel mai creativ scriitor al anului trecut, premiu acordat de Revista OPT motive și Asociația Creatorilor de Ficțiune.

Sunt fragmentarist. Cred că da. În cele patru romane scrise până acum am cochetat în grade diferite cu fragmentarismul. Însă cel mai mult în "Salamandre". Nici nu cred că pot nara altfel decât cu tracțiune eliptică pe fragment. De⁠-⁠asta îmi plac atât de mult Don DeLillo, Herta Muller, Mati Unt (tătuca post ...

Maria Filimon, de pe str. Nicolae Vicol, lua cu ea un spray paralizant ori de câte ori ieșea noaptea ca să-și plimbe dalmațianul. Ținea tubul în mână ca pe-un tăiș pregătit de atac. Adocian observase detaliul de la câțiva metri distanță, din mașina cu geamuri fumurii pe care o închiria ocazional pentru serile de supraveghere (ori pentru diminețile de supraveghere, preferatele lui, datorită clarității detaliilor în atitudinea destinatarelor și, per total, a ușurinței filajului). Pitit pe scaun ...

Umbră plutitoare peste Cișmigiu, Liviu G. Stan e însoțit în permanență de patru salamandre de foc. Una dintre ele e mai cochetă, restul sunt sobre rău, prin urmare, doar ea vorbește cu mine: Zenob, mă întreabă uneori, nu cumva vrei să-ți cumpăr niște mărgele de la Brăila?

Dragă Liviu, crezi în arta hibridă?

Cred că e dificil să ai un tonus experimentalist decent în literatură evitând arta hibridă. Limbajul grafic al rețelelor de socializare (atât de adânc întipărit cognitiv în noi), ...

1

Răcoarea din bloc îl învălui ca și când ar fi intrat într-o peșteră. Era ora la care bătrânele își făceau siesta. Și tăblița de la parter cu mesajul PĂSTRAȚI LINIȘTEA îi dădea mereu senzația că trăia într-un templu al vrăjitoarelor și că un zgomot mai puternic ar fi putut dezlănțui fulgere și blesteme, gremlini și cranii zburătoare.

I se spunea Libanezu', avea treișpe ani și tocmai îi aburise pe niște puștani mai mici că le va arăta ceva paranormal: cei trei sâni ai maică-sii, care trăgea ...

Născut dintr-o femeie cu șerpi la picioare

Adesea Antonie Varitz vorbea singur. Cu voce tare. Ca acum, în una din multele încăperi spațioase ale imobilului său, imaginându-și că era ghidul unei cete de admiratori, cărora le făcea un tur al casei memoriale a reputatului chirurg Antonie Varitz, poreclit "Imperatorul".

Le prezenta o colecție:

– Bisturiul, foarfeca angulată, fierăstrăul Gigli, dalta, ciupitorul de os, dermatomul, depărtătorul Kocher, portacele.

Aruncându- ...

Războiul pornit de Rusia în Ucraina pare o "ciocnire a civilizațiilor" între distopiile LSD ale lui Vladimir Sorokin și realismul conspiraționist din romanele lui Victor Pelevin, totul încapsulat în mintea paranoică a unui gnom sângeros care se visa cândva sosia lui Petru I. Haos strategic, debandadă militară, criză pe lanțul comenzii, aventurism terorist – acestea sunt ingredientele care i-au determinat pe experții în istoria războaielor să considere raptul teritorial ordonat de Kremlin ca fiin ...

Kazahstanul este renumit nu doar pentru construcțiile OZN din capitala Nur-Sultan (fostă Astana), metropolă a grandomaniei și-a tunurilor imobiliare, ori pentru cosmodromul Baikonur, ci și pentru superbele stepe din nordul țării. Dacă imaginarul western al americanilor își trage seva din Marele Canion, infinitele întinderi stepice kazahe ar trebui să fie blazonul western al Asiei Centrale. Cu alte cuvinte, să te tot joci de-a "No Country for Old Men" prin aceste locuri, mai ales că prăbușirea UR ...

Astă-vară, am dat o raită cu un prieten prin Podișul Babadag. La un moment dat, șoseaua ne-a purtat într-un sat lipovenesc numit Slava Rusă. Când am ajuns, era miezul zilei și soarele de august ardea peste un decor postapocaliptic. Curțile înecate în tufișuri, cu gardurile prăbușite, ascundeau cocioabe de chirpici care abia se mai țineau în picioare. Cincizeci la sută din sat fusese părăsit. Atmosfera avea în ea ceva de Prîpeat. Oamenii plecaseră fără bagaje, ca și când ar fi fost deportați și n ...

Vă prezint un buton de distrugere. Unul dintre butoanele mele de distrugere. Imprevizibilul. Un Trabant nu se poate cățăra printre povârnișurile unui munte. La fel de dezarmat sunt și eu în fața imprevizibilului. Mă paralizează. Timpul meu lăuntric (my inner time) este un ochi de apă închis într-un vid, nu există adieri pe suprafața lui, ci doar o stagnare predictibilă. Nu știu de unde mi se trage această alergie la neprevăzut, dar știu că vine la pachet cu o jenă fundamentală apărută încă din ...

Lista mea de lecturi în acest an s-a concentrat preponderent pe recitiri, revizitarea unor scriitori pentru care fascinația mi-a rămas neștirbită, cum ar fi Cormac McCarthy. Deci, relația mea cu aparițiile editoriale ale anului a fost una nițel sporadică.

La capitolul literatură română contemporană, moderând diverse evenimente ale Ed. Litera, am dat prioritate colegilor mei de colecție (Biblioteca de Proză Contemporană). Ligia Pârvulescu a debutat impresionant în proză cu "Translucid", o distop ...

Uite, ăsta da privilegiu: să devii biograful lui Cormac McCarthy. Este o distopie numai gândul în sine. Om-umbră, McCarthy cred că a dat maxim două interviuri până acum. Am revăzut recent un interviu jucăuș oferit lui Oprah, care a avut menirea de-a încâlci și mai abitir miturile care circulă pe seama lui. Scriitorul ăsta magnific și-a însușit zvonistica drept biografie. Bravo lui. Prin anii 1990, niște puști pasionați de literatura sa au pus mâna pe o cameră de 16mm și-au pornit într-o epopee t ...

Lista mea de lecturi în acest an s-a concentrat preponderent pe recitiri, revizitarea unor scriitori pentru care fascinația mi-a rămas neștirbită, cum ar fi Cormac McCarthy. Deci, relația mea cu aparițiile editoriale ale anului a fost una nițel sporadică.

La capitolul literatură română contemporană, moderând diverse evenimente ale Ed. Litera, am dat prioritate colegilor mei de colecție (Biblioteca de Proză Contemporană). Ligia Pârvulescu a debutat impresionant în proză cu "Translucid", o distop ...

Pelerin singuratic al generației '90 și titan al realismului mistic, Dan Stanca este unul dintre cei mai prolifici romancieri români contemporani, trudind cu hărnicie nemțească la un edificiu epic ce acoperă mai bine de 30 de ani. Dan C. Mihăilescu descrie cu exactitate plurivalența sa năvalnică: "Dan Stanca este cel mai dostoievskian (și eliadesc) scriitor din peisajul nostru literar. De peste trei decenii se luptă narativ cu demonismul, erezia, vinovățiile năucitoare și ispășirile halucinante. ...

Javier Marias, Așa începe răul, Ed. Litera, 2021

Un roman hipnotic și plin de suspans. Greu de egalat acest extraordinar romancier atunci când vine vorba de magnitudinea introspecției. Fraza arborescentă a lui Javier Marias sapă ca o mașină de foraj în viclenia politicii, în sechelele istoriei și-n jocurile de putere ale erotismului.

Suntem în Madrid, 1980, la cinci ani după moartea tiranului Franco. Rănile dictaturii supurează, iar secretele de familie se vor adânc îngropate. Însă adevăru ...

Treiprezece, Litera, BPC, 2021

Vă mai aduceți aminte de romanul lui Eliade, Nouăsprezece trandafiri? Atunci știți că până la urmă rămân doar treisprezece. Ca un elogiu adus lui Eliade, vă propun o carte intitulată chiar așa: Treisprezece. A cam fost ponegrit pe nedrept acest număr al timpului fără limite (al trandafirilor rămași), așa c-ar merita reabilitat.

Exact 13 scriitori au trimis povestiri pentru o culegere de proză fantastică. Prin urmare, era firesc să se numească așa. Pe cei ...

Dacă nu mă păcălește memoria, am luat prima oară contact cu literatura lui Bohumil Hrabal în clasa a IX-a. A fost dragoste la prima citire: micuță și subțirică, mă aștepta pe un raft de la Biblioteca Județeană, pitită între două volume de Čapek – "O singurătate prea zgomotoasă". Cartea aia m-a făcut K.O. și a devenit unul dintre romanele mele de suflet. Dar Hrabal nu exercita asupra mea doar o hipnoză stilistică, ci mă introducea într-o lume atât de cunoscută, încât bariera ficțiune-realitate se ...

Rumaan Alam – Lasă lumea în urmă, Litera, 2021

Iată un thriller apocaliptic închis la toți nasturii! Adie o paranoia informațională ce amintește de Zgomotul alb al lui Don DeLillo. Și mai găsim și-o claustrofobie rezidențială desprinsă din lumea lui J. G. Ballard. Plus o tușă de blestem familial, care mi-a amintit de Cina lui Herman Koch.

Maria Stepanova – În amintirea memoriei, Humanitas, 2021

Pendulând între roman eseistic și roman autobiografic, Maria Stepanova reconstituie ...

Mi-e imposibil să mă gândesc la soarta Contelui Dracula fără să nu mi se încurce mintea în jungla consumeristă a legendei sale. Înainte de toate, posteritatea lui Dracula este o orgie pop, în care advertising-ul și bișnița de stațiune s-au încâlcit într-o alianță indestructibilă. De la "Nosferatu" lui Murnau (1922) și până la pălinca și brelocurile cu dinți de vampir de pe tarabele Branului – o maree globală de capitaluri plimbă figura Contelui într-o bulă atemporală a kitsch-ului și a falsului. ...

Cum își aleg intelectualii lecturile? Dar filologii? Ce citim? Cum găsim cărțile? Cât contează educația în alegerea cărților? Cât contează ce spun alții? Credem în gusturile omului fără școli înalte? Categoric, există și cititori fără studii universitare: avem încredere în opinia lor? Avem încredere în calomniatorii cărților?

Ileana MARIN

Petrec ore întregi în librării. Îmi place să răsfoiesc cărți, să citesc pasaje din ele, să mă uit la coperțile lor, să citesc prezentările de pe coperta p ...

În zilele însorite, mai ales vara, pavajul orașului se face peltea, iar lumea o cam ia razna, ca-ntr-o proză de Fănuș Neagu. Mirosul de ciment încins, sunetul înfundat al unui telefon uitat sub o pernă, un copac care tremură în zare. În marile orașe floarea de tei sau caprifoiul de la începutul verii emană un fel de balsam, care persistă până în august, când praful începe să estompeze aromele naturale.

Dintre toate lunile verii, august are cele mai multe valențe literare, să recunoaștem! Cine t ...

Filmul lui Dan Chișu e bine făcut și bine jucat. Cuvântul de ordine este echilibrul, în primul rând narativ, apoi compozițional. Povestea curge, menținând constant curiozitatea, mai mult chiar - ridicând întrebări legate de mesaj, făcându-te suspicios în legătură cu gradul de implicare într-o partidă sau într-alta.

Mi-a plăcut jocul actoricesc, convingător, fără derapajele obișnuite, fără egomanii, fără clișeele școlii de film. Mihai Călin ilustrează esențial omul mediu, oripilat de ipocrizie ...

Dacă ar fi să aleg un singur lucru care mă face să mă gândesc zâmbind la Woody Allen (deși lista ar putea fi lungă), acela ar fi legat de felul în care privește el tandru-ironic moartea. Ca thanatolog, am citit sute de păreri despre sfârșit, cu unele am fost de acord, de altele m-am distanțat, câteva mi-au stăruit obsesiv în memorie, pe altele le-am uitat de mult. Aș fi vrut să formulez eu ceea ce a spus el atât de inspirat: *Nu mi-e frică să mor, doar că nu vreau să fiu acolo când o să se întâm ...

Anul 2014 a venit ca un tsunami în relațiile internaționale și a arătat că, în geopolitică, cronologia nu face doi bani, mai ales dacă se întâmplă să ai în cămară niscai litigii nerezolvate. Occidentul privea cu gura căscată cum în Europa de Est era repus în scenă aventurismul separatist al anilor 1990, prin axenarea Peninsulei Crimeea de către Rusia, declanșând apoi războiul din estul Ucrainei. Urmările acestui eveniment istoric au început să se împrăștie peste ani precum undele unei pietre aru ...

În 1964, în jungla columbiană lua naștere gherila marxistă FARC, una dintre cele mai puternice din America Latină. Astfel, avea să înceapă un maraton al morții, întinzându-se pe durata a 52 de ani. Conflictul dintre guvernul Columbiei și rebelii FARC a lăsat în urmă nu mai puțin de 9 milioane de victime – morți, dispăruți și strămutați. Terorismul, crima organizată și împărțirea sectară a puterii politice și-au dat mâna, instaurând un coșmar național cu nimic mai prejos de teroarea talibanilor. ...

Într-un timp mă întâlneam destul de des cu Liviu G. Stan, mai ales prin Cișmigiu, la poarta dinspre Schitu Măgureanu. Ce-ai mai făcut, Zenob, mă saluta el, ca și cum aș fi fost actor de telenovelă. Mă chioram rău să-i răspund, ridicându-mă pe vârfuri, pentru că fiind destul de înalt, niciodată nu reușesc să-i văd luminițele din colțul gurii, mai exact, pare că zâmbește, dar să nu cumva să vă lăsați înșelați. Odată, pe când îmi tot arunca bezele și vorbe mieroase, am văzut cum crește lângă el umb ...

Simțul ridicolului este un airbag, împiedică luciditatea să-și spargă capul într-un accident ideologic. Nu despre simț al ridicolului pare a fi vorba, însă, și-n cazul tăvălugului provocat de poeta afro-americană Amanda Gorman.

Mai întâi, puțin context. Amanda Gorman este activistă și poetă. De fapt, mai mult activistă. Celebritatea ei și-a luat voltă supersonică după ce a citit un poem – The Hill We Climb - la înscăunarea lui Joe Biden. Poeta s-a trezit peste noapte cu o cotă amețitoare de ...

Anul 2008 îl văd încadrat într-un chenar de enciclopedie, în culori sepia, atât de depărtat îmi pare în timp. Mai ales pentru că Bucureștiul, l’ombelico del mondo, s-a schimbat foarte mult în treisprezece ani. 

Pentru mine, 2008 rămâne un an-fanion, fiindcă atunci am debutat în volum, la Ed. Brumar, cu Yima. Poezie. Mă credeam poet. Slavă Domnului, himera s-a sfârșit la timp și am înțeles că mâna nu-mi aluneca degeaba spre proză, știa ea cum stau treburile, instinctul îmi era mult mai bine ...

Suntem în anii 1980, într-un apartament cufundat în întuneric. Ferestrele nu au perdele, iar noaptea joacă pe pereți în variațiuni de dungi și linii. Cu figura poleită de lucoarea aproape aurie a lunii, Abby, rezemată de un perete, înalță încet țeava cromată a pistolului calibrul 38, falangele i se mulează pe mânerul din imitație de fildeș. Țintește apoi spre ușa toaletei. Câteva șuvițe îi șerpuiesc pe fruntea transpirată. Apasă pe trăgaci. Împușcătura crestează un ochi fin de lumină în lemnul a ...

În ultimii ani, Brazilia a devenit scena unui experimentalism strașnic în filmele SF și pulp, încercându-se, totodată, pe alocuri, și recuperarea unor esențe tari din cinematografia monstrului sacru chilian Alejandro Jodorowsky, care a influențat profund lumea filmului sud-american. 

"Etnografia futuristă" Once There Was Brasilia (2017), după cum și-a descris filmul Adirley Queiro sau Slits (2019), dilematica ciudățenie de fizică cuantică regizată de Carlos Segundo, sunt doar două exemple d ...

Ca și când nu era suficientă fragilitatea pieței de carte din România, în privința literaturii române contemporane, pandemia a lovit cu precizia unei torpile, scufundând colecții, paralizând târgurile de carte și, per total, potențând și mai mult insularitatea scriitorului român într-un peisaj al consumului de carte sufocat de etichete "best seller NY Times", maculatură motivațională și alte ISBN-uri, bune de vânturat pe la agape corporatiste. 

Și totuși, în linia frântă și subfinanțată din car ...

Pentru o scurtă perioadă, Aleksandr Sokurov a reușit să producă o micuță minune la Universitatea de Stat din Republica Kabardino-Balkaria, unul dintre cele mai mari centre universitare din Caucazul de Nord: un curs de regie, care a acționat însă ca o facultate de film. Numai că în 2019, după șase ani de activitate, Ministerul rus al Culturii i-a scufundat proiectul, acuzându-l de "lipsă de prietenie și agresivitate". În raport cu ce? Cu politrucii de la Kremlin, care l-ar fi vrut pe Sokurov - ...

Unul dintre romanele nedrepățite ale lui 2019 a fost cel al lui Șerban Tomșa, Casa noastră cea de toate zilele (Ed. Tracus Arte). Asta ca fapt divers. Iar în trena acestui roman, prozatorul a strecurat, la mică distanță, și un volum de povestiri, Ninge la Iasnaia Poliana (Ed. Paralela 45, 2020), și acesta tot pe sub radarul criticii. 

Aidoma precedentei cărți de proză scurtă, Supraveghetorul și alte povestiri (Ed. Tracus Arte, 2017), și de data asta Tomșa ne oferă o mică expoziție de m ...

De cum se lumină de ziuă, porniră spre Dom cu o barcă cu motor pilotată de Alfred Rippley, însă nu înainte ca bodyguardul acestuia să-l percheziționeze. 

Imensitatea pacifică era netulburată, o netezime perfectă se întindea peste oglinda de jad a apei. Rudy sorbea dintr-o limonadă. O frunzuliță de mentă se legăna între cuburile de gheață, clinchetul cristalului scump era inaudibil în huruitul motorului. 

Cu o seară în urmă, la petrecerea de pe Jaluit, un atol desenat ca un șarpe în salba Insul ...

Tema avorturilor clandestine din perioada comunistă și-a creat doi poli puternici în literatura română, fiecare cu propriul habitat estetic. De o parte avem Fantoma din moară, inconfundabila parabolă neogotică a Doinei Ruști, roman situat într-un bazin semantic (așa cum definește conceptul Gilbert Durand) ce-l înrudește, pe filieră central-europeană, cu Sinistra lui Adam Bodor și Satantango al lui Laszlo Krasznahorkai. Iar la celălalt pol, afișând un neorealism sobru, se află binomul *Prov ...

În anii ’20, o emigrantă poloneză decide într-o bună zi să plece din New York pe jos spre URSS. Spre casă. Spre acasă. Aceasta este scânteia care aprinde fitilul destinului lui Lillian Alling. O epopee extremă care se va întinde pe durata a patru ani. Patru ani străbătuți la picior, cu o boare de șfanți în buzunar, traversând Canada, pustietatea glaciară a râului Yukon, ierni necruțătoare, sălbăticia Munților Stâncoși. La capătul aventurii o așteaptă destinația: Strâmtoarea Bering, poarta insula ...

Dați sfară în țară, fugiți pe șantiere și țipați, fugiți la metrou și țipați, fugiți prin corporații și țipați, fugiți prin lanurile de scaieți ce vestesc noile refugii rezidențiale și țipați, ziceți-le tuturor că moștenirea lui Beckett în cinematografia europeană nu a fost confiscată de Greek Weird Wave, de Yorghos Lanthimos, Babis Makridis și restul găștii, ci se întrevede o cursă democratică, condusă, de pildă, în Portugalia de João Nicolau. 

Cu anti-musical-ul "Technoboss" (2019), al treile ...

Puține orașe se simt "pe viu" exact ca-n filmele făcute despre ele, puține reușesc să se plieze cameleonic peste propria alteritate cinematografică. Atotciuruitul Sarajevo este unul dintre ele. 

Dar nu despre Sarajevo turistic vreau să scriu sau despre Sarajevo-ul meu, labirint istoric de care m-am îndrăgostit iremediabil și scrupulos, ci despre un Sarajevo îmbrăcat în geometria perfectă a globului ocular, Sarajevo din ochii a doi indivizi. Mai exact, amintirea unei partide de vânătoare.

Cov ...

Îi numeau Guzgani. O dată la câteva nopți apăreau la frontieră și începeau să mișune orbiți de beznă și de frică. 

Nikos se obișnuise atât de mult cu colcăiala refugiaților, încât îi clasificase în rândul sunetelor naturii. O specie inferioară foșnetului de vânt. 

Când primise telefonul de înștiințare în legătură cu noua captură, moțăia în pat, cu ochii mijiți în lumina LCD-ului, urmărind un meci în reluare al lui Panathinaikos, echipa lui de suflet încă din copilărie, când bătea mingea pe str ...

Pandemia de Covid-19 a transformat spațiul public într-o bombă cu ceas și organismul nostru într-un dispozitiv de terorism sanitar. Însă pentru împătimiții de reverii ornitologice, insularizarea la domiciliu adusă de coronavirus a reinstituit un adevăr suveran al păsărilor. Mai exact, al trilului. 

Sunt născut în Brăila. Deci, senzorial, sunt o creatură danubiană. Detest ecourile filtrate de betoanele cartierelor bucureștene, asta pentru că urechea mea este fixată natural pe arealul turbăriilor ...

În anii ‘90, se difuza în România un serial (nu știu dacă vă mai amintiți), "MacGyver". Un tip cu chică Modern Talking suferea de un soi de geniu ingineresc compulsiv - îi dădeai o gumă de mestecat și-un pix și-ți făcea din ele un tanc. Cam așa ceva. Ei bine, același "avânt ingineresc" heteroclit îl găsim și-n proza miniaturală a Samantei Schweblin, scriitoarea argentiniană care face furori la ora actuală în literatura americană și britanică, volumul Păsări în gură fiind nominalizat la Booker ...