Ziua în care m-am simțit cel mai singură a fost aceea în care trupul meu a dat viață altui trup. De fapt, dacă ar fi fost doar o zi, puteam spune că am scăpat ieftin, dar a durat nu mai puțin de o săptămână. Aș fi putut fi prima moartă dintre fiicele mamei mele dacă soarta n-ar fi avut alte planuri cu mine. A început într-o marți, pe seară, fără să fi avut dinainte vreun semn. Era una dintre acele seri cărora deja le pierdusem șirul, în care stăteam cu soacra mea în salonul cel mare, ea croșetând la o ...

Nu, nu e ceea ce ați putea crede. Și nici măcar nu știu dacă protagonista lor era blondă. Cele mai vechi dintre scrisori împlinesc anul acesta fix 100 de ani, o vârstă care cochetează deja cu veșnicia. Și toate au fost scrise într-o mănăstire, cu o caligrafie egală, disciplinată, de o mână al cărei chip n-am reușit să îl regăsesc. Cred că de aceea m-am și hotărât să scriu despre ea, ca un fel de pariu că o amintire fără chip poate totuși să supraviețuiască uitării. Cele mai multe dintre detaliile personale care au transformat-o pe fiica ortodoxă a unei ...

Când, în 1928, publica La bal cu Marcel Proust, Martha Bibescu era o scriitoare la apogeul notorietății literare. Viața și propriile alegeri din timpul războiului nu o scutiseră de atentate la imensul său orgoliu, dar lucrurile avuseseră timp să se repare. Saloanele pariziene îi erau din nou deschise, vedetele politice ale momentului erau fericite să fie așezate la masă alături de ea. Romanele ei (Isvor, Papagalul verde, Catherine-Paris ) erau nu doar apreciate, ci și citite - poate chiar mai citite decât scrierile lui Proust. Secolul care a trecut între timp a decantat valoarea și a inversat proporțiile, dar parcă ...