OPTm
nr. 74

  Ultimii ani au fost martorii celor mai spectaculoase dinamici ale vieții literare. Tendințele înregistrate după primul deceniu al noului mileniu, se accentuează acum. Evoluțiile din lumea literară sunt asemănătoare cu cele din restul societății. Internetul capătă tot mai multă influență, presa tipărită aproape dispare, ceea ce duce, pe de o parte la un acces mai facil la informație și influență, dar și la o segregare a lumii literare. Încet-încet fiecare își crează propria bulă care comunică d ...

Începând să lucrez la o bibliotecă (în decembrie 2014), și nu una oarecare, mai exact la editura și revistele Bibliotecii Județene V.A. Urechia Galați, implicat în ședințele și lansările Salonului literar-cultural Axis libri (ca să nu mai spunem și de Festivalul în aer liber Axis Libri), ale aceleiași instituții, activând și la Filiala locală a Uniunii Scriitorilor, participând și la efervescenta viață literară a Librăriilor Humanitas și Donaris (cu animatori deosebiți, precum Ramona Neagu și Do ...

Dacă vă întrebați de ce am ales să vorbesc tocmai despre anul literar 2018, răspunsul este unul cât se poate de simplu și stropit din belșug cu vanitate și narcisism, stinse în prealabil în luciditatea autocriticii: este anul în care mi-a apărut, la editura Tracus Arte, volumul de debut, Patruzeci și unu. Eu, surdo-mutul, în urma câștigării premiului „1, 2, 3 și” în cadrul Premiului Național pentru Debut în Poezie „Traian T. Coșovei”, pentru anul 2017, premiu acordat de către Editura Tracu ...

Anul 2015 a reprezentat pentru mine începutul unui proiect care se află încă în desfășurare. În acel an a debutat rubrica mea din „Dilema veche”, Pentru Poezie. Mi-am propus să scriu despre cele mai bune cărți de acest gen (nu neapărat despre cele mai promovate volume). Respectivele cronici din fiecare an erau urmate de câte o Retrospectivă a anului poetic cutare. În felul acesta am reușit să fiu în poezie permanent. Asta m-a ajutat, deopotrivă, ca poet și critic. Așa că, în primă instanță, ...

Dintre toate disciplinele, preferata mea la Facultatea de Litere din București era istoria literaturii române. În anul întâi, cursul din primul semestru îl ținea profesorul Ion Rotaru, care încerca prin spectaculozitatea expunerii sale să pășească pe urmele ilustrului G. Călinescu, unul dintre predecesorii lui la catedră. Adesea îi reușea, mai ales când venea vorba despre unele pasaje ușor picante scrise de cronicarii moldoveni, asupra cărora profesorul Ion Rotaru insista printr-o lectură expres ...

2015. Parcă mai ieri. În orice caz, nu aici și nu acum. Și totuși, exceptând cazul special survenit odată cu închiderea pandemică din ultimul an, durata se comasează mai degrabă într-un sens prezent decât se îndepărtează irecuperabil. Asta se simte, se vede, iar perpetua arhivare datorată tehnologiei la purtător nu face decât să o confirme. Gestul-reflex este de a recurge la o căutare spre a aduce în prezent, spre a culege imagini; trecutul este la o glisare pe ecran în jos. Doar atât? Cam puți ...

Într-o cronologie interioară de cititor înrăit (cam alandala, dacă e să fiu sinceră), anul 2018 e definitoriu. Mi-amintesc de una dintre vizitele mele la București, când fiica mea m-a dus într-un loc minunat „Camera din față” unde, într-o atmosferă din alte timpuri, puteai savura o cafea făcută cu artă. Decorurile, obiectele vechi din materiale despre care doar auzisem, au deschis ușa spre orele tihnite ale unei sieste pe care doar privilegiații și-o permiteau.

Cam p-atunci, deși apărut cu ceva ...

Anul 2014 a venit ca un tsunami în relațiile internaționale și a arătat că, în geopolitică, cronologia nu face doi bani, mai ales dacă se întâmplă să ai în cămară niscai litigii nerezolvate. Occidentul privea cu gura căscată cum în Europa de Est era repus în scenă aventurismul separatist al anilor 1990, prin axenarea Peninsulei Crimeea de către Rusia, declanșând apoi războiul din estul Ucrainei. Urmările acestui eveniment istoric au început să se împrăștie peste ani precum undele unei pietre aru ...

În îndepărtatul an al Domnului 2010, atunci când lui val chimic îi ieșea singurul volum cu care avea să rămână (cel puțin până acum) în istoria literaturii române și CDPL tipărea primele cărți, printre care tocmai și acest volum semnat val chimic, Umilirea animalelor, eu publicam pe internet primele texte pe www.poezii.biz, un site între timp defunct dar care, pe atunci, era destul de vizitat. Se găseau și câțiva comentatori acolo, fără nume reale, care își exprimau pă ...

Recompusă din generoasa arhivă a poștei electronice și din exterioritatea seacă a unei liste de publicații, perioada anilor 2012-2016 lasă să se întrevadă puțin dintr-o istorie personală ce adună mai multe forme de literatură, diferite cronologic, valoric, ideologic etc. Dar dependența de digital funcționează până la un punct, căci memoria electronică, infailibilă, pare a fi inutilă. Ea servește doar imaginii de ansamblu, consolidează liniile unui structuri fundamentate pe certitudini care lin ...

Fiindcă am o memorie care reține mai ales atmosfera și mult mai puțin detaliile, amintirile mele sunt legate în primul rând de realitatea copleșitoare a târgurilor de carte și doar tangențial de cărțile lansate acolo. Târgurile de carte, acele locuri copleșitoare, zumzăind de lume, delimitate bezmetic în spații mici, înțesate de cărți, locuri spre care plecam în diminețile de weekend cu tramvaiul 41, plini de speranță, ducând în spate o geantă de voiaj încă goală. Putea fi un sfârșit de toamnă z ...

Pentru proză, anii aceștia au fost o placă turnantă înspre o piață mai diversificată și updatată după multitudinea de formule care concurau în Europa și în S.U.A. Impresia că am intra într-o altă fază a literaturii plutea de mai demult, un vânt al schimbării bătea încă din 2000, dar realizările ating abia acum o masă critică. În 2004, Polirom își lansează cu destul fast mediatic proiectul de promovare a prozei autohtone sub sloganul „Votați literatura tânără” și parcă, de atunci, oferta editoria ...

Dacă ar fi să vorbesc despre 2012 ca despre un an apocaliptic nu m-aș putea exprima decât foarte subiectiv. Drept urmare, mă simt obligată să încep povestea cu câțiva ani mai devreme. Totul a pornit în 2007 când am început să citesc și să recitesc Proust. M-au motivat atunci cartea lui Gérard Cogez despre Timpul regăsit pe care o descoperisem la Biblioteca Centrului Cultural Francez de la Cluj și traducerea în română a cărții lui Lorenzo Renzi, Proust și Vermeer: apologia impreciziei. În a ...

Merită să ne amintim de peisajul publicistic al perioadei. O schimbare importantă survenise chiar în anul 2000, cu lansarea, direct în mainstream, a Observatorului cultural, care a reușit imediat să concureze revistele culturale de prim-plan ale anilor ’90, precum România literară sau Dilema, datorită aportului substanțial al unor universitari recunoscuți, care au schițat un program extrem de coerent, în jurul căruia au atras nu doar nume mari din generațiile precedente (în special din a ...

Este o adevărată provocare să accepți să rememorezi viața culturală de acum aproape 10 ani. Însă remarc un soi de frivolitate care mă cuprinde la gândul că mă voi transpune în starea femeii de acum 10 ani, o senzație neașteptată, pentru că, dacă mă gândesc mai bine, anul 2012 a început pentru mine cu o lovitură profesională care avea să-mi schimbe fundamental destinul. Dacă viața ar fi segmentată în felii, atunci anul 2012 este felia corespunzătoare trezirii mele într-o altă realitate. Până atun ...

Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia

(2012)

Invitat de colegul meu Bogdan Tănase să scriu ceva, orice despre anul 2012, m-am gândit să ignor fierbintele an politic 2012 (își mai aduce aminte cineva de el?) și să amintesc cititorilor revistei Opt motive că 2012 a fost anul sărbătoririi Centenarului N. Steinhardt (n. 29 iulie 1912). Colocvii (la Academia Română, la Baia Mare și la Bistrița), lansări, articole în presa scrisă, emisiuni radio-tv etc, toate acestea configurând ...

Nici azi n-am înțeles exact de ce, anul 2012 a fost unul apocaliptic, asociat intens cu scenariile apocaliptice, cu toate că nu a erupt niciun vulcan astfel încât traficul aerian să fie perturbat așa ca în aprilie 2010, niciun asteroid nu a trecut prea aproape de Terra ca în 27 iunie 2011 (data susținerii tezei mele de doctorat în catedră) și revenirea mult anticipată, încă din 2009, a cutremurului din 1977 (mai ales asupra Bucureștiului) nu s-a produs (din fericire), nemaivorbind că nu s-a mai ...

Când vine vorba de anul 2012 mă năpădesc, înainte de orice, amintirile meteorologice. A fost o iarnă grozavă cea din lunile ianuarie și februarie ale acelui an de poveste, cu zăpezi cât gardul și cu geruri strașnice, cum nu aveam să mai vedem multă vreme de atunci încolo. Îmi amintesc perfect că urma să plec pentru câteva luni la un stagiu în Franța chiar pe 1 februarie. Aveam rezervare la un zbor hipermatinal și multe emoții, zburam cu Lufthansa, și a fost nevoie ca avionul să fie degivrat timp ...

Începutul anului 2012 m-a prins în Bulgaria, la Ruse, predând limba română unor cursanți extraordinari, în cadrul unui proiect european în care era partener și Universitatea din Craiova. Nici nu mă întorsesem bine din vacanța de iarnă și începuseră acele proteste masive împotriva regimului Băsescu, care au dus până la urmă, în vară, la suspendarea din funcție a acestuia. De altfel, în toată Europa, din Spania până în Grecia, aveau să se desfășoare în acel an ample demonstrații anti-austeritate, ...

Literatura română din urmă cu zece ani, dar și cea din cei zece ani scurși până în prezent, e egală cu sine. Adică nu s-a schimbat foarte mult. E în mare parte la fel. Doar că au mai apărut edituri, au dispărut altele. Unele, e limpede, parcă investesc mai mult în calitate. Există, în continuare, multe edituri care scot cărți pe bandă rulantă producțiile literare ale unor veleitari. Lipsesc în mare parte editorii veritabili, cei care joacă un rol extrem de important în ceea ce înseamnă „facerea” ...

Pornisem din Sighișoara, eram la volan și, după ce am trecut de Luna, am căutat un post de radio din Cluj. Muzică plăcută, auzeam melodia lui Nicu Alifantis care mă asigura: a venit, a venit toamna...; după care, la microfon, redactorul muzical: ”ei, și-acum, o piesă pe care vă propun să o ascultăm, indiferent de anotimp”, și fără alt comentariu își alege din playlist vocea orgasmică a lui Chris Rea ... A change is clearly taking place / Looking for the suuummer...; cât pe-aici, ca l ...

Despre comparatiștii americani de origine română care au ales exilul la începutul anilor ‘70 s-a vorbit și scris consistent în ultimele trei decenii—atât în România, unde majoritatea cărților lor au fost publicate, fie în versiuni originale românești, fie în traducere, cât și în Statele Unite, unde eu însămi am publicat o serie de studii despre dialogurile conceptuale dintre Matei Calinescu, Virgil Nemoianu, Mihai Spariosu și Marcel Cornis-Pope, începând cu 2001. Dacă am acceptat cu plăcere invi ...

Sfârșitul primului deceniu al primului secol din mileniul III. Nu-l poți „recupera” decât cu subiectivitate, ca pe o primăvară a noului secol, ca pe o toamnă a noului deceniu.

În martie 2008, literatura SF a fost în doliu: a murit Arthur C. Clark. Un doliu de câteva zile, că altfel evenimentele, mai mari sau de tot local-provinciale, vin avalanșă și nu e timp de plâns pe unul, pe altul. Viii cu viii!

În aceeași perioadă publică roman poetul optzecist Nichita Danilov: Locomotiva Noiman. Un ro ...

Când zicem 2007, zicem Europa, și când zicem Europa, zicem 2007. Intrarea în U.E. nu a revoluționat călătoriile, dar a simplificat birocrațiile, a redus vizele, a multiplicat rutele și a coborât prețurile. De multele curse low-cost au beneficiat migrația economică și cea academică, iar împreună cu ele a profitat și literatura de călătorie, oricum reprezentată consistent și în anii anteriori. După mai vechile Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu î din a (2004) de Radu Pavel Gheo, _Hai-hui p ...

Încă de la începutul anilor ’90, în România începuse să fie publicată literatura interzisă sub comunism. O bună parte nu fusese publicată niciodată din cauza cenzurii comuniste. O altă parte văzuse lumina tiparului pentru prima oară în afara României în limbi de circulație, însă acum, după 1989, apăreau jurnale și cărti de memorialistică, în sfârșit în versiunea lor originală în limba română. Au mai apărut la noi atunci și romane de acest gen scrise de autori români în franceză sau alte limbi. ...

Anul 2008 îl văd încadrat într-un chenar de enciclopedie, în culori sepia, atât de depărtat îmi pare în timp. Mai ales pentru că Bucureștiul, l’ombelico del mondo, s-a schimbat foarte mult în treisprezece ani. 

Pentru mine, 2008 rămâne un an-fanion, fiindcă atunci am debutat în volum, la Ed. Brumar, cu Yima. Poezie. Mă credeam poet. Slavă Domnului, himera s-a sfârșit la timp și am înțeles că mâna nu-mi aluneca degeaba spre proză, știa ea cum stau treburile, instinctul îmi era mult mai bine ...

N-am mai recunoscut-o niciodată în scris până acum, dar perioada 2007-2010 a fost una absolut halucinantă pentru cititoarea pătimașă din mine, care se trezise dublată, de voie, dar mai ales de ... nevoie profesională (dar asta e o altă poveste, pe care mi-ar plăcea să o transcriu, în detalii onest-contondente, în folosul tuturor celor care au resimțit pe propria piele ce înseamnă măcar inegalitatea de șanse de gen din mediul nostru academic), de un soi de alteritate critică aproape bulimică. Mă ...

Românul nu e doar poet, din naștere, ci și prozator. Că suntem un neam de povestași, că ne place să cârcotim, să polemizăm, să despicăm firul în patru sunt realități certificate și întreținute și de moda întâlnirilor literare, fie ele organizate de revistele de cultură, fie ele pretextate de moșirea a noi generații scriitoricești – un lucru e cert: ne place să socializăm, să analizăm, să dăm verdicte, să construim paradigme și, de ce nu?, să ne împrietenim unii cu alții.

Mi-aduc aminte de un fe ...

În anul 2007 am ieșit pentru prima oară din țară, ca scriitoare. Eram în discuție atunci pentru traducerea romanului Omulețul roșu, iar Zogru intrase în catalogul ICR, pentru Salonul de Carte de la Torino. Cum era primul târg internațional, mi s-a părut mare. Am intrat în hala imensă, pe unde era standul României, și m-am auzit strigată din mai multe direcții. E una dintre amintirile mele dragi, și niciunul dintre evenimente care au urmat, numeroase și cu mult mai strălucitoare, nu s-a ridic ...

Context

Citesc în Wikipedia că 2005 a început într-o zi de sâmbătă. Anul în care Fox Kids a devenit Jetix. Și că s-a descoperit o planetă pitică, Eris, din Sistemul Solar. Pe 14 februarie a fost fondat YouTube. În 29 martie aflam de la televizor că trei ziariști români au fost răpiți în Irak de niște teroriști. În 30 martie, la postul Al Jazeera apărea o înregistrare cu cei trei, muți, înfricoșați, iar pe 22 aprilie îi vedeam din nou, tot la Al Jazeera, aflam și că răpitorii cer retragerea ...

Diferența evidentă a literaturii române de azi față de cea din perioada 2007-2010 nu e una de valoare - atunci ca și acum, în fiecare an apăreau cărți de poezie, de proză sau de critică admirabile. Ci e una de sistem al receptării, de autoreglaj metabolic: pentru fiecare carte foarte bună existau atunci măcar 15 cronicari literari gata s-o citească de la o săptămână la alta, gata s-o comenteze, să o plaseze în fluxurile vitale ale literaturii - pe care aveai senzația obiectivă c-o vezi crescându ...

Se știe că macroistoria e diferită de istoria mică, individuală, fiind diferită și față de percepția ulterioară, care nu mai regăsește decât cu greu perspectiva originală, a martorului, proiectând retrospectiv felurile fenomene, date, probleme, pe care la acea vreme le-am ignorat cu totul. Mai interesant este atunci când cele două tind să fie analogice. De exemplu, tind să cred că anul 2005 a fost unul de cotitură și pentru marea istorie, și pentru istoria subsemnatului. La acea dată știam prea ...

Ca filtru amărât și perspectivă ce-și asumă bucuros periferia, nu știu câtă utilitate vor aduce răspunsurile mele. Niciodată nu m-am confruntat cu dorința de a fi în pas cu vremurile, fie că asta ar însemna să respect un ritm și să mă supun regulilor jocului, fie să casc ochii larg ca să înțeleg ce se întâmplă de pe margine – astăzi, un pattern de situare în lume cel puțin parțial regăsibil în conceptualizarea (prea) glamour a ceea ce se numește fear of missing out. Dar poate această anchetă nu ...

La mine fiecare perioada a vieții, cu suișurile și coborâșurile ei este definită cel mai mult nu doar de oamenii întâlniți cât de cărțile citite. Când eram mică, înainte de a merge la școală, cărțile pe care mi le citeau părinții. Iar cărțile se numără și astăzi printre lucrurile care mă înconjoară și îmi dau un confort anume.

Îmi amintesc că Amos Oz spunea în romanul său Poveste despre dragoste și întuneric că i-ar plăcea să se reîncarneze într-o carte deoarece cărțile oricât le-ai arde tot ...

2005-2007 au fost pentru mine doi ani fantastici. Intrasem în anul 2005 citind și scriind despre Thomas Mann și despre pasiunea acestuia pentru muzica lui Wagner. Apoi, în toamna lui 2005 tocmai începusem un doctorat la zi și toată ziua citeam, citeam, citeam. Aproape că mi se face ciudă acum gândindu-mă la perioada aceea ca la un timp ireal cu ani liniștiți și frumoși cum nu știu când sau dacă aș mai putea avea vreodată. Atunci, în mintea mea albă și netedă ca o pânză, se schițau niște conturur ...

Cu mai bine de un deceniu în urmă, prin toamna lui 2005, când tocmai mă întorsesem din Italia, după un stagiu mai lung, de aproape doi ani, blocurile din cartierul Drumul Taberei mi se păreau mai cenușii decât oricând, iar viața în general își pierduse farmecul și îmi părea lipsită de culoare. Făceam ce puteam ca să nu-mi pierd definitiv busola, ascultam muzică, plănuiam călătorii și mai ales citeam, ca să mai uit, vorba poetului, „de urât și de-ntristare”. Partea bună din toată povestea a ...

Habar n-aveam ce aveau să însemne anii aceia. M-am trezit un glonte în pistolul timpului, ricoșând în toate direcțiile. Meseria de jurnalist cultural la o televiziune locală era pentru mine de-o frumusețe răpitoare la propriu, dar o capcană, un laț care te ancora și în toate știrile, emisiunile, vânzările de publicitate, dar mai puțin în ceea ce îți doreai cu adevărat. Și totuși aceasta a fost șansa să cunosc lumea literară, să alerg pe pista cu obstacole, să pun jaloane pe culoarul ce se deschi ...

Propunerea de a scrie despre literatura anilor „1998-2005” a fost socotită de către piticii mei interiori ca o provocare: piticul cel mai pitic a apreciat imediat exactitatea perioadei; piticul mai oedipian și-a scos imediat ochii și a vrut să mi-i scoată și mie cu trimitere directă către conturarea destinului (literar); soția, pe care am cunoscut-o în anul 2002, a fost imediat dornică să știe câteva amănunte picante, despre… cum nu m-am însurat în acel răstimp.

Ca o paranteză, sper să n ...

Miercuri, 18 octombrie 2000

E ziua lui Florin. Dar până diseară, când ne întâlnim pentru o oră, o oră și jumătate, la Tequila, am de vorbit la o lansare de carte, am de făcut paginile pentru numărul de vineri, de pregătit bagajul pentru București. Le fac pe toate, pe rând, ajung și la club, cu geanta după mine, ne pu-pu-pu, beau repede trei degete de whisky, joc două partide de darț, pu-pu-pu și la gară. La 10 pleacă trenul. Ajung la fără douăzeci. Petre Stoica mă așteaptă acolo unde am ...

Revenirea la o perioadă de timp (1998-2005) hotărâtoare pentru evoluția ulterioară a unui întreg câmp literar ce încerca să-și reconfigureze chiar atunci structurile de putere, revenirea, așadar, dar sub o formă „minoră”, ca amintire personală poate să lase impresia unui demers de îmblânzire a unei rigori cu care analizele anterioare au abordat-o. Însă acum și aici, scriind aceste rânduri, amintirea mea îmi aduce în gând câteva cuvinte, cuvinte pe a căror autoare am întâlnit-o din întâmplare înt ...

Ana Maria LUFT

Amintiri vechi și poeme

În anii 1998-2004 am lucrat la  câteva  firme care se ocupau cu comerțul intre România și Polonia, ca traducător de limba polonă, apoi la Ambasada Poloniei am fost secretară și în ultima perioada, înainte sa plec definitiv la Varșovia (ianuarie 2004). Între 2001-2003 am lucrat la Institutul Polonez din București. Acolo, firește, am avut cel mai mult contact cu literatura, cea polonă, dar și cea romană, cu scriitori, cu presa culturala et ...

Cum lucrez la o carte despre proza postdecembristă, mă voi referi la acest gen. Aș începe cu faptul că impactul tehnologic mare și crizele economice multiple au adus numeroase schimbări în literatura de azi. Înmulțirea editurilor, căderea criticii literare și a revistelor de profil, au impulsionat și au adus o explozie a cărților, în special, a romanului. Pe lângă sufocarea pieței cu maculatură, această stare de lucruri a dus, până la urmă, și la ștergerea granițelor tradiționale dintre generați ...

Multe aș putea spune despre anii 1998-2005, pentru mine un interval ultra-dens în evenimente și lecturi, încât s-ar putea să nu mai ajung la subiect. N-aș vrea să proiectez din unghiul prezentului nume și titluri de cărți din acea vreme, dar pe care le-am receptat după acești ani, ci să refac cât pot perspectiva mea subiectivă de atunci, într-un fel de arheologie a propriilor percepții și lecturi, oricât de incomplete. Maniac al listelor de toate felurile, aș putea reconstitui exact ce am cit ...

Pentru mine, povestea începe în toamna anului 2001, când am început să citesc cu uimire (și uneori șocuri receptive pe care nu le mai am, din păcate, astăzi) poezia câtorva dintre poeții cu câțiva ani mai mari decât mine care au debutat la începutul secolului, în special Adrian Urmanov (Cărnurile cannonice), Mugur Grosu (Haltera cu zurgălăi) și Răzvan Țupa (Fetiș), care debutaseră tustrei în acel an. Firește, ajunsesem la cărțile lor îndrumat de profesorul meu Octavian Soviany, care mi ...

Ștefan FIRICĂ

Lapte și cărți din studenție

O să împart în două zisul interval (1998-2005), fiindcă în prima parte am fost studinte, iar în a doua - absolvinte.

În facultate, niciodată nu citești ce ar trebui. O profă care ne preda interbelica, scriitoare consacrată, ne-a întrebat la un seminar când am citit ultimul roman contemporan și a primit niște răspunsuri care au dezamăgit-o crunt. Cam tot atunci, profa de cultură engleză ne întreba ce piese de tea ...

Anii ’90 au fost, pentru mine, anii formării, ani de criză și de crize, de descoperiri, acumulări, căutări și dezamăgiri. În plus, anii adolescenței mele. Cu alte cuvinte, cei mai grei, oribili și frumoși ani. Sunt enorm de multe lucruri de povestit din acești ani, dar cred că cel mai important lucru s-a întâmplat la sfârșitul acestei perioade și începutul secolului în care ne găsim: victoria virtualului, a online-ului, a internetului și finalul glorioasei ere Gutenberg. Și pentru moment vreau s ...

Deja de prin 1998 începuse să sufle vântul schimbării. Apăreau încă romanele șaizeciștilor, optzeciștii scoteau cărți pe la fostele edituri socialiste, dar își făcea loc și o altfel de literatură. În 1997 a apărut un volum de proză scurtă semnat de Ioana Drăgan - Vietăți și femei, care a stârnit discuții pozitive. Se credea că proza o va lua în direcția genului scurt, mai ales că în toată perioada de final a comunismului fusese la modă proza scurtă. Povestirile Ioanei erau foarte vizuale, mini ...

Anii '90, anii desprinderii de comunism, au adus cu ei o întreagă literatură memorialistică. Citeam fascinați literatura închisorilor. Ion Ioanid, Jeni Acterian, Alice Voinescu, Paul Goma...."Fenomenul Pitești”, scris de Virgil Ierunca, a fost una dintre cele mai cumplite cărți citite vreodată. Singurul lucru care mă convingea să o duc până la capăt era gândul că dacă cei închiși acolo au putut îndura atâtea orori pot și eu măcar să citesc despre ele. 

Așa am aflat de eroii luptei anticomuniste ...

Important mi se pare de precizat de către cine. 

Pentru generația tinerilor de douăzeci-treizeci de ani, anii 90 nu există. S-au născut în lumea liberă și tot ceea ce le povestesc părinții despre acele timpuri tulburi, exaltate și revoluționare este aidoma lecțiilor plictisitoare de istorie din liceu. 

Pentru cei care sunt doar cu un deceniu mai vârstnici, anii 90 rimează cu o copilărie fără uniforme la școală, cu banane și citrice fără restricții de sezon și cu dezvoltarea personală într-o so ...

Unul din lucrurile care nu mi-au lipsit în anii dictaturii au fost cărțile. Cenzura era vigilentă cu autorii români și părea neatentă cu cei străini. Se traducea și se publica mult, traduceri de calitate imprimate pe hârtie proastă cu litere mici și coperți terne. Dar citeam enorm. Timpul curgea leneș ca un râu de câmpie și totuși câte nu făceam într-o singură zi! Nu cred că tinerețea e răspunsul, ci o altă dinamică a vremurilor, compensarea energiilor irosite, tihna lecturii și contemplației în ...

Mulțumesc de invitație, deși nu mi-e ușor a scrie când incursiunea în acei frumoși, dar nebuni ani scoate din cutele memoriei multă nostalgie. E drept totuși să scot de la naftalină amintirea acelor ani, pentru simplul motiv că nu pot și nu vreau să uit ce am câștigat cu adevărat atunci. 

Altfel, epoca poartă mai degrabă hainele mele de la 20 de ani, decât zdrențele peticite de inflație și de deziluzii ale părinților și ale bunicilor. Și e tot atât de adevărat că altfel vedeai lumea de la Unive ...

Dacă în anii 90 a existat o literatură la modă, nu-mi amintesc. Îmi amintesc doar așteptarea euforică din primele luni „post revoluționare” ca pe piață să irumpă capodoperele literaturii de sertar obstrucționate de cenzura comunistă. Care capodopere ori n-au mai irumpt, ori n-am mai fost eu de față la irumpția lor. În anii 90 nu prea stăteam prin țară. Și eram mai degrabă chitit să recuperez cărțile la care nu avusesem acces până atunci și pe care le puteam citi în engleză. Așa că n-am citit sin ...

Anii ‘90 sunt undeva într-un halou cenușiu, care e cel al clădirilor, al hainelor și al mașinilor de atunci. Pentru că, cel puțin în prima parte a decadei, totul arăta ca în anii ‘80. Dar nu era foarte deranjant atâta vreme cât eram obișnuiți și altceva nu trăisem.

Acum, privind în urmă, îmi dau seama că a fost ultima perioadă de citit frenetic. Culmea este că atunci mulți se plângeau că „nu se mai citește” din cauza agitației politice. În realitate, în acei ani a fost editată, e drept, în co ...

Cred că ar fi plictisitor dacă aș oferi un răspuns academic scrobit, care să-i împartă, pe categorii, pe acei scriitori care se impun după optzeciști, dar înaintea fracturiștilor. Oricum, dacă ne-a învățat ceva istoria literară a fost că toate propunerile de top împreună cu etichetele avansate și lipite de noi cu atâta grijă față de epistemele literare vor fi ridiculizate și desființate de generațiile viitoare. Acestea vor privi cu infinită compasiune naivele noastre tentative de ordonare a unui ...

 Au trecut mulți ani de atunci, dar distanța nu e și garanția unei bune receptări. 

Anii '90 ai secolului trecut au fost ani de reașezare a criteriilor și a ierarhiilor, tot ce nu se putuse spune înainte a izbucnit cu putere, prin urmare n-au lipsit excesele, erorile, patima, subiectivitatea extremă, polemicile aprinse și reglările de conturi. Cu toate acestea, reașezarea s-a produs. Scriitori foarte buni, despre care se știa prea puțin sau care erau subevaluați, au urcat în ierarhiile criticii ...